Capitolul 3 · Lumea greacăLecția 3.1TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta
De ce au plecat grecii de acasă? Colonizarea greacă
Ce îi făcea pe oameni să-și lase cetatea și să întemeieze alta peste mare?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 3
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- Africa de Nord. Fenicienii, alt popor de corăbieri, întemeiaseră Cartagina, după tradiție în 814 î.Hr.; orașul avea să se lupte cu grecii pentru Sicilia. sursa
- Mesopotamia. În 612 î.Hr., Ninive, capitala Asiriei, a fost distrusă de mezi și de babilonieni. sursa
- China. Pe la 551 î.Hr. s-a născut, în principatul Lu, gânditorul Confucius. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Pe la 630 î.Hr., insula Thera a trimis două corăbii cu coloniști spre Africa. Coloniștii n-au găsit unde să se așeze și s-au întors. Cum i-a primit cetatea lor, după Herodot?
Vezi răspunsul
Herodot scrie că theranii au tras asupra corăbiilor și le-au poruncit să plece înapoi. Insula trecuse prin șapte ani de secetă și nu-i mai putea hrăni pe toți. Coloniștii s-au așezat întâi pe o insulă de lângă țărmul Libiei, apoi pe țărm, iar după vreo opt ani au întemeiat Cyrene.
Șapte ani la rând n-a plouat pe insula Thera, din Marea Egee, iar copacii s-au uscat toți, în afară de unul. Locuitorii au tras atunci la sorți: din fiecare doi frați, unul a fost urcat pe corabie și trimis să întemeieze o cetate în Africa. Așa povestește Herodot nașterea orașului Cyrene, pe la 630 î.Hr.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Metropola și coloniaCe s-a întâmplat
Între secolele VIII și VI î.Hr., zeci de cetăți grecești au trimis peste mare grupuri de oameni care au întemeiat cetăți noi pe țărmurile Mării Mediterane și ale Mării Negre. Mișcarea se numește colonizarea greacă. Cetatea de plecare era metropola („cetatea-mamă”), iar cea nouă, colonia. Grupul era condus de un întemeietor, iar înainte de plecare era întrebat, de obicei, oracolul lui Apolo de la Delfi. Herodot povestește astfel întemeierea Cyrenei pe la 430 î.Hr., la vreo 200 de ani după fapte, din spusele urmașilor coloniștilor.
Colonia era un polis de sine stătător: avea cetățenii, legile și conducătorii ei. De metropolă o legau zeii, graiul, sărbătorile și negoțul. Istoricii de azi au numărat 1.035 de polisuri grecești; pentru 81 dintre ele se cunoaște cel puțin o colonie întemeiată. Inventarul Hansen–Nielsen (2004), în baza de date POLIS de la Stanford. Unde izvoarele tac, coloniile nu au putut fi numărate.
Trei direcțiiCe s-a întâmplat
Spre apus, greci din insula Eubeea s-au așezat în secolul al VIII-lea î.Hr. pe insula Ischia și la Cumae, pe țărmul Italiei. Corintul a întemeiat Siracuza, în Sicilia, în 734–733 î.Hr., iar Sparta a întemeiat Tarentul, singura ei colonie, în sudul Italiei, în 706 î.Hr., după tradiție. Coloniile din sudul Italiei au primit mai târziu numele de Grecia Mare (Magna Graecia). Pe la 600 î.Hr., greci din Foceea, cetate din Asia Mică, au întemeiat Massalia, azi Marsilia.
Spre nord-est, drumul trecea prin strâmtori, unde a fost întemeiat Bizanțul, și ducea în Marea Neagră, numită de greci Pontul Euxin. Aici, cele mai multe colonii au fost ale Miletului, cetate de pe țărmul Asiei Mici; printre ele, Histria și Apollonia. Spre sud, povestește Herodot, greci din Thera au întemeiat Cyrene, în Libia de azi, pe la 630 î.Hr., iar în Egipt faraonul Amasis (570–526 î.Hr.) le-a dat negustorilor greci orașul Naucratis. Tucidide (pe la 400 î.Hr.), la peste 300 de ani după Siracuza; Eusebiu (sec. IV d.Hr.), la vreo o mie de ani după Tarent și Bizanț.
