Istorie IX

Capitolul 10 · Reformă și regi absoluțiLecția 10.2TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Reforma religioasă și impactul asupra Europei

Trei răspunsuri după Luther: Calvin, Henric al VIII-lea și Conciliul de la Trento

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
1534–1598 · Epoca modernă

De ce nu a rămas o singură Biserică protestantă și cum a răspuns Roma?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 10

În același timp, în altă parte
  • India. Împăratul mogul Akbar (1542–1605) a încercat să-i facă egali în fața statului pe supușii lui musulmani și hinduși. sursa
  • Japonia. În 1568, Oda Nobunaga a intrat cu armata în Kyoto; ca să slăbească puterea mănăstirilor budiste, i-a lăsat pe misionarii catolici să predice. sursa
  • Africa de Vest. Imperiul Songhai, de pe Nigerul mijlociu, a ajuns la cea mai mare putere între 1493 și 1591, când a fost înfrânt de o armată a sultanului Marocului. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

În 1521, regele Henric al VIII-lea al Angliei a scris o carte despre cele șapte taine. Împotriva cui era îndreptată?

Vezi răspunsul

Împotriva lui Luther. Cartea se numea Assertio septem sacramentorum adversus Martinum Lutherum, iar papa Leon al X-lea i-a dat regelui, printr-o bulă din 11 octombrie 1521, titlul de „Apărător al credinței”. După 13 ani, același rege era, prin lege, capul Bisericii Angliei. Calvin avea în 1521 doisprezece ani.

În 1534, Parlamentul Angliei a hotărât printr-o lege că regele Henric al VIII-lea este „singurul cap suprem pe pământ al Bisericii Angliei”. Din credința catolică, regele nu schimbase aproape nimic: schimbase conducătorul. După doi ani, la Basel, un jurist francez fugit din Paris, Jean Calvin, tipărea o carte care cerea mult mai mult.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Calvin la GenevaCe s-a întâmplat

În Elveția, Reforma începuse la Zürich, în anii 1520, cu preotul Ulrich Zwingli (1484–1531). Jean Calvin (1509–1564) a trebuit să plece din Paris în 1533, fiindcă trecuse de partea Reformei. În 1536 a tipărit la Basel Învățătura religiei creștine (Institutio religionis christianae) și, în același an, s-a oprit la Geneva, oraș care tocmai primise Reforma.

Prin Ordonanțele bisericești din 1541, Biserica din Geneva a primit patru slujiri: pastori, învățători, bătrâni și diaconi. Consistoriul, alcătuit din pastori și din bătrâni aleși din sfatul orașului, veghea asupra credinței și a purtării locuitorilor. Calvin nu a fost conducătorul orașului: cetățean al Genevei a devenit abia în 1559.

Ca Luther, Calvin susținea că omul este mântuit numai prin credință și că Biblia este singura autoritate. Urmașii lui Calvin se numesc reformați sau calvini. Luteranii și reformații s-au despărțit mai ales asupra Cinei Domnului (împărtășania). Luteranii susțineau că trupul și sângele lui Hristos sunt cu adevărat prezente în pâine și în vin; Calvin susținea că trupul lui Hristos este în cer, iar credinciosul îl primește duhovnicește, prin credință. A doua este predestinarea: Calvin susținea că Dumnezeu a hotărât dinainte cine este ales pentru mântuire și cine nu, pe când luteranii vorbeau numai despre alegerea celor mântuiți. În Franța, calvinilor li s-a spus hughenoți, iar în Anglia, celor care voiau o Biserică mai apropiată de Geneva li s-a spus puritani. Confesiunea de la Augsburg (1530), art. X; Calvin, Institutio, forma finală din 1559, cartea III, cap. 21, și cartea IV, cap. 17.

Pentru curioși

La Marburg, în 1529, Luther și Zwingli nu s-au putut înțelege asupra Cinei Domnului: pentru Zwingli, pâinea și vinul erau semne care amintesc de jertfa lui Hristos. Calvin, venit o generație mai târziu, a stat între cei doi.

În Scoția, Parlamentul a primit în 1560 o mărturisire de credință calvină, scrisă mai ales de John Knox.

