Capitolul 5 · Cultura greco-romanăLecția 5.2TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Modele culturale în lumea greco-romană
Apeducte și arcuri de triumf: arhitectura romană între utilitarism și triumfalism
De ce au construit romanii și apeducte, și arcuri care nu duceau nimic?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 5
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
Pe fațada Pantheonului din Roma scrie, cu litere mari, că l-a făcut Marcus Agrippa, în anul celui de-al treilea consulat al său (27 î.Hr.). Când a fost ridicată clădirea care se vede azi?
Vezi răspunsul
A fost începută în ultimii ani ai lui Traian și terminată sub Hadrian, care a domnit între 117 și 138. Templul lui Agrippa a ars, iar clădirea de azi este nouă din temelii. Dovada stă în zid: cărămizile poartă ștampilele cărămidăriilor, unele cu anul în care au fost făcute, de la 114 la 123. Hadrian a pus pe clădirea nouă vechea inscripție, cu numele lui Agrippa. O inscripție spune ce a vrut să se știe cel care a pus-o; data clădirii o dau cărămizile.
Pe la anul 100 d.Hr., Sextus Iulius Frontinus, omul care răspundea de apele Romei, a numărat nouă apeducte care aduceau apă în oraș. Apoi a scris: pune alături de ele piramidele, „care nu slujesc la nimic”. Peste câțiva ani, la Roma s-a ridicat o coloană de 38 m, care nu aducea apă nimănui: povestea, în piatră, o victorie.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Arcul, bolta, cupola și betonulCe s-a întâmplat
Romanii au construit cu trei forme curbe: arcul, bolta (un arc prelungit, ca un tunel) și cupola (o boltă rotundă, ca o jumătate de sferă). Săli atât de largi au putut acoperi datorită betonului roman: var amestecat cu pozzolană, un nisip vulcanic, și cu piatră spartă.
Cea mai mare cupolă romană acoperă Pantheonul din Roma, templu terminat sub împăratul Hadrian (117–138). Cupola are peste 43 m în diametru, tot atât cât înălțimea sălii, iar în vârf are o deschizătură rotundă de 9 m, prin care intră lumina. Este și azi cea mai mare cupolă din lume făcută din beton fără armătură de fier. Clădirea stă întreagă la Roma. Ștampilele de pe cărămizile zidului poartă ani de la 114 la 123.
Pentru curioși
Betonul cupolei nu este peste tot la fel: jos, unde zidul duce cea mai mare greutate, în el s-au pus bucăți de cărămidă, iar spre vârf pietre tot mai ușoare. Pozzolana, numită după orașul Pozzuoli de lângă Napoli, face ca betonul să se întărească și sub apă.
Anii clădirii sunt dați diferit. Cercetări mai vechi o puneau toată sub Hadrian și o socoteau gata „după 126” sau „pe la 125–128”. Cele mai multe ștampile de cărămidă sunt însă din vremea lui Traian: patru poartă anii 114–116 și una singură anul 123. De aceea, cercetări mai noi pun începutul lucrului pe la 114.

Autorul imaginii: Ank Kumar, CC BY-SA 4.0, sursa. Imagine micșorată.
Construcții de folos: drumuri, apeducte, termeCe s-a întâmplat
În 312 î.Hr., cenzorul Appius Claudius a pus să se facă primul apeduct al Romei, Aqua Appia, și un drum pietruit până la Capua, Via Appia, prelungit mai târziu până la portul Brundisium (azi Brindisi). Așa scrie Frontinus, la peste 400 de ani după aceea; cenzorul era un înalt magistrat al Republicii, care dădea în lucru construcțiile publice. Frontinus, Despre apeductele orașului Roma, pe la anul 100 d.Hr., la vreo 410 ani după 312 î.Hr.
Pe la anul 100 d.Hr., Roma primea apă prin nouă apeducte; arcadele celui mai înalt urcau la 109 picioare romane, vreo 32 m. Frontinus, numit în anul 97 să răspundă de apele Romei: scrie despre apeductele pe care le avea el însuși în grijă.