Pentru curioși
La Naucratis, scrie Herodot, nouă cetăți grecești au ridicat împreună un sanctuar, numit Hellenion. Naucratis era un loc de negoț pe pământul faraonului: grecii primiseră de la el voie să locuiască acolo.
Coloniștii din Thera au stat întâi doi ani pe o insulă de lângă țărmul Libiei, apoi șase ani într-un loc numit Aziris. Abia după aceea, călăuziți de localnici, au ajuns la izvorul lângă care au ridicat Cyrene. Herodot adaugă că libienii i-au trecut noaptea pe lângă cel mai frumos ținut al lor, Irasa, ca grecii să nu-l vadă.
Cine a păstrat amintireaDe unde știm
Niciun colonist din secolul al VIII-lea î.Hr. nu a lăsat o povestire a plecării. Tucidide înșiră coloniile din Sicilia și anii dintre ele pe la 400 î.Hr., adică la peste 300 de ani după întemeierea Siracuzei; lista lui vine din ce se ținea minte în cetăți. Obiectele sunt mai vechi decât cărțile. Pe insula Ischia, în necropola orașului grec, s-a găsit o cupă de lut cu o inscripție, „cupa lui Nestor”: este una dintre cele mai vechi inscripții grecești cunoscute. Cupa lui Nestor, din necropola orașului grec de pe insula Ischia (Italia); azi la Muzeul Arheologic din Pithecusae, pe aceeași insulă.

De ce au plecatDe ce
Cauza de durată a fost lipsa pământului. Grecia are mulți munți și câmpii mici, iar ogorul unei familii nu putea hrăni toți fiii. De aceea, o parte dintre tineri erau trimiși să caute pământ în altă parte. La Thera, povestește Herodot, cauza imediată a fost seceta de șapte ani: s-a tras la sorți câte un frate din doi. Explicație a istoricilor, pornind de la ogoarele mici ale Greciei; Herodot (IV, 151–153) vorbește numai de seceta din Thera.
A doua cauză au fost luptele pentru putere din cetăți: cei învinși sau cei lăsați fără drepturi plecau. Despre întemeietorii Tarentului, tradiția antică spune că erau spartani de rang mai mic. A treia cauză a fost negoțul: grecii căutau metale, grâne și locuri de schimb, cum era Naucratis. Cât a cântărit fiecare cauză se discută: unii istorici pun luptele din cetăți și negoțul pe același plan cu lipsa pământului. Explicație a istoricilor, din povestirile antice despre întemeieri și din locurile alese: golfuri, guri de râu, insule de lângă țărm.
Ce a urmatDe ce
Coloniile au legat țărmuri îndepărtate printr-un negoț statornic, iar odată cu oamenii au călătorit și deprinderile lor. Popoarele din Italia au preluat alfabetul de la greci din secolul al VII-lea î.Hr.; din el se trage alfabetul latin. S-a răspândit moneda, pe care, după Herodot, au bătut-o întâi lidienii, vecinii grecilor din Asia Mică. S-a răspândit și felul de a trăi într-un polis. Filosoful Platon spunea că grecii stau în jurul mării „ca furnicile sau ca broaștele în jurul unei bălți”.
