Capitolul 10 · Reformă și regi absoluțiLecția 10.2TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Reforma religioasă și impactul asupra Europei
Trei răspunsuri după Luther: Calvin, Henric al VIII-lea și Conciliul de la Trento
De ce nu a rămas o singură Biserică protestantă și cum a răspuns Roma?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 10
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- India. Împăratul mogul Akbar (1542–1605) a încercat să-i facă egali în fața statului pe supușii lui musulmani și hinduși. sursa
- Japonia. În 1568, Oda Nobunaga a intrat cu armata în Kyoto; ca să slăbească puterea mănăstirilor budiste, i-a lăsat pe misionarii catolici să predice. sursa
- Africa de Vest. Imperiul Songhai, de pe Nigerul mijlociu, a ajuns la cea mai mare putere între 1493 și 1591, când a fost înfrânt de o armată a sultanului Marocului. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
În 1521, regele Henric al VIII-lea al Angliei a scris o carte despre cele șapte taine. Împotriva cui era îndreptată?
Vezi răspunsul
Împotriva lui Luther. Cartea se numea Assertio septem sacramentorum adversus Martinum Lutherum, iar papa Leon al X-lea i-a dat regelui, printr-o bulă din 11 octombrie 1521, titlul de „Apărător al credinței”. După 13 ani, același rege era, prin lege, capul Bisericii Angliei. Calvin avea în 1521 doisprezece ani.
În 1534, Parlamentul Angliei a hotărât printr-o lege că regele Henric al VIII-lea este „singurul cap suprem pe pământ al Bisericii Angliei”. Din credința catolică, regele nu schimbase aproape nimic: schimbase conducătorul. După doi ani, la Basel, un jurist francez fugit din Paris, Jean Calvin, tipărea o carte care cerea mult mai mult.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Calvin la GenevaCe s-a întâmplat
În Elveția, Reforma începuse la Zürich, în anii 1520, cu preotul Ulrich Zwingli (1484–1531). Jean Calvin (1509–1564) a trebuit să plece din Paris în 1533, fiindcă trecuse de partea Reformei. În 1536 a tipărit la Basel Învățătura religiei creștine (Institutio religionis christianae) și, în același an, s-a oprit la Geneva, oraș care tocmai primise Reforma.
Prin Ordonanțele bisericești din 1541, Biserica din Geneva a primit patru slujiri: pastori, învățători, bătrâni și diaconi. Consistoriul, alcătuit din pastori și din bătrâni aleși din sfatul orașului, veghea asupra credinței și a purtării locuitorilor. Calvin nu a fost conducătorul orașului: cetățean al Genevei a devenit abia în 1559.
Ca Luther, Calvin susținea că omul este mântuit numai prin credință și că Biblia este singura autoritate. Urmașii lui Calvin se numesc reformați sau calvini. Luteranii și reformații s-au despărțit mai ales asupra Cinei Domnului (împărtășania). Luteranii susțineau că trupul și sângele lui Hristos sunt cu adevărat prezente în pâine și în vin; Calvin susținea că trupul lui Hristos este în cer, iar credinciosul îl primește duhovnicește, prin credință. A doua este predestinarea: Calvin susținea că Dumnezeu a hotărât dinainte cine este ales pentru mântuire și cine nu, pe când luteranii vorbeau numai despre alegerea celor mântuiți. În Franța, calvinilor li s-a spus hughenoți, iar în Anglia, celor care voiau o Biserică mai apropiată de Geneva li s-a spus puritani. Confesiunea de la Augsburg (1530), art. X; Calvin, Institutio, forma finală din 1559, cartea III, cap. 21, și cartea IV, cap. 17.
Pentru curioși
La Marburg, în 1529, Luther și Zwingli nu s-au putut înțelege asupra Cinei Domnului: pentru Zwingli, pâinea și vinul erau semne care amintesc de jertfa lui Hristos. Calvin, venit o generație mai târziu, a stat între cei doi.
În Scoția, Parlamentul a primit în 1560 o mărturisire de credință calvină, scrisă mai ales de John Knox.
Alungat din Geneva în 1538, Calvin a fost chemat înapoi și a rămas acolo până la moarte.