Alungat din Geneva în 1538, Calvin a fost chemat înapoi și a rămas acolo până la moarte.

În 1553, medicul spaniol Miguel Servet, care nu primea învățătura despre Sfânta Treime, a fost recunoscut și arestat la Geneva. Sfatul orașului, în care susținătorii lui Calvin erau cei mai mulți, l-a osândit să fie ars de viu, ca eretic; mai înainte, Calvin făcuse să ajungă la Inchiziția catolică, printr-un ucenic, scrisori de mâna lui Servet. Și catolicii, și protestanții secolului al XVI-lea au pedepsit cu moartea abaterea de la credință.

Între 1535 și 1562, populația Genevei a crescut de la 10.000 la 23.000 de locuitori, cu miile de refugiați veniți mai ales din Franța. Academia întemeiată în 1559 a făcut din oraș centrul de învățătură al protestanților de limbă franceză.

Henric al VIII-lea și Biserica AnglicanăCe s-a întâmplat

Henric al VIII-lea, rege al Angliei din 1509, voia un moștenitor băiat și i-a cerut papei să-i desfacă prima căsătorie, cu Caterina de Aragon. Roma a amânat hotărârea. În 1533, arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Cranmer, a declarat căsătoria nulă, iar Anne Boleyn a fost încoronată regină; papa l-a excomunicat pe rege. În 1534, prin Actul de Supremație, Parlamentul l-a recunoscut pe rege drept singurul cap al Bisericii Angliei. Așa s-a născut Biserica Anglicană. A tăgădui supremația regelui era trădare: umanistul Thomas Morus a fost executat în 1535. Mănăstirile au fost desființate, iar averile lor au trecut la Coroană. Legea Parlamentului Angliei din 1534, din chiar anul faptelor; textul ei se citește în culegerea legilor, Statutes of the Realm, vol. III.

Sub Henric, învățătura a rămas aproape cea catolică. Idei protestante au intrat sub fiul lui, Eduard al VI-lea. Sub Elisabeta I, cele 39 de articole (1571) au unit învățături calvine cu episcopi și cu o parte din slujba catolică.

Răspunsul Romei: Conciliul de la TrentoCe s-a întâmplat

Biserica Catolică a răspuns pe două căi: și-a lămurit învățătura și și-a îndreptat rânduielile. Răspunsul se numește Contrareforma. Fiindcă a fost și o înnoire dinăuntru, cerută din secolul al XV-lea, i se spune și Reforma catolică.

Conciliul de la Trento s-a deschis în decembrie 1545 și s-a încheiat la 4 decembrie 1563. Conciliul a hotărât că tradiția Bisericii are aceeași greutate ca Scriptura și că tainele sunt șapte. Despre mântuire a hotărât, în 1547, că omul este mântuit prin harul lui Dumnezeu, pe care nu îl poate merita; credința este începutul, iar omul conlucrează cu harul prin credință și prin fapte bune. Le-a cerut episcopilor să locuiască în diecezele lor și a poruncit întemeierea de seminarii pentru preoți. Indulgențele au fost păstrate, dar câștigul bănesc de pe urma lor a fost oprit. Decretele conciliului: cel despre mântuire, din 13 ianuarie 1547; cel despre indulgențe, din 4 decembrie 1563, la 46 de ani după teze.

Alături de conciliu au lucrat instituții noi. Inchiziția romană, tribunal al Bisericii care judeca abaterile de la credință, a fost întemeiată de papa Paul al III-lea în 1542. În 1559, papa Paul al IV-lea a publicat primul Index al cărților oprite. Iezuiții, ordin aprobat de papă în 1540, au deschis școli și au plecat în misiuni.

Pentru curioși

Conciliul a lucrat în trei rânduri: 1545–1547, 1551–1552 și 1562–1563. Între ultimele două au trecut zece ani, în care Pacea de la Augsburg (1555) a recunoscut luteranismul în Imperiu. Trimiși ai unor principi și orașe protestante au venit în 1551–1552, dar cererile lor nu au fost primite.

Indexul a ținut până în 1966, când Biserica Catolică a hotărât că lista nu mai are putere de lege bisericească.