Pământul coloniilor avea însă locuitori. La Siracuza, scrie Tucidide, coloniștii au început prin a-i alunga pe siculi de pe insula pe care și-au ridicat cetatea. La Cyrene, povestește Herodot, începutul a fost o învoială: libienii înșiși i-au dus pe coloniști la locul cetății. După vreo 60 de ani, când au sosit mulți coloniști noi, grecii le-au luat libienilor o mare parte din pământ. Libienii au chemat în ajutor oastea faraonului Apries, iar cyrenienii au învins-o. Glasul siculilor și al libienilor nu s-a păstrat. Tucidide VI, 3, la peste 300 de ani după Siracuza; Herodot IV, 158–159, la vreo 140 de ani după războiul cu libienii.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Istorii, cartea a IV-a, capitolele 151, 153 și 156
Apoi, vreme de șapte ani, în Thera n-a plouat, iar toți copacii de pe insulă, în afară de unul, s-au uscat. Theranii au întrebat oracolul de la Delfi, iar preoteasa le-a amintit de colonia pe care trebuiau s-o trimită în Libia. (…)
Theranii au hotărât să trimită oameni din cele șapte ținuturi ale lor, luând prin tragere la sorți câte un frate din doi, și să-l pună pe Battos conducător și rege. Au trimis două corăbii cu câte cincizeci de vâsle. (…)
[Coloniștii] au plutit spre Libia, dar, neștiind ce altceva să facă, s-au întors la Thera. Theranii au tras asupra lor când se apropiau de țărm și nu i-au lăsat să tragă la mal; le-au poruncit să plece înapoi.
Ce poate dovedi Arată cum își povesteau grecii din secolul al V-lea î.Hr. plecarea într-o colonie: seceta, oracolul, tragerea la sorți, întemeietorul, cetatea care nu-și primește oamenii înapoi.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură că lucrurile s-au petrecut întocmai: Herodot scrie la vreo 200 de ani după fapte și spune el însuși că theranii și cyrenienii povestesc diferit o parte din întâmplări.
Sursa B Războiul peloponesiac, cartea a VI-a, capitolul 3
Dintre eleni, cei dintâi au sosit calcidienii din Eubeea, cu Thukles, întemeietorul lor. Ei au întemeiat Naxos și au ridicat altarul lui Apolo Arhegetul, care se află acum în afara orașului (…).
Siracuza a fost întemeiată în anul următor de Arhias, unul dintre heraclizii [neam care se socotea coborâtor din Heracle] din Corint, care a început prin a-i alunga pe siculi [localnicii Siciliei] de pe insula pe care se află acum cetatea dinăuntru (…).
Ce poate dovedi Arată ce se ținea minte în Sicilia despre întemeieri: metropola, numele întemeietorului, ordinea coloniilor și faptul că locul era locuit.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură anii întemeierilor: Tucidide scrie la peste 300 de ani după ele și numără doar anii dintre o colonie și alta.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa B. (2 puncte)
Numiți insula de pe care pleacă coloniștii din sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la felul în care a fost pregătită plecarea coloniștilor. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care arată că locul unei colonii era locuit înainte de sosirea grecilor. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la felul în care plecau coloniștii, de bunăvoie sau siliți, și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Citirea unei hărți
Cum citești harta colonizării grecești
Titlul și data hărții
Harta se numește „Colonizarea greacă, c. 750–550 î.Hr.”. Titlul spune ce arată, iar data spune că pe ea stau cetăți întemeiate de-a lungul a vreo 200 de ani, puse laolaltă.
Legenda
Legenda are trei semne: un pătrat pentru metropole (Corint, Milet, Thera, Foceea, Sparta), un punct pentru colonii și o săgeată care leagă fiecare metropolă de o colonie a ei.
Trei repere
O mare: Marea Egee, de unde pleacă toate săgețile. Un fluviu: Dunărea, la gura căreia se află Histria. Un oraș: Siracuza, în Sicilia.
Ce se schimbă
Săgețile pleacă în trei direcții: spre apus (Sicilia, sudul Italiei, Massalia), spre nord-est (strâmtorile și Pontul Euxin), spre sud (Cyrene). Coloniile stau toate pe țărm.
O propoziție despre hartă
Harta arată că, între secolele VIII și VI î.Hr., grecii au întemeiat colonii pe țărmurile Mării Mediterane și ale Mării Negre, în trei direcții: spre apus, spre nord-est și spre sud.
Histria
Histria: doi ani pentru aceeași întemeiere
Pe malul lacului Sinoe se văd ruinele Histriei, numită de greci Istros, ca Dunărea. Herodot scrie că Dunărea se varsă în mare „la Istria, locuită de coloniști milesieni”. Pentru anul întemeierii există două feluri de dovezi. Cronica lui Eusebiu din Cezareea, alcătuită în secolul al IV-lea d.Hr., la aproape o mie de ani după fapte, dă anul 657 î.Hr. Săpăturile, începute în 1914, arată o așezare greacă din a doua jumătate a secolului al VII-lea î.Hr. Cele două se potrivesc în mare; anul exact rămâne al tradiției.
