Istorie IX

Capitolul 10 · Reformă și regi absoluțiLecția 10.7SS · FIL Pentru științe sociale și filologie · în plus față de profilul tău

Statul sunt Eu! Absolutismul monarhic

Cine câștigă și cine pierde sub un rege absolut?

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
1648–1724 · Epoca modernă

Cine a plătit pentru Versailles și pentru războaiele regelui?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 10

În același timp, în altă parte
  • Japonia. Sub șogunii Tokugawa (1603–1868), țara și-a desăvârșit din 1641 închiderea față de străini, iar negoțul cu europenii a fost îngăduit numai la Deshima. sursa
  • America de Sud. La Potosí, în Bolivia de azi, argintul care ajungea în Europa era scos de lucrători indieni, în condiții cumplite și cu otrăvire de mercur. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

În Franța lui Ludovic al XIV-lea, cea mai însemnată dare către rege se numea „taille”. Cine nu o plătea?

Vezi răspunsul

Nobilii și oamenii Bisericii. Taille era darea „oamenilor de rând”: cine avea un privilegiu era scutit, iar scutiți erau tocmai cei mai bogați. De aceea darea a ajuns să apese aproape numai pe țărani. În 1695, regele a pus un impozit pe cap pentru toți supușii, capitația; nobilii și clerul au obținut repede scutiri și învoieli.

În 1707, mareșalul Vauban, omul care întărise cetățile lui Ludovic al XIV-lea, a tipărit fără voia regelui o carte despre dări. Scria acolo că aproape o zecime din poporul Franței cerșește, iar alte cinci zecimi nu sunt în stare să-i dea de pomană. La 14 februarie 1707, regele a poruncit confiscarea cărții.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Cine plăteaCe s-a întâmplat

Regatul lui Ludovic al XIV-lea avea cam 18 milioane de locuitori, iar 85 din 100 erau țărani. Cea mai însemnată dare era taille, o dare directă pusă pe oamenii de rând. Nobilii și oamenii Bisericii erau scutiți, așa că ea apăsa aproape numai pe țărani. Numai în ținuturile din sud, unde darea se punea pe pământ, o plătea oricine stăpânea pământ „de rând”, fie el și nobil. Gabela era darea pe sare: sarea se cumpăra numai din depozitele regelui, la prețul hotărât de el. În ținuturile „marii gabele”, fiecare era dator să cumpere o anumită cantitate, scumpă, pe când Bretania era scutită cu totul. Țăranul mai dădea dijma Bisericii, dările către stăpânul pământului și, adesea, o rentă unui orășean. Larousse, Encyclopédie (articolele taille, gabelle și cel despre regatul lui Ludovic al XIV-lea); procentul este o estimare a istoricilor.

În 1695, în plin război, regele a pus un impozit pe cap pentru toți supușii, capitația, iar în 1710 a cerut a zecea parte din venituri. Clerul și nobilii au obținut repede scutiri și învoieli, iar povara a căzut din nou pe cei de rând.

Pentru curioși

Vauban propunea ca toate dările regelui să fie înlocuite cu una singură, „zecimea regală”: între a douăzecea și a zecea parte din venitul fiecărui locuitor, fără scutiri. A murit la Paris în 1707, anul în care i-a fost confiscată cartea.

În ținutul Brie, de lângă Paris, nobilii stăpâneau două cincimi din pământ, Biserica o cincime, orășenii bogați o cincime, iar țăranii cincimea rămasă, împărțită în petice prea mici ca să hrănească o familie.