Apa ajungea la fântâni și la terme, băile publice; termele împăratului Caracalla au fost deschise în 216. Tot pentru folosul și petrecerea mulțimii se făceau poduri și amfiteatre, clădiri ovale cu trepte de jur împrejurul unei arene. Amfiteatrul Flavian din Roma, numit mai târziu Colosseum, a fost inaugurat de împăratul Titus în anul 80, cu o sută de zile de jocuri. Colosseumul și zidurile termelor lui Caracalla se văd și azi la Roma.

Autorul imaginii: Dan Mihai Pitea, CC BY-SA 3.0 RO, sursa. Imagine decupată și micșorată.
Imaginea capitolului 4, „Pornește din Roma”, aici ca instrument: drumurile Imperiului Roman din atlasul Itiner-e, aprinse dinspre Roma după zilele de mers calculate cu modelul ORBIS.

Aceleași date, ca tabel
| Până la | Cel mai repede | km pe acest drum | Numai pe jos | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|---|---|
| Cartagina | 4,3 zile | 632 | 237 de zile | dedus de istorici |
| Marsilia (Massilia) | 7,6 zile | 906 | 30 de zile | dedus de istorici |
| Brindisi (Brundisium) | 8,9 zile | 1.179 | 18 zile | dedus de istorici |
| Milano (Mediolanum) | 9,5 zile | 737 | 20 de zile | dedus de istorici |
| Aquileia | 9,7 zile | 612 | 20 de zile | dedus de istorici |
| Atena | 11 zile | 1.551 | 75 de zile | dedus de istorici |
| Efes | 13 zile | 1.899 | 88 de zile | dedus de istorici |
| Alexandria | 14 zile | 2.333 | 148 de zile | dedus de istorici |
| Cádiz (Gades) | 15 zile | 2.056 | 81 de zile | dedus de istorici |
| Salonic (Thessalonica) | 15 zile | 2.091 | 62 de zile | dedus de istorici |
| Antiohia | 18 zile | 2.928 | 111 zile | dedus de istorici |
| Ierusalim | 20 de zile | 3.059 | 131 de zile | dedus de istorici |
| Bizanț (apoi Constantinopol) | 21 de zile | 2.715 | 76 de zile | dedus de istorici |
| Drobeta (Drobeta-Turnu Severin) | 25 de zile | 1.264 | 51 de zile | dedus de istorici |
| Londra (Londinium) | 26 de zile | 2.968 | nu se ajunge | dedus de istorici |
| Ulpia Traiana Sarmizegetusa | 28 de zile | 1.379 | 53 de zile | dedus de istorici |
| Lyon (Lugdunum) | 29 de zile | 1.189 | 32 de zile | dedus de istorici |
| Köln (Colonia Agrippina) | 29 de zile | 1.734 | 48 de zile | dedus de istorici |
| Apulum (Alba Iulia) | 31 de zile | 1.478 | 53 de zile | dedus de istorici |
| Tomis (Constanța) | 32 de zile | 3.175 | 72 de zile | dedus de istorici |
| Porolissum (Moigrad) | 37 de zile | 1.661 | 59 de zile | dedus de istorici |
| Ce se numără | km | Din total | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|---|
| Traseu sigur: linia se abate cu cel mult 50 m la munte și 200 m la câmpie | 8.181 | 2,73 % | s-a păstrat |
| Drum trecut într-un itinerar scris în epoca romană: Stadiasmus Patarensis (anul 46), Itinerarium Antonini (pe la 300), Itinerarium Burdigalense (333), Tabula Peutingeriana (hartă din secolele IV–V, păstrată într-o copie de pe la 1200) | 109.030 | 36,44 % | a scris cineva |
| Traseu presupus: drum cunoscut, linie aproximativă | 268.710 | 89,82 % | dedus de istorici |
| Traseu ipotetic: drum cu locul negăsit sau doar bănuit | 22.281 | 7,45 % | dedus de istorici |
| Când a fost făcut drumul: atlasul nu dă niciun an | 291.235 | 97,35 % | nu se știe sigur |
Pe drum, modelul socotește 30 km pe zi. Duratele pe mare sunt medii pentru o corabie cu pânze în lunile iulie–septembrie.