Mai la sud, Tomis (azi Constanța) a fost tot o colonie a Miletului, iar Callatis (azi Mangalia), una a Heracleei Pontice, altă cetate grecească de la Marea Neagră. Geograful Strabon le înșiră pe toate trei, de la nord la sud.
Pe scurt
- Colonizarea greacă a avut loc între secolele VIII și VI î.Hr.: cetățile grecești au întemeiat cetăți noi pe țărmurile Mării Mediterane și ale Mării Negre.
- Cetatea de plecare se numea metropolă, iar cea nouă, colonie; colonia era un polis de sine stătător, legat de metropolă prin zei, grai și negoț.
- Direcțiile au fost trei: spre apus (Siracuza, Tarent, Grecia Mare, Massalia), spre nord-est (Bizanț și Pontul Euxin, cu Histria) și spre sud (Cyrene și Naucratis).
- Cauzele au fost lipsa pământului, luptele pentru putere din cetăți și negoțul.
- Urmările au fost negoțul între țărmuri îndepărtate și răspândirea alfabetului, a monedei și a polisului, dar și luptele cu localnicii.
- Histria, colonie a Miletului, a fost întemeiată în 657 î.Hr. după cronica lui Eusebiu, iar după săpături în a doua jumătate a secolului al VII-lea î.Hr.
Greșeli frecvente
GreșitO colonie greacă era condusă de metropolă, ca o provincie.
CorectColonia era un polis de sine stătător, cu legile și conducătorii ei. De metropolă o legau zeii, graiul și negoțul.
GreșitSecolul al VIII-lea î.Hr. vine după secolul al VI-lea î.Hr.
CorectÎnainte de Hristos, numărul mai mare este mai vechi: secolul al VIII-lea î.Hr. (anii 800–701) este înaintea secolului al VI-lea î.Hr. (anii 600–501). Siracuza (734–733) este mai veche decât Massalia (pe la 600).
GreșitGrecii au plecat numai ca să facă negoț.
CorectNegoțul a fost numai una dintre cauze. Alături de el au stat lipsa pământului, pusă de obicei pe primul loc, și luptele pentru putere din cetăți.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce era o colonie greacă față de metropola ei?
Răspuns
b) Un polis de sine stătător, cu legile și conducătorii lui. Colonia își avea propriii cetățeni, legi și conducători. De metropolă o legau zeii, graiul, sărbătorile și negoțul.
Ce cauză de durată a colonizării grecești pun istoricii, de obicei, pe primul loc?
Răspuns
c) Lipsa pământului. Câmpiile Greciei sunt mici, iar ogorul unei familii nu ajungea pentru toți fiii; alături de lipsa pământului au stat luptele din cetăți și negoțul. Grecii nu aveau un rege al tuturor, iar războaiele cu perșii încep abia în secolul al V-lea î.Hr.
Ce metropolă a întemeiat cele mai multe colonii de la Pontul Euxin?
Răspuns
d) Miletul. Miletul, cetate de pe țărmul Asiei Mici, a întemeiat Histria, Apollonia și multe alte colonii la Marea Neagră. Corintul a întemeiat Siracuza, Sparta Tarentul, iar Thera Cyrene.
Istrul curge de-a curmezișul întregii Europe și se varsă în Pontul Euxin la Istria, locuită de coloniști milesieni.
Ce se poate afla din fragment despre Histria?
Răspuns
c) Metropola ei: Miletul. Herodot spune doar că locuitorii sunt coloniști din Milet. Anul întemeierii vine din alt izvor, cronica lui Eusebiu, și din săpături.
Așază întemeierile în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Corintul întemeiază Siracuza (733 î.Hr.)
- Sparta întemeiază Tarentul (706 î.Hr.)
