Istorie IX

Capitolul 9 · Corăbii și cărțiLecția 9.4FIL Numai pentru filologie · în plus față de profilul tău

Cursa pentru mirodenii. Marile descoperiri geografice

Cortés își scrie singur povestea. Triunghiul Atlanticului

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
1519 – secolul al XVIII-lea · Epoca modernă

Cât se poate crede din ce scrie Cortés despre el însuși și ce se căra pe fiecare latură a triunghiului Atlanticului?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 9

În același timp, în altă parte
  • Principatul Transilvaniei. În 1542, la Brașov, Johannes Honterus tipărește o hartă a lumii pe care America de Sud poartă numele „America”. sursa
  • Anzi. În 1545, spaniolii întemeiază orașul Potosí, lângă mine de argint, în Bolivia de azi. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

În februarie 1519, Hernán Cortés pleacă din Cuba spre Mexic, cu 11 corăbii. Cine l-a trimis?

Vezi răspunsul

Guvernatorul Cubei, Diego Velázquez, îi dăduse comanda în 1518, apoi a vrut să-l oprească. Cortés a plecat totuși. Ajuns pe coasta Mexicului, a întemeiat un oraș, Vera Cruz, și a pus sfatul lui să-l numească el căpitan general. De atunci a avut nevoie de un singur cititor: împăratul, care îl putea socoti răzvrătit sau cuceritor. Pentru el a scris.

În 1520, Hernán Cortés îi scrie împăratului Carol Quintul (Carol al V-lea) că cele văzute de el în Mexic sunt atât de minunate, încât „abia vor fi socotite vrednice de crezare”, și că el spune numai adevărul, „cât se poate de limpede”. Omul care scrie pornise la drum împotriva voinței guvernatorului care îl numise.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Cortés, din Cuba la TenochtitlanCe s-a întâmplat

Hernán Cortés s-a născut în 1485 la Medellín, în Spania, și a trecut oceanul în 1504. În 1518, guvernatorul Cubei, Diego Velázquez, i-a dat comanda unei expediții spre Mexic, apoi s-a răzgândit. Cortés a plecat totuși, la 18 februarie 1519, cu 11 corăbii și vreo 700 de oameni. Pe coastă a întemeiat orașul Vera Cruz și a pus sfatul lui să-l numească el căpitan general, ca să nu mai atârne de Velázquez. Și-a scufundat corăbiile, ca nimeni să nu se poată întoarce. Tălmaci i-a fost Marina, numită și Malinche, o tânără primită în dar la Tabasco, care știa limbile maya și nahuatl.

Cu ajutorul orașului Tlaxcala, dușman al aztecilor, Cortés a intrat la 8 noiembrie 1519 în Tenochtitlan și l-a luat ostatic pe împăratul Montezuma. O flotă trimisă de Velázquez împotriva lui l-a silit să plece spre coastă; a învins-o și i-a luat oamenii. La întoarcere a găsit orașul răsculat: oamenii lăsați de el uciseseră, la o sărbătoare, dansatori și cântăreți neînarmați. Montezuma a murit în timpul răscoalei, iar la 30 iunie 1520, în „Noaptea tristă”, spaniolii au fugit din oraș. Cortés s-a refăcut la Tlaxcala, a asediat Tenochtitlanul în 1521 și, în august, l-a prins pe ultimul împărat, Cuauhtémoc. În 1522, Carol Quintul l-a numit guvernator al Noii Spanii. Scrisorile lui Cortés către împărat (1519–1526); uciderea de la sărbătoare o povestesc sursele nahua, scrise după cucerire.

Pentru curioși

Cortés nu a rămas multă vreme stăpân: din 1535, Noua Spanie a fost condusă de un vicerege trimis de la curte. Întors în Spania în 1540, Cortés a luptat în expediția împăratului împotriva Algerului (1541), dar nu a fost chemat în sfatul de război; a murit lângă Sevilla, în 1547.