Date și calcul. 299.171 km de drumuri romane din atlasul Itiner-e (2025). Traseul este sigur pentru 8.181 km; pentru rest, linia este presupusă de cercetători. Zilele de drum sunt un calcul după modelul ORBIS (30 km pe zi pe jos; corabie cu pânze, vara), fără nicio călătorie consemnată. Țărmurile sunt cele de azi.
Surse și credite. Drumuri: Itiner-e, de Soto, Pažout, Brughmans și colab., setul de date „Itiner-e static version 2024”, publicat în 2025, doi:10.5281/zenodo.17122148, CC BY 4.0; liniile au fost simplificate. Durate: calcul pe tabelele ORBIS (v2) ale lui Elijah Meeks, Walter Scheidel, Jonathan Weiland și Scott Arcenas, Stanford Digital Repository, purl.stanford.edu/mn425tz9757, CC BY 3.0. Țărmuri: Natural Earth, domeniu public.
Construcții de slavă: arcul de triumf și columnaCe s-a întâmplat
Un general victorios intra în Roma cu alai, într-o ceremonie numită triumf. Ca victoria să nu fie uitată, se ridica un arc de triumf: o poartă de piatră care nu închide și nu apără nimic, acoperită cu reliefuri și cu o inscripție. Arcul lui Titus, terminat după moartea împăratului (81), amintește cucerirea Ierusalimului din anul 70: pe un relief se vede, dusă în triumf, prada luată din Templul evreilor, între care sfeșnicul cu șapte brațe. Arcul lui Constantin a fost închinat de Senat în 315, pentru victoria din 312 asupra lui Maxentius. Amândouă arcurile stau și azi la Roma, cu inscripțiile lor.
Columna lui Traian, dedicată în 113, are, cu soclu cu tot, 38 m. Pe ea urcă în spirală un relief care povestește cele două războaie cu dacii (101–102 și 105–106). Columna stă în Forul lui Traian, piața publică făcută de arhitectul Apolodor din Damasc. Columna stă la locul ei, la Roma. Pe soclu, o inscripție a Senatului îl numește pe Traian.

Autorul imaginii: geomcrae, CC BY-SA 4.0, sursa. Imagine micșorată.
De ce și folos, și slavăDe ce
Folosul și slava nu se despart ușor. Cine plătea un apeduct sau un templu își scria numele pe el, pentru că și o lucrare de folos aducea faimă. Pe fațada Pantheonului scrie și azi „L-a făcut Marcus Agrippa”: este numele celui care ridicase acolo primul templu, în 27 î.Hr., iar Hadrian l-a păstrat pe clădirea nouă. Frontinus, care avea în grijă apele Romei, pune apeductele mai presus de piramide, fiindcă piramidele „nu slujesc la nimic”. De aceea se spune că arhitectura romană stă între utilitarism (clădești pentru folos) și triumfalism (clădești ca să arăți victoria și puterea). Explicație a istoricilor, din inscripțiile clădirilor și din felul în care Frontinus își laudă apeductele.
Școala romană: retorică și dreptCe s-a întâmplat
Un tânăr roman dintr-o familie cu stare învăța mai ales să vorbească în public și să cunoască legile. Cicero (106–43 î.Hr.) a învățat dreptul de la juriștii din familia Scaevola, iar elocvența de la grecul Apollonius Molon din Rodos. Quintilian (pe la 35–96 d.Hr.) a fost primul profesor de retorică plătit de stat și a scris Institutio oratoria („Formarea oratorului”), în 12 cărți. Poetul Vergiliu (70–19 î.Hr.) a lucrat zece ani la Eneida, poemul în 12 cărți despre eroul Enea.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Despre apeductele orașului Roma (De aquaeductu urbis Romae), I, 4–5 și 16
Timp de 441 de ani de la întemeierea Orașului, romanii s-au mulțumit cu apa pe care o scoteau din Tibru, din fântâni sau din izvoare (…). Acum însă curg spre oraș apa Appia, Anio Vetus, Marcia, Tepula, Iulia, Virgo, Alsietina (…), Claudia, Anio Novus. (…) Apa Appia a fost adusă în oraș de cenzorul Appius Claudius Crassus, numit mai târziu Caecus, cel care a avut grijă să se facă și Via Appia, de la Poarta Capena până la orașul Capua (…).
