Chimie IX EN

Capitolul 3 · Redox și pileLecția 3.1TC Uman, servicii, tehnologic, vocațional (1 oră) · în plus față de profilul tău

Oxidare, reducere

Ce se întâmplă cu fierul când ruginește: oxidare și reducere

Un cui lăsat în ploaie devine maro și se fărâmițează. Ce s-a întâmplat cu atomii de fier?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 3

Înainte să citești: tu ce crezi?

Profesorul pune un cui curat de fier într-o soluție albastră de sulfat de cupru(II). După câteva minute, cuiul are un strat roșiatic, iar albastrul soluției se estompează. Ce este stratul roșiatic?

Vezi răspunsul

Stratul roșiatic este cupru metalic. Atomii de fier trec în soluție ca ioni Fe²⁺ și cedează electroni, iar ionii Cu²⁺ primesc acești electroni și se depun ca metal. Oxigenul nu participă deloc, deci oxidarea nu înseamnă numai combinare cu oxigenul.

Un cui lăsat afară, în ploaie, se acoperă în câteva săptămâni cu un strat maro-roșcat, fără luciu, care se desface în fărâme. Cuiul curat era fier; stratul de pe el este o substanță nouă. Pentru ca fierul să ruginească trebuie să fie și oxigen, și apă. Chimia are un cuvânt pentru ce i se întâmplă fierului, oxidare, și un al doilea, reducere, pentru ce se întâmplă în același timp în altă parte.

Ruginirea și arderea magneziului: două combinări cu oxigenulCe vezi

Profesorul arde în clasă o panglică de magneziu: flacăra albă este atât de puternică, încât nu se privește direct. Rămâne o pulbere albă, oxidul de magneziu. Un cui de fier, în schimb, ruginește încet, în aer umed. În ambele cazuri un metal se combină cu oxigenul. Ruginirea se poate urmări și acasă: un cui pus pe jumătate în apă, într-un pahar, și altul uscat, în același loc. După câteva zile numai cuiul din apă prinde pete maronii.

2Mg + O₂ → 2MgO

4Fe + 3O₂ + 6H₂O → 4Fe(OH)₃

Multă vreme, chimia a numit oxidare combinarea unei substanțe cu oxigenul, iar reducere pierderea oxigenului dintr-un compus, ca în CuO + H₂ → Cu + H₂O. Definiția veche rămâne adevărată în aceste cazuri, dar nu explică de ce zincul pus într-o soluție de sulfat de cupru se acoperă cu cupru, fără ca oxigenul să participe.

Definiția generală: cine cedează și cine primește electroniCe fac particulele

La arderea magneziului, atomii de magneziu cedează câte doi electroni și devin ioni Mg²⁺, iar atomii de oxigen primesc electroni și devin ioni O²⁻. Același schimb de electroni se petrece în soluția de sulfat de cupru: atomii de zinc trec în soluție ca ioni Zn²⁺, iar ionii Cu²⁺ primesc electroni și se depun ca metal.

Oxidarea este cedarea de electroni. Reducerea este primirea de electroni. Fiecare se scrie ca o semireacție, adică jumătatea din reacție care arată un singur schimb:

Zn → Zn²⁺ + 2e⁻ (oxidare)

Cu²⁺ + 2e⁻ → Cu (reducere)

Electronii nu rămân liberi în soluție: câți cedează zincul, atâția primesc ionii de cupru. De aceea oxidarea și reducerea au loc mereu împreună, în aceeași reacție, iar o asemenea reacție se numește reacție redox. Ecuația ei se obține adunând semireacțiile, când electronii se simplifică:

Zn + Cu²⁺ → Zn²⁺ + Cu

Pentru curioși

Rugina reală este oxid de fier(III) hidratat: Fe₂O₃ cu apă legată într-un număr variabil de molecule. Formula Fe(OH)₃ din ecuația de mai sus este simplificarea folosită la clasă. Primul pas al ruginirii este tot o oxidare: Fe → Fe²⁺ + 2e⁻. Spre deosebire de patina verde de pe cupru, rugina se desprinde și lasă la vedere fier proaspăt, care continuă să se corodeze.

înainte lamă de zinc Zn Cu²⁺ 2e⁻ după lamă de zinc Zn²⁺ Cu oxidare: Zn → Zn²⁺ + 2e⁻ reducere: Cu²⁺ + 2e⁻ → Cu
Figura 1Uită-te la cei doi electroni: pleacă de la atomul de zinc și ajung la ionul Cu²⁺. Zincul se oxidează, cuprul se reduce. Ionii sulfat nu participă și nu sunt desenați. Schemă, nu la scară.

Cum recunoști oxidarea din numărul de oxidareCum se scrie

În compușii covalenți electronii nu trec întregi de la un atom la altul, așa că nu se poate spune simplu cine ce a cedat. Pentru asemenea cazuri se folosește numărul de oxidare (N.O.), o convenție de socotit și nu o sarcină măsurată. Un ion simplu are N.O. egal cu sarcina lui (Zn²⁺ are +2), iar într-un compus suma numerelor de oxidare este egală cu sarcina speciei. Regula este una singură: oxidarea este creșterea numărului de oxidare, iar reducerea este scăderea lui.

