SUFLARE · DUH · SUFLET

De ce avem nevoie de două suflări?

Sufletul e suflare latină — din sufflare, a sufla; duhul, suflare slavă — din *duxъ. Unul a tras spre om, celălalt spre cele sfinte — dar hotarul n'a fost tras niciodată cu rigla. Iar dovada stă în texte vechi, nu doar în dicționare.

Vezi cele două țevi

2 rădăcini: latină și slavă: două suflări paralele
secolul al XVI-lea: suflet și duh, vecini în Palia și la Coresi
2 mărturii: Coresi și Palia de la Orăștie

Trei imagini, două suflări:

Vântul, Pogorârea, Voronețul: trei feluri de a vedea două suflări.

Imaginile: Vântul: ArchaiOptix, CC BY-SA 4.0; Pogorârea: Dionysius of Fourna, domeniul public; Voroneț: Man vyi, domeniul public.

Mașina paginii

Două rădăcini, două țevi paralele

Nicio țeavă nu trece prin cealaltă: stânga suflă latinește, dreapta suflă slavonește, iar la capăt norii de sensuri se ating. Etichetele spun limba (RO, LA, SL) și statutul fiecărei forme: ATESTAT sau RECONSTRUIRE.

Țeava latină

de la sufflare la suflet

sufflare a sufla LA ATESTAT

Verbul latin, atestat: L&S îl trece la persoana I, sufflo — «to blow forth from below; to blow up, puff out, inflate». (L&S)

*sufflitus forma disputată LA RECONSTRUIRE

DEX: «Lat. *suflitus (< suflare)» — cu asterisc, f simplu. MDA2: «ml sufflitus (< sufflare)» — fără asterisc, f dublu. DER cântărește tot aici: sufflātus sau *sŭfflĭtus? (DEX · MDA2 · DER)

suflet româna de azi RO ATESTAT

Plural suflete, accent pe u (DOOM 3). Sensurile merg de la «răsuflare» la «omenie». (DEX)

Țeava slavă

de la *duxъ la duh

*duxъ slava comună SL RECONSTRUIRE

«gust (of wind); breath; soul; spirit» — vântul, suflarea, sufletul, duhul. Steaua spune: reconstruit, nu atestat. (Wiktionary · Olander 2001)

доухъ (duxŭ) slavona veche SL ATESTAT

Vasmer: «ст.-слав. доухъ πνοή, πνεῦμα, ψυχή» — suflare, duh, suflet, în trei cuvinte grecești. (Vasmer)

duh româna de azi RO ATESTAT

DEX: «Din sl. duhŭ»; DER: «Sl. duchŭ» — cu bg. duh «spirit», slov. duh «miros». Plural duhuri. (DEX · DER)

Norii se ating

suflet

răsuflare (vechi)
viață
om, persoană
inimă
bunătate, omenie

amândouă

suflet
spirit
suflare
ființă nematerială
esență

duh

Duhul Sfânt
duh, spirit
minte, intelect
umor, vervă
fire, caracter

Vizual, nu taxonomie absolută: fiecare nor arată unde gravitează cuvântul, iar mijlocul unde se întâlnesc.

Cum a crescut sufletul din suflare?

DER nu tace despre suflet — îl discută sub sufla, unde pune pe masă trei drumuri. Asta e disputa adevărată a paginii.

Pascu: din sufflātus

«din lat. sŭfflātus, cu schimb de suf.» — participiul lui sufflare, cu sufixul schimbat în -et.

DER, s.v. sufla

Meyer–Candrea: din *sŭfflĭtus

«din lat. *sŭfflĭtus, format ca hālĭtŭs de la hālāre» — ca răsuflarea (halitus) de la a răsufla (halare).

DER, s.v. sufla

Scriban: făcut în casă

«d. a sufla, a răsufla, cu sufixu -et ca în muget, tunet, foșnet» — fără latină reconstruită.

Scriban (1939)

DER: suflet sub sufla →

Curiozitate de dicționar: f-ul e simplu la DEX (*suflitus) și dublu la MDA2 (sufflitus). Niculescu (2009) notează că lat. *sufflitus nu e atestat — forma trăiește doar în română. Pagina arată amândouă ortografiile și merge mai departe.

Latina și slavona

De ce a ajuns româna să le aibă pe amândouă?

Pe scurt: întâi a fost suflarea latină, apoi a venit suflarea slavonă, pe ușa bisericii. Studiul lui Alexandru Niculescu (2009) le așază pe amândouă la locul lor.

Moștenirea latină: doar româna

«Numai româna a dat unui termen derivat din latinescul sǔfflāre > sufla, sensul „anima"» — celelalte limbi romanice au păstrat doar «a sufla». (Niculescu 2009)

Stratul slavon: duhul intră pe ușa bisericii

«Este foarte probabil ca utilizarea termenului duh să fi fost atribuită, mai întâi, conceptului Sfântul Duh» — limbaj religios, din slavona culturii bisericești. (Niculescu 2009)

La început, amândouă însemnau răsuflare

Suflet: «vedeți-mă fără glas și fără suflet» (Voroneț). Duh: «Respirație, suflare» (DER, sensul 1). Două suflări fizice, înainte de orice teologie. (DLR · DER)

Amândouă în aceeași frază, în secolul al XVI-lea

Palia de la Orăștie, 1581–1582

“Domnul Dumnezeu… suflă în el duh viu și fu omul suflet”

Facerea 2,7: Dumnezeu suflă duh, iar omul ajunge suflet — cele două cuvinte în aceeași frază, fiecare la locul lui.

Palia, p. 16 (prin Niculescu 2009)

Coresi, Psaltirea slavo-română, 1570

“cu suflet frâmt și cu duh smerit”

Daniel 3,39: slavona din față deosebește d(u)še de duhom — «suflet» de «duh». Distincția se negocia deja în română.

Coresi (prin Niculescu 2009)

Icoana Sfintei Treimi din 1729 — Sfânta Treime, 1729: duhul intră în română cu ipostas cu tot. Sursă: Wikimedia Commons, domeniul public

Niculescu 2009: studiul →

Tiparul și abaterile

Împărțeala care n'a fost niciodată completă

Tiparul există — savanții l-au descris. Dar limba nu-l ascultă orbește: mai întâi vezi regula, apoi vezi unde o încalcă.

Tiparul: omul și sacrul ANALIZĂ

«Dacă suflet este elementul uman, vital, duh are, în română, prerogativele dumnezeiești» — tendința e reală și veche. (Niculescu 2009)

Abaterea întâi: sufletul știe și cele sfinte

DEX: «(Fil.; Bis.) Substanță spirituală… de origine divină» — plus «a-și căuta de suflet», «de sufletul cuiva», «trup și suflet». Sacrul vorbește și sufletește. (DEX)

Abaterea a doua: duhul știe și cele lumești

DEX: «Capacitate intelectuală; minte, inteligență; umor, spirit» și «(Înv.) Caracter, fire, natură». Mintea și hazul sunt tot ale duhului. (DEX)

Abaterea a treia: dicționarele le definesc unul prin altul

MDA2, duh 12: «Si: spirit, suflet». MDA2, suflet 34: «Si: … duh». Iar «Într-un duh» și «Într-un suflet» înseamnă același lucru: foarte repede. (MDA2 · DEX)

Româna vie

Ce au devenit în gura oamenilor

Specializarea s-a petrecut în expresii: sufletul a luat afectul, duhul a luat intelectul — iar Sfântul Duh n'a mai mișcat de la locul lui.

Sufletul simte: bun la suflet, suflet mare, fără suflet

Emotivitate și caracter: omul întreg, cu inima lui. (DEX · Niculescu 2009)

Sufletul numără și crește: un milion de suflete, copil de suflet

Persoană, viață, adopție — plus «a-și trage sufletul», răsuflarea de toate zilele. (DEX)

Duhul gândește: om de duh, vorbă de duh, sărac cu duhul

Intelect și vervă: «vorbă de duh», «om de duh» (geamăn cu «om de spirit»), «sărac cu duhul = prost». (DEX · Niculescu 2009)

Duhul sfințește: Sfântul Duh

«Al treilea ipostas al Sfintei Treimi» — sensul cu care duhul a intrat, probabil, în limbă. (DE · Niculescu 2009)

Verifică-te

Suflet, duh sau amândouă?

Șase vorbe din pagină. Spune unde stă fiecare: la suflet, la duh sau în zona comună.

Alege pentru fiecare carte: SUFLET, DUH sau AMÂNDOUĂ — cu tastele 1–3 sau cu degetul. Răspunsurile bune stau la vedere, cu sursa lor, după verificare.

bun la suflet
vorbă de duh
Într-un ___ = foarte repede
a-și da ___ = a muri
sărac cu duhul
copil de suflet

Scor: 0 din 6

Răspunsurile, cu surse:

bun la suflet — SUFLET — afectul e al sufletului. (DEX · Niculescu 2009)
vorbă de duh — DUH — «vorbă de duh = vorbă inteligentă». (DEX · Niculescu 2009)
Într-un ___ = foarte repede — AMÂNDOUĂ — «Într-un duh» și «Într-un suflet» stau amândouă în DEX cu același sens.
a-și da ___ = a muri — AMÂNDOUĂ — «a-și da duhul» (DEX) și «a-și da sufletul» (DLRLC).
sărac cu duhul — DUH — «sărac cu duhul = prost; naiv; simplu». (DEX)
copil de suflet — SUFLET — «copil de suflet = copil adoptiv». (DEX)

Fiecare vorbă la locul ei — și dovada alături.

Șantier deschis

Ce nu știm exact

Patru întrebări adevărate — nu curiozități de interfață. Fiecare spune ce fel de necunoscută e.

Cum a crescut sufletul din suflare? IPOTEZĂ

Pascu zice sufflātus cu sufix schimbat; Meyer și Candrea zic *sŭfflĭtus, ca halitus; Scriban zice sufla cu -et, în casă. DER pune variantele pe masă, fără să încoroneze vreuna.

E sufflitus atestat undeva? NECUNOSCUTĂ

MDA2 îl tipărește fără asterisc; Niculescu (2009) scrie răspicat că lat. *sufflitus «nu este atestat» și că forma se păstrează doar în română. Rămâne de lămurit ce statut îi dă MDA2.

Pe ce ușă a intrat duhul? IPOTEZĂ

Slav e sigur — DEX și DER cad de acord. Dar «mai întâi Sfântul Duh» e, la Niculescu, «foarte probabil», nu dovedit: drumul exact prin cărțile bisericești se mai scrie.

Ce ani au martorii cei vechi? DUPĂ CUM SE CITEAZĂ

COD. VOR. și PSALT. HUR. vin pe dexonline fără ani — îi cităm, nu-i datăm. Iar șirul chirilic pe care dexonline îl arată la MDA2, s.v. duh, n'are niciun sprijin slavistic: probabil o eroare de digitizare; forma atestată e доухъ (vezi nota de la Surse).

Româna nu e singură

Verii: aceeași suflare, alte limbi

Drumul de la suflare la suflet e bătătorit în toată Europa. Analogie de sens — nu rudenie de sânge.

Anima: cea care suflă

L&S: «that which blows or breathes… air, a current of air, a breeze, wind» — sufletul latin tot suflare e.

Spiritus: răsuflarea ușoară

L&S: «a breathing or gentle blowing of air, a breath, breeze» — din spiro, «to breathe, blow».

Soul: de origine nesigură

Etymonline: «from Proto-Germanic *saiwalō…, a word of uncertain origin» — englezii își recunosc gaura. Onestitate de dicționar.

Ghost: fratele sfânt

«from Old English gast 'breath; good or bad spirit…'» — și: «used to render Latin spiritus… in Holy Ghost». Oglinda Duhului Sfânt.

Căderea îngerilor răzvrătiți, Bruegel — Bruegel, căderea îngerilor răzvrătiți: duhurile rele, «zъlъ duxъ». Foto: Pieter Brueghel the Elder, Wikimedia Commons, domeniul public

Etymonline: ghost →

Surse și metodă

Mai întâi studiul, apoi dicționarele academice, apoi martorii vechi; oglinzile și dicționarele online doar ca orientare.

Ierarhia paginii: studiile de lingvistică istorică (Niculescu 2009) întâi, apoi DER și dicționarele academice (DEX, MDA2, DLRLC), apoi dicționarele vechi (Șăineanu, Scriban); L&S și Etymonline pentru latină și veri; oglinda Vasmer și Wiktionary doar ca orientare.

Etichetele spun statutul: ATESTAT înseamnă găsit în izvor; RECONSTRUIRE înseamnă formă cu asterisc; ANALIZĂ înseamnă interpretare savantă; IPOTEZĂ sau NECUNOSCUTĂ înseamnă întrebare deschisă.

Notă de digitizare: pagina dexonline arată la MDA2, s.v. duh, «vsl дочхъ» — formă fără niciun sprijin slavistic independent, tratată aici ca probabilă eroare de transcriere; forma atestată în slavona veche e доухъ (Vasmer).