Capitolul 5 · Cultura greco-romanăLecția 5.5FIL Numai pentru filologie · în plus față de profilul tău
Modele culturale în lumea greco-romană
Cum convingi o adunare: arta oratoriei la greci și la romani
Cum ajungea un om, numai cu vorba, să miște o adunare sau Senatul?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 5
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
La 8 noiembrie 63 î.Hr., consulul Cicero l-a învinuit pe senatorul Catilina, în plin Senat, că pune la cale o lovitură armată. Ce a făcut Catilina?
Vezi răspunsul
A fugit din Roma chiar în noaptea aceea, la armata strânsă de un om al lui în Etruria. Cicero nu l-a arestat: în discurs, i-a cerut să plece din oraș. Catilina a murit în luptă la începutul anului următor. Discursul este cunoscut din textul pe care Cicero însuși l-a scris și l-a dat la citit: ce a răspuns Catilina nu s-a păstrat de la el.
La 8 noiembrie 63 î.Hr., consulul Cicero și-a început discursul din Senatul Romei cu o întrebare pusă unui om care stătea în sală: până când are de gând Catilina să abuzeze de răbdarea senatorilor? Au urmat alte cinci întrebări, una după alta. Chiar în noaptea aceea, Catilina a plecat din Roma.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Retorica: o meserie care se învațăCe s-a întâmplat
În cetățile grecești cu adunări și tribunale, cine știa să vorbească avea putere. Oratoria este arta de a ține un discurs, iar retorica este învățătura despre cum se alcătuiește unul. Retorica s-a născut în secolul al V-lea î.Hr. la Siracuza, în Sicilia, după căderea tiraniei, când cetățenii au avut de vorbit în adunare și de judecat procese. La Atena au predat-o sofiștii, ca Protagoras din Abdera și Gorgias din Leontinoi, iar Isocrate (436–338 î.Hr.) a deschis o școală de elocvență.
Pentru curioși
Primii dascăli de retorică pomeniți de izvoare sunt Corax și elevul său Tisias, din Siracuza. Ei au pus la temelia meseriei ceea ce este verosimil, adică ceea ce pare adevărat celor care ascultă.
Ethos, pathos, logosCe s-a întâmplat
Aristotel a scris un tratat, Retorica. După el, un discurs convinge pe trei căi: prin caracterul celui care vorbește (ethos), prin starea în care îi aduce pe ascultători (pathos) și prin dovada cuprinsă în vorbele înseși (logos). Tot el a deosebit trei feluri de discurs, după locul și rostul lor: cel politic, ținut în adunare, care îndeamnă la o hotărâre; cel judiciar, ținut la tribunal, care acuză sau apără; cel de ceremonie, care laudă sau mustră. Aristotel, Retorica, I, 2–3, scrisă în secolul al IV-lea î.Hr., în vremea lui Demostene.
Demostene: FilipiceleCe s-a întâmplat
Demostene din Atena (384–322 î.Hr.) a rămas orfan la șapte ani, iar tutorii i-au risipit averea. A învățat oratorie și drept, i-a dat în judecată și a ajuns să scrie discursuri pentru alții. Din 350 î.Hr. a vorbit în Adunare împotriva regelui Filip al II-lea al Macedoniei, care își întindea puterea peste cetățile grecești. Discursurile se numesc Filipice: prima este din 350 î.Hr., a treia din 341 î.Hr.
Atenienii l-au aplaudat, dar l-au urmat târziu. La Cheroneea, în 338 î.Hr., Filip a învins cetățile aliate. În 322 î.Hr., condamnat la moarte la cererea macedonenilor, Demostene s-a otrăvit.