Cine urca: funcții cumpărate și miniștri burgheziCe s-a întâmplat

Când avea nevoie de bani, regele vindea funcții: de judecător, de strângător de dări, de slujbaș. Din 1604, cine plătea o taxă anuală, numită paulette, își putea lăsa funcția moștenire. Familiile bogate de negustori și de oameni ai legii au cumpărat astfel slujbe, ranguri și scutiri de dări. Din ele a crescut nobilimea de robă, numită așa după roba judecătorilor, deosebită de vechea nobilime de spadă, a războinicilor. Tot dintre fiii de burghezi își alegea regele miniștrii: Colbert era fiu de negustor de postav. Ducele de Saint-Simon, mare nobil de la curte, numea domnia lui Ludovic „lunga domnie a burgheziei de rând”. Marii nobili trăiau la Versailles din slujbe și din favorurile regelui; nobilul sărac de la țară rămânea cu numele și cu scutirea de taille. Saint-Simon (1675–1755) scrie Memoriile în 1739–1749, la 24–34 de ani după moartea regelui; îi disprețuia pe miniștrii fără neam mare.

Cine cădea: anii fără pâineCe s-a întâmplat

O recoltă pierdută însemna foamete. În 1693–1694, după o primăvară ploioasă și o vară de arșiță, au murit în plus, după estimări, peste 1.300.000 de oameni. La 6 ianuarie 1709 a început marea iarnă: la Paris, gerul a ținut unsprezece zile, cu minime de −15 până la −18 °C în aproape fiecare zi, iar grâul semănat toamna a fost distrus. Pâinea s-a scumpit, femeile din Paris au înconjurat trăsura fiului regelui strigând „Pâine!”, iar țara era în război din 1701. Până în 1710 au murit în plus între 300.000 și 600.000 de oameni. Météo-France, după istoricul M. Lachiver (1991): 100.000 de frig, 200.000 de foame în 1709; cu epidemiile de până în 1710, aproape 600.000.

Pentru curioși

În iunie 1709, Ludovic al XIV-lea a pus să se citească în toate bisericile o scrisoare către popor, în care lămurea de ce duce războiul mai departe și cerea sprijinul supușilor. Regele care nu dădea socoteală nimănui a simțit nevoia să se explice.

În 1709, spre deosebire de 1693–1694, guvernul a luat măsuri: a oprit vânzarea grâului în afara țării (decembrie 1708), a îngăduit să se semene orz în locul grâului pierdut (aprilie 1709) și a numărat rezervele de cereale.

În Rusia lui Petru cel MareCe s-a întâmplat

În Rusia, povara a fost împărțită și mai aspru. Nobilii erau datori să slujească statul, în armată sau în administrație, iar rangul le venea din slujbă (Tabelul rangurilor, 1722). Cei mai mulți țărani erau iobagi ai unui stăpân: puteau fi mutați, cumpărați și vânduți. Din 1721, stăpânii de fabrici au putut cumpăra iobagi pentru ateliere. Din 1724, fiecare bărbat din popor datora un impozit pe cap de 74 de copeici pe an; nobilii, slujbașii și clerul erau scutiți.

Tabel: cine plătea și cine era scutit. Coloane: nobili, cler, oameni de rând. În Franța, la taille, darea directă, nobilii și clerul sunt scutiți, iar oamenii de rând plătesc. La capitația din 1695 și la zecimea pe venituri din 1710, nobilii și clerul au scutiri și învoieli, iar oamenii de rând plătesc. În Rusia, la impozitul pe cap din 1724, de 74 de copeici pe an, nobilii și clerul sunt scutiți, iar bărbații din popor plătesc. Tabel: cine plătea și cine era scutit. Coloane: nobili, cler, oameni de rând. În Franța, la taille, darea directă, nobilii și clerul sunt scutiți, iar oamenii de rând plătesc. La capitația din 1695 și la zecimea pe venituri din 1710, nobilii și clerul au scutiri și învoieli, iar oamenii de rând plătesc. În Rusia, la impozitul pe cap din 1724, de 74 de copeici pe an, nobilii și clerul sunt scutiți, iar bărbații din popor plătesc. nobili cler de rând Franța Taille darea directă Capitația, 1695 impozit pe cap Zecimea, 1710 din venituri Rusia Impozit pe cap, 1724 74 de copeici pe an plătește scutiri și învoieli scutit
Figura 1Coloana din dreapta este plină pe fiecare rând: oricare ar fi fost darea, oamenii de rând o plăteau. Gabela lipsește din tabel, fiindcă la ea scutirea ținea de ținut: Bretania era scutită cu totul.