Cu atâtea construcții trebuincioase, care aduc atâtea ape, pune alături, dacă vrei, piramidele, care nu slujesc la nimic, sau celelalte lucrări ale grecilor, fără folos, dar lăudate de faimă.
Ce poate dovedi Arată câte apeducte avea Roma pe la anul 100, cine a făcut primul apeduct și Via Appia și cum judeca un înalt funcționar roman o construcție: după folosul ei.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că toți romanii disprețuiau clădirile făcute pentru slavă: Frontinus își laudă propria slujbă. Nu spune nici cine plătea apeductele și cine le săpa.
Sursa B Inscripția de pe Arcul lui Constantin, Roma (CIL VI, 1139)

Împăratului Cezar Flavius Constantinus, cel Mare, Pios, Fericit, Augustus, Senatul și poporul roman i-au închinat acest arc, împodobit cu triumfuri, pentru că, prin inspirație divină și prin măreția minții sale, împreună cu armata sa, a răzbunat statul cu arme drepte, dintr-odată, atât asupra tiranului, cât și asupra întregii lui tabere.
Ce poate dovedi Arată cine a închinat arcul, cui și pentru ce: Senatul, împăratului, pentru o victorie. Arată și cum trebuia ținută minte victoria: ca o răzbunare dreaptă a statului.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că Maxentius a fost un „tiran”: este cuvântul învingătorului. Învinsul, Maxentius, nici nu este numit.
Cerințe
Numiți drumul precizat în sursa A. (2 puncte)
Precizați secolul în care a fost făcută sursa B. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la apa orașului Roma. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că o construcție trebuie judecată după folosul ei. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la scopurile pentru care construiau romanii și susțineți-l cu câte o informație din fiecare sursă. (5 puncte)
Comparație
Un apeduct și un arc de triumf, comparate pe criterii
Criteriile
Compari Aqua Appia cu Arcul lui Constantin după trei criterii: la ce folosește, cine l-a făcut și când, ce spune despre el sursa.
Tabelul
Aqua Appia: aduce apă în oraș; făcută în 312 î.Hr. de cenzorul Appius Claudius; Frontinus o numără între „construcțiile trebuincioase”. Arcul lui Constantin: nu duce și nu adăpostește nimic; închinat în 315 de Senat împăratului; inscripția laudă victoria asupra „tiranului”.
O asemănare
Asemănare: amândouă sunt lucrări publice din Roma, ridicate pe arce de zidărie, și amândouă poartă numele unui om puternic.
O deosebire
Deosebire: apeductul a fost făcut pentru un folos de fiecare zi, apa, în timp ce arcul a fost făcut ca să țină minte o victorie.
Concluzia
Apeductul ține de utilitarism, iar arcul de triumfalism. Răspuns de test: „Arhitectura romană a slujit și nevoilor orașului, prin apeducte, drumuri și terme, și faimei conducătorilor, prin arcuri de triumf și columne.”
Drobeta și Adamclisi
Un pod și un trofeu, amândouă ale lui Traian
Între 103 și 105, între cele două războaie cu dacii, Traian a pus să se facă peste Dunăre, la Drobeta, un pod lung de 1.135 m, pe 20 de picioare de piatră. Lucrarea îi este atribuită lui Apolodor din Damasc, iar podul apare pe Columnă. Istoricul Cassius Dio, care scrie la peste o sută de ani după aceea, îl socotește cea mai de seamă lucrare a lui Traian și spune că, în vremea lui, din pod mai stăteau numai picioarele. Unul se vede și azi pe malul românesc, la Drobeta-Turnu Severin. Podul este o construcție de folos: pe el a trecut armata.