Cicero: CatilinareleCe s-a întâmplat
La Roma, discursul hotăra în Senat, în For și la tribunal. Marcus Tullius Cicero (106–43 î.Hr.), născut la Arpinum într-o familie de cavaleri, s-a făcut cunoscut ca avocat și a ajuns consul în 63 î.Hr. În acel an, senatorul Catilina, învins la alegeri, a pus la cale o lovitură armată. La 8 noiembrie 63 î.Hr., Cicero l-a învinuit în Senat, cu el de față, în prima dintre cele patru Catilinare. Catilina a fugit din Roma chiar în noaptea aceea și a murit în luptă la începutul anului 62 î.Hr. Cicero, Prima Catilinară, rostită în 63 î.Hr. și dată la citit de el însuși pe la 60 î.Hr., la vreo trei ani după; este glasul acuzatorului.
După uciderea lui Cezar, Cicero a ținut împotriva lui Marcus Antonius 14 discursuri, numite tot Filipice, după ale lui Demostene. A fost ucis de oamenii lui Antonius la 7 decembrie 43 î.Hr. Quintilian, primul profesor de retorică plătit de stat la Roma, a scris spre sfârșitul secolului I d.Hr. că oratorul desăvârșit este „un om bun, priceput la vorbă”: meșteșugul fără cinste înarmează răul.
Ce s-a păstrat dintr-un discursDe unde știm
Discursurile care se citesc azi sunt texte scrise și șlefuite de autorii lor pentru cititori. Din Demostene au rămas 61, din care unele nu sunt sigur ale lui. Ce s-a spus întocmai în fața Adunării sau a Senatului nu se poate ști. Concluzie a filologilor, din felul în care au fost alcătuite și copiate culegerile de discursuri.
Despre Demostene se povestește că își îndrepta vorbirea ținând pietricele în gură. Povestea este la Plutarh, care scrie la peste 400 de ani după moartea oratorului și numește un izvor mai vechi, pe Demetrios din Phaleron. Plutarh, Viața lui Demostene, 11, pe la 100 d.Hr., la peste 400 de ani după; scrierea lui Demetrios, izvorul lui, s-a pierdut.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Prima cuvântare împotriva lui Catilina (In Catilinam I), 1
Până când, Catilina, vei abuza de răbdarea noastră? Câtă vreme își va mai bate joc de noi nebunia ta? Până unde se va avânta îndrăzneala ta fără frâu? Nu te-au mișcat nici straja de noapte de pe Palatin, nici gărzile orașului, nici teama poporului, nici adunarea tuturor oamenilor de bine, nici acest loc atât de întărit în care se ține Senatul, nici fețele și privirile celor de aici?
Nu simți că planurile tale sunt date pe față? Nu vezi că uneltirea ta este ținută în loc de faptul că toți cei de aici o cunosc?
Ce poate dovedi Arată cum vorbea un consul roman în Senat când voia să izoleze un adversar: întrebări la rând, puse omului de față, și chemarea ca martori a tuturor celor din sală.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură ce plănuia Catilina: este discursul acuzatorului, scris de el. Nu poate dovedi nici că în Senat s-au rostit întocmai aceste cuvinte.
Sursa B Filipica întâi, 10–11
Când, atenieni, când veți face ce trebuie? Ce așteptați? (…) Vreți, spuneți-mi, să umblați de colo-colo întrebându-vă unul pe altul: «E ceva nou?» Ce poate fi mai nou decât că un om din Macedonia îi învinge pe atenieni în război și rânduiește treburile grecilor? «A murit Filip?» «Nu, dar e bolnav.» Și ce vă pasă? Dacă pățește el ceva, vă veți face îndată un al doilea Filip, dacă tot așa vă vedeți de treburi.