De ce plăteau tocmai cei mai săraciDe ce

Războaiele cereau bani în fiecare an. Regele nu-i putea lua de la cei cu privilegii fără să-și ridice împotrivă tocmai oamenii pe care se sprijinea: Fronda (1648–1653) pornise chiar de la dări noi și de la funcțiile cumpărate. De aceea a mărit dările celor de rând și a vândut funcții. Cine avea bani cumpăra o funcție și ieșea astfel dintre plătitori, așa că darea se împărțea la tot mai puțini. Țăranul rămânea fără nicio rezervă, iar un singur an rău aducea foametea. La moartea regelui, în 1715, trei întrebări rămâneau deschise: cine plătește datoriile războaielor, dacă nobilii și clerul pot fi puși la dări și ce loc au în stat burghezii bogați, care îi dădeau regelui bani și slujbași. Explicație a istoricilor: după 1674, cheltuielile regatului au întrecut în fiecare an veniturile (Larousse, articolul Louis XIV).

Lanț de cauze pentru foametea din 1709–1710. În stânga, cauza de durată: dările apasă pe țărani; de aceea, țăranii nu au nicio rezervă. În dreapta, cauza imediată: gerul început la 6 ianuarie 1709 distruge grâul. Astfel încât urmează faptul: foametea din 1709–1710. Ceea ce a dus la urmarea apropiată: între 300.000 și 600.000 de morți și răzmerițe pentru pâine. Lanț de cauze pentru foametea din 1709–1710. În stânga, cauza de durată: dările apasă pe țărani; de aceea, țăranii nu au nicio rezervă. În dreapta, cauza imediată: gerul început la 6 ianuarie 1709 distruge grâul. Astfel încât urmează faptul: foametea din 1709–1710. Ceea ce a dus la urmarea apropiată: între 300.000 și 600.000 de morți și răzmerițe pentru pâine. cauză de durată Dările apasă pe țărani de aceea Țăranii nu au nicio rezervă cauză imediată Gerul din 6 ianuarie 1709 distruge grâul astfel încât faptul Foametea din 1709–1710 ceea ce a dus la urmare apropiată 300.000–600.000 de morți răzmerițe pentru pâine
Figura 2Două cauze se întâlnesc: una de durată, dările, și una imediată, gerul. Numărul morților este o estimare a istoricilor.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Proiect pentru o zecime regală (Projet d’une dixme royale), prefață

Ce fel de sursă
text
Cine
Sébastien Le Prestre de Vauban, mareșal al Franței, inginer militar al lui Ludovic al XIV-lea
Când a fost făcută
scrisă după pacea din 1697, pe care autorul o pomenește; tipărită în 1707, fără voia regelui
Despre ce moment vorbește
starea poporului Franței în ultimii ani ai secolului al XVII-lea
Unde se află azi
Carte tipărită; fragmentul este din prefața ediției din 1707
Traducere
traducere de lucru din franceză, după ediția din 1707 (fără loc de tipărire)

Din toate cercetările pe care le-am putut face (…), am băgat bine de seamă că, în vremea din urmă, aproape a zecea parte din popor a ajuns la cerșetorie și cerșește cu adevărat; că, din celelalte nouă părți, cinci nu sunt în stare să-i dea de pomană acesteia, fiindcă ele însele sunt aduse, cu foarte puțin mai prejos, în aceeași nenorocită stare; că, din cele patru părți care rămân, trei o duc foarte greu și sunt încurcate în datorii și în procese; iar în a zecea, în care îi pun pe toți oamenii de spadă și de robă, (…) pe negustorii buni și pe burghezii cu rente (…), nu se pot număra o sută de mii de familii.