La Adamclisi, în Dobrogea, a fost ridicat în 109 Tropaeum Traiani („trofeul lui Traian”), un monument rotund pentru victoria asupra dacilor, cu 54 de metope, plăci de piatră cu reliefuri. Monumentul care se vede azi a fost refăcut în 1977 și poartă copii. Metopele originale păstrate, 48 la număr, sunt în muzeul din Adamclisi. Trofeul este o construcție de slavă.
Pe scurt
- Romanii au construit cu arcul, bolta și cupola și au folosit betonul; cupola Pantheonului, din vremea lui Hadrian (117–138), are peste 43 m în diametru.
- Construcții de folos (utilitare): drumuri (Via Appia, 312 î.Hr.), apeducte, poduri, terme (Caracalla, 216), amfiteatre (Colosseum, inaugurat în anul 80).
- Construcții de slavă (triumfale): arcul de triumf (Titus, după 81; Constantin, 315), Columna lui Traian (113), forurile împăraților.
- Arhitectura romană stă între utilitarism și triumfalism: aceeași putere care aducea apă în oraș își săpa victoriile în piatră.
- Educația romană pregătea pentru viața publică prin retorică și drept: Cicero a fost cel mai vestit orator, iar Quintilian, primul profesor de retorică plătit de stat.
- Podul lui Apolodor de la Drobeta (103–105) este o lucrare de folos, iar Tropaeum Traiani de la Adamclisi (109), una de slavă.
Greșeli frecvente
GreșitPantheonul a fost construit de Agrippa, fiindcă așa scrie pe el.
CorectClădirea de azi a fost terminată sub Hadrian, la peste 140 de ani după Agrippa, cum arată ștampilele cărămizilor. Inscripția păstrează numele celui care ridicase primul templu, în 27 î.Hr.
GreșitPrin arcul de triumf se intra în oraș, ca printr-o poartă a zidului.
CorectArcul de triumf stă singur și nu apără nimic. A fost ridicat ca să amintească o victorie, prin reliefuri și inscripție.
GreșitMonumentul de la Adamclisi care se vede azi este cel ridicat în anul 109.
CorectMonumentul de azi a fost refăcut în 1977 și poartă copii. Metopele originale se află în muzeul din Adamclisi.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Care dintre aceste construcții este triumfală?
Răspuns
c) Columna lui Traian. Columna povestește în relief războaiele cu dacii: a fost făcută ca să arate o victorie. Termele, drumul și apeductul slujeau nevoilor de fiecare zi.
Ce le-a îngăduit romanilor să acopere o sală largă de peste 43 m fără stâlpi?
Răspuns
b) Cupola de beton. Pantheonul este acoperit cu o cupolă din beton roman, făcut din var, pozzolană și piatră spartă.
Ce a făcut cenzorul Appius Claudius în 312 î.Hr.?
Răspuns
c) A făcut primul apeduct al Romei și Via Appia. Aqua Appia și Via Appia îi poartă amândouă numele. Colosseumul este din anul 80 d.Hr., iar Pantheonul de azi a fost terminat sub Hadrian.
Traian a făcut peste Istru un pod de piatră pentru care nu-l pot admira îndeajuns. (…) Are douăzeci de picioare din piatră cioplită (…), legate între ele prin arce. (…) Nouă însă podul nu ne este de niciun folos: stau în picioare numai pilele, fără putință de trecere.
Ce arată fragmentul despre podul de la Drobeta în vremea lui Cassius Dio?
Răspuns
b) Că din el mai rămăseseră numai picioarele. Dio scrie că stau în picioare „numai pilele, fără putință de trecere”. Istru este numele vechi al Dunării.
Așază construcțiile în ordinea în care au fost făcute.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Via Appia (312 î.Hr.)
- Inaugurarea Colosseumului (80 d.Hr.)
- Tropaeum Traiani, la Adamclisi (109 d.Hr.)