Ce poate dovedi Arată cum îi mustra un orator pe cetățenii de care avea nevoie: îi imită cum bârfesc în piață și le spune că primejdia vine din nepăsarea lor.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că atenienii erau nepăsători: este părerea unui om care voia să-i urnească. Nu arată ce spuneau cei care voiau pace cu Filip.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți instituția precizată în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa B, două informații referitoare la purtarea atenienilor, așa cum o vede oratorul. (6 puncte)
Scrieți litera sursei în care oratorul se adresează unui singur om. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la mijloacele prin care un orator antic își convingea ascultătorii și susțineți-l cu câte o informație din fiecare sursă. (5 puncte)
Paragraf argumentat
Un paragraf argumentat: vorba ca putere
Afirmația
Cerința: „Argumentați, prin două fapte istorice, afirmația potrivit căreia în lumea greco-romană oratoria era o cale spre putere.” Scrii întâi afirmația: în cetățile conduse de adunări și de Senat, cine convingea prin discurs hotăra.
Primul fapt
Primul fapt: din 350 î.Hr., Demostene le-a cerut atenienilor în Adunare, prin Filipice, să lupte ei înșiși împotriva lui Filip al II-lea al Macedoniei.
Al doilea fapt
Al doilea fapt: la 8 noiembrie 63 î.Hr., consulul Cicero l-a învinuit pe Catilina în Senat, iar acesta a fugit din Roma chiar în noaptea aceea.
Legătura
Legi faptele de afirmație cu „deoarece”, „de exemplu”, „prin urmare” și spui unde s-a ținut fiecare discurs: în Adunare, respectiv în Senat.
Concluzia
Paragraful: „În lumea greco-romană, oratoria era o cale spre putere, deoarece hotărârile se luau în adunări, după ce erau ascultați vorbitorii. De exemplu, la Atena, Demostene le-a cerut atenienilor din 350 î.Hr., prin Filipice, să lupte ei înșiși împotriva lui Filip al II-lea. La Roma, în 63 î.Hr., Cicero l-a învinuit pe Catilina în Senat, iar acesta a fugit din oraș. Prin urmare, un discurs putea trimite o cetate la luptă sau putea alunga un om din ea.”
Tomis, anul 8
Un elev al retorilor, surghiunit la Tomis
Publius Ovidius Naso, născut la Sulmo în 43 î.Hr., a fost trimis de tată la Roma, la cei mai buni dascăli de retorică. Seneca cel Bătrân, care l-a auzit exersând la retorul Arellius Fuscus, scrie că vorbirea lui părea de pe atunci „poezie fără vers”. Ovidiu însuși povestește: fratele lui era făcut pentru „armele Forului”, iar lui, orice încerca să scrie îi ieșea în versuri.
În anul 8 d.Hr., împăratul Augustus l-a surghiunit la Tomis, cetate grecească de la Marea Neagră, azi Constanța. Acolo a scris Tristele și Ponticele, scrisori în versuri prin care cere să fie iertat: meșteșugul învățat la școala de retorică, folosit ca să convingă un singur om. Nu a fost rechemat și a murit la Tomis în anul 17.
Pe scurt
- Oratoria este arta de a ține un discurs, iar retorica, învățătura despre alcătuirea lui; la Atena au predat-o sofiștii, ca Protagoras și Gorgias.
- După Aristotel, un discurs convinge prin ethos (caracterul vorbitorului), pathos (starea ascultătorilor) și logos (dovada din vorbe); discursurile sunt politice, judiciare sau de ceremonie.
- Demostene (384–322 î.Hr.) a ținut în Adunarea Atenei Filipicele, împotriva lui Filip al II-lea al Macedoniei; Atena a fost învinsă la Cheroneea în 338 î.Hr.
- Cicero (106–43 î.Hr.), consul în 63 î.Hr., a ținut în Senat Catilinarele; după prima, la 8 noiembrie, Catilina a fugit din Roma.
- Quintilian a scris că oratorul desăvârșit este „un om bun, priceput la vorbă”.
- Discursurile păstrate sunt texte scrise și șlefuite de autori: arată cum voia oratorul să fie citit.
Greșeli frecvente
GreșitFilipicele sunt discursurile ținute de regele Filip.