În 1553, medicul spaniol Miguel Servet, care nu primea învățătura despre Sfânta Treime, a fost recunoscut și arestat la Geneva. Sfatul orașului, în care susținătorii lui Calvin erau cei mai mulți, l-a osândit să fie ars de viu, ca eretic; mai înainte, Calvin făcuse să ajungă la Inchiziția catolică, printr-un ucenic, scrisori de mâna lui Servet. Și catolicii, și protestanții secolului al XVI-lea au pedepsit cu moartea abaterea de la credință.
Între 1535 și 1562, populația Genevei a crescut de la 10.000 la 23.000 de locuitori, cu miile de refugiați veniți mai ales din Franța. Academia întemeiată în 1559 a făcut din oraș centrul de învățătură al protestanților de limbă franceză.
Henric al VIII-lea și Biserica AnglicanăCe s-a întâmplat
Henric al VIII-lea, rege al Angliei din 1509, voia un moștenitor băiat și i-a cerut papei să-i desfacă prima căsătorie, cu Caterina de Aragon. Roma a amânat hotărârea. În 1533, arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Cranmer, a declarat căsătoria nulă, iar Anne Boleyn a fost încoronată regină; papa l-a excomunicat pe rege. În 1534, prin Actul de Supremație, Parlamentul l-a recunoscut pe rege drept singurul cap al Bisericii Angliei. Așa s-a născut Biserica Anglicană. A tăgădui supremația regelui era trădare: umanistul Thomas Morus a fost executat în 1535. Mănăstirile au fost desființate, iar averile lor au trecut la Coroană. Legea Parlamentului Angliei din 1534, din chiar anul faptelor; textul ei se citește în culegerea legilor, Statutes of the Realm, vol. III.
Sub Henric, învățătura a rămas aproape cea catolică. Idei protestante au intrat sub fiul lui, Eduard al VI-lea. Sub Elisabeta I, cele 39 de articole (1571) au unit învățături calvine cu episcopi și cu o parte din slujba catolică.
Răspunsul Romei: Conciliul de la TrentoCe s-a întâmplat
Biserica Catolică a răspuns pe două căi: și-a lămurit învățătura și și-a îndreptat rânduielile. Răspunsul se numește Contrareforma. Fiindcă a fost și o înnoire dinăuntru, cerută din secolul al XV-lea, i se spune și Reforma catolică.
Conciliul de la Trento s-a deschis în decembrie 1545 și s-a încheiat la 4 decembrie 1563. Conciliul a hotărât că tradiția Bisericii are aceeași greutate ca Scriptura și că tainele sunt șapte. Despre mântuire a hotărât, în 1547, că omul este mântuit prin harul lui Dumnezeu, pe care nu îl poate merita; credința este începutul, iar omul conlucrează cu harul prin credință și prin fapte bune. Le-a cerut episcopilor să locuiască în diecezele lor și a poruncit întemeierea de seminarii pentru preoți. Indulgențele au fost păstrate, dar câștigul bănesc de pe urma lor a fost oprit. Decretele conciliului: cel despre mântuire, din 13 ianuarie 1547; cel despre indulgențe, din 4 decembrie 1563, la 46 de ani după teze.
Alături de conciliu au lucrat instituții noi. Inchiziția romană, tribunal al Bisericii care judeca abaterile de la credință, a fost întemeiată de papa Paul al III-lea în 1542. În 1559, papa Paul al IV-lea a publicat primul Index al cărților oprite. Iezuiții, ordin aprobat de papă în 1540, au deschis școli și au plecat în misiuni.
Pentru curioși
Conciliul a lucrat în trei rânduri: 1545–1547, 1551–1552 și 1562–1563. Între ultimele două au trecut zece ani, în care Pacea de la Augsburg (1555) a recunoscut luteranismul în Imperiu. Trimiși ai unor principi și orașe protestante au venit în 1551–1552, dar cererile lor nu au fost primite.
Indexul a ținut până în 1966, când Biserica Catolică a hotărât că lista nu mai are putere de lege bisericească.