Ce poate dovedi Arată cum vedea starea țării un om de încredere al regelui, care o cercetase ani în șir: cei mai mulți trăiesc la marginea sărăciei, iar cei înstăriți sunt puțini. Dovedește că o asemenea critică s-a scris chiar din preajma tronului.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură că numerele sunt adevărate: zecimile lui Vauban sunt socoteala unui om, făcută din ce a văzut și a întrebat, fără o numărătoare a întregului regat.

Sursa B Caracterele (Les Caractères), capitolul „Despre om”

Ce fel de sursă
text
Cine
Jean de La Bruyère (1645–1696), scriitor moralist, profesor al tânărului duce de Bourbon
Când a fost făcută
cartea a apărut în 1688 și a crescut, ediție după ediție, până în 1694
Despre ce moment vorbește
țăranii Franței de la sfârșitul secolului al XVII-lea
Unde se află azi
Carte tipărită; fragmentul este din ediția Flammarion, Paris, 1880
Traducere
traducere de lucru din franceză, după ediția E. Flammarion, Paris, 1880

Se văd niște animale sălbatice, masculi și femele, răspândite pe câmp, negre, vinete și arse de soare, legate de pământul pe care îl scormonesc și îl răscolesc cu o îndărătnicie de neînvins; au un fel de glas articulat și, când se ridică în picioare, arată o față de om; și, într-adevăr, sunt oameni. Noaptea se trag în vizuini, unde trăiesc cu pâine neagră, apă și rădăcini; îi scutesc pe ceilalți oameni de osteneala de a semăna, de a ara și de a strânge ca să trăiască și merită astfel să nu ducă lipsă de pâinea pe care au semănat-o.

Ce poate dovedi Arată cum înfățișa un scriitor din preajma marilor nobili, la sfârșitul secolului al XVII-lea, munca și traiul țăranilor și că le lua apărarea în fața cititorilor de la oraș și de la curte: „și, într-adevăr, sunt oameni”.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură cum trăiau în fapt țăranii dintr-un ținut sau dintr-un an anume: este un portret literar, dintr-o carte de moralist, care îngroașă trăsăturile ca să-l zguduie pe cititor. Nu dă niciun loc, niciun an și niciun număr.

Cerințe

  1. Precizați secolul în care a fost tipărită sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A a fost tipărită în secolul al XVIII-lea (în anul 1707).

  2. Numiți două categorii de oameni pe care sursa A le așază în zecimea înstărită. (4 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: oamenii de spadă, oamenii de robă, negustorii buni, burghezii cu rente. Câte 2 puncte pentru fiecare.

  3. Menționați, din sursa B, două informații referitoare la viața țăranilor, așa cum o înfățișează autorul. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: sunt arși de soare și legați de pământul pe care îl lucrează; noaptea se trag în „vizuini”; trăiesc cu pâine neagră, apă și rădăcini; ei seamănă, ară și strâng pentru ceilalți. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că aproape o zecime din popor cerșește. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera A: „aproape a zecea parte din popor a ajuns la cerșetorie”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: cinci părți din popor „sunt aduse (…) în aceeași nenorocită stare”. Efect: ele „nu sunt în stare să-i dea de pomană” zecimii care cerșește. Deoarece jumătate din popor este ea însăși aproape de cerșetorie, nu-i poate ajuta pe cei care cerșesc. Se primește orice altă relație corectă între două informații din sursa A.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la cei care duceau greul muncii în Franța lui Ludovic al XIV-lea și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: greul muncii îl duceau țăranii, care hrăneau toată țara și trăiau cel mai rău. Informație: ei „îi scutesc pe ceilalți oameni de osteneala de a semăna, de a ara și de a strânge”, dar trăiesc „cu pâine neagră, apă și rădăcini”. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Lanț de cauze și urmări

De la dări la foamete: lanțul anului 1709

  1. Evenimentul, cu dată

    Foametea din 1709–1710, în Franța: au murit în plus între 300.000 și 600.000 de oameni.

  2. O cauză de durată și una imediată

    Cauza de durată: dările regelui, dijma și dările către stăpân apăsau aproape numai pe țărani, iar din 1701 țara era din nou în război. Cauza imediată: gerul început la 6 ianuarie 1709, care a distrus grâul semănat toamna.