Tabel care compară patru confesiuni după două criterii, fiecare potrivit învățăturii ei. Conducerea Bisericii. Luteranism: principele ținutului. Calvinism: pastori și bătrâni, fără episcopi. Anglicanism: regele Angliei, cu episcopi. Catolicism: papa și episcopii. Autoritatea în credință. Luteranism: numai Biblia. Calvinism: numai Biblia. Anglicanism: Biblia. Catolicism: Scriptura și tradiția. Tabel care compară patru confesiuni după două criterii, fiecare potrivit învățăturii ei. Conducerea Bisericii. Luteranism: principele ținutului. Calvinism: pastori și bătrâni, fără episcopi. Anglicanism: regele Angliei, cu episcopi. Catolicism: papa și episcopii. Autoritatea în credință. Luteranism: numai Biblia. Calvinism: numai Biblia. Anglicanism: Biblia. Catolicism: Scriptura și tradiția. Conducerea Bisericii Luteranism principele ținutului Calvinism pastori și bătrâni, fără episcopi Anglicanism regele Angliei, cu episcopi Catolicism papa și episcopii Autoritatea în credință Luteranism numai Biblia Calvinism numai Biblia Anglicanism Biblia Catolicism Scriptura și tradiția
Figura 1Fiecare rând spune ce susține confesiunea respectivă. Luteranii și reformații dau același răspuns la autoritate și se deosebesc la conducere. La anglicani, învățătura a fost așezată în cele 39 de articole (1571).
Tabel care compară patru confesiuni după două învățături, fiecare în vorbele ei. Mântuirea. Luteranism: prin har, numai prin credință. Calvinism: prin har, numai prin credință, cu aleși hotărâți dinainte. Anglicanism: prin har, numai prin credință. Catolicism: prin har, cu care omul conlucrează prin credință și fapte bune. Cina Domnului. Luteranism: trupul și sângele lui Hristos, prezente în pâine și în vin. Calvinism: Hristos, primit duhovnicește, prin credință. Anglicanism: Hristos, primit duhovnicește, prin credință. Catolicism: pâinea și vinul, prefăcute în trupul și sângele lui Hristos. Tabel care compară patru confesiuni după două învățături, fiecare în vorbele ei. Mântuirea. Luteranism: prin har, numai prin credință. Calvinism: prin har, numai prin credință, cu aleși hotărâți dinainte. Anglicanism: prin har, numai prin credință. Catolicism: prin har, cu care omul conlucrează prin credință și fapte bune. Cina Domnului. Luteranism: trupul și sângele lui Hristos, prezente în pâine și în vin. Calvinism: Hristos, primit duhovnicește, prin credință. Anglicanism: Hristos, primit duhovnicește, prin credință. Catolicism: pâinea și vinul, prefăcute în trupul și sângele lui Hristos. Mântuirea Luteranism prin har, numai prin credință Calvinism prin har, numai prin credință, cu aleși hotărâți dinainte Anglicanism prin har, numai prin credință Catolicism prin har, cu care omul conlucrează prin credință și fapte bune Cina Domnului Luteranism trupul și sângele lui Hristos, prezente în pâine și în vin Calvinism Hristos, primit duhovnicește, prin credință Anglicanism Hristos, primit duhovnicește, prin credință Catolicism pâinea și vinul, prefăcute în trupul și sângele lui Hristos
Figura 2La mântuire, toate patru pun harul întâi; se deosebesc prin ce urmează după el. La Cina Domnului se despart luteranii de reformați.

De ce a rămas Europa împărțităDe ce

Fiecare Biserică socotea că apără adevărul, iar fiecare stăpânire voia o singură credință între hotarele ei. De aceea deosebirile de credință s-au prefăcut în războaie. În Franța, războaiele dintre catolici și hughenoți au început în 1562. În noaptea de 23 spre 24 august 1572, numită noaptea Sfântului Bartolomeu, câteva mii de hughenoți au fost masacrați la Paris și în provincie. Abia Edictul de la Nantes (13 aprilie 1598), dat de regele Henric al IV-lea, le-a recunoscut hughenoților libertatea de conștiință și dreptul de a-și ține slujbele în locuri anume. Numărul morților din 1572 este o estimare a istoricilor: câteva mii, la Paris și în provincie.