De ce a rămas Europa împărțităDe ce
Fiecare Biserică socotea că apără adevărul, iar fiecare stăpânire voia o singură credință între hotarele ei. De aceea deosebirile de credință s-au prefăcut în războaie. În Franța, războaiele dintre catolici și hughenoți au început în 1562. În noaptea de 23 spre 24 august 1572, numită noaptea Sfântului Bartolomeu, câteva mii de hughenoți au fost masacrați la Paris și în provincie. Abia Edictul de la Nantes (13 aprilie 1598), dat de regele Henric al IV-lea, le-a recunoscut hughenoților libertatea de conștiință și dreptul de a-și ține slujbele în locuri anume. Numărul morților din 1572 este o estimare a istoricilor: câteva mii, la Paris și în provincie.
Pe la 1600, luteranismul era religia nordului german, a Danemarcei, a Suediei și a Norvegiei. Calvinismul învinsese în Scoția și se întinsese în Elveția, în Țările de Jos și într-o parte a Franței. Anglia era anglicană, iar Spania, Portugalia și Italia rămăseseră catolice. Ultimul mare război pornit din aceste dispute, Războiul de 30 de ani (1618–1648), s-a încheiat cu Pacea din Westfalia.
Imaginea capitolului, „Depărtează-te de Wittenberg”, aici ca instrument: orașele europene din tabelul lui Jared Rubin, după confesiunea din 1530, 1560 și 1600 și după depărtarea de Wittenberg.

Aceleași date, ca tabel
| Depărtarea | Orașe | 1530 | 1560 | 1600 | Din zece, în 1600 | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|---|---|---|---|
| sub 200 km | 57 | 22 | 51 | 53 | 9 | dedus de istorici |
| 200–400 km | 77 | 24 | 50 | 51 | 7 | dedus de istorici |
| 400–600 km | 144 | 24 | 45 | 79 | 5 | dedus de istorici |
| 600–900 km | 192 | 19 | 41 | 43 | 2 | dedus de istorici |
| 900–1.300 km | 194 | 3 | 53 | 53 | 3 | dedus de istorici |
| peste 1.300 km | 209 | 0 | 0 | 0 | 0 | dedus de istorici |
| Toate orașele din tabel | 873 | 92 | 240 | 279 | 3 | dedus de istorici |
| Ce se numără | Câte | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|
| Orașe din tabel, la locul lor de azi | 873 | s-a păstrat |
| Orașe cu tipar până în 1500, socotite protestante în 1600 | 68 din 257 | dedus de istorici |
| Orașe fără tipar până în 1500, socotite protestante în 1600 | 211 din 616 | dedus de istorici |
| Orașe socotite protestante în 1560 și catolice în 1600: Klagenfurt, Linz, Steyr, Viena, Wiener Neustadt, Valenciennes, Paderborn | 7 | dedus de istorici |
| Londra, 1534: Parlamentul Angliei îl declară pe rege cap al Bisericii Angliei (Actul de Supremație) | 1 | a scris cineva |
| Brașov, 1543: Johannes Honterus publică programul Reformei pentru Brașov și Țara Bârsei | 1 | a scris cineva |
| Augsburg, 1555: Dieta Imperiului recunoaște principilor dreptul de a alege între catolicism și luteranism | 1 | a scris cineva |
| Turda, 1568: Dieta Transilvaniei hotărăște că predicatorii pot vesti Evanghelia fiecare după înțelegerea lui | 1 | a scris cineva |
| Brașov, la 1.172 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi | 1 | s-a păstrat |
| Sibiu, la 1.077 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi | 1 | s-a păstrat |
| Cluj, la 974 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi | 1 | s-a păstrat |
| Turda, la 999 km de Wittenberg: oraș din afara tabelului, la locul lui de azi | 1 | s-a păstrat |
Date. 873 de orașe din tabelul lui Jared Rubin (2014), fiecare la locul lui de azi. Confesiunea din 1530, 1560 și 1600 este o încadrare făcută de autor după atlase istorice: un oraș întreg primește un singur cuvânt. Depărtarea de Wittenberg este calculată în linie dreaptă. Cele patru romburi sunt orașe din Transilvania pe care tabelul nu le cuprinde, puse la locul lor de azi. Țărmurile sunt cele de azi.