- Columna lui Traian (113 d.Hr.)
- Termele lui Caracalla (216 d.Hr.)
- Arcul lui Constantin (315 d.Hr.)
Via Appia este din vremea Republicii (312 î.Hr.). Urmează Colosseumul (80), trofeul de la Adamclisi (109) și Columna (113), amândouă ale lui Traian, apoi termele lui Caracalla (216) și arcul lui Constantin (315).
Utilitar sau triumfal? Pune fiecare construcție la locul ei.
Răspuns
Utilitar (de folos): Apeduct; Terme; Podul de la Drobeta; Via Appia.
Triumfal (de slavă): Arc de triumf; Columna lui Traian; Tropaeum Traiani.
Apeductul, termele, podul și drumul răspund unei nevoi: apă, spălat, trecere. Arcul, columna și trofeul amintesc o victorie.
Alege o construcție romană de folos și una de slavă și scrie, în trei-patru propoziții, o asemănare și o deosebire între ele.
Un răspuns bun
Aleg podul de la Drobeta (103–105) și Tropaeum Traiani de la Adamclisi (109). Asemănare: amândouă au fost făcute din porunca lui Traian, în legătură cu războaiele cu dacii. Deosebire: podul a fost făcut ca armata să treacă Dunărea, în timp ce trofeul a fost făcut ca să amintească victoria. Podul ține de utilitarism, iar trofeul de triumfalism.
Un răspuns bun numește două construcții, cu dată sau loc, și folosește „în timp ce” pentru deosebire.
Termeni
- boltă
- Acoperiș curb de zidărie, ca un arc prelungit.
- cupolă
- Boltă rotundă, ca o jumătate de sferă; cea a Pantheonului are peste 43 m în diametru.
- beton roman
- Amestec de var, pozzolană (nisip vulcanic) și piatră spartă, care se întărește ca o stâncă.
- apeduct
- Canal de zidărie, îngropat sau purtat pe arcade, care aduce apă într-un oraș.
- terme
- Băi publice romane.
- arc de triumf
- Poartă de piatră care stă singură, ridicată în cinstea unei victorii, cu reliefuri și inscripție.
- utilitarism
- În arhitectură: a construi pentru folos (apă, drum, trecere, spălat).
- triumfalism
- În arhitectură: a construi ca să arăți victoria și puterea.
Surse și legătura cu programa
- Frontinus, De aquaeductu urbis Romae, I, trad. C. E. Bennett (Loeb, 1925) – LacusCurtius, Universitatea din Chicago – sursa A (I, 4–5 și 16); nota traducătorului: 312 î.Hr.; cele mai înalte arcade, 109 picioare (I, 15); numirea de către Nerva
- Frontinus, De aquis, liber I (text latin) – The Latin Library – textul latin al sursei A
- Inscripția Arcului lui Constantin, CIL VI 1139 (transcriere de B. Thayer) – F. Just, Ancient Rome: Images and Pictures – sursa B: textul latin al inscripției, aceeași pe amândouă fețele
- S. B. Platner, T. Ashby, A Topographical Dictionary of Ancient Rome (1929): Arcus Constantini – LacusCurtius – arcul ridicat de Senat pentru victoria din 312 asupra lui Maxentius; terminat în 315–316
- Platner și Ashby (1929): Pantheon – LacusCurtius – inscripția M. Agrippa L. f. cos. tertium fecit (27 î.Hr.); clădire nouă din temelii, terminată sub Hadrian; deschizătura de 9 m; 43,20 m
- Treccani, Enciclopedia Italiana, articolul Pantheon – diametrul interior al cupolei, egal cu înălțimea: 43,30 m
- Engineering Rome (Universitatea din Washington): The Engineering and Influence of the Pantheon – cea mai mare cupolă din beton nearmat din lume (după Masi și colegii, 2018)
- Macquarie University, City of Rome: Pantheon – ștampilele de cărămidă; pozzolana; agregatele tot mai ușoare spre vârf; datarea 125–128