Hartă a Golfului Mexic, cu coasta de azi. O săgeată pleacă din Cuba la 18 februarie 1519, trece pe la Tabasco, ajunge pe coastă la Vera Cruz, apoi urcă prin Tlaxcala până la Tenochtitlan, unde Cortés intră la 8 noiembrie 1519. Vera Cruz este desenat cu un cerc: locul este pus cu aproximație. Hartă a Golfului Mexic, cu coasta de azi. O săgeată pleacă din Cuba la 18 februarie 1519, trece pe la Tabasco, ajunge pe coastă la Vera Cruz, apoi urcă prin Tlaxcala până la Tenochtitlan, unde Cortés intră la 8 noiembrie 1519. Vera Cruz este desenat cu un cerc: locul este pus cu aproximație. Drumul lui Cortés, 1519 Cuba Tabasco Vera Cruz Tlaxcala Tenochtitlan 500 km 18 februarie 1519: pleacă din Cuba 8 noiembrie 1519: intră în Tenochtitlan
Figura 1De la plecarea din Cuba până la intrarea în Tenochtitlan au trecut aproape nouă luni. Drumul este cunoscut din scrisorile lui Cortés: linia arată direcția, iar locul orașului Vera Cruz este pus cu aproximație. Coasta este cea de azi.

Un răzvrătit își scrie povesteaDe unde știm

Cortés și-a povestit singur cucerirea, în scrisori lungi, numite Cartas de relación („scrisori de dare de seamă”), trimise împăratului Carol Quintul între 1519 și 1526. A doua și a treia au fost tipărite în latină la Nürnberg, în 1524, cu prima hartă tipărită a Tenochtitlanului. Omul care scria plecase din Cuba împotriva voinței celui care îl numise și avea nevoie ca împăratul să-i recunoască fapta. De aceea scrisorile îl arată prevăzător, credincios suveranului și vrednic de crezare. Cealaltă parte se aude în Codexul Florentin, scris în nahuatl de învățați ai locului și încheiat în 1577. Scrisorile lui Cortés, 1519–1526: scrise de cel care a condus cucerirea pentru cel care îl putea răsplăti sau pedepsi.

Hartă veche, colorată: în dreapta, un oraș rotund pe o insulă, în mijlocul unui lac albastru, legat de maluri prin șosele drepte, cu o piață pătrată în centru; în stânga, conturul unui golf, cu nume scrise de-a lungul țărmului.
Figura 2Harta Tenochtitlanului tipărită la Nürnberg în 1524, împreună cu scrisorile lui Cortés: prima hartă tipărită a orașului. Exemplarul acesta, colorat, este la Biblioteca Newberry din Chicago.

Autorul imaginii: Friedrich Peypus (tipograf), domeniu public, sursa. Imagine micșorată.

Triunghiul AtlanticuluiCe s-a întâmplat

Cucerirea Americii a deschis un negoț care lega trei continente: circuitul comercial transatlantic, numit și comerț triunghiular. Pe prima latură, corăbii plecate din porturile Europei duceau pe coasta de vest a Africii țesături, arme de foc și băuturi. Acolo, mărfurile erau date în schimbul unor oameni înrobiți. Pe a doua latură, numită pasajul de mijloc, oamenii erau duși peste Atlantic, în America; drumul ținea, în medie, ceva mai mult de două luni. Pe a treia latură, corăbiile se întorceau în Europa cu zahăr, tutun și bumbac, lucrate de sclavi pe plantații. Mărfurile înșirate aici sunt cele ale negoțului britanic din secolul al XVIII-lea. Triunghiul este o schemă: se făcea negoț și în două sensuri, între Europa și Africa sau între Europa și America.

Hartă a Oceanului Atlantic, cu coasta de azi, și cu cele trei laturi ale comerțului triunghiular. Din Europa spre coasta de vest a Africii: țesături, arme de foc, băuturi. Din Africa spre America, peste ocean, pe drumul numit pasajul de mijloc: oameni înrobiți, duși spre Caraibe și spre Brazilia. Din America spre Europa: zahăr, tutun, bumbac. Un punct în Africa: Kongo, 1526. Hartă a Oceanului Atlantic, cu coasta de azi, și cu cele trei laturi ale comerțului triunghiular. Din Europa spre coasta de vest a Africii: țesături, arme de foc, băuturi. Din Africa spre America, peste ocean, pe drumul numit pasajul de mijloc: oameni înrobiți, duși spre Caraibe și spre Brazilia. Din America spre Europa: zahăr, tutun, bumbac. Un punct în Africa: Kongo, 1526. Circuitul transatlantic, până în 1867 Europa Africa America Brazilia Kongo, 1526 țesături, arme de foc, băuturi oameni înrobiți „pasajul de mijloc” zahăr, tutun, bumbac 2.000 km
Figura 3Urmărește cele trei laturi: mărfuri din Europa spre Africa, oameni înrobiți spre America, zahăr, tutun și bumbac spre Europa. Pe latura din mijloc au fost îmbarcați vreo 12,5 milioane de oameni și au ajuns vreo 10,7 milioane (estimare). Triunghiul este o schemă: săgețile arată direcția. Coasta este cea de azi.

