Istorie IX

Capitolul 9 · Corăbii și cărțiLecția 9.5TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Omul – măsura tuturor lucrurilor. Umanismul și Renașterea

Omul în centru: umanismul și tiparul

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
1345–1539 · Evul Mediu – Epoca modernă

De ce a ajuns o idee din Italia, în câteva zeci de ani, la cititori din toată Europa?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 9

În același timp, în altă parte
  • Peru. După cronicile spaniole, Pachacuti îi învinge în 1438 pe vecinii Chanca și începe să întindă stăpânirea incașilor din ținutul orașului Cuzco până la lacul Titicaca. Datarea cu radiocarbon arată însă că Machu Picchu, așezarea ridicată pentru el, era locuită de pe la 1420. sursa
  • Africa de Vest. Pe cursul mijlociu al Nigerului, statul Songhai ajunge la cea mai mare putere între 1493 și 1591, sub dinastia Askia. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Până la sfârșitul anului 1500 s-au tipărit în Europa peste 28.000 de ediții. În ce limbă au fost cele mai multe?

Vezi răspunsul

În latină: 19.947 din cele 28.532 de ediții din catalogul Bibliotecii Britanice, adică șapte din zece. Germana are 3.169 de ediții, italiana 2.243, franceza 1.582. Tiparul a slujit întâi Biserica, universitățile și învățații, care citeau în latină în toată Europa de Apus. De aceea o carte tipărită la Veneția putea fi citită la Paris, la Cracovia sau la Buda.

În martie 1455, episcopul de Siena, Enea Silvio Piccolomini, îi scria unui cardinal de la Roma despre niște caiete dintr-o Biblie văzute la Frankfurt: litera era atât de curată, încât se putea citi fără ochelari. Auzise că se făcuseră 158 de exemplare, după alții 180, și că toate își găsiseră cumpărători înainte să fie gata. Caietele fuseseră tipărite la Mainz.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Umaniștii se întorc la textele vechiCe s-a întâmplat

În Italia secolului al XIV-lea, câțiva învățați au început să caute prin biblioteci scrierile uitate ale Antichității. Poetul Francesco Petrarca (1304–1374) a găsit în 1345, în biblioteca catedralei din Verona, scrisorile lui Cicero. Învățătura lor se numea studia humanitatis, studiul limbilor și al literaturilor clasice; de aici le vine numele de umaniști. Petrarca însuși, într-o scrisoare către Cicero datată la Verona, 16 iunie 1345; Vergiliul lui, cu însemnări, este la Ambroziana, la Milano.

Umanismul este mișcarea de idei din secolele XIV–XVI care pune în centru omul și demnitatea lui și își ia modelul din textele grecești și latine ale Antichității. Epoca în care a înflorit, cu artele și științele ei, se numește Renaștere: a început în Italia pe la mijlocul secolului al XIV-lea și a cuprins apoi Europa, până spre sfârșitul secolului al XVI-lea. Umaniștii citeau critic: în secolul al XV-lea, Lorenzo Valla a arătat că „Donația lui Constantin”, actul pe care papii își sprijineau stăpânirea lumească, nu era autentică.

Idealul uman: omul care se formează singurCe s-a întâmplat

În 1486, la 23 de ani, Giovanni Pico della Mirandola a strâns 900 de teze din filosofi greci, latini, arabi și evrei și a chemat învățații să le dezbată la Roma. Dezbaterea nu a mai avut loc, fiindcă papa Inocențiu al VIII-lea a socotit unele teze eretice. A rămas cuvântarea de deschidere, numită mai târziu Despre demnitatea omului. În ea, Dumnezeu îi spune lui Adam că, spre deosebire de celelalte făpturi, își poate hotărî singur firea. Acesta este idealul uman al Renașterii: omul liber, care se formează prin învățătură. Pico era creștin: în cuvântarea lui, libertatea omului este darul lui Dumnezeu. Pico însuși, în 1486; cuvântarea a fost tipărită în 1496, la doi ani după moartea lui, de nepotul său Gianfrancesco.

Modelul era omul priceput la toate, numit mai târziu uomo universale, omul universal: Leon Battista Alberti (1404–1472) a fost scriitor, arhitect, matematician și atlet. Vorba care rezumă idealul, „Omul este măsura tuturor lucrurilor”, este mult mai veche: îi aparține filosofului grec Protagoras, din secolul al V-lea î.Hr.

Mecenatul: cine plăteșteDe ce

Învățații și artiștii aveau nevoie de cineva care să-i plătească. Mecenatul este sprijinul în bani și în comenzi dat artiștilor și învățaților de un om bogat sau puternic. Cuvântul vine de la Mecena (Maecenas), sfetnicul împăratului Augustus, care i-a ocrotit pe poeții Vergiliu și Horațiu. La Florența, bancherul Cosimo de’ Medici i-a dăruit filosofului Marsilio Ficino o vilă la Careggi, unde acesta a tradus scrierile lui Platon. La Roma, papa Nicolae al V-lea (1447–1455) a strâns manuscrisele din care s-a născut Biblioteca Vaticană. Mecenații plăteau din evlavie și din dragoste de carte, dar și pentru că o bibliotecă sau o biserică aducea faimă familiei și orașului.