- Platner și Ashby (1929): Via Appia, Amphitheatrum Flavium, Thermae Antoninianae, Arcus Titi, Forum Traiani – LacusCurtius – Columna: 100 de picioare romane fusul, 38 m cu soclul; forul, cu Apolodor; în articolele alăturate: Via Appia (312 î.Hr., apoi până la Brundisium), Colosseum (anul 80, o sută de zile de jocuri, arena de 86 × 54 m), termele lui Caracalla (216), Arcul lui Titus (după moartea lui, pentru asediul Ierusalimului)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Traiano – columna cu relief în spirală despre cele două războaie dacice, dedicată în 113; războaiele din 101–102 și 105–106
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Apollodoro di Damasco – Apolodor: podul de peste Dunăre, reprodus pe Columnă; Forul lui Traian
- Cassius Dio, Istoria romană, LXVIII, trad. E. Cary (Loeb, 1925) – LacusCurtius – podul (68, 13): 20 de picioare de piatră, „numai pilele stau în picioare”; Hadrian a scos partea de sus
- Asociația Pro-Mehedinți: Traian’s Bridge of Drobeta – podul: 103–105, 1.135 m, 20 de picioare; piciorul de pe malul românesc, în grija Muzeului Regiunii Porților de Fier
- Judaism and Rome (proiect ERC): The Tropaeum Traiani at Adamklissi (109 CE) – Adamclisi: anul 109, 54 de metope, refăcut pe loc în 1977, 48 de metope originale în muzeul alăturat
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Teotihuacán – Piramida Soarelui, începută în secolul I d.Hr.; planul orașului, 100–400 d.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Carta – hârtia făcută în China din secolul al II-lea î.Hr.; primul document european pe hârtie, 1109
- Institutul Cultural Român: The Adamclisi Monument – monumentul refăcut în 1977 sub conducerea lui Adrian Rădulescu; copii pe monument, originalele în muzeul local
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Cicerone, Quintiliano, Virgilio, Eneide, Frontino, Dione Cassio – Cicero (106–43 î.Hr.), dascălii Scaevola și Apollonius Molon; în articolele alăturate: Quintilian (35/40–c. 96), primul retor plătit de stat, Institutio în 12 cărți; Vergiliu (70–19 î.Hr.), Eneida în 12 cărți, zece ani de lucru; Frontinus (c. 30–103/104), curator aquarum în 97; Cassius Dio (înainte de 163–după 229)
- Livius.org: Titus; Hadrian – Titus: ia Ierusalimul în 70, moare la 13 septembrie 81; Hadrian domnește între 117 și 138 (pagina alăturată)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Calcestruzzo – betonul roman (opus caementicium): var și pozzolană
- L. M. Hetland, „New Perspectives on the Dating of the Pantheon”, în T. A. Marder și M. Wilson Jones (ed.), The Pantheon: From Antiquity to the Present, Cambridge University Press, 2015 – ștampilele de cărămidă găsite în zid: 70, din care 23 din vremea lui Traian și una singură sigur din a lui Hadrian; cele cu an: 114, 115 (două), 116 și 123; începutul lucrului pe la 114
- S. B. Platner, T. Ashby, A Topographical Dictionary of Ancient Rome, Oxford University Press, 1929, articolul Arcus Titi – LacusCurtius, Universitatea din Chicago – Arcul lui Titus stă în punctul cel mai înalt al Căii Sacre (in summa Sacra via); drumul trece pe sub el
- S. B. Platner, T. Ashby, A Topographical Dictionary of Ancient Rome (1929), articolul Arcus Titi – LacusCurtius – relieful de sud al Arcului lui Titus: prada din Templul de la Ierusalim (masa pâinilor, sfeșnicul cu șapte brațe, trâmbițele de argint), dusă în triumf
Din programă: TC 3.4 „Modele culturale în lumea greco-romană”; SS 3.4 „Modele culturale în lumea greco-romană”; FIL 3.4 „Modele culturale în lumea greco-romană”. Competențe specifice urmărite: 3.2.