Câți oameniDe unde știm

Negustorii și vameșii țineau registre, iar multe s-au păstrat. Din ele, istoricii au alcătuit o bază de date cu vreo 36.000 de călătorii, numită Slave Voyages. Pornind de la ea, estimează că, din secolul al XVI-lea până în 1867, au fost îmbarcați în Africa vreo 12,5 milioane de oameni și că în America au ajuns vreo 10,7 milioane. Aproape 1,8 milioane au murit pe drum. Cam patru din zece au fost duși în Brazilia. Sub punte, oamenii erau ținuți despuiați și înghesuiți, iar bărbații, în lanțuri; mai mult de un sfert erau copii. Estimări din baza de date Slave Voyages (D. Eltis și colegii): 12,52 milioane îmbarcați, 10,7 milioane ajunși; ultima călătorie, în 1867.

Pentru curioși

Cei dintâi africani înrobiți au ajuns în America la începutul secolului al XVI-lea, din Spania și Portugalia, unde fuseseră duși mai înainte. Până pe la 1550, toate corăbiile cu sclavi mergeau în insulele spaniole din Caraibe; spre Brazilia, negoțul a început pe la 1560, odată cu plantațiile de trestie de zahăr.

Cine vindea, cine cumpăra și de ceDe ce

Negoțul a crescut pentru că plantațiile și minele din America cereau brațe de muncă: localnicii muriseră în număr mare, iar europenii gata să treacă oceanul erau puțini. Cumpărători erau căpitanii corăbiilor portugheze, spaniole, engleze, franceze, olandeze și daneze. Vânzători erau negustori africani de pe coastă, ca vilii de la nord de fluviul Congo, și state ca regatul Dahomey, care aduceau captivi din interior. Și unii, și alții au câștigat din vânzarea de oameni; cererea venea de peste ocean și a crescut odată cu plantațiile. Explicație a istoricilor, din registrele călătoriilor adunate în baza de date Slave Voyages și din scrisori ale vremii.

Au fost și împotriviri. În 1526, regele Afonso I al Kongo îi scria regelui Portugaliei că negustorii îi iau zi de zi supușii și îi cerea să nu mai trimită nici negustori, nici mărfuri. Pe corăbii, cam una din zece călătorii a fost tulburată de o răscoală a celor închiși sub punte. Scrisoarea lui Afonso I din 6 iulie 1526, în portugheză, se păstrează în Arhiva Națională a Portugaliei; publicată la Lisabona în 1877.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A A doua scrisoare către împăratul Carol Quintul (din Cartas de relación)

Ce fel de sursă
text
Cine
Hernán Cortés, căpitanul expediției spaniole din Mexic
Când a fost făcută
1520, în Mexic, la un an după plecarea din Cuba împotriva voinței guvernatorului
Despre ce moment vorbește
orașul Tenochtitlan, în care Cortés intrase la 8 noiembrie 1519
Câți ani le despart
un an
Unde se află azi
Tipărită în latină la Nürnberg, în 1524, împreună cu a treia scrisoare; un exemplar în facsimil la Biblioteca Congresului din Washington (colecția Kislak)
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză din O. J. Thatcher (ed.), The Library of Original Sources, vol. V, Milwaukee, 1907, p. 317–326 (Internet Modern History Sourcebook, Universitatea Fordham)

Ca să dau Maiestății Voastre, preaputernice Doamne, o idee dreaptă despre măreția acestui nobil oraș Temixtitan [Tenochtitlan] (…), ar fi nevoie de munca multor scriitori iscusiți și de mult timp. (…) Mă voi strădui să descriu, cât pot mai bine, ce am văzut eu însumi; și (…) știu bine că povestirea va părea atât de minunată, încât abia va fi socotită vrednică de crezare (…).