Pe la 1600, luteranismul era religia nordului german, a Danemarcei, a Suediei și a Norvegiei. Calvinismul învinsese în Scoția și se întinsese în Elveția, în Țările de Jos și într-o parte a Franței. Anglia era anglicană, iar Spania, Portugalia și Italia rămăseseră catolice. Ultimul mare război pornit din aceste dispute, Războiul de 30 de ani (1618–1648), s-a încheiat cu Pacea din Westfalia.

Axă a timpului de la 1530 la 1600, la scară. În stânga, Anglia, Geneva și Franța: 1534, Actul de Supremație; 1541, Ordonanțele de la Geneva; 1572, noaptea Sfântului Bartolomeu; 1598, Edictul de la Nantes. În dreapta, Roma: 1540, iezuiții; 1542, Inchiziția romană; 1545–1563, Conciliul de la Trento, desenat ca bandă; 1559, Indexul. Axă a timpului de la 1530 la 1600, la scară. În stânga, Anglia, Geneva și Franța: 1534, Actul de Supremație; 1541, Ordonanțele de la Geneva; 1572, noaptea Sfântului Bartolomeu; 1598, Edictul de la Nantes. În dreapta, Roma: 1540, iezuiții; 1542, Inchiziția romană; 1545–1563, Conciliul de la Trento, desenat ca bandă; 1559, Indexul. Anglia, Geneva, Franța Roma 1530 1600 1534 Actul de Supremație 1541 Ordonanțele, Geneva 1572 noaptea Sf. Bartolomeu 1598 Edictul de la Nantes 1540 iezuiții 1542 Inchiziția romană 1545–1563 Conciliul de la Trento 1559 Indexul
Figura 3În anii în care Henric al VIII-lea și Calvin își rânduiau Bisericile, Roma răspundea prin iezuiți, Inchiziție și conciliu. Conciliul de la Trento a ținut, cu întreruperi, 18 ani.

Imaginea capitolului, „Depărtează-te de Wittenberg”, aici ca instrument: orașele europene din tabelul lui Jared Rubin, după confesiunea din 1530, 1560 și 1600 și după depărtarea de Wittenberg.

Hartă cu țărmurile Europei, presărată cu discuri pline în nord și în jurul orașului Wittenberg și cu cercuri goale în sud și în vest
Aceleași date, ca tabel
Orașe socotite protestante, după depărtarea de Wittenberg (în linie dreaptă)
DepărtareaOrașe153015601600Din zece, în 1600Pe ce se sprijină
sub 200 km572251539dedus de istorici
200–400 km772450517dedus de istorici
400–600 km1442445795dedus de istorici
600–900 km1921941432dedus de istorici
900–1.300 km194353533dedus de istorici
peste 1.300 km2090000dedus de istorici
Toate orașele din tabel873922402793dedus de istorici
Ce mai arată imaginea și pe ce se sprijină
Ce se numărăCâtePe ce se sprijină
Orașe din tabel, la locul lor de azi873s-a păstrat
Orașe cu tipar până în 1500, socotite protestante în 160068 din 257dedus de istorici
Orașe fără tipar până în 1500, socotite protestante în 1600211 din 616dedus de istorici
Orașe socotite protestante în 1560 și catolice în 1600: Klagenfurt, Linz, Steyr, Viena, Wiener Neustadt, Valenciennes, Paderborn7dedus de istorici
Londra, 1534: Parlamentul Angliei îl declară pe rege cap al Bisericii Angliei (Actul de Supremație)1a scris cineva
Brașov, 1543: Johannes Honterus publică programul Reformei pentru Brașov și Țara Bârsei1a scris cineva
Augsburg, 1555: Dieta Imperiului recunoaște principilor dreptul de a alege între catolicism și luteranism1a scris cineva
Turda, 1568: Dieta Transilvaniei hotărăște că predicatorii pot vesti Evanghelia fiecare după înțelegerea lui1a scris cineva
Brașov, la 1.172 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi1s-a păstrat
Sibiu, la 1.077 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi1s-a păstrat
Cluj, la 974 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi1s-a păstrat
Turda, la 999 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi1s-a păstrat

Bara dovezilor

Date. 873 de orașe din tabelul lui Jared Rubin (2014), fiecare la locul lui de azi. Confesiunea din 1530, 1560 și 1600 este o încadrare făcută de autor după atlase istorice: un oraș întreg primește un singur cuvânt. Depărtarea de Wittenberg este calculată în linie dreaptă. Cele patru romburi sunt orașe din Transilvania pe care tabelul nu le cuprinde, puse la locul lor de azi. Țărmurile sunt cele de azi.