CorectSunt discursurile lui Demostene împotriva lui Filip al II-lea al Macedoniei. Mai târziu, Cicero și-a numit la fel discursurile împotriva lui Marcus Antonius.
GreșitTextul unui discurs antic este ce s-a spus atunci, cuvânt cu cuvânt.
CorectEste un text scris și șlefuit de autor pentru cititori. Ce s-a rostit întocmai nu se poate ști.
GreșitEthos înseamnă etică, pathos înseamnă patetic, logos înseamnă logică.
CorectLa Aristotel sunt trei căi de a convinge: prin caracterul celui care vorbește, prin starea în care îi aduce pe ascultători și prin dovada din vorbele înseși.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Împotriva cui a ținut Demostene Filipicele?
Răspuns
b) A regelui Filip al II-lea al Macedoniei. Numele discursurilor vine de la Filip al II-lea, regele Macedoniei. Catilina este adversarul lui Cicero, cu trei sute de ani mai târziu.
Un avocat spune la tribunal: „Uitați-vă la copiii acestui om, care rămân pe drumuri.” Pe ce cale de convingere merge?
Răspuns
c) Pathos. Avocatul stârnește mila ascultătorilor: aceasta este calea numită pathos. Ethos ține de caracterul vorbitorului, logos de dovadă.
Unde a ținut Cicero prima Catilinară?
Răspuns
b) În Senatul Romei. Cicero era consul și vorbea în Senat, cu Catilina de față. În Adunarea Atenei vorbea Demostene.
Oratorul pe care vreau să-l formez să fie, așadar, cel pe care îl definește Marcus Cato: un om bun, priceput la vorbă. Dar mai presus de toate (…) să fie un om bun.
Ce cere Quintilian, înainte de toate, de la un orator?
Răspuns
c) Să fie un om cinstit. Quintilian pune „om bun” înaintea priceperii la vorbă: fără cinste, elocvența slujește răului.
Așază în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Demostene ține Filipica întâi (350 î.Hr.)
- Bătălia de la Cheroneea (338 î.Hr.)
- Moare Demostene (322 î.Hr.)
- Cicero ține prima Catilinară (63 î.Hr.)
- Cicero este ucis (43 î.Hr.)
- Ovidiu este surghiunit la Tomis (8 d.Hr.)
Demostene vine întâi: Filipica întâi (350 î.Hr.), Cheroneea (338), moartea lui (322). Cicero trăiește cu trei sute de ani mai târziu: Catilinara (63 î.Hr.), moartea (43 î.Hr.). Ovidiu ajunge la Tomis în anul 8 d.Hr.
Ce fel de discurs este, după Aristotel?
Răspuns
Politic (în adunare): Un orator cere Adunării să pornească război; Un senator cere să nu se voteze o lege.
Judiciar (la tribunal): Un avocat apără un om învinuit de omor; Un tânăr își acuză tutorii că i-au risipit averea.
De ceremonie: Un cetățean îi laudă pe cei căzuți în luptă.
Discursul politic îndeamnă la o hotărâre, cel judiciar acuză sau apără, cel de ceremonie laudă sau mustră.
Recitește fragmentul din prima Catilinară. Arată, în trei-patru propoziții, cum folosește Cicero ethos, pathos sau logos.
Un răspuns bun
Cicero folosește mai ales pathos: pune șase întrebări la rând, fără să aștepte răspuns, și pomenește „teama poporului”, ca senatorii să se simtă amenințați. Folosește și ethos: vorbește în numele tuturor celor din sală și se așază astfel de partea Senatului și a „oamenilor de bine”. Logos este puțin: afirmă că planurile sunt „date pe față”, dar în fragment nu aduce nicio dovadă.
Un răspuns bun numește calea de convingere și o leagă de cuvinte anume din text.
Termeni
- oratorie
- Arta de a ține un discurs în fața unei adunări.
- retorică
- Învățătura despre cum se alcătuiește un discurs care convinge.