Surse și credite. Jared Rubin, date de replicare pentru „Printing and Protestants: An Empirical Test of the Role of Printing in the Reformation”, Review of Economics and Statistics 96 (2), 2014, Harvard Dataverse, doi:10.7910/DVN/26312, CC0 1.0; orașele, populația și coordonatele, după P. Bairoch, J. Batou și P. Chèvre, La population des villes européennes, 800–1850 (Geneva, 1988). Țărmuri: Natural Earth, domeniu public. Locul celor patru orașe adăugate: GeoNames, CC BY 4.0.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Actul de Supremație (Act of Supremacy)
(…) Să se hotărască, prin autoritatea acestui Parlament, ca regele, suveranul nostru, moștenitorii și urmașii săi, regi ai acestui regat, să fie socotiți, primiți și ținuți drept singurul cap suprem pe pământ al Bisericii Angliei, numită Anglicana Ecclesia (…).
Și ca suveranul nostru (…) să aibă deplină putere și autoritate (…) să cerceteze, să înfrâneze, să îndrepte, să reformeze (…) toate acele rătăciri, erezii, abuzuri (…) care, prin vreo autoritate sau jurisdicție duhovnicească, trebuie sau pot fi îndreptate după lege (…), oricare ar fi obiceiul, legea străină sau autoritatea străină care ar spune altfel.
Ce poate dovedi Dovedește că, în 1534, legea Angliei îl făcea pe rege cap al Bisericii și îi dădea puterea de a îndrepta rătăcirile și abuzurile, fără amestecul vreunei autorități străine, adică al papei.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi de ce a vrut regele această lege și nici ce credeau supușii lui: o lege arată ce hotărăște cel care o dă. Despre căsătoria regelui nu spune nimic.
Sursa B Decretul despre indulgențe al Conciliului de la Trento (sesiunea a XXV-a)
Deoarece puterea de a da indulgențe a fost încredințată Bisericii de Hristos (…), sfântul sinod învață și poruncește ca folosirea indulgențelor, foarte mântuitoare pentru poporul creștin (…), să fie păstrată în Biserică; și îi lovește cu anatema pe cei care spun că ele sunt nefolositoare (…).
Dorind însă ca abuzurile care s-au strecurat aici, și din pricina cărora acest nume cinstit al indulgențelor este hulit de eretici, să fie îndreptate, hotărăște (…) ca toate câștigurile rele pentru dobândirea lor (…) să fie cu totul desființate.
Ce poate dovedi Dovedește ce a hotărât conciliul în 1563: indulgențele rămân, cine le neagă este condamnat, iar câștigul bănesc de pe urma lor se desființează.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că abuzurile au încetat îndată și peste tot: un decret arată ce se poruncește, iar ce s-a întâmplat în fiecare dieceză se află din alte surse.
Cerințe
Precizați secolul în care a fost dată legea din sursa A. (2 puncte)
Numiți instituția precizată în sursa A, prin autoritatea căreia se ia hotărârea. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la puterea regelui asupra Bisericii. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că indulgențele trebuie păstrate. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la felul în care Conciliul de la Trento a răspuns criticilor aduse indulgențelor și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)
Comparație
Cum compari cele patru confesiuni din apusul Europei
Criteriile
Alegi criterii la care ai ce scrie pentru toate patru: cine conduce Biserica; cum este mântuit omul; ce se petrece la Cina Domnului; pe ce se sprijină învățătura.
Tabelul
Luteranism: principele ținutului; mântuire prin har, numai prin credință; trupul și sângele lui Hristos, prezente în pâine și în vin; numai Biblia. Calvinism: pastori și bătrâni, fără episcopi; prin har, numai prin credință, cu aleși hotărâți dinainte; Hristos, primit duhovnicește, prin credință; numai Biblia. Anglicanism: regele Angliei, cu episcopi; după cele 39 de articole, prin har, numai prin credință; Hristos, primit duhovnicește, prin credință; Biblia. Catolicism: papa și episcopii; prin har, cu care omul conlucrează prin credință și fapte bune; pâinea și vinul, prefăcute în trupul și sângele lui Hristos; Scriptura și tradiția Bisericii.