Dar Maiestatea Voastră poate fi încredințată că, dacă relatarea mea are vreun cusur, (…) acesta vine dintr-o prea mare scurtime (…), și mi se pare drept față de Principele și Suveranul meu să spun adevărul cât se poate de limpede.

Ce poate dovedi Arată cum voia Cortés să fie citit de împărat: ca un martor care a văzut cu ochii lui, care spune adevărul și care mai degrabă spune prea puțin decât prea mult.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că relatarea este adevărată: că spune adevărul o afirmă chiar cel care are de câștigat dacă este crezut. Ce a lăsat deoparte se poate afla numai din alte surse.

Sursa B Scrisoare către regele Ioan al III-lea al Portugaliei

Ce fel de sursă
text
Cine
Afonso I (Nzinga Mbemba), regele creștin al Kongo; scrisă în portugheză de secretarul său, João Teixeira
Când a fost făcută
6 iulie 1526, în capitala regatului Kongo
Despre ce moment vorbește
negustorii portughezi și vânzarea de oameni din Kongo, în 1526
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Arhiva Națională a Portugaliei (Torre do Tombo), Lisabona; publicată în Paiva Manso, Historia do Congo, Lisabona, 1877, p. 53–54
Traducere
traducere de lucru din portugheză, după Visconde de Paiva Manso, Historia do Congo (Documentos), Lisabona, 1877, p. 53–54, comparată cu o versiune engleză

(…) zișii negustori iau în fiecare zi oameni de-ai noștri, fii ai țării și fii ai nobililor și vasalilor noștri și rude de-ale noastre, fiindcă hoții și oamenii fără conștiință îi răpesc, din dorința de a avea lucrurile și mărfurile acelui Regat (…), și li-i aduc spre vânzare; și atât de mare, Doamne, este stricăciunea (…), încât țara noastră se golește cu totul de oameni (…).

De aceea o rugăm pe Alteța Voastră să ne ajute (…), poruncind slujbașilor săi să nu mai trimită aici nici negustori, nici mărfuri, fiindcă voia noastră este ca în aceste Regate să nu fie negoț cu sclavi și nici ieșire pentru ei.

Ce poate dovedi Dovedește că, în 1526, un rege african s-a plâns în scris de vânzarea supușilor săi și arată cine lua parte la ea: negustori portughezi, care cumpărau, și oameni din Kongo, care răpeau ca să vândă.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi câți oameni au fost luați și nici că regele Portugaliei a făcut ce i s-a cerut. Arată ce voia regele în iulie 1526, nu ce a făcut mai târziu.

Cerințe

  1. Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A se referă la secolul al XVI-lea.

  2. Numiți orașul precizat în sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Orașul precizat în sursa A este Temixtitan (Tenochtitlan).

  3. Menționați, din sursa B, două informații referitoare la vânzarea de oameni din Kongo. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: negustorii iau în fiecare zi oameni din țară; sunt luați și fii de nobili și rude ale regelui; hoții îi răpesc și îi aduc negustorilor spre vânzare, din dorința de a avea mărfuri din Portugalia; țara se golește de oameni. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei al cărei autor cere oprirea unui negoț. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: regele cere „să nu fie negoț cu sclavi și nici ieșire pentru ei”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: „hoții și oamenii fără conștiință îi răpesc (…) și li-i aduc spre vânzare” negustorilor. Efect: țara „se golește cu totul de oameni”. Deoarece oamenii erau răpiți și vânduți negustorilor, regatul își pierdea locuitorii. Se primește și altă relație corectă, de pildă: cauză – țara „se golește cu totul de oameni”; efect – regele cere „să nu mai trimită aici nici negustori, nici mărfuri”.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la încrederea pe care o poate avea un istoric în scrisoarea lui Cortés și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: scrisoarea trebuie citită cu grijă, fiindcă autorul vrea să fie crezut de împărat. Informație: Cortés însuși spune că povestirea lui „abia va fi socotită vrednică de crezare” și îl încredințează pe împărat că spune „adevărul cât se poate de limpede”. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Citirea unei hărți

Cum citești harta circuitului comercial transatlantic

  1. Titlul și data hărții

    Harta se numește „Circuitul transatlantic, până în 1867”. Titlul spune ce arată: un negoț între trei continente, urmărit din secolul al XVI-lea până la ultima călătorie cunoscută, din 1867.