- sofiști
- Dascăli care, în secolul al V-lea î.Hr., predau pe bani arta de a vorbi convingător.
- ethos
- La Aristotel: convingerea prin caracterul celui care vorbește.
- pathos
- La Aristotel: convingerea prin starea în care sunt aduși ascultătorii.
- logos
- La Aristotel: convingerea prin dovada cuprinsă în discurs.
- Filipice
- Discursurile lui Demostene împotriva lui Filip al II-lea al Macedoniei (350–341 î.Hr.); la fel și-a numit Cicero discursurile împotriva lui Antonius.
- Catilinare
- Cele patru discursuri ținute de consulul Cicero în 63 î.Hr. împotriva lui Catilina: prima și a patra în Senat, a doua și a treia în fața poporului.
Surse și legătura cu programa
- Cicero, In Catilinam I (text latin) – The Latin Library – sursa A (I, 1); Iuppiter Stator (I, 11)
- Demostene, Philippic I, trad. A. W. Pickard-Cambridge (The Public Orations of Demosthenes, 1912) – Wikisource – sursa B (§ 10–11)
- Aristotel, Rhetoric, I, trad. W. Rhys Roberts – MIT Internet Classics Archive – cele trei căi de convingere (I, 2) și cele trei feluri de discurs (I, 3)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Demostene – Demostene (384–322): orfan la șapte ani, tutorii, logograf; Filipica întâi (350), a treia (341); Cheroneea, 1 septembrie 338; Pentru coroană (330); moartea la Calauria, 322; 61 de discursuri păstrate
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cicerone, Marco Tullio – Cicero (Arpinum, 3 ianuarie 106–7 decembrie 43 î.Hr.), familie ecvestră, consul în 63, cele 14 Filipice, uciderea
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Catilina, Lucio Sergio – Catilina: învins la alegeri, conjurația, cele patru Catilinare, fuga din Roma la 8 noiembrie 63, moartea la începutul lui 62
- Quintilian, Institutio oratoria, XII, trad. H. E. Butler (Loeb) – LacusCurtius – „un om bun, priceput la vorbă” (XII, 1, 1), după Cato
- Plutarh, Viața lui Demostene, trad. B. Perrin (Loeb, 1919) – LacusCurtius – pietricelele în gură, după Demetrios din Phaleron (cap. 11)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Retorica – nașterea retoricii la Siracuza, Corax și Tisias; Gorgias din Leontinoi la Atena
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Isocrate, Protagora, Quintiliano, Plutarco – Isocrate (436–338), școala de elocvență; în articolele alăturate: Protagoras din Abdera, sofist; Quintilian (35/40–c. 96), primul retor plătit de stat; Plutarh (c. 46–după 119)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ovidio Nasone, Publio – Ovidiu (Sulmona, 43 î.Hr.–Tomis, 17 d.Hr.), studii de retorică la Roma, relegat la Tomis (azi Constanța) în anul 8
- Seneca cel Bătrân, Controversiae, II (text latin) – The Latin Library – Ovidiu declamând la retorul Arellius Fuscus; „solutum carmen” (II, 2, 8)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Mencio – Mencius (372–289 î.Hr.), Cartea lui Mencius, firea bună a omului
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Aśoka – Aśoka, rege din 274 î.Hr., mort în 232 î.Hr., inscripțiile
- Ovidiu, Tristia, IV (text latin) – The Latin Library – Tristia IV, 10: fratele făcut pentru „armele Forului”; „ce încercam să scriu era vers”
- Sallustius, Bellum Catilinae, 31–32, trad. J. C. Rolfe (Loeb, 1921) – LacusCurtius, Universitatea din Chicago – după ședința Senatului, Catilina se duce acasă și pleacă din Roma în toiul nopții, cu puțini însoțitori, spre tabăra lui Manlius
Din programă: FIL 3.4 „Modele culturale în lumea greco-romană”. Competențe specifice urmărite: 1.2, 4.1.