O asemănare
Atât luteranismul, cât și calvinismul susțin că omul este mântuit numai prin credință și că Biblia este singura autoritate.
O deosebire
În timp ce Biserica Catolică este condusă de papă, Biserica Anglicană îl are drept cap, din 1534, pe regele Angliei.
Concluzia
Cele trei confesiuni protestante au în comun desprinderea de papă și mântuirea numai prin credință; se deosebesc prin conducere și, luteranii de reformați, mai ales prin felul în care înțeleg Cina Domnului. Catolicismul a păstrat, la Conciliul de la Trento, tradiția alături de Scriptură și conlucrarea omului cu harul, prin credință și fapte bune.
Turda, 1568
Dieta de la Turda: libertatea predicatorilor și marginile ei
În ianuarie 1568, Dieta Principatului Transilvaniei, adunată la Turda (Torda) în vremea lui Ioan Sigismund, a hotărât ca predicatorii să predice și să tâlcuiască Evanghelia pretutindeni, „fiecare după înțelegerea sa”. Obștea care nu primea învățătura unui predicator nu putea fi silită și își putea ține predicatorul pe care îl voia. Nimeni nu avea voie să fie amenințat cu închisoarea sau cu scoaterea din slujbă pentru învățătura lui, „căci credința este darul lui Dumnezeu”.
Hotărârea nu numește nicio confesiune. Din ea a crescut, până în 1595, rânduiala celor patru religii „recepte”, adică primite prin lege: catolică, luterană, reformată și unitariană, cea din urmă întemeiată la Cluj de Francisc Dávid. Ortodocșii au rămas în afara acestei rânduieli: religia românilor era numai tolerată, fără drepturile celor recepte.
Pe scurt
- Jean Calvin a tipărit în 1536 Învățătura religiei creștine și a organizat Biserica din Geneva prin Ordonanțele din 1541; luteranii și reformații s-au despărțit mai ales asupra Cinei Domnului, iar Calvin susținea predestinarea: Dumnezeu a hotărât dinainte cine este ales și cine nu.
- Calvinii din Franța s-au numit hughenoți, iar în Anglia, cei care voiau o Biserică mai apropiată de Geneva s-au numit puritani.
- Prin Actul de Supremație (1534), regele Henric al VIII-lea a devenit capul Bisericii Angliei; așa a apărut Biserica Anglicană.
- Contrareforma, numită și Reforma catolică, este răspunsul Bisericii Catolice: Conciliul de la Trento (1545–1563), Inchiziția romană (1542), Indexul (1559) și ordinul iezuiților (1540).
- Conciliul de la Trento a păstrat tradiția alături de Scriptură și cele șapte taine, a hotărât că omul este mântuit prin har, cu care conlucrează prin credință și prin fapte bune, și a poruncit întemeierea de seminarii.
- Europa a rămas împărțită pe confesiuni și a trecut prin războaie religioase: noaptea Sfântului Bartolomeu (1572), Edictul de la Nantes (1598), Războiul de 30 de ani (1618–1648).
Greșeli frecvente
GreșitHenric al VIII-lea s-a despărțit de Roma fiindcă devenise luteran.
CorectHenric scrisese în 1521 împotriva lui Luther. S-a despărțit de papă în 1533–1534 pentru desfacerea căsătoriei și pentru puterea asupra Bisericii; învățătura a rămas, sub el, aproape cea catolică.
GreșitContrareforma a însemnat numai lupta împotriva protestanților.
CorectA fost și o reformă dinăuntru, de aceea i se spune și Reforma catolică: Conciliul de la Trento a oprit câștigul de pe urma indulgențelor, le-a cerut episcopilor să stea în diecezele lor și a poruncit seminarii pentru preoți.
GreșitLa Turda, în 1568, toate religiile din Transilvania au primit aceleași drepturi.
CorectHotărârea a lăsat predicatorii să predice Evanghelia după înțelegerea lor. Din ea au crescut patru religii recepte; religia ortodoxă a românilor a rămas numai tolerată.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Asupra cărei învățături s-au despărțit mai ales luteranii și reformații (calvinii)?