- Miletul întemeiază Histria (anul din cronica lui Eusebiu) (657 î.Hr.)
- Greci din Thera întemeiază Cyrene (630 î.Hr.)
- Greci din Foceea întemeiază Massalia (600 î.Hr.)
Înainte de Hristos, anul cu numărul mai mare este mai vechi: Siracuza (733), Tarentul (706), Histria (657), Cyrene (pe la 630), Massalia (pe la 600).
Pune fiecare colonie la direcția ei.
Răspuns
Spre apus: Siracuza; Massalia; Tarent.
Spre nord-est: Histria; Bizanț.
Spre sud: Cyrene; Naucratis.
Sicilia, sudul Italiei și Massalia sunt la apus de Grecia; strâmtorile și Marea Neagră, la nord-est; Libia și Egiptul, la sud.
Pentru întemeierea Histriei există un an dintr-o cronică (657 î.Hr.) și o datare din săpături (a doua jumătate a secolului al VII-lea î.Hr.). Explică, în trei-patru propoziții, prin ce se deosebesc cele două feluri de dovezi.
Un răspuns bun
Anul 657 î.Hr. vine din cronica lui Eusebiu din Cezareea, scrisă în secolul al IV-lea d.Hr., la aproape o mie de ani după întemeiere: este un an precis, dar luat din tradiție. Săpăturile dau urme ale primilor locuitori greci, care există și azi, dar pot fi datate numai cu aproximație, la câteva zeci de ani. Cronica spune când credeau anticii că s-a întemeiat orașul, iar săpăturile arată de când locuiau greci acolo. Fiindcă se potrivesc în mare, întemeierea poate fi așezată la mijlocul sau în a doua jumătate a secolului al VII-lea î.Hr.
Un izvor scris târziu și o urmă păstrată răspund la întrebări diferite; când se potrivesc, afirmația este mai sigură.
Termeni
- colonizarea greacă
- Întemeierea de cetăți noi de către greci, pe țărmurile Mării Mediterane și ale Mării Negre, între secolele VIII și VI î.Hr.
- metropolă
- Cetatea din care pleacă întemeietorii unei colonii; cuvântul grecesc înseamnă „cetate-mamă”.
- colonie
- Cetate nouă, întemeiată de oameni plecați dintr-o metropolă. La greci, colonia era un polis de sine stătător.
- întemeietor
- Conducătorul grupului de coloniști (în greacă, oikistes); el alegea locul noii cetăți.
- polis
- Cetate-stat grecească, de sine stătătoare: un oraș cu pământul din jur și cu cetățenii lui.
- Grecia Mare
- Numele dat mai târziu coloniilor grecești din sudul Italiei (în latină, Magna Graecia).
- Pontul Euxin
- Numele grecesc al Mării Negre.
Surse și legătura cu programa
- Herodot, Istorii, cartea a IV-a (ultima parte), trad. A. D. Godley, Loeb Classical Library, vol. II, 1921 (LacusCurtius, Universitatea din Chicago) – sursa A (IV, 151, 153, 156); seceta de șapte ani, tragerea la sorți, corăbiile respinse; Platea doi ani, Aziris șase ani, localnicii care arată locul Cyrenei și îi trec noaptea pe lângă Irasa (IV, 157–158); sub al treilea rege, Battos cel Fericit, coloniști noi, pământul luat libienilor, oastea lui Apries învinsă la Irasa (IV, 159)
- Tucidide, History of the Peloponnesian War, cartea a VI-a, trad. Richard Crawley, 1874 (Wikisource) – sursa B (VI, 3): Naxos, Siracuza întemeiată de Arhias din Corint, alungarea siculilor; anii dintre colonii
- Cronica lui Eusebiu în versiunea latină a lui Ieronim, traducere engleză (tertullian.org), partea 1 – „Histrus founded in Pontus” la anul 657 î.Hr.; Tarent la 706 î.Hr.; Bizanț la 659 î.Hr.