Surse și credite. Jared Rubin, date de replicare pentru „Printing and Protestants: An Empirical Test of the Role of Printing in the Reformation”, Review of Economics and Statistics 96 (2), 2014, Harvard Dataverse, doi:10.7910/DVN/26312, CC0 1.0; orașele, populația și coordonatele, după P. Bairoch, J. Batou și P. Chèvre, La population des villes européennes, 800–1850 (Geneva, 1988). Țărmuri: Natural Earth, domeniu public. Locul celor patru orașe adăugate: GeoNames, CC BY 4.0.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Actul de Supremație (Act of Supremacy)

Ce fel de sursă
text
Cine
Parlamentul Angliei, în numele regelui Henric al VIII-lea
Când a fost făcută
1534, la Londra
Despre ce moment vorbește
ruperea Bisericii Angliei de Roma, după desfacerea căsătoriei regelui, în 1533
Câți ani le despart
un an
Unde se află azi
Tipărit în culegerea legilor Angliei, Statutes of the Realm, vol. III
Traducere
traducere de lucru din engleză, după textul din Statutes of the Realm, vol. III, cu ortografia adusă la zi (TudorHistory.org)

(…) Să se hotărască, prin autoritatea acestui Parlament, ca regele, suveranul nostru, moștenitorii și urmașii săi, regi ai acestui regat, să fie socotiți, primiți și ținuți drept singurul cap suprem pe pământ al Bisericii Angliei, numită Anglicana Ecclesia (…).

Și ca suveranul nostru (…) să aibă deplină putere și autoritate (…) să cerceteze, să înfrâneze, să îndrepte, să reformeze (…) toate acele rătăciri, erezii, abuzuri (…) care, prin vreo autoritate sau jurisdicție duhovnicească, trebuie sau pot fi îndreptate după lege (…), oricare ar fi obiceiul, legea străină sau autoritatea străină care ar spune altfel.

Ce poate dovedi Dovedește că, în 1534, legea Angliei îl făcea pe rege cap al Bisericii și îi dădea puterea de a îndrepta rătăcirile și abuzurile, fără amestecul vreunei autorități străine, adică al papei.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi de ce a vrut regele această lege și nici ce credeau supușii lui: o lege arată ce hotărăște cel care o dă. Despre căsătoria regelui nu spune nimic.

Sursa B Decretul despre indulgențe al Conciliului de la Trento (sesiunea a XXV-a)

Ce fel de sursă
text
Cine
episcopii adunați în Conciliul de la Trento
Când a fost făcută
4 decembrie 1563, la Trento
Despre ce moment vorbește
indulgențele și abuzurile legate de ele, în Biserica Catolică a secolului al XVI-lea
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Tipărit în edițiile canoanelor și decretelor conciliului
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui J. Waterworth, The Canons and Decrees of the Sacred and Oecumenical Council of Trent, Londra, Dolman, 1848, p. 277–278

Deoarece puterea de a da indulgențe a fost încredințată Bisericii de Hristos (…), sfântul sinod învață și poruncește ca folosirea indulgențelor, foarte mântuitoare pentru poporul creștin (…), să fie păstrată în Biserică; și îi lovește cu anatema pe cei care spun că ele sunt nefolositoare (…).

Dorind însă ca abuzurile care s-au strecurat aici, și din pricina cărora acest nume cinstit al indulgențelor este hulit de eretici, să fie îndreptate, hotărăște (…) ca toate câștigurile rele pentru dobândirea lor (…) să fie cu totul desființate.