Răspuns
c) Cina Domnului (împărtășania). Mântuirea numai prin credință, autoritatea Bibliei și desprinderea de papă le sunt comune. La Cina Domnului, luteranii susțineau că trupul și sângele lui Hristos sunt prezente în pâine și în vin, iar Calvin, că Hristos este primit duhovnicește, prin credință. A doua deosebire este predestinarea.
Ce a hotărât Actul de Supremație din 1534?
Răspuns
a) Regele Angliei este singurul cap al Bisericii Angliei. Legea a schimbat conducătorul Bisericii, nu învățătura: locul papei l-a luat regele.
Ce a hotărât Conciliul de la Trento despre mântuire?
Răspuns
b) Omul este mântuit prin har, cu care conlucrează prin credință și prin fapte bune. „Numai prin credință” este învățătura lui Luther, iar hotărârea dinainte, a lui Calvin. Conciliul a pus harul întâi: a osândit, în primul canon al decretului din 1547, și părerea că omul s-ar putea mântui prin faptele lui, fără har.
Predicatorii să predice și să tâlcuiască Evanghelia pretutindeni, fiecare după înțelegerea sa; iar dacă obștea o primește, bine; dacă nu, nimeni să nu o silească (…), ci să-și poată ține predicatorul a cărui învățătură îi place.
Cui îi lasă hotărârea alegerea predicatorului?
Răspuns
c) Obștii, adică fiecărei comunități. Obștea care nu primește învățătura unui predicator nu poate fi silită și își poate ține predicatorul pe care îl vrea.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Actul de Supremație (1534)
- Calvin tipărește Învățătura religiei creștine (1536)
- Se deschide Conciliul de la Trento (1545)
- Dieta de la Turda (1568)
- Noaptea Sfântului Bartolomeu (1572)
- Edictul de la Nantes (1598)
Actul de Supremație (1534) și cartea lui Calvin (1536) vin înaintea conciliului (deschis în 1545); Turda (1568) și noaptea Sfântului Bartolomeu (1572) sunt din deceniile războaielor religioase, încheiate în Franța prin Edictul de la Nantes (1598).
Așază fiecare trăsătură la confesiunea ei.
Răspuns
Luteranism: Confesiunea de la Augsburg; Recunoscut în Imperiu prin pacea din 1555.
Calvinism: Ordonanțele bisericești din 1541; Consistoriu de pastori și bătrâni.
Anglicanism: Regele este capul Bisericii; Cele 39 de articole.
Catolicism: Scriptura și tradiția au aceeași greutate; Șapte taine, întărite la Trento.
Conducerea (rege, consistoriu, papă), actele de temelie (Confesiunea de la Augsburg, Ordonanțele de la Geneva, cele 39 de articole) și câteva învățături (tradiția, numărul tainelor) sunt criteriile după care se deosebesc cele patru confesiuni.
Explică, în trei-patru propoziții, de ce hotărârea de la Turda din 1568 nu poate fi numită libertate religioasă pentru toți locuitorii Transilvaniei.
Un răspuns bun
Hotărârea din ianuarie 1568 le-a dat predicatorilor dreptul de a predica Evanghelia după înțelegerea lor, iar comunităților dreptul de a-și ține predicatorul. Ea privea confesiunile ieșite din creștinismul apusean; din ea au crescut patru religii recepte: catolică, luterană, reformată și unitariană. Religia ortodoxă a românilor a rămas numai tolerată, fără drepturile celor recepte. Pentru vremea ei, hotărârea a fost neobișnuit de largă, dar nu i-a cuprins pe toți.
Un răspuns bun spune amândouă jumătățile: ce a dat hotărârea și pe cine a lăsat pe dinafară.
Termeni
- predestinare
- Învățătura potrivit căreia Dumnezeu a hotărât dinainte cine este mântuit; Calvin susținea că Dumnezeu a hotărât dinainte cine este ales pentru mântuire și cine nu.
- Consistoriu
- La Geneva, adunarea pastorilor și a bătrânilor aleși din sfatul orașului, care veghea asupra credinței și a purtării locuitorilor.
- hughenoți
- Numele dat protestanților calvini din Franța în secolele XVI–XVII.
- Actul de Supremație
- Legea din 1534 prin care Parlamentul Angliei l-a recunoscut pe rege drept singurul cap al Bisericii Angliei.
- Biserica Anglicană
- Biserica Angliei, desprinsă de papă în 1534 și condusă de rege, cu episcopi.
- Contrareforma
- Răspunsul Bisericii Catolice la Reformă, în secolele XVI–XVII; numită și Reforma catolică, fiindcă a fost și o înnoire dinăuntru.
- Conciliul de la Trento
- Adunarea episcopilor catolici din 1545–1563, care a lămurit învățătura catolică și a îndreptat rânduielile Bisericii.
- Index
- Lista cărților pe care Biserica Catolică le oprea credincioșilor; primul a fost publicat de papa Paul al IV-lea în 1559.
Surse și legătura cu programa
- The Act of Supremacy (1534), după Statutes of the Realm, vol. III, ortografie modernizată (TudorHistory.org) – sursa A: „the only supreme head in earth of the Church of England called Anglicana Ecclesia”
- The Canons and Decrees of the Sacred and Oecumenical Council of Trent, trad. J. Waterworth, Londra, Dolman, 1848: sesiunea a XXV-a (Hanover Historical Texts Project) – sursa B: decretul despre indulgențe, 4 decembrie 1563
- Historisches Lexikon der Schweiz, articolul Calvin, Johannes – 1509–1564; plecarea din Paris, 1533; Institutio 1536 (Basel) și 1559; Geneva 1536, 1538, întoarcerea; Ordonanțele din 1541, cele patru slujiri, Consistoriul; cetățenia din 1559; predestinarea; populația Genevei; Academia din 1559
- Musée protestant, La doctrine de Jean Calvin – mântuirea numai prin credință; dubla predestinare
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Enrico VIII re d’Inghilterra – rege din 1509; Caterina de Aragon; Cranmer, 1533; Anne Boleyn; excomunicarea; Actul de Supremație, 1534; Morus, 1535; mănăstirile; Assertio septem sacramentorum și titlul din 11 octombrie 1521
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Anglicanesimo – învățătura sub Henric, Eduard al VI-lea și Elisabeta; cele 39 de articole, 1571
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Trento, Concilio di – decembrie 1545 – 4 decembrie 1563; întreruperile; tradiția și Scriptura; șapte taine; reședința episcopilor; seminariile (15 iulie 1563)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Controriforma – reforma „în cap și în mădulare” cerută din secolul al XV-lea; ordinele noi
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Inquisizione – Inchiziția romană, bula Licet ab initio, 21 iulie 1542
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Paolo IV papa – primul Index al cărților oprite, 1559
- Treccani, Dizionario di Storia, articolul Indice dei libri proibiti – Indexul fără putere de lege bisericească din 1966
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Ugonotti și Nantes, editto di – războaiele din 1562; Edictul de la Nantes, 13 aprilie 1598
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul San Bartolomeo, notte di – noaptea de 23 spre 24 august 1572; „câteva mii” de hughenoți, la Paris și în provincie
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Luteranesimo și Calvinismo – răspândirea luteranismului (Germania, Danemarca, Suedia, Norvegia) și a calvinismului (Elveția, Franța, Țările de Jos, Scoția)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Knox, John și Puritanesimo – mărturisirea de credință primită de Parlamentul Scoției în 1560; puritanii, pe la 1560
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Trent’anni, guerra dei – 1618–1648, Pacea din Westfalia
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Serveto, Michele – arestarea la Geneva, 13 august 1553; osânda dată de sfatul orașului; autografele lui Servet, ajunse de la Calvin la Inchiziție printr-un ucenic
- Mihály Balázs, Tolerant Country – Misunderstood Laws. Interpreting Sixteenth-Century Transylvanian Legislation Concerning Religion, The Hungarian Historical Review 2/1 (2013) – fereastra românească: textul hotărârii din ianuarie 1568 (după Erdélyi Országgyűlési Emlékek, II, p. 343); nicio listă de confesiuni în 1568; prima listă în 1595; religia ortodoxă, tolerată
- Biserica Unitariană din Transilvania, History of the Hungarian Unitarian Church – traducerea engleză a hotărârii de la Turda; Francisc Dávid (1520–1579), Cluj; principele Ioan Sigismund
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Akbar – Akbar (1542–1605), supuși musulmani și hinduși egali în fața statului
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Oda Nobunaga – intrarea în Kyoto, 1568; sprijinul dat misionarilor catolici
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Songhai – apogeul din 1493–1591 și înfrângerea de către armata sultanului Marocului
- Store norske leksikon, articolul Ulrich Zwingli – Zwingli (1484–1531), preot la Zürich din decembrie 1518; Reforma de la Zürich în anii 1520, după disputele publice din 1522 și 1523
- Philip Schaff, History of the Christian Church, vol. VIII, § 148: The Trial and Condemnation of Servetus at Vienne (Christian Classics Ethereal Library) – scrisorile lui Guillaume Trie către Lyon, 1553; scrisorile lui Servet către Calvin, folosite ca dovezi la procesul de la Vienne
- Catholic Encyclopedia (1912), articolul Council of Trent – trimișii principilor și orașelor protestante la Trento, 1551–1552; cererile lor; salvconductul din 25 ianuarie 1552
- Conciliul de la Trento, sesiunea a VI-a, Decretul despre îndreptățire (13 ianuarie 1547), trad. J. Waterworth, Londra, Dolman, 1848 (Hanover Historical Texts Project) – învățătura catolică despre mântuire: harul care vine înaintea oricărui merit (cap. 5), credința ca început al mântuirii (cap. 8), credința care conlucrează cu faptele bune (cap. 10); canonul 1 (împotriva mântuirii prin fapte fără har), canonul 9 (împotriva „numai prin credință”), canonul 17 (împotriva predestinării la rău)
- Conciliul de la Trento, sesiunea a XIII-a, Decretul despre Euharistie (11 octombrie 1551), trad. J. Waterworth (Hanover Historical Texts Project) – învățătura catolică despre Cina Domnului: prefacerea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Hristos (cap. 4)
- Confesiunea de la Augsburg (1530), articolul X, Despre Cina Domnului (Book of Concord) – învățătura luterană: trupul și sângele lui Hristos sunt cu adevărat prezente și sunt împărțite celor care iau Cina
- Formula de Concordie, Epitome, articolele VII (Cina Domnului) și XI (alegerea veșnică) (Book of Concord) – disputa luteranilor cu reformații despre Cina Domnului; la luterani, alegerea veșnică îi privește numai pe cei mântuiți
- J. Calvin, Institutes of the Christian Religion, trad. H. Beveridge, cartea III, cap. 21, § 5 (Christian Classics Ethereal Library) – predestinarea la Calvin: unii sunt rânduiți dinainte vieții veșnice, alții osândei veșnice
- J. Calvin, Institutes of the Christian Religion, trad. H. Beveridge, cartea IV, cap. 17 (Christian Classics Ethereal Library) – Cina Domnului la Calvin: trupul lui Hristos este în cer; credinciosul se împărtășește de el prin Duhul Sfânt
- Articles of Religion (cele 39 de articole, 1571), articolele 6, 11, 17 și 28 (Anglicans Online) – învățătura anglicană: Scriptura cuprinde tot ce e de trebuință pentru mântuire; îndreptățirea numai prin credință; trupul lui Hristos, primit la Cină „numai în chip ceresc și duhovnicesc”, prin credință
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Zwingli, Huldreich și Marburgo – întâlnirea de la Marburg, 1529: Luther și Zwingli se despart asupra Cinei Domnului; pentru Zwingli, Cina este un semn de amintire
- Treccani, Enciclopedia Italiana, articolul Calvino, Giovanni – dubla predestinare, învățătură proprie lui Calvin; la Cina Domnului, Calvin merge mai departe decât Luther, fără a ajunge la Zwingli
Din programă: TC 6.3 „Reforma religioasă și impactul asupra Europei”; SS 6.3 „Reforma religioasă și impactul ei asupra Europei”; FIL 6.3 „Reforma religioasă și impactul ei asupra Europei”. Competențe specifice urmărite: 3.2.