Semnele de pe cer din cronicile românești, verificate unul câte unul

Cum se verifică un semn de acum trei sute de ani#

Cronicile Moldovei, ale Țării Românești și analele sașilor din Brașov și Sibiu păstrează 283 de însemnări despre lucruri văzute pe cer: eclipse, comete, cer roșu noaptea, sori dubli. Doi compilatori au cercetat separat edițiile vechi, fără să-și vadă listele: au găsit 289, respectiv 285, din care 271 comune; după reconciliere au rămas 283.

Apoi fiecare dată a fost convertită (anii «de la facerea lumii» încep la 1 septembrie; Transilvania a trecut la calendarul nou în decembrie 1590, Moldova și Țara Românească nu). Eclipsele au fost puse lângă cerul calculat pentru locul și ziua aceea, de două ori: cu elementele NASA și cu efemerida JPL DE422, care dau mărimea eclipselor de Soare la cel mult 0,013 din diametru diferență. Cometele și aurorele au fost comparate cu cataloagele descrise la metodă; celelalte semne nu au primit verdict.

Ca să se știe cât valorează o potrivire, fiecare dată a fost mutată la întâmplare cu 5 până la 50 de ani, de o mie de ori. Cu o toleranță de o zi, o eclipsă datată la zi «se potrivește» din întâmplare cam o dată din 88.

„23. Sept. A media 10. usque ad 12. meridianam eclipsis solaris Coronae visa est.”

23 sept. De la «jumătatea lui zece» (9 și jumătate sau 10 și jumătate, după cum se citește) până la amiază s-a văzut la Brașov o eclipsă de soare.

Ziua e exactă, iar orele scrise, aproximative, cad înăuntrul eclipsei calculate: început la 10:12, sfârșit la 12:59 după soare, 90,7% din disc acoperit la 11:35.

Când cronicarul n-a mai putut citi#

Johannes Lutsch, sas din Sibiu, era trimis la Constantinopol în primăvara lui 1661. Pe 30 martie a scris în jurnal că la amiază s-a întunecat atât de tare încât nu se mai putea citi o carte tipărită.

„zwischen 12, und 1 Uhr zu Mittag war ein gross Sonnenfinsternuss dermassen, dass es so dunkel ward, dass man die gedruckte Schrifft nicht lesen konnt, und währet biss man ein Hüner Eychen hätte können braten.”

între 12 și 1 la amiază a fost o mare eclipsă de soare, așa că s-a făcut atât de întuneric încât nu se putea citi scrisul tipărit, și a ținut cât ai fi putut prăji un ou de găină.

Adevărat: la Constantinopol eclipsa a fost totală, cu maximul la 12:08 după soare. Totalitatea a durat 4 minute și 6 secunde.

Ziua bună, astrul greșit#

Martin Ziegler, fost rector al gimnaziului din Brașov și atunci preot la Bod, lângă Brașov, a notat pe 3 mai 1715 o eclipsă de Lună «văzută la noi». În ziua aceea nu a fost nicio eclipsă de Lună. A fost una de Soare: la Brașov Luna a acoperit 58% din disc, aproape de amiază, cu Soarele sus pe cer.

O greșeală de felul acesta, ziua exactă cu celălalt astru, apare la o dată luată la întâmplare cam o dată din o sută (1%). Pavel Binder, care a adunat însemnarea în 1980, a citit «7 mai»; pagina tipărită spune 3.

„1715, 3. Maii. Contigit eclipsis lunaris apud nos visibilis.”

1715, 3 mai. A avut loc o eclipsă de Lună, vizibilă la noi.

Ziua exactă, dar a fost eclipsă de Soare, nu de Lună.

Trei eclipse într-un an, una cu o lună prea târziu#

Iezuiții din Brașov au trecut în raportul pe 1750 trei eclipse: una de Soare pe 8 ianuarie și două totale de Lună, pe 19 iulie și pe 13 decembrie. Prima și ultima sunt corecte la zi. Pe 19 iulie n-a fost nimic: eclipsa totală de Lună a fost pe 19 iunie, aceeași zi din luna precedentă (la o dată întâmplătoare: 2,6%).

Tot ei scriu că la eclipsa din ianuarie s-au văzut stele de prima mărime, deși Soarele a fost acoperit doar pe 53% din suprafață. Singura «stea» strălucitoare de pe cer era atunci Venus, aproape de strălucirea ei cea mai mare, care se poate vedea și ziua. Iar ora scrisă pentru eclipsa de Lună, «pe la ceasul al unsprezecelea din noapte», se potrivește cu eclipsa adevărată din 19 iunie: luna e greșită, nu observația.

„Altera ecclipsis totalis accidit in luna 19. Iulii circa undecimam noctis”

A doua eclipsă totală a fost a Lunii, pe 19 iulie, pe la ceasul al unsprezecelea din noapte

O eclipsă adevărată, cu o lună mai devreme: 19 iunie.

Stele ziua, cu data greșită cu o săptămână#

O notă din analele latine ale Transilvaniei (Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, în aparatul de note al ediției din 1847) trece la 16 aprilie 1567 o eclipsă «înfricoșătoare», cu stele pe cer. Eclipsa a fost reală și aproape totală deasupra orașului (99,4% din disc), dar pe 9 aprilie, cu o săptămână înainte, tot într-o miercuri.

La fel, Laurentius Kusch notează eclipsa din 1654 pe 15 august, cu trei zile după cea adevărată, în timp ce cronica Sighișoarei o are pe 12 august, exact. Din cele 8 însemnări care nu trec testul, patru au o eclipsă a aceluiași astru la câteva zile sau la o lună distanță, două una a celuilalt astru (1453 și 1715), una o eclipsă în ziua scrisă dar sub pragul testului (1608, la Sibiu), iar una nicio eclipsă (întunericul din 1605/1606).

„Horrenda Ecclipsis d. 16. April. accidit, ut sol non appareret, et stellae conspicerentur.”

Pe 16 aprilie a fost o eclipsă înfricoșătoare, încât soarele nu se vedea și se zăreau stelele.

Eclipsă reală, dar pe 9 aprilie: o săptămână mai devreme.

Eclipsa care s-a mutat pe ziua căderii Constantinopolului#

O ramură a manuscriselor cronicii Cantacuzinilor, tipărită în ediția din 1960 după manuscrisul O, copiat pe la 1800, adaugă că în ziua în care turcii au luat Constantinopolul, marți 29 mai 1453, «făcutu-s-au într-ace zi și eclipsis soarelui». Nu a fost nicio eclipsă de Soare atunci.

Cu exact o săptămână înainte, tot într-o marți, Luna a răsărit eclipsată deasupra orașului asediat: eclipsa parțială de Lună din 22 mai. O potrivire «exact la o săptămână» apare la o dată întâmplătoare în 1,5% din cazuri. Fraza aparține acestei redacții mai târzii, nu textului de bază al cronicii.

„Făcutu-s-au într-ace zi și eclipsis soarelui, ca să cunoască toată lumea că s-au dat împărătească cetate în miinile păginilor.”

Nicio eclipsă de Soare. Eclipsa de Lună a fost pe 22 mai, cu o săptămână înainte.

Moldova: cerul corect, anul greșit#

Nicolae Costin descrie o stea cu coadă ivită pe 10 decembrie (stil vechi), «lungă de cuprindea jumătate de cer», pornită jos «despre partea Țării Ungurești», care s-a ridicat zi de zi spre miazănoapte și a ținut «șapte săptămâni și patru zile, până la întâi a lui februarie». Descrierea se potrivește cu Marea Cometă din 1680: calculată din orbita ei, pe 20 decembrie (stil vechi), la zece zile după data lui Costin, capul stătea la 14° deasupra orizontului de apus al Iașului, la căderea serii, cu coada ridicată de la apus spre miazănoapte.

Anul e greșit: Costin scrie 7188, adică decembrie 1679 (ediția tipărește alături «de la Hristos 1689», iar un paragraf mai jos 1679). Corect ar fi 7189. Tot cu un an mai devreme pune și Ureche cometa mare din noiembrie 1577 (la el, anul 7085). Așa ar ieși dacă un an «de la Hristos» ar fi fost transformat adunând 5508 și pentru lunile de toamnă, când trebuia 5509: o ipoteză sprijinită pe două cazuri, nu un fapt.

Neculce pune eclipsa din 1699 marți, 12 septembrie, ziua pe care Costin o dă pentru predarea Cameniței. Costin o pune a doua zi, miercuri 13: Costin are dreptate.

„La cursul anilor 7188, iară de la Hristos 1689 [sic], în luna lui Decemvrie 10 zile ivitu-s-au pre cer o stea cu coadă, căreia îi zic latinii cometa, adecă mătură.”

Descrierea se potrivește cu cometa din 1680, dar anul scris corespunde lui 1679.

Ce n-au scris: 25 iulie 1748#

Pe 25 iulie 1748, pe la ora unu, Luna a acoperit 88% din discul Soarelui deasupra Brașovului, cu Soarele la 60° pe cer. Analele orașului pe anul acela s-au păstrat: un strungar căzut mort în biserică la Rusalii, o femeie căreia i s-a atârnat de gât piatra rușinii, plecarea unui regiment în august. Alte texte din Brașov notează ceva pe 24 iunie și pe 3 iulie, iar pe 29 iulie, la patru zile după eclipsă, «din nou multe lăcuste». Despre cer, nimic.

Între 1520 și 1800, 10 eclipse mari (peste 80% din diametrul Soarelui, cu Soarele la cel puțin 10° pe cer) au trecut peste Brașov. Textele Transilvaniei notează 4: 1567 (cu o săptămână greșit), 1590, 1654 și 1699. Despre 1544, 1605, 1661, 1666, 1748 și 1793 tac; pentru 5 dintre ele, aceleași texte notează alte întâmplări cu cel mult o lună înainte sau după. Eclipsa din 1661 a notat-o doar un sas din Sibiu aflat atunci la Constantinopol. Tăcerea unui text păstrat nu înseamnă că nimeni n-a văzut eclipsa.

„1748 den 29. Juli fanden sich abermal viele Heuschrecken auf unsern …”

1748, pe 29 iulie, s-au găsit din nou multe lăcuste pe ale noastre …

Eclipsă mare, nenotată.