Ce poate dovedi Dovedește ce a hotărât conciliul în 1563: indulgențele rămân, cine le neagă este condamnat, iar câștigul bănesc de pe urma lor se desființează.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că abuzurile au încetat îndată și peste tot: un decret arată ce se poruncește, iar ce s-a întâmplat în fiecare dieceză se află din alte surse.

Cerințe

  1. Precizați secolul în care a fost dată legea din sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Legea din sursa A a fost dată în secolul al XVI-lea (1534).

  2. Numiți instituția precizată în sursa A, prin autoritatea căreia se ia hotărârea. (2 puncte)

    Arată baremul

    Instituția este Parlamentul (Angliei).

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la puterea regelui asupra Bisericii. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: regele este „singurul cap suprem pe pământ al Bisericii Angliei”; regele are deplină putere să cerceteze și să îndrepte rătăcirile, ereziile și abuzurile; nicio lege sau autoritate străină nu i se poate împotrivi. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că indulgențele trebuie păstrate. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: folosirea indulgențelor să „fie păstrată în Biserică”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: în folosirea indulgențelor „s-au strecurat” abuzuri, din pricina cărora numele lor este hulit. Efect: conciliul hotărăște ca „toate câștigurile rele” pentru dobândirea lor să fie desființate. Deoarece abuzurile stârniseră critici, conciliul a oprit câștigul bănesc de pe urma indulgențelor. Se primește și: cauză – puterea de a da indulgențe „a fost încredințată Bisericii de Hristos”; efect – conciliul poruncește ca folosirea lor să fie „păstrată în Biserică”. Se primește orice altă relație corectă între două informații din sursa B.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la felul în care Conciliul de la Trento a răspuns criticilor aduse indulgențelor și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: conciliul a păstrat învățătura, dar a îndreptat practica. Informație: sursa B spune că folosirea indulgențelor trebuie „păstrată în Biserică”, însă câștigurile rele pentru dobândirea lor trebuie „cu totul desființate”. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Comparație

Cum compari cele patru confesiuni din apusul Europei

  1. Criteriile

    Alegi criterii la care ai ce scrie pentru toate patru: cine conduce Biserica; cum este mântuit omul; ce se petrece la Cina Domnului; pe ce se sprijină învățătura.

  2. Tabelul

    Luteranism: principele ținutului; mântuire prin har, numai prin credință; trupul și sângele lui Hristos, prezente în pâine și în vin; numai Biblia. Calvinism: pastori și bătrâni, fără episcopi; prin har, numai prin credință, cu aleși hotărâți dinainte; Hristos, primit duhovnicește, prin credință; numai Biblia. Anglicanism: regele Angliei, cu episcopi; după cele 39 de articole, prin har, numai prin credință; Hristos, primit duhovnicește, prin credință; Biblia. Catolicism: papa și episcopii; prin har, cu care omul conlucrează prin credință și fapte bune; pâinea și vinul, prefăcute în trupul și sângele lui Hristos; Scriptura și tradiția Bisericii.

  3. O asemănare

    Atât luteranismul, cât și calvinismul susțin că omul este mântuit numai prin credință și că Biblia este singura autoritate.

  4. O deosebire

    În timp ce Biserica Catolică este condusă de papă, Biserica Anglicană îl are drept cap, din 1534, pe regele Angliei.

  5. Concluzia

    Cele trei confesiuni protestante au în comun desprinderea de papă și mântuirea numai prin credință; se deosebesc prin conducere și, luteranii de reformați, mai ales prin felul în care înțeleg Cina Domnului. Catolicismul a păstrat, la Conciliul de la Trento, tradiția alături de Scriptură și conlucrarea omului cu harul, prin credință și fapte bune.

Turda, 1568

Dieta de la Turda: libertatea predicatorilor și marginile ei

În ianuarie 1568, Dieta Principatului Transilvaniei, adunată la Turda (Torda) în vremea lui Ioan Sigismund, a hotărât ca predicatorii să predice și să tâlcuiască Evanghelia pretutindeni, „fiecare după înțelegerea sa”. Obștea care nu primea învățătura unui predicator nu putea fi silită și își putea ține predicatorul pe care îl voia. Nimeni nu avea voie să fie amenințat cu închisoarea sau cu scoaterea din slujbă pentru învățătura lui, „căci credința este darul lui Dumnezeu”.