  3. Mecanismul

    Fără grâu, pâinea se scumpește. Țăranul, care nu a putut pune nimic deoparte, nu o poate cumpăra; slăbit de foame, moare de frig și de boli. Mor mai ales săracii, copiii și bătrânii.

  4. O urmare apropiată și una îndepărtată

    Urmarea apropiată: răzmerițe pentru pâine și, până în 1710, sute de mii de morți. Urmarea îndepărtată: întrebarea dacă nobilii și clerul trebuie puși la dări rămâne deschisă și după 1715.

  5. Fraza de legătură

    Deoarece dările apăsau aproape numai pe țărani, aceștia nu aveau nicio rezervă, astfel încât gerul din ianuarie 1709, care a distrus grâul, a adus foametea, ceea ce a dus la moartea a sute de mii de oameni.

Pe scurt

  1. În Franța lui Ludovic al XIV-lea, din cam 18 milioane de locuitori, cam 85 din 100 erau țărani; ei plăteau taille (darea directă), gabela (darea pe sare), dijma și dările către stăpânul pământului.
  2. Nobilii și clerul erau scutiți de taille; de capitație (1695) și de zecimea pe venituri (1710), puse în vreme de război, au scăpat în bună parte prin scutiri și învoieli.
  3. Regele vindea funcții, care din 1604 se moșteneau în schimbul taxei numite paulette; din familiile care le cumpărau a crescut nobilimea de robă, alături de vechea nobilime de spadă.
  4. Burghezia bogată a câștigat: cumpăra funcții și scutiri, iar regele își alegea din ea miniștrii, ca pe Colbert.
  5. Țăranii au dus greul: foametea din 1693–1694 a ucis, după estimări, peste 1.300.000 de oameni, iar marea iarnă din 1709 și epidemiile de până în 1710, între 300.000 și 600.000.
  6. În Rusia lui Petru cel Mare, nobilii erau datori cu slujba, iar iobagii, care puteau fi vânduți, plăteau din 1724 un impozit pe cap.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitNobilii plăteau cele mai mari dări, fiindcă erau cei mai bogați.

    CorectNobilii și clerul erau scutiți de taille, darea cea mai însemnată. Privilegiul însemna tocmai scutire, iar darea apăsa pe țărani.

  • GreșitBurghezia era dușmanul regelui absolut.

    CorectRegele se sprijinea pe burghezii bogați: le vindea funcții, se împrumuta de la ei și își alegea dintre ei miniștrii. Supărați erau nobilii vechi, ca ducele de Saint-Simon.

  • GreșitNobilimea de robă lupta în armată, ca toți nobilii.

    CorectNobilimea de robă era făcută din judecători și înalți slujbași, care își cumpăraseră funcțiile. În armată slujea nobilimea de spadă.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Cine era scutit de taille, cea mai însemnată dare a regatului?

    Răspuns

    b) Nobilii și oamenii Bisericii. Taille era darea oamenilor de rând. Nobilii și clerul aveau privilegiul de a nu o plăti; de aceea ea apăsa pe țărani.

  2. Ce era gabela?

    Răspuns

    a) Darea pe sare. Gabela era darea pe sare. Partea dată Bisericii se numea dijmă, taxa pentru funcții era paulette, iar impozitul pe cap din 1695, capitația.

  3. Din cine era făcută nobilimea de robă?

    Răspuns

    c) Din judecători și înalți slujbași cu funcții cumpărate. Numele vine de la roba judecătorilor. Funcțiile se cumpărau și se moșteneau; familiile care le țineau au ajuns o nobilime nouă, alături de cea de spadă.

  4. …nu mai rămăsese niciun om de seamă, de niciun fel și din nicio stare, atât de bine izbutise această lungă domnie a burgheziei de rând, dibace în a cârmui pentru sine și în a-l lua pe rege prin slăbiciunile lui, să nimicească totul.