Tiparul de la MainzCe s-a întâmplat

La Mainz, pe Rin, aurarul Johannes Gutenberg (pe la 1400–1468) a lucrat ani de zile la un fel nou de a face cărți; din 1450 l-a finanțat negustorul Johann Fust. Fiecare literă era turnată în metal, într-o unealtă de mână care dădea oricâte litere la fel. Literele se așezau în rânduri și în pagini, se ungeau cu cerneală și se apăsau pe hârtie cu o presă cu șurub. După tipărire se desfăceau și se foloseau la altă pagină: de aceea se numesc litere mobile. Prima carte mare, Biblia latină cu 42 de rânduri pe pagină, a fost gata în 1455: între 158 și 180 de exemplare, după cum auzise Piccolomini, din care se păstrează 49. 49 de exemplare ale Bibliei, după numărătoarea Muzeului Gutenberg din Mainz, care are două dintre ele.

Tipar cu litere mobile exista deja în Asia. În China, Bi Sheng (990–1051) făcuse litere din lut ars. În Coreea se turnau litere de metal: Jikji, o carte budistă din 1377, este cea mai veche carte păstrată tipărită astfel. Gutenberg, după toate semnele, nu știa de ele. Jikji se păstrează la Biblioteca Națională a Franței, la Paris: a fost tipărită cu peste 70 de ani înaintea Bibliei de la Mainz.

Pentru curioși

Numele lui Gutenberg nu apare în nicio carte tipărită. În 1455, Fust i-a cerut în judecată banii împrumutați, cu dobânzi cu tot 2.020 de guldeni de aur, iar Gutenberg a pierdut procesul și, după toate semnele, atelierul. În 1457, Fust și fostul ucenic Peter Schöffer au scos o Psaltire: este prima carte tipărită care își spune singură anul.

Partea cea mai importantă a invenției de la Mainz a fost unealta de turnat: o cutie din două jumătăți, închisă la un capăt cu matrița literei, în care se turna un aliaj de plumb și cositor. Toate literele ieșeau la aceeași înălțime, așa că se puteau așeza una lângă alta ca niște cărămizi.

Schema tiparului cu litere mobile, de sus în jos. Metalul se toarnă într-o unealtă de mână și dă litere, oricâte la fel. Literele se așază în rânduri și în pagini. Pagina culeasă se unge cu cerneală și se apasă pe hârtie cu presa cu șurub: iese foaia tipărită, sute la fel. După tipărire, pagina se desface, iar literele se folosesc la altă pagină. Schema tiparului cu litere mobile, de sus în jos. Metalul se toarnă într-o unealtă de mână și dă litere, oricâte la fel. Literele se așază în rânduri și în pagini. Pagina culeasă se unge cu cerneală și se apasă pe hârtie cu presa cu șurub: iese foaia tipărită, sute la fel. După tipărire, pagina se desface, iar literele se folosesc la altă pagină. Metal într-o unealtă de mână Litere oricâte la fel Pagina culeasă rânduri de litere Foaia tipărită sute la fel se toarnă se așază se unge cu cerneală, se apasă cu presa cu șurub se desface: literele, la altă pagină
Figura 1Urmărește săgeata din dreapta: după tipărire, pagina se desface, iar aceleași litere se așază din nou. De aceea se numesc litere mobile.
Carte mare, deschisă pe un suport transparent, într-o vitrină; pe fiecare pagină sunt două coloane de text negru, cu câteva inițiale colorate.
Figura 2Un exemplar al Bibliei tipărite la Mainz, gata în 1455, la Biblioteca Publică din New York. Din 158–180 de exemplare se păstrează 49.

Autorul imaginii: NYC Wanderer (Kevin Eng), CC BY-SA 2.0, sursa. Imagine micșorată.

De ce a schimbat tiparul felul în care circulă ideileDe ce

În 1454, tiparul cu litere mobile lucra într-un singur oraș, Mainz. Până la sfârșitul anului 1500, catalogul edițiilor păstrate așază tiparnițe în 259 de locuri din 18 țări de azi și numără 28.532 de ediții. Cele mai multe au ieșit la Veneția: 3.473. Șapte ediții din zece sunt în latină. Catalogul ISTC al Bibliotecii Britanice (2025). În 237 de locuri, o carte își spune singură orașul și anul; restul, stabilit de bibliografi.

O pagină culeasă o singură dată dădea sute de foi la fel. De aceea cărțile s-au înmulțit și s-au ieftinit, iar un text putea ajunge neschimbat, în același an, la cititori din orașe îndepărtate. Umaniștii au tipărit autorii antici: la Veneția, Aldo Manuzio a scos în 1501 un Vergiliu în format mic, ușor de purtat. Tiparul a dus, în secolul al XVI-lea, la răspândirea rapidă a disputelor religioase și a descoperirilor științifice. Schimbarea i-a atins întâi pe cei care știau să citească, mai ales latinește: clerici, profesori, studenți, negustori. Explicație a istoricilor, din numărul edițiilor și al locurilor cu tipar din catalog și din ce s-a tipărit după 1500.