  2. Legenda

    Harta are trei săgeți, fiecare cu ce se căra: țesături, arme de foc și băuturi; oameni înrobiți; zahăr, tutun și bumbac. Săgeata a doua, mai groasă, se desparte în două: spre Caraibe și spre Brazilia.

  3. Trei repere

    Trei repere: cele trei continente scrise pe hartă, Europa, Africa și America; Brazilia, unde au ajuns cam patru din zece oameni; Kongo, al cărui rege a cerut în 1526 oprirea negoțului.

  4. Ce se schimbă

    Săgețile se schimbă de la o latură la alta: din Europa pleacă mărfuri, din Africa pleacă oameni, din America se întorc iarăși mărfuri. Oamenii fac drumul într-un singur sens.

  5. O propoziție despre hartă

    Harta arată că, din secolul al XVI-lea până în 1867, corăbii europene au dus mărfuri în Africa, oameni înrobiți din Africa în America și produse ale plantațiilor din America în Europa.

Pe scurt

  1. Hernán Cortés a plecat din Cuba în februarie 1519, împotriva voinței guvernatorului Velázquez, a intrat în Tenochtitlan la 8 noiembrie 1519 cu ajutorul aliaților din Tlaxcala și cu tălmaciul Marina (Malinche), a fost alungat în „Noaptea tristă” (30 iunie 1520) și a cucerit orașul în august 1521.
  2. Cortés și-a povestit singur faptele în Cartas de relación, scrisori trimise împăratului Carol Quintul între 1519 și 1526; ele arată ce voia să creadă împăratul despre el.
  3. Circuitul comercial transatlantic lega Europa, Africa și America: din Europa plecau țesături, arme și băuturi, din Africa erau duși oameni înrobiți, iar din America veneau zahăr, tutun și bumbac.
  4. Drumul sclavilor peste Atlantic se numește pasajul de mijloc; istoricii estimează că au fost îmbarcați vreo 12,5 milioane de oameni și că au ajuns în America vreo 10,7 milioane, până în 1867.
  5. Oamenii erau vânduți de negustori și de state africane de pe coastă și cumpărați de căpitani europeni; în 1526, regele Afonso I al Kongo a cerut în scris regelui Portugaliei oprirea acestui negoț.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitScrisorile lui Cortés sunt o relatare nepărtinitoare, fiindcă el a fost de față.

    CorectCortés a fost de față, dar îi scria împăratului de la care aștepta iertare și răsplată, după ce plecase din Cuba împotriva voinței guvernatorului. Scrisorile arată ce voia să se creadă despre el și se citesc alături de surse ale celor cuceriți, cum este Codexul Florentin.

  • GreșitFiecare corabie făcea același drum în triunghi, cu aceleași mărfuri.

    CorectTriunghiul este o schemă a negoțului dintre trei continente. Multe corăbii făceau numai drumul dus-întors între Europa și Africa sau între Europa și America, iar mărfurile și porturile s-au schimbat de la un secol la altul.

  • GreșitEuropenii îi prindeau singuri pe oameni în interiorul Africii.

    CorectCei mai mulți captivi erau aduși pe coastă și vânduți de negustori și de state africane, apoi cumpărați de căpitani europeni, care îi duceau peste ocean. Au luat parte și unii, și alții; cererea venea de la plantațiile din America.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce se căra pe „pasajul de mijloc”?

    Răspuns

    b) Oameni înrobiți, din Africa în America. Pasajul de mijloc este a doua latură a triunghiului: drumul peste Atlantic al oamenilor înrobiți. Țesăturile și armele mergeau pe prima latură, zahărul și tutunul pe a treia.

  2. De ce trebuie citite cu grijă scrisorile lui Cortés către Carol Quintul?

    Răspuns

    c) Fiindcă autorul avea nevoie ca împăratul să-i recunoască fapta. Cortés a scris chiar în anii cuceririi și a fost de față. Plecase însă împotriva voinței guvernatorului Cubei, așa că își scria povestea pentru cel care îl putea răsplăti sau pedepsi.

  3. Câți oameni au fost îmbarcați în Africa pentru a fi duși ca sclavi peste Atlantic, după estimările istoricilor?

    Răspuns

    c) Vreo 12,5 milioane. Estimarea vine din baza de date Slave Voyages: vreo 12,5 milioane îmbarcați, dintre care vreo 10,7 milioane au ajuns în America.