Hotărârea nu numește nicio confesiune. Din ea a crescut, până în 1595, rânduiala celor patru religii „recepte”, adică primite prin lege: catolică, luterană, reformată și unitariană, cea din urmă întemeiată la Cluj de Francisc Dávid. Ortodocșii au rămas în afara acestei rânduieli: religia românilor era numai tolerată, fără drepturile celor recepte.

Pe scurt

  1. Jean Calvin a tipărit în 1536 Învățătura religiei creștine și a organizat Biserica din Geneva prin Ordonanțele din 1541; luteranii și reformații s-au despărțit mai ales asupra Cinei Domnului, iar Calvin susținea predestinarea: Dumnezeu a hotărât dinainte cine este ales și cine nu.
  2. Calvinii din Franța s-au numit hughenoți, iar în Anglia, cei care voiau o Biserică mai apropiată de Geneva s-au numit puritani.
  3. Prin Actul de Supremație (1534), regele Henric al VIII-lea a devenit capul Bisericii Angliei; așa a apărut Biserica Anglicană.
  4. Contrareforma, numită și Reforma catolică, este răspunsul Bisericii Catolice: Conciliul de la Trento (1545–1563), Inchiziția romană (1542), Indexul (1559) și ordinul iezuiților (1540).
  5. Conciliul de la Trento a păstrat tradiția alături de Scriptură și cele șapte taine, a hotărât că omul este mântuit prin har, cu care conlucrează prin credință și prin fapte bune, și a poruncit întemeierea de seminarii.
  6. Europa a rămas împărțită pe confesiuni și a trecut prin războaie religioase: noaptea Sfântului Bartolomeu (1572), Edictul de la Nantes (1598), Războiul de 30 de ani (1618–1648).
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitHenric al VIII-lea s-a despărțit de Roma fiindcă devenise luteran.

    CorectHenric scrisese în 1521 împotriva lui Luther. S-a despărțit de papă în 1533–1534 pentru desfacerea căsătoriei și pentru puterea asupra Bisericii; învățătura a rămas, sub el, aproape cea catolică.

  • GreșitContrareforma a însemnat numai lupta împotriva protestanților.

    CorectA fost și o reformă dinăuntru, de aceea i se spune și Reforma catolică: Conciliul de la Trento a oprit câștigul de pe urma indulgențelor, le-a cerut episcopilor să stea în diecezele lor și a poruncit seminarii pentru preoți.

  • GreșitLa Turda, în 1568, toate religiile din Transilvania au primit aceleași drepturi.

    CorectHotărârea a lăsat predicatorii să predice Evanghelia după înțelegerea lor. Din ea au crescut patru religii recepte; religia ortodoxă a românilor a rămas numai tolerată.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Asupra cărei învățături s-au despărțit mai ales luteranii și reformații (calvinii)?

    Răspuns

    c) Cina Domnului (împărtășania). Mântuirea numai prin credință, autoritatea Bibliei și desprinderea de papă le sunt comune. La Cina Domnului, luteranii susțineau că trupul și sângele lui Hristos sunt prezente în pâine și în vin, iar Calvin, că Hristos este primit duhovnicește, prin credință. A doua deosebire este predestinarea.

  2. Ce a hotărât Actul de Supremație din 1534?

    Răspuns

    a) Regele Angliei este singurul cap al Bisericii Angliei. Legea a schimbat conducătorul Bisericii, nu învățătura: locul papei l-a luat regele.

  3. Ce a hotărât Conciliul de la Trento despre mântuire?

    Răspuns

    b) Omul este mântuit prin har, cu care conlucrează prin credință și prin fapte bune. „Numai prin credință” este învățătura lui Luther, iar hotărârea dinainte, a lui Calvin. Conciliul a pus harul întâi: a osândit, în primul canon al decretului din 1547, și părerea că omul s-ar putea mântui prin faptele lui, fără har.