Pentru curioși

Catalogul numără ce s-a păstrat sau este atestat, nu tot ce s-a tipărit. Din aproape un sfert dintre ediții (6.952, adică 24,4%) se mai știe azi de un singur exemplar; pentru alte 423 nu mai e localizat niciunul. Cărțile mărunte, citite până la rupere, s-au pierdut cel mai ușor.

În catalog, cea mai veche ediție datată de la Veneția este din 1469: scrisorile lui Cicero, tipărite de Johannes din Speyer. Cea mai veche de la Augsburg este din 12 martie 1468 și vine din atelierul lui Günther Zainer.

Printre primele tipărituri de la Mainz sunt o gramatică latină, un calendar în germană și formulare de indulgență din 1454–1455: lucruri care se vindeau repede și în multe exemplare. Potrivit învățăturii catolice, indulgența este iertarea pedepsei rămase pentru păcate deja mărturisite; formularul tipărit o adeverea celui care o primea.

Trei numere din catalogul edițiilor păstrate. Sus: în 1454, tipar într-un singur oraș, Mainz, desenat ca un punct; până la sfârșitul anului 1500, tiparnițe în 259 de locuri, desenate ca 259 de puncte. La mijloc: zece pătrate, dintre care șapte pline: șapte ediții din zece sunt în latină. Jos: o bară pentru cele 28.532 de ediții, cu partea Veneției, 3.473, colorată. Trei numere din catalogul edițiilor păstrate. Sus: în 1454, tipar într-un singur oraș, Mainz, desenat ca un punct; până la sfârșitul anului 1500, tiparnițe în 259 de locuri, desenate ca 259 de puncte. La mijloc: zece pătrate, dintre care șapte pline: șapte ediții din zece sunt în latină. Jos: o bară pentru cele 28.532 de ediții, cu partea Veneției, 3.473, colorată. 1454: un singur oraș, Mainz Până la sfârșitul lui 1500: 259 de locuri Șapte ediții din zece, în latină 28.532 de ediții Veneția: 3.473, cele mai multe
Figura 3În mai puțin de 50 de ani, tiparul a ajuns dintr-un oraș în 259 de locuri. Numerele vin din catalogul edițiilor păstrate (ISTC, Biblioteca Britanică): el numără ce s-a păstrat sau este atestat.

Imaginea capitolului, „Dă drumul la tipar”, aici ca instrument: edițiile tipărite în Europa până în 1500, din catalogul ISTC al Bibliotecii Britanice, ca lumini pe hartă, loc cu loc și an cu an.

Hartă a Europei pe fond întunecat, cu sute de lumini de mărimi diferite, cele mai mari și mai dese în nordul Italiei, de-a lungul Rinului și în Țările de Jos
Aceleași date, ca tabel
Ce numără catalogul la cele 28.532 de ediții tipărite până în 1500 și pe ce se sprijină fiecare număr
Ce se numărăCâtePe ce se sprijină
Ediții cu cel puțin un exemplar localizat azi28.109s-a păstrat
Ediții cu un singur exemplar localizat6.952s-a păstrat
dintre care exemplarul este doar un fragment721s-a păstrat
Ediții fără niciun exemplar localizat, cunoscute din cataloage și descrieri făcute mai târziu423a scris cineva
Ediții care își spun singure locul și anul10.253s-a păstrat
Ediții cu locul sau anul stabilite de bibliografi18.279dedus de istorici
dintre care datate între doi ani4.921dedus de istorici
Ediții cu regiunea în loc de oraș415nu se știe sigur
Ediții fără niciun loc1nu se știe sigur
Ediții fără an, lăsate în afara numărătorii85nu se știe sigur
Locuri în care catalogul așază ediții259dedus de istorici
Locuri cu cel puțin o carte care își spune singură locul și anul237s-a păstrat
Locuri cu ediții până la sfârșitul anului 14541dedus de istorici
Ediții trecute de catalog la anul 14991.125dedus de istorici
Ediții trecute de catalog la anul 1500, cu cele datate „pe la 1500”1.829dedus de istorici
Țara Românească, 1508: Liturghierul lui Macarie (în afara catalogului)1 cartes-a păstrat
Sibiu, 1525: trei tipărituri găsite în 2007 (în afara catalogului)3 tipărituris-a păstrat
Brașov, 1539: tipografia lui Johannes Honterus (în afara catalogului)1 tipografiededus de istorici
Cele zece locuri cu cele mai multe ediții și Mainz
Loc (numele din catalog)EdițiiCu exemplar localizat aziPrima carte care își spune locul și anulPe ce se sprijină
Veneția (Venice)3.4733.4611469s-a păstrat
Paris2.7472.6941473s-a păstrat
Roma (Rome)1.8921.8821467s-a păstrat
Köln (Cologne)1.4791.4641470s-a păstrat
Lyon (Lyons)1.3571.3261473s-a păstrat
Leipzig1.3301.2921481s-a păstrat
Augsburg1.2031.1821468s-a păstrat
Strasbourg (Strassburg)1.1