  4. De aceea o rugăm pe Alteța Voastră să ne ajute (…), poruncind slujbașilor săi să nu mai trimită aici nici negustori, nici mărfuri, fiindcă voia noastră este ca în aceste Regate să nu fie negoț cu sclavi și nici ieșire pentru ei.

    Afonso I, regele Kongo, către Ioan al III-lea al Portugaliei, 6 iulie 1526; traducere de lucru din portugheză, după Paiva Manso, 1877

    Ce îi cere regele Kongo regelui Portugaliei?

    Răspuns

    b) Să oprească trimiterea de negustori și de mărfuri, ca să înceteze negoțul cu sclavi. Afonso I leagă negoțul cu oameni de mărfurile aduse de portughezi: cere oprirea amândurora. Este glasul unui conducător african care se împotrivește.

  5. Pune în ordine drumul unei corăbii pe cele trei laturi ale triunghiului.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Corabia pleacă dintr-un port al Europei cu țesături, arme de foc și băuturi
    2. Pe coasta de vest a Africii, mărfurile sunt date în schimbul unor oameni înrobiți
    3. Oamenii sunt duși peste Atlantic, pe pasajul de mijloc
    4. În America, cei rămași în viață sunt vânduți și puși la muncă pe plantații
    5. Corabia se întoarce în Europa cu zahăr, tutun și bumbac

    Fiecare latură plătește următoarea: mărfurile europene cumpără oameni, munca oamenilor produce zahărul, tutunul și bumbacul, iar acestea se vând în Europa.

  6. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Cortés pleacă din Cuba (1519)
    2. „Noaptea tristă” (1520)
    3. Cuauhtémoc este prins și Tenochtitlan cade (1521)
    4. Cortés este numit guvernator al Noii Spanii (1522)
    5. Scrisorile lui Cortés sunt tipărite la Nürnberg (1524)
    6. Regele Afonso I al Kongo îi scrie regelui Portugaliei (1526)

    Plecarea (1519), alungarea (1520) și cucerirea (1521) se urmează an după an; răsplata împăratului vine în 1522, tiparul în 1524. Scrisoarea din Kongo este din 1526, când negoțul cu oameni era abia la început.

  7. Explică, în trei-patru propoziții, cine a luat parte la negoțul cu sclavi de pe coasta Africii și de unde venea cererea. Folosește scrisoarea regelui Afonso I.

    Un răspuns bun

    La negoț au luat parte negustori și state africane de pe coastă, care vindeau captivi, și căpitani europeni, care îi cumpărau și îi duceau peste ocean. Scrisoarea lui Afonso I din 1526 îi numește pe amândoi: negustorii portughezi, care „iau în fiecare zi” oameni, și hoții din Kongo, care îi răpesc ca să-i vândă. Cererea venea din America, unde plantațiile și minele aveau nevoie de brațe de muncă. Faptul că unii vindeau nu micșorează răspunderea celor care cumpărau.

    Un răspuns bun îi numește pe toți cei care au luat parte și spune de unde venea cererea, fără să îi scuze pe unii prin ceilalți.

Termeni

Cartas de relación
Scrisorile trimise de Hernán Cortés împăratului Carol Quintul între 1519 și 1526, în care își povestește cucerirea Mexicului.
Noaptea tristă
Noaptea de 30 iunie 1520, în care spaniolii lui Cortés au fugit din Tenochtitlanul răsculat. Numele este cel dat de spanioli.
circuitul comercial transatlantic
Negoțul dintre Europa, Africa și America din secolele XVI–XIX, numit și comerț triunghiular.
pasajul de mijloc
Drumul peste Atlantic al oamenilor înrobiți, din Africa în America: a doua latură a triunghiului.
plantație
Moșie întinsă din America pe care se cultiva, cu munca sclavilor, o singură plantă pentru vânzare: trestie de zahăr, tutun, bumbac.
sclav
Om socotit proprietatea altuia, care poate fi vândut și cumpărat. Pentru a arăta că starea i-a fost impusă, se spune și „om înrobit”.
Surse și legătura cu programa

Din programă: FIL 6.1 „Cursa pentru mirodenii. Marile descoperiri geografice”. Competențe specifice urmărite: 1.1.