La clasă, numărul de oxidare se scrie cu semnul înainte, iar sarcina ionului cu semnul după (Fe³⁺, dar N.O. +3). Semireacția fierului din rugină arată așa:

Fe⁰ → Fe⁺³ + 3e⁻

În Fe(OH)₃ numerele de oxidare sunt: Fe +3, O −2, H +1; suma lor este 0, ca sarcina compusului. În ecuația ruginirii N.O. al fierului crește de la 0 la +3 (oxidare), iar N.O. al oxigenului scade de la 0 la −2 (reducere). Hidrogenul rămâne +1 în apă și în Fe(OH)₃.

Din asta iese un criteriu pentru orice ecuație: o reacție este redox dacă numărul de oxidare al cel puțin unui element se schimbă. Reacția HCl + NaOH → NaCl + H₂O nu este redox: hidrogenul rămâne +1, oxigenul −2, sodiul +1 și clorul −1. Nici căldura degajată, nici apa formată nu o fac redox; contează doar numerele de oxidare.

N.O. −2 −1 0 +1 +2 +3 +2 +3 −2 Mg în MgO Fe în Fe(OH)₃ O din O₂ oxidare reducere
Figura 2Oxidarea urcă pe axa numărului de oxidare, reducerea coboară. Magneziul și fierul urcă de la 0, oxigenul coboară de la 0 la −2.

Exemplu rezolvat

Cuiul de fier în soluție de sulfat de cupru

Un cui cu 5,6 g de fier reacționează complet cu o soluție de sulfat de cupru(II). Ce masă de cupru se depune? (Exemplu de calcul: în laborator cuiul nu se dizolvă de obicei complet.)

Ecuația ionică: Fe + Cu²⁺ → Fe²⁺ + Cu. Numărul de oxidare al fierului crește de la 0 la +2 (oxidare), iar al cuprului scade de la +2 la 0 (reducere).

Semireacțiile sunt Fe → Fe²⁺ + 2e⁻ și Cu²⁺ + 2e⁻ → Cu: fiecare atom de fier cedează doi electroni, iar fiecare ion Cu²⁺ primește doi.

M(Fe) = 56 g/mol, deci n(Fe) = 5,6 : 56 = 0,1 mol. Electroni cedați: 0,1 · 2 = 0,2 mol. Raportul Fe : Cu este 1 : 1, deci n(Cu) = 0,1 mol, iar m(Cu) = 0,1 · 64 = 6,4 g.

Verificare: un mol de cupru (64 g) cântărește mai mult decât un mol de fier (56 g), deci masa depusă trebuie să fie puțin mai mare decât masa de fier consumată. 6,4 g > 5,6 g, rezultatul este plauzibil.

În România

Podul feroviar de la Cernavodă și vopseaua care ține apa departe de oțel

Podul feroviar peste Dunăre de la Cernavodă este în circulație din noiembrie 1987 și are 1.600 m. În 2015, șeful de șantier a descris trei lucrări mari: revopsire cu sablare, ca protecție anticorozivă, schimbarea suprastructurii și consolidarea elementelor deteriorate. Podul avea vopseaua roasă și fisuri, iar în aproape 30 de ani se făcuseră doar mici lucrări de întreținere.

Lucrările erau planificate pentru opt luni. Trenurile erau limitate la 30 km/h pe 3,5 km, iar o parte dintre ele erau deviate pe podul vechi, construit după planurile lui Anghel Saligny. Stratul de vopsea ține apa și oxigenul departe de oțel, adică oprește oxidarea fierului înainte să înceapă; când vopseaua se roade, ruginirea pornește. Un proiect european de 34 de milioane de euro cuprinde podul de la Cernavodă și alte două poduri, la Fetești, deci suma nu privește numai vopseaua.

Pe scurt

  1. Oxidarea este cedarea de electroni și creșterea numărului de oxidare; reducerea este primirea de electroni și scăderea numărului de oxidare.
  2. Oxidarea și reducerea au loc mereu împreună: electronii cedați de o specie sunt primiți de alta. Reacția se numește reacție redox.
  3. Semireacțiile arată separat fiecare schimb: Zn → Zn²⁺ + 2e⁻ (oxidare) și Cu²⁺ + 2e⁻ → Cu (reducere). Adunate, ele dau ecuația Zn + Cu²⁺ → Zn²⁺ + Cu.
  4. Definiția veche, cu oxigenul, este un caz particular: arderea magneziului și ruginirea fierului sunt oxidări, dar oxigenul nu este necesar (Zn + Cu²⁺).
  5. O reacție este redox dacă numărul de oxidare al cel puțin unui element se schimbă. Numărul de oxidare este o convenție, nu o sarcină măsurată.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitOxidarea înseamnă că substanța se combină cu oxigenul.

    CorectAceasta este definiția veche. Oxidarea este cedarea de electroni; zincul se oxidează în soluție de sulfat de cupru fără ca oxigenul să participe la reacție.

  • GreșitÎn reacția Zn + Cu²⁺ → Zn²⁺ + Cu, doar zincul se schimbă.

    CorectSe schimbă și cuprul: ionii Cu²⁺ primesc electronii cedați de zinc și se reduc. Oxidarea nu apare niciodată singură.

  • GreșitNumărul de oxidare +4 al carbonului din CO₂ înseamnă că în moleculă există ioni C⁴⁺.

    CorectNumărul de oxidare este o convenție de socotit. Legăturile din CO₂ sunt covalente, nu există ioni C⁴⁺.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce descrie semireacția Zn → Zn²⁺ + 2e⁻?

    Răspuns

    a) Oxidarea zincului: cedare de electroni. Zincul cedează doi electroni, iar numărul lui de oxidare crește de la 0 la +2. Cedarea de electroni este oxidare.

  2. Care dintre reacții este o reacție redox?

    Răspuns

    d) 2Mg + O₂ → 2MgO. Numai în 2Mg + O₂ → 2MgO se schimbă numerele de oxidare: magneziu de la 0 la +2, oxigen de la 0 la −2. În celelalte trei, fiecare element păstrează același număr de oxidare.

  3. În reacția Zn + Cu²⁺ → Zn²⁺ + Cu, ionii Cu²⁺ se comportă ca:

    Răspuns

    c) o specie care se reduce, pentru că primește electroni. Ionii Cu²⁺ primesc doi electroni fiecare și devin atomi de cupru. Primirea de electroni este reducere, iar numărul de oxidare scade de la +2 la 0.

  4. Un cui conține 2,8 g de fier. Câți moli de electroni cedează fierul când se oxidează complet la Fe²⁺? Se dă M(Fe) = 56 g/mol.

    mol
    Răspuns

    0,1 mol. n(Fe) = 2,8 : 56 = 0,05 mol, iar fiecare atom cedează doi electroni: 0,05 · 2 = 0,1 mol.

  5. Ce masă de cupru, în grame, se depune când reacționează complet 11,2 g de fier cu o soluție de sulfat de cupru(II)? Se dau M(Fe) = 56 g/mol și M(Cu) = 64 g/mol.

    g
    Răspuns

    12,8 g. n(Fe) = 11,2 : 56 = 0,2 mol; raportul Fe : Cu este 1 : 1, deci n(Cu) = 0,2 mol și m(Cu) = 0,2 · 64 = 12,8 g.

  6. Oxidare sau reducere? Așază fiecare descriere la procesul potrivit.

    Răspuns

    Oxidare: Zn → Zn²⁺ + 2e⁻; Numărul de oxidare crește; Fe²⁺ → Fe³⁺ + e⁻.

    Reducere: Cu²⁺ + 2e⁻ → Cu; Numărul de oxidare scade; Atomul primește electroni.

    Cedarea de electroni (creșterea N.O.) este oxidare; primirea de electroni (scăderea N.O.) este reducere.

  7. Un coleg afirmă că fără oxigen nu poate exista oxidare. Dă un contraexemplu și arată, cu semireacții, cine se oxidează și cine se reduce.

    Un răspuns bun

    Zincul pus într-o soluție de sulfat de cupru(II): fără oxigen, zincul se acoperă cu cupru. Zn → Zn²⁺ + 2e⁻ este oxidarea (zincul cedează electroni, N.O. crește de la 0 la +2), iar Cu²⁺ + 2e⁻ → Cu este reducerea (ionul de cupru primește electroni, N.O. scade de la +2 la 0). Oxidarea înseamnă cedare de electroni, iar oxigenul este doar unul dintre partenerii posibili.

    Un răspuns complet dă o reacție fără oxigen, scrie ambele semireacții și leagă oxidarea de cedarea de electroni și de creșterea numărului de oxidare.

Termeni

oxidare
Cedare de electroni; creșterea numărului de oxidare al unui element.
reducere
Primire de electroni; scăderea numărului de oxidare al unui element.
reacție redox
Reacție în care are loc și oxidare, și reducere, deci se schimbă numărul de oxidare al cel puțin unui element.
semireacție
Jumătate dintr-o reacție redox: scrie separat oxidarea sau reducerea, cu electronii cedați sau primiți.
număr de oxidare
Număr întreg, cu semn, atribuit convențional unui atom dintr-o specie chimică, pentru a socoti electronii cedați sau primiți.
rugină
Oxid de fier(III) hidratat, brun-roșcat, format când fierul stă în contact cu oxigenul și cu apa.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Oxidare, reducere”; „Reacții fără/ cu modificarea numărului de oxidare” (TC: Uman, servicii, tehnologic, vocațional (1 oră)). Competențe specifice urmărite: 1.1, 1.2, 2.2, 3.1, 4.2, 5.2.