- A. Avram, The Territories of Istros and Kallatis, în Surveying the Greek Chora, Black Sea Studies 4, Aarhus, 2006 – Istros întemeiat de Milet „la mijlocul secolului al VII-lea sau puțin după”; Callatis, colonie a Heracleei Pontice (Pseudo-Scymnos 760–763), cu două datări posibile
- A. Bivolaru și colegii, Istros, Black Sea coast, Romania: a geoarchaeological perspective on the location of the harbour(s), în Under the Mediterranean I, Leiden, 2021, p. 299–320 – colonie milesiană întemeiată în a doua jumătate a secolului al VII-lea î.Hr.; săpături din 1914; Tomis = Constanța, Callatis = Mangalia
- Strabon, Geografia VII, 6, 1, trad. H. L. Jones, Loeb Classical Library, 1924 (LacusCurtius) – Istros, întemeiat de milesieni; apoi Tomis; apoi Callatis, colonie a heracleoților; Apollonia, colonie a milesienilor
- Herodot, Istorii, cartea a II-a (prima parte), trad. A. D. Godley, Loeb Classical Library, vol. I, 1920 (LacusCurtius) – II, 33: Istrul se varsă în mare la Istria, locuită de coloniști milesieni
- Herodot, Istorii, cartea a II-a (a doua parte), trad. A. D. Godley, Loeb Classical Library, vol. I, 1920 (LacusCurtius) – II, 178: Amasis le dă grecilor orașul Naucratis; sanctuarul Hellenion, ridicat de nouă cetăți
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Marsiglia – Massalia, întemeiată pe la 600 î.Hr. de coloniști din Foceea
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cirene – Cyrene, întemeiată pe la 630 î.Hr. de coloniști din Thera conduși de Battos
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Siracusa – Siracuza, întemeiată în 734–733 î.Hr. de coloniști din Corint
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ischia – orașul grec de pe Ischia (sec. VIII–I î.Hr.), necropola și cupa lui Nestor, „cu una dintre cele mai vechi inscripții grecești”
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Alfabeto – alfabetele din Italia, între ele cel latin, vin din cel fenician prin alfabetele grecești, din secolul al VII-lea î.Hr.
- Herodot, Istorii, cartea I, trad. A. D. Godley, Loeb Classical Library, vol. I, 1920 (LacusCurtius) – I, 94: lidienii, cei dintâi care au bătut și au folosit monedă de aur și de argint
- Platon, Phaidon, trad. B. Jowett (Wikisource) – 109b: „ca furnicile sau ca broaștele în jurul unei bălți”
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cartagine – Cartagina, întemeiată după tradiție în 814 î.Hr.; luptele cu grecii pentru Sicilia
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ninive – Ninive, distrusă în 612 î.Hr. de mezi și de babilonieni
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Confucio – Confucius, născut pe la 551 î.Hr.
- J. Ober și colegii, Data from the „POLIS at Stanford University” website, Stanford Digital Repository, 2025 (după Hansen și Nielsen, An Inventory of Archaic and Classical Poleis, Oxford, 2004) – 1.035 de polisuri; 81 cu cel puțin o colonie întemeiată (numărătoare făcută pe tabelul inventarului)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Amasi – faraonul Amasis, 570–526 î.Hr.; negustorii greci la Naucratis
- D. Chiekova, Cults of the Greek Cities en aristera tou Pontou, Electronic Antiquity 11/1 (2007), Virginia Tech – Tomis, „cu siguranță o așezare milesiană”, cu dată de întemeiere discutată; Callatis, întemeiată de coloniști din Heracleea Pontică
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Magna Grecia – numele Magna Graecia, atestat mai târziu (sec. IV–II î.Hr.), pentru coloniile din sudul Italiei
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cuma – Cumae, colonie a eubeenilor, sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Taranto – Tarentul, singura colonie a Spartei; tradiția despre rangul mai mic al întemeietorilor
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Erodoto – Herodot, circa 484 – circa 425 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Tucidide – Tucidide, circa 460 – circa 400 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Eusebio di Cesarea – Eusebiu din Cezareea, circa 265 – 339 sau 340 d.Hr.
Din programă: TC 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”; SS 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”; FIL 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”. Competențe specifice urmărite: 1.1.