  4. Predicatorii să predice și să tâlcuiască Evanghelia pretutindeni, fiecare după înțelegerea sa; iar dacă obștea o primește, bine; dacă nu, nimeni să nu o silească (…), ci să-și poată ține predicatorul a cărui învățătură îi place.

    hotărârea Dietei de la Turda, ianuarie 1568; traducere de lucru după versiunile engleze publicate de Biserica Unitariană din Transilvania și de M. Balázs (2013)

    Cui îi lasă hotărârea alegerea predicatorului?

    Răspuns

    c) Obștii, adică fiecărei comunități. Obștea care nu primește învățătura unui predicator nu poate fi silită și își poate ține predicatorul pe care îl vrea.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Actul de Supremație (1534)
    2. Calvin tipărește Învățătura religiei creștine (1536)
    3. Se deschide Conciliul de la Trento (1545)
    4. Dieta de la Turda (1568)
    5. Noaptea Sfântului Bartolomeu (1572)
    6. Edictul de la Nantes (1598)

    Actul de Supremație (1534) și cartea lui Calvin (1536) vin înaintea conciliului (deschis în 1545); Turda (1568) și noaptea Sfântului Bartolomeu (1572) sunt din deceniile războaielor religioase, încheiate în Franța prin Edictul de la Nantes (1598).

  6. Așază fiecare trăsătură la confesiunea ei.

    Răspuns

    Luteranism: Confesiunea de la Augsburg; Recunoscut în Imperiu prin pacea din 1555.

    Calvinism: Ordonanțele bisericești din 1541; Consistoriu de pastori și bătrâni.

    Anglicanism: Regele este capul Bisericii; Cele 39 de articole.

    Catolicism: Scriptura și tradiția au aceeași greutate; Șapte taine, întărite la Trento.

    Conducerea (rege, consistoriu, papă), actele de temelie (Confesiunea de la Augsburg, Ordonanțele de la Geneva, cele 39 de articole) și câteva învățături (tradiția, numărul tainelor) sunt criteriile după care se deosebesc cele patru confesiuni.

  7. Explică, în trei-patru propoziții, de ce hotărârea de la Turda din 1568 nu poate fi numită libertate religioasă pentru toți locuitorii Transilvaniei.

    Un răspuns bun

    Hotărârea din ianuarie 1568 le-a dat predicatorilor dreptul de a predica Evanghelia după înțelegerea lor, iar comunităților dreptul de a-și ține predicatorul. Ea privea confesiunile ieșite din creștinismul apusean; din ea au crescut patru religii recepte: catolică, luterană, reformată și unitariană. Religia ortodoxă a românilor a rămas numai tolerată, fără drepturile celor recepte. Pentru vremea ei, hotărârea a fost neobișnuit de largă, dar nu i-a cuprins pe toți.

    Un răspuns bun spune amândouă jumătățile: ce a dat hotărârea și pe cine a lăsat pe dinafară.

Termeni

predestinare
Învățătura potrivit căreia Dumnezeu a hotărât dinainte cine este mântuit; Calvin susținea că Dumnezeu a hotărât dinainte cine este ales pentru mântuire și cine nu.
Consistoriu
La Geneva, adunarea pastorilor și a bătrânilor aleși din sfatul orașului, care veghea asupra credinței și a purtării locuitorilor.
hughenoți
Numele dat protestanților calvini din Franța în secolele XVI–XVII.
Actul de Supremație
Legea din 1534 prin care Parlamentul Angliei l-a recunoscut pe rege drept singurul cap al Bisericii Angliei.
Biserica Anglicană
Biserica Angliei, desprinsă de papă în 1534 și condusă de rege, cu episcopi.
Contrareforma
Răspunsul Bisericii Catolice la Reformă, în secolele XVI–XVII; numită și Reforma catolică, fiindcă a fost și o înnoire dinăuntru.
Conciliul de la Trento
Adunarea episcopilor catolici din 1545–1563, care a lămurit învățătura catolică și a îndreptat rânduielile Bisericii.
Index
Lista cărților pe care Biserica Catolică le oprea credincioșilor; primul a fost publicat de papa Paul al IV-lea în 1559.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 6.3 „Reforma religioasă și impactul asupra Europei”; SS 6.3 „Reforma religioasă și impactul ei asupra Europei”; FIL 6.3 „Reforma religioasă și impactul ei asupra Europei”. Competențe specifice urmărite: 3.2.