    Ducele de Saint-Simon, Memorii, despre Franța anului 1715; traducere de lucru după ediția A. Chéruel, Paris, Hachette, 1857, vol. 12, cap. 9

    Pe cine socotește ducele de Saint-Simon câștigătorul domniei lui Ludovic al XIV-lea?

    Răspuns

    b) Pe burghezii ajunși miniștri și slujbași ai regelui. Ducele vorbește cu năduf despre „domnia burgheziei de rând”: miniștrii regelui, ca fiul de negustor Colbert, veneau dintre burghezi, nu dintre marii nobili.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Funcțiile cumpărate pot fi lăsate moștenire, în schimbul taxei paulette (1604)
    2. Începe Fronda (1648)
    3. Regele pune capitația, impozit pe cap pentru toți supușii (1695)
    4. Vauban își tipărește cartea despre zecimea regală (1707)
    5. Începe marea iarnă (1709)
    6. În Rusia se strânge impozitul pe cap de bărbat (1724)

    Paulette (1604) și Fronda (1648) sunt dinaintea domniei personale a lui Ludovic al XIV-lea. Capitația (1695), cartea lui Vauban (1707) și marea iarnă (1709) țin de sfârșitul ei. Impozitul rusesc pe cap este din 1724.

  6. Pune în ordine verigile care leagă războaiele regelui de foametea din 1709.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Războaiele cer bani în fiecare an
    2. Regele mărește dările celor de rând și vinde funcții
    3. Cei cu bani cumpără funcții și scapă de dări
    4. Darea se împarte la tot mai puțini oameni
    5. Țăranul rămâne fără nicio rezervă
    6. Gerul din 1709 distruge grâul și aduce foametea

    Fiecare verigă o pricinuiește pe următoarea: războiul aduce dările, dările și scutirile îl lasă pe țăran fără rezerve, iar un an rău îl ucide.

  7. Cine a câștigat și cine a pierdut sub Ludovic al XIV-lea? Numește câte un grup și susține fiecare răspuns cu un fapt, în trei-patru propoziții.

    Un răspuns bun

    Au câștigat burghezii bogați: cumpărau funcții care se moșteneau din 1604 și care aduceau scutiri de dări, iar regele își alegea dintre ei miniștrii, ca pe Colbert, fiu de negustor. Au pierdut țăranii: plăteau taille, gabela și dijma, iar după marea iarnă din 1709 au murit, până în 1710, după estimări, între 300.000 și 600.000 de oameni. Marii nobili și-au păstrat scutirile și pensiile, dar au ajuns să atârne de favorurile regelui, la Versailles.

    Un răspuns bun numește grupul și îl leagă de un fapt cu dată sau cu număr.

Termeni

taille
Darea directă către rege, pusă în fiecare an pe oamenii de rând; nobilii și clerul erau scutiți. Se citește „tai”.
gabelă
Darea pe sare. Sarea se cumpăra din depozitele regelui, la prețul hotărât de el, diferit de la un ținut la altul.
capitație
Impozit pe cap, pus de Ludovic al XIV-lea în 1695 pentru toți supușii; nobilii și clerul au obținut scutiri.
paulette
Taxă anuală, introdusă în 1604, în schimbul căreia o funcție cumpărată putea fi lăsată moștenire.
nobilime de robă
Familiile de judecători și de înalți slujbași, cu funcții cumpărate și moștenite, numite după roba purtată la judecată.
nobilime de spadă
Vechea nobilime a războinicilor, care slujea în armată.
burghezi
Orășenii înstăriți care nu erau nobili: negustori, stăpâni de manufacturi, oameni ai legii, cei care trăiau din rente.
iobagi
Țărani legați de un stăpân, căruia îi datorau muncă și dări. În Rusia de la 1700 puteau fi mutați, cumpărați și vânduți.
Surse și legătura cu programa

Din programă: SS 6.4 „Statul sunt Eu! Absolutismul monarhic”; FIL 6.4 „Statul sunt Eu! Absolutismul monarhic”. Competențe specifice urmărite: 1.2.