Originile civilizației europene: lumea greco-romană
Capitolul 5
Cultura greco-romană – ce s-a păstrat și cât s-a pierdut
Ce s-a păstrat din ce au scris și au construit grecii și romanii?
Fiecare pătrat este o piesă de teatru. Eschil, Sofocle și Euripide au scris, după izvoarele antice, vreo 300 de piese. Câte mai poți citi întregi azi: 30, 100 sau 250?
Din 305 piese, 33 se mai pot citi întregi
Izvoarele antice numără 90 de piese ale lui Eschil, 123 ale lui Sofocle și 92 ale lui Euripide: 305 în total.
Apasă pe buton de trei ori. Întâi se sting cele 230 de piese din care au rămas doar versuri citate de alți autori sau bucăți de papirus. Apoi cele 17 din care se cunoaște numai titlul. La urmă, cele 25 care s-au pierdut cu titlu cu tot.
Rămân aprinse 33: șapte ale lui Eschil, șapte ale lui Sofocle și 19 ale lui Euripide. Una din nouă.
Din 230 de piese au rămas doar fragmente
Pentru 28 de piese pierdute, nisipul Egiptului a păstrat bucăți de papirus sau de pergament: sunt pătratele colorate acum. Din celelalte 202 se mai pot citi doar versurile pe care le-au citat autori antici în cărțile lor.
Din 17 piese se cunoaște numai titlul. Alte 25 nu au lăsat nici atât: sunt diferența dintre cele 305 din numărătoarea transmisă de lexiconul Suda și cele 280 de titluri cunoscute azi.
Atinge un pătrat. Piesele pierdute apar cu titlul grecesc, fiindcă nu au un titlu românesc consacrat.
Nouă piese au scăpat într-un singur manuscris
Nouă piese ale lui Euripide au ajuns până azi printr-un singur manuscris, păstrat la Florența. Titlurile lor încep în greacă cu Ε, Η, Ι și Κ: sunt ce a rămas din unul sau două volume ale unei ediții complete, așezate în ordine alfabetică.
În fiecare grup, pătratele stau în ordinea alfabetului grec. La Eschil și la Sofocle, cele câte șapte piese întregi sunt risipite printre litere. La Euripide, nouă stau aproape una de alta: Elena, Electra, Heraclizii, Heracles, Rugătoarele, Ifigenia în Aulida, Ifigenia în Taurida, Ion și Ciclopul.
Fiecare poet intra în concurs cu patru piese
La Atena, în secolul al V-lea î.Hr., la serbările lui Dionysos, fiecare poet care concura pentru premiul de tragedie aducea patru piese: de obicei trei tragedii și o dramă cu satiri. Dintre cele 280 de titluri cunoscute, 36 sunt drame cu satiri. Una singură se poate citi întreagă: Ciclopul, de Euripide.
Eschil a luat premiul întâi de 13 ori, după editorul A. H. Sommerstein; Suda îi dă 28 de victorii. Pentru Sofocle, lista oficială a învingătorilor, păstrată pe piatră, numără 18 victorii, iar Suda, după editorul H. Lloyd-Jones, 24. Euripide a câștigat de cinci ori, spune Suda: de patru ori în timpul vieții și o dată după moarte.
Cum arăta o reprezentație afli în lecția despre teatrul grec.
De unde știm
Lista a fost alcătuită în noiembrie 2026, piesă cu piesă, din edițiile Loeb Classical Library: Eschil de A. H. Sommerstein, Sofocle de H. Lloyd-Jones, Euripide de D. Kovacs, C. Collard și M. Cropp.
Numerele antice (90, 123 și 92) vin din Suda, un lexicon bizantin scris probabil în secolul al X-lea, la peste 1.300 de ani după moartea celor trei. Versurile citate și titlurile vin tot de la autori antici care au scris după cei trei poeți. Alte izvoare dau 130 de piese pentru Sofocle și 75 pentru Euripide.
Lista are limite. Cele 121 de rânduri ale lui Sofocle numără titluri, iar unele pot fi două nume ale aceleiași piese. La șapte titluri ale lui, ediția nu tipărește niciun cuvânt din piesă. Papirusurile sunt numărate mai degrabă în minus. La șase piese, autorul este disputat: fără Rhesos, pe care mulți specialiști nu i-l mai atribuie lui Euripide, piesele întregi sunt 32.
Clasele barei: „păstrat” – există și azi; „scris” – a scris cineva, iar textul spune dacă era din vremea aceea sau de mai târziu și la câți ani după; „dedus” – socotit sau estimat de cercetătorii de azi ori calculat aici; „nu se știe” – necunoscut sau disputat.
Atinge pe rând părțile barei de sub pătrate. Rămâne numai ce se sprijină pe acel fel de dovadă.
