Chimie IX EN

Capitolul 8 · Între moleculeLecția 8.3MI Matematică-informatică (2 ore) · în plus față de profilul tău

Influența interacțiunilor intermoleculare asupra temperaturii de topire, temperaturii de fierbere și asupra solubilității

De ce apa fierbe la 100 °C și H₂S la −60 °C

Hidrogenul sulfurat, H₂S, are molecule mai mari decât apa, dar fierbe la −60 °C, iar apa la 100 °C. Ce hotărăște cât de sus fierbe o substanță și ce se dizolvă în ce?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 8

Înainte să citești: tu ce crezi?

Pe seria H₂Te, H₂Se, H₂S, temperatura de fierbere scade o dată cu numărul de electroni: −1,7 °C, −41,6 °C și −60,3 °C. Ce temperatură ar prezice aceeași tendință pentru H₂O, care are doar 10 electroni?

Vezi răspunsul

Tendința prezice aproximativ −73 °C. Apa fierbe la 100 °C, cu 173 °C mai sus, pentru că între moleculele ei există legături de hidrogen, iar H₂S, H₂Se și H₂Te nu le formează în măsură comparabilă.

Pui ulei și oțet într-un pahar și agiți: se fac picături, care se unesc la loc în două straturi. Pui zahăr în oțet și dispare, în ulei nu se dizolvă. La fierbere și la dizolvare, același lucru hotărăște rezultatul: ce atracții există între molecule.

Atracții mai tari, temperaturi mai mariCe fac particulele

La topire, moleculele își pierd pozițiile fixe din cristal, iar la fierbere se depărtează complet. În ambele cazuri se rup interacțiuni intermoleculare, iar legăturile covalente din molecule rămân întregi. Cu cât interacțiunile sunt mai puternice, cu atât e nevoie de mai multă energie, deci temperaturile de topire și de fierbere sunt mai mari.

Patru hidruri cu același număr de electroni, 10, dau o comparație curată, pentru că forțele London sunt apropiate. Metanul, CH₄, fierbe la −161,5 °C, amoniacul, NH₃, la −33 °C, fluorura de hidrogen, HF, la 19,5 °C, iar apa, H₂O, la 100 °C. Metanul este nepolar și are numai forțe London, pe când NH₃, HF și H₂O formează legături de hidrogen. Temperaturile de topire urmează aceeași ordine: CH₄ −182,5 °C, NH₃ −77,7 °C, H₂O 0 °C.

Apa iese din șirCe fac particulele

Hidrurile H₂S, H₂Se și H₂Te au 18, 36 și 54 de electroni. Temperaturile lor de fierbere cresc o dată cu numărul de electroni, așa cum cer forțele London: H₂S fierbe la −60,3 °C, H₂Se la −41,6 °C, H₂Te la −1,7 °C. Punctele pentru H₂Se și H₂Te sunt calculate din parametrii NIST ai presiunii vaporilor.

Dacă tendința se prelungește spre H₂O, care are 10 electroni, rezultă o valoare cu mult sub 0 °C. Apa fierbe însă la 100 °C. Diferența se explică prin legăturile de hidrogen dintre moleculele de apă, pe care oxigenul le formează mult mai ușor decât sulful, seleniul sau telurul. Prelungirea tendinței este un model de calcul, iar 100 °C este o măsurătoare.

0 °C100 °C10183654număr de electroni în moleculătemperatura de fierbereH₂S −60,3 °CH₂Se −41,6 °CH₂Te −1,7 °Cprelungire: −73 °CH₂O măsurat: 100 °C173 °Clegături de hidrogen
Figura 1Dreapta prin H₂S și H₂Te, prelungită până la 10 electroni, dă −73 °C pentru apă. Apa fierbe la 100 °C, cu 173 °C mai sus, din cauza legăturilor de hidrogen. Punctele sunt așezate la scară.
Un grafic pe fond întunecat: pe orizontală numărul de electroni, pe verticală temperatura de fierbere. Trei puncte, H₂S la <span class="n">−60,3 °C</span>, H₂Se la <span class="n">−41,6 °C</span> și H₂Te la <span class="n">−1,7 °C</span>, urcă spre dreapta; apa are coloana ei, cu un punct mult mai sus, la <span class="n">100 °C</span>, și o linie întreruptă care arată unde ar fi fost pe șir.
Măsurători: temperaturi de fierbere la 1 atm (NIST)
SubstanțaGrupaElectroniFierbe la, °CCum s-a obținut
H₂O1610100proprietățile fluidului NIST
H₂S1618−60,3dat de NIST
H₂Se1636−41,6calculat din ecuația NIST
H₂Te1654−1,7calculat din ecuația NIST (cu 0,46 K în afara domeniului ei)
NH₃1510−33,3proprietățile fluidului NIST
PH₃1518−87,3calculat din ecuația NIST (cu 0,15 K în afara domeniului ei)
AsH₃1536−61,9calculat din ecuația NIST (cu 0,15 K în afara domeniului ei)
HF171019,5dat de NIST
HCl1718−84,8calculat din ecuația NIST
HBr1736−66,5calculat din ecuația NIST
HI1754−34,6calculat din ecuația NIST (cu 0,42 K în afara domeniului ei)
CH₄1410−161,5proprietățile fluidului NIST
SiH₄1418−111,5calculat din ecuația NIST
GeH₄1436−88,8calculat din ecuația NIST (cu 0,04 K în afara domeniului ei)
Calcul: dreapta prin hidrurile cu perioada trei sau mai mare, prelungită până la zece electroni
GrupaDreapta trece prinValoarea dreptei la 10 electroni, °CMăsurat, °CDiferența, °C
16H₂S și H₂Te−73100+173
15PH₃ și AsH₃−99−33,3+65
17HCl și HI−9619,5+116
14SiH₄ și GeH₄−122−161,5−40
Cazul final și gheața
SubstanțaFierbe la / densitate
etanol, CH₃CH₂–OH78,2 °C
eter dimetilic, CH₃–O–CH₃−24,8 °C
gheață la 0 °C, densitate0,917 g/cm³
apă lichidă la 0 °C, densitate0,9998 g/cm³

Cu 10 electroni, apa fierbe la 100 °C, cu 173 °C peste −73 °C, valoarea dreptei prin H₂S și H₂Te. Energia medie a legăturii O–H: 464 kJ/mol; o legătură de hidrogen: aproximativ 20 kJ/mol.

Măsurători, calcul și schemă. Punctele pline sunt temperaturi de fierbere date de NIST la presiunea normală. Punctele cu inel gol sunt calculate din ecuația presiunii vaporilor pe care NIST a ajustat-o pe măsurători vechi (Stull, 1947); la H₂Te, PH₃, AsH₃, GeH₄ și HI temperatura iese cu cel mult jumătate de kelvin în afara domeniului ecuației. Dreapta întreruptă și diferența sunt calcul: dreapta trece prin cea mai ușoară și cea mai grea hidrură din grupă cu perioada trei sau mai mare și se prelungește până la zece electroni. Moleculele sunt o schemă fără scară: atomii nu au culoare, sunt desenați foarte mărit și mult mai puțini decât în realitate. Pentru SnH₄ și SbH₃ NIST nu dă o temperatură de fierbere, deci lipsesc.

Surse și credite. Valori citate din: NIST Chemistry WebBook, SRD 69 (National Institute of Standards and Technology), pagini consultate în 2026 și listate la Surse (temperaturile de fierbere; densitatea apei lichide, din proprietățile de fluid). Etanol și eter dimetilic: PubChem (NIH), compuși 702 și 8254. Densitatea gheții: PubChem, compusul 962. Energia medie a legăturii O–H: OpenStax, Chemistry 2e, secțiunea 7.5.

Asemănător dizolvă asemănătorCe fac particulele

La dizolvare se rup atracții între particulele substanței și între moleculele solventului și se formează atracții între substanță și solvent. Dizolvarea are loc ușor când noile atracții sunt de același fel și de aceeași tărie cu cele rupte. Regula de la clasă: substanțele ionice și polare se dizolvă în solvenți polari, ca apa, iar cele nepolare în solvenți nepolari.

Uleiul este format din molecule nepolare, între care acționează numai forțe London. Moleculele de apă sunt ținute de legături de hidrogen puternice, pe care moleculele de ulei nu le pot înlocui, deci uleiul se adună într-un strat separat. Zahărul are grupe –OH, formează legături de hidrogen cu apa și se dizolvă.

Un emulsifiant stabilizează o emulsie, adică împiedică picăturile de ulei să se unească. Molecula de săpun are un capăt nepolar, un lanț de hidrocarbură, și un capăt ionic, o grupă carboxilat, deci se leagă și de ulei, și de apă.

−−−−−−−−−−++++++++++ulei−capăt ionic (carboxilat)lanț nepolar+ion pozitivmoleculă de apă
Figura 2Lanțul nepolar al săpunului intră în picătura de ulei, iar capătul ionic rămâne în apă: picătura stă răspândită în apă, iar uleiul rămâne nedizolvat. Schemă, nu la scară.

Iodul în apă și în solvent nepolarCe vezi

Iodul, I₂, are molecule nepolare. În apă se dizolvă puțin: 0,03 g la 100 mL, la 20 °C. În n-heptan, un solvent nepolar, se dizolvă 1,73 g la 100 g, la 25 °C, de zeci de ori mai mult. În tetraclorură de carbon sau în cloroform iodul dă soluții violete. Demonstrația se face de profesor, pentru că acești solvenți sunt toxici.

Regula are limite. Apa dizolvă 36,0 g de NaCl la 100 g, dar carbonatul de calciu, tot o substanță ionică, este practic insolubil: aproximativ 0,001 g la 100 g de apă. Contează și cât de puternic își ține cristalul ionii.

Pentru curioși

Raportul dintre cele două solubilități este 36,0 : 0,001 = 36.000. Forța cu care ionii Ca²⁺ și CO₃²⁻ se țin în cristal este mai mare decât energia câștigată prin hidratarea lor, pe când pentru NaCl balanța înclină spre dizolvare.

Exemplu rezolvat

Ce temperatură de fierbere ar avea apa dacă ar urma H₂S, H₂Se, H₂Te

Se prelungește dreapta dintre H₂S și H₂Te până la H₂O și se compară cu valoarea măsurată.

Pasul 1, numărul de electroni: H₂S are 16 + 2 = 18; H₂Te are 52 + 2 = 54; H₂O are 8 + 2 = 10.

Pasul 2, panta: (−1,7 − (−60,3)) : (54 − 18) = 58,6 : 36 ≈ 1,63 °C pe electron.

Pasul 3, prelungirea: H₂O are 10 − 18 = −8 electroni față de H₂S, deci −60,3 + (−8) · 1,63 ≈ −73 °C.

Pasul 4, comparația: apa fierbe la 100 °C, adică 100 − (−73) = 173 °C mai sus. Verificare de ordin de mărime: toată seria H₂S–H₂Te acoperă numai 58,6 °C, deci abaterea apei este de aproape trei ori mai mare decât acest interval, de aceea apa se consideră o excepție, cauzată de legăturile de hidrogen.

În România

Sosul de salată și un strop de detergent

În bucătăria din România, uleiul de floarea-soarelui și oțetul formează două straturi. Maioneza de casă face excepție: gălbenușul de ou este emulsifiantul care ține picăturile de ulei în oțet, iar amestecul rămâne omogen la vedere.

Observația fără risc: toarnă în două borcane câte 50 mL de apă și 50 mL de ulei și agită-le. Adaugă într-un borcan o picătură de detergent de vase și agită din nou. Fără detergent, straturile se separă repede; cu detergent, picăturile de ulei rămân mai mult timp răspândite în apă. Uleiul rămâne nedizolvat în ambele borcane; detergentul face picăturile mai stabile.

Pe scurt

  1. Cu cât interacțiunile intermoleculare sunt mai puternice, cu atât temperaturile de topire și de fierbere sunt mai mari; la topire și la fierbere se rup atracțiile dintre molecule, nu legăturile din molecule.
  2. Seria CH₄ −161,5 °C, NH₃ −33 °C, HF 19,5 °C, H₂O 100 °C (toate cu 10 electroni) arată efectul legăturilor de hidrogen.
  3. Seria H₂S −60,3 °C, H₂Se −41,6 °C, H₂Te −1,7 °C crește cu numărul de electroni; apa iese din șir, cu 173 °C peste valoarea prelungită, din cauza legăturilor de hidrogen.
  4. Asemănător dizolvă asemănător: substanțele ionice și polare se dizolvă în solvenți polari, cele nepolare în solvenți nepolari.
  5. Regula are limite: CaCO₃ este ionic, dar practic insolubil în apă; iodul, nepolar, se dizolvă puțin în apă și mult mai bine în heptan.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitApa fierbe la 100 °C pentru că legăturile O–H sunt foarte tari.

    CorectLa fierbere se rup legăturile de hidrogen dintre molecule. Vaporii de apă sunt tot molecule H₂O, cu legăturile O–H întregi.

  • GreșitOrice substanță ionică se dizolvă în apă, pentru că apa este polară.

    CorectNaCl se dizolvă cu 36,0 g la 100 g de apă, dar CaCO₃ aproape deloc. Regula este o tendință, nu o lege.

  • GreșitUleiul nu se dizolvă în apă pentru că este mai ușor.

    CorectUleiul plutește pentru că are densitatea mai mică, dar nedizolvarea are altă cauză: moleculele lui nepolare nu pot înlocui legăturile de hidrogen dintre moleculele de apă. În solvenți nepolari se dizolvă.

Verifică-te

8 întrebări. La primele 7 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Metanul, amoniacul, fluorura de hidrogen și apa au câte 10 electroni. De ce fierbe metanul cu mult mai jos decât celelalte?

    Răspuns

    b) Metanul nu formează legături de hidrogen, doar forțe London. Cu același număr de electroni, forțele London sunt apropiate; NH₃, HF și H₂O au în plus legături de hidrogen.

  2. Pe seria H₂S, H₂Se, H₂Te, de ce crește temperatura de fierbere?

    Răspuns

    a) Cresc forțele London, o dată cu numărul de electroni. H₂S, H₂Se și H₂Te au 18, 36 și 54 de electroni; forțele London cresc cu numărul de electroni.

  3. În care dintre solvenți se dizolvă cel mai bine iodul, I₂?

    Răspuns

    b) n-Heptan. Iodul are molecule nepolare și se dizolvă mai bine în solvenți nepolari, ca n-heptanul.

  4. De ce nu se dizolvă uleiul în apă?

    Răspuns

    b) Pentru că moleculele de ulei nu pot înlocui legăturile de hidrogen dintre moleculele de apă. Între moleculele de ulei acționează numai forțe London, mai slabe decât legăturile de hidrogen din apă.

  5. Prelungirea tendinței H₂S–H₂Te dă pentru apă −73 °C. Apa fierbe la 100 °C. Cu câte °C fierbe mai sus decât prezice tendința?

    °C
    Răspuns

    173 °C. 100 − (−73) = 173 °C.

  6. Ordonează de la cea mai mică la cea mai mare temperatură de fierbere substanțele cu 10 electroni.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. CH₄
    2. NH₃
    3. HF
    4. H₂O

    Temperaturile de fierbere sunt −161,5; −33; 19,5 și 100 °C.

  7. Unde se dizolvă bine fiecare substanță?

    Răspuns

    În apă: NaCl; zahărul.

    În n-heptan (nepolar): iodul I₂; uleiul.

    NaCl este ionic, zahărul formează legături de hidrogen cu apa; iodul și uleiul au molecule nepolare.

  8. Carbonatul de calciu este ionic, iar apa este un solvent polar. Explică de ce carbonatul de calciu este totuși practic insolubil în apă.

    Un răspuns bun

    Regula „asemănător dizolvă asemănător” este o tendință. La carbonatul de calciu, ionii Ca²⁺ și CO₃²⁻ sunt ținuți în cristal de atracții foarte puternice, iar energia câștigată prin hidratarea lor nu o egalează. Pentru NaCl balanța este alta, de aceea se dizolvă 36,0 g la 100 g de apă, față de aproximativ 0,001 g pentru CaCO₃.

    Un răspuns complet spune că regula este orientativă și compară energia rețelei cristaline cu energia de hidratare.

Termeni

temperatură de fierbere
Temperatura la care un lichid trece în gaz în toată masa lui, la o presiune dată.
temperatură de topire
Temperatura la care un solid trece în lichid, la o presiune dată.
emulsie
Amestec de două lichide nemiscibile, în care unul este răspândit în celălalt sub formă de picături.
emulsifiant
Substanță care împiedică picăturile unei emulsii să se unească.
solvent nepolar
Solvent format din molecule nepolare, de exemplu n-heptanul.
miscibil
Se spune despre lichidele care se amestecă în orice proporție.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Influența interacțiunilor intermoleculare asupra temperaturii de topire, temperaturii de fierbere și asupra solubilității” (MI: Matematică-informatică (2 ore)). Competențe specifice urmărite: 1.4, 2.4, 2.5, 4.4, 5.4, 6.4.