SUFLARE · DUH · SUFLET
De ce avem nevoie de două suflări?
Sufletul e suflare latină — *suflitus, zice DEX, cu un singur f; duhul e suflare slavă — duhŭ, tot DEX. Una pentru omul de toate zilele, alta pentru Duhul Sfânt. Iar marea despărțire stă scrisă în dicționare, nu în cer.
- 2 foale
- latin *suflitus vs slav duhŭ
- 1 f
- DEX scrie suflitus cu f simplu, MDA2 cu dublu
- 1929
- Șăineanu unește perechea: «suflare (cf. duh)»
Mașina paginii
Foalele, gură cu gură
Șapte guri de aer, două foale. Apasă fiecare piesă: vezi din ce limbă suflă și ce dicționar o ține. Etichetele RO/LA/SL arată limba; unde gura e disputată, eticheta o spune.
suflet româna de azi RO
DEX '09: «– Lat. *suflitus (< suflare)» — asterisc + f simplu. Plural suflete, accent pe u. (DEX)
*suflitus latina LA
Forma cu asterisc a DEX: reconstruită, cu f simplu. Steaua spune că forma e reconstruită, nu atestată.
sufflare latina LA
MDA2: «ml sufflitus (< sufflare)» — aici f-ul e dublu, ca la clasici. Aceeași suflare, două ortografii. (MDA2)
sufflo a umfla LA
L&S: «to blow forth from below; to blow up, puff out, inflate» — a umfla dinăuntru. Dicționarul latin îl trece la persoana I.
duh româna de azi RO
DEX '09: «– Din sl. duhŭ» — slavă veche, ortografie românească. Plural duhuri. (DEX)
duchŭ slava veche SL
DER: «Sl. duchŭ» — cu bg. duh «spirit» și slov. duh «miros». Respirație, suflare, suflet. (DER)
duxŭ slava comună SL
«gust (of wind); breath; soul; spirit» — vântul, suflarea, sufletul, duhul, într-un singur cuvânt. (dicționar)
Scriban NU intră în foale: «d. a sufla… cu sufixu -et» — derivarea pe românește stă în ștampila ipotezelor, nu pe țeava latină.
Cine pe unde suflă
Împărțeala: sufletul zilei, Duhul slavei
Cele două suflări și-au împărțit treaba: una pentru omul de toate zilele, alta pentru cele sfinte — cu fosilele la vedere.
Sufletul: omul de toate zilele
DEX: «Totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic» — fără etichetă de registru. Sufletul e al tuturor. (DEX)
Duhul: polul sfințeniei
DEX: «(În superstiții) Ființă supranaturală… Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze…» — sacrul își ia eticheta lui. (DEX)
Fosilele: Într-un duh, a-și da duhul
«(Înv.) Respirație, suflare, răsuflare» — suflarea veche trăiește doar în locuțiuni: «Într-un duh = foarte repede. A-și da duhul = a muri.» (DEX)
Neamul duhului: duhoare & co.
DER: duhăi/duhni, duhoare, duhnet… — din duh ies și mirosul, și răsuflarea grea. Familia slavă, la catastif. (DER)
Găurile sufletului: fără DER, fără ani
DER lipsește de pe pagina suflet (doar în meniu); COD. VOR. și PSALT. HUR. vin fără ani; derivatele lipsesc — doar regionalul sufleț (E: sufla). (DEX)
Aceeași suflare, alte limbi
Verii: anima, soul, ghost
Din Roma până în Anglia, sufletul tot suflare a fost — iar englezii își recunosc gaura pe nume.
Anima: cea care suflă
L&S: «that which blows or breathes… air, a current of air, a breeze, wind» — sufletul latin tot suflare e.
Spiritus: răsuflarea ușoară
L&S: «a breathing or gentle blowing of air, a breath, breeze» — din spiro, «to breathe, blow».
Soul: de origine nesigură
Etymonline: «from Proto-Germanic *saiwalō…, a word of uncertain origin» — englezii își recunosc gaura. Onestitate de dicționar.
Ghost: fratele sfânt
«from Old English gast 'breath; good or bad spirit…'» — și: «used to render Latin spiritus… in Holy Ghost». Oglinda Duhului Sfânt.
Cine a auzit suflarea
Patru martori
De la DEX la Vasmer și Șăineanu: patru dicționare aud fiecare câte o suflare.
DEX: suflet
“SUFLET, suflete, s. n. … – Lat. *suflitus (< suflare).”
Dicționarul explicativ, s.v. suflet
Foaia latină: asterisc, f simplu, suflare între paranteze. Identică în '98.
DEX: duh
“DUH, duhuri, s. n. … – Din sl. duhŭ.”
Dicționarul explicativ, s.v. duh
Foaia slavă: din slava veche, ortografie românească. Identică în '98.
Vasmer (oglindă)
“ст.-слав. доухъ πνοή, πνεῦμα, ψυχή (Супр.)…”
Vasmer prin gufo.me, s.v. дух
Slava veche cu trei sensuri grecești: suflare, duh, suflet. Sursa principală picase (500).
Șăineanu, 1929
“[Lit. suflare, de unde spirit (cf. duh)…]”
Șăineanu, ed. VI, s.v. suflet
Perechea într-un singur rând: suflarea latină își citează duhul slav.
Unde am ajuns
Ce știm și ce reconstruim
Patru sertare pentru toată pagina: perechea, stelele, de ce ține și ce rămâne deschis.
Ce știm
Suflet ← *suflitus (DEX) / sufflitus (MDA2); duh ← duhŭ/duchŭ (DEX/DER); împărțeala suflet-zi vs Duh-sfânt stă în sensuri.
Ce reconstruim
Asteriscul lui *suflitus și *duxŭ «gust of wind; breath; soul; spirit» — forme cu stea, nu cu acte.
De ce ține
DEX (ambele foi) + DER + MDA2 + L&S + Vasmer spun același vânt; Șăineanu unește perechea într-un rând.
Ce rămâne deschis
f sau ff?; anii COD. VOR./PSALT. HUR.; дочхъ vs доухъ; DER-suflet gol.
Trei opriri
Trei date
Tot drumul pe o singură șină: perechea numită, foaia slavă, pecețile.
Șăineanu
1929
Ed. VI: suflet «Lit. suflare… (cf. duh)» — perechea numită într-un singur rând de dicționar.
oprește-te la 1 din 3
DER
1958
Ciorănescu începe dicționarul: duh «Sl. duchŭ… cf. bg. duh, slov. duh». Foaia slavă, cu trimiteri.
oprește-te la 2 din 3
DEX '09
2009
Ambele peceți: «Lat. *suflitus (< suflare)» și «Din sl. duhŭ» — foalele alăturate.
oprește-te la 3 din 3
1955–57 DLRLC · 1998 DEX '98 · 2010 MDA2 · 2021 DOOM 3.
Drumul sufletului
sufflare
a sufla, în latină
duhŭ
suflarea, în slavă
suflet
sufletul, la noi
Unde se încurcă foalele
Trei semne de întrebare, niciun câștigător
Perechea e solidă — ortografiile, nu. Verdictul paginii: DISPUTATĂ
f sau ff?
DEX: *suflitus, cu f simplu. MDA2: sufflitus (< sufflare), cu f dublu. Două dicționare, două ortografii — pagina nu alege.
дочхъ sau доухъ?
MDA2 tipărește «vsl дочхъ»; Vasmer tipărește «доухъ». O literă le desparte — pagina arată amândouă formele, fără să aleagă.
Unde-i DER-suflet?
Pe pagina duh, DER dă totul; pe pagina suflet, DER apare doar în meniu, fără definiție afișată. Golul stă la vedere.
Nicio suflare disputată nu primește pe pagina asta un singur adevăr: mecanismele stau cu sursa alături, iar variantele rămân pe masă.
Ce NU e disputat: sufletul latin, duhul slav, împărțeala din sensuri — pe astea cad toate sursele de acord.
Verifică-te
Cine-i mai vechi?
Șase repere din pagină, amestecate. Pune-le de la cel mai vechi la cel mai nou.
Mută fiecare carte pe poziția ei, de la 1 la 6. Tastele 1–6 mută cartea aleasă; cărțile se trag și cu degetul.
- 1958
DER începe: Sl. duchŭ
Poziția - 1929
Șăineanu: «suflare (cf. duh)»
Poziția - 2009
DEX '09: ambele peceți
Poziția - 1939
Scriban: «cu sufixu -et»
Poziția - 1998
DEX '98: *suflitus + duhŭ
Poziția - 1955–57
DLRLC: fără etimologie
Poziția
Scor: 0 din 6
Ordinea bună, de la cel mai vechi:
- 1929 — Șăineanu: «suflare (cf. duh)»
- 1939 — Scriban: «cu sufixu -et»
- 1955–57 — DLRLC: fără etimologie
- 1958 — DER începe: Sl. duchŭ
- 1998 — DEX '98: *suflitus + duhŭ
- 2009 — DEX '09: ambele peceți
Rândul așezat: fiecare reper la locul lui.
Surse
Mai întâi foalele, apoi împărțeala și verii; la urmă vecinii. Fiecare afirmație riscantă arată spre sursa ei.
Foaia latină
- DEX '09: *suflitus (dicționar)
- MDA2: sufflitus (dicționar)
- L&S: sufflo, a umfla (dicționar)
- L&S: spiro, a respira (dicționar)
Foaia slavă
- DEX '09: duhŭ (dicționar)
- DER: duchŭ + neamul (dicționar)
- Vasmer: доухъ (oglindă)
- *duxŭ: vânt, suflare, suflet (dicționar)
Împărțeala și verii
- Duhul Sfânt, ipostasul (dicționar)
- L&S: anima, cea care suflă (dicționar)
- L&S: spiritus (dicționar)
- soul, origine nesigură (dicționar)
- ghost = spiritus (dicționar)
Vecinii de catalog
- articolul-de-la-coada: mașina cozii
- verbul-a-fi: mașina topirii
- dușmanul-gând-rău: autopsia
- gagiu: procesul cu două boxe
- bogatul: cumpăna slavă
- oastea: răsturnarea latină
Litere: Fraunces și Source Serif 4, sub licența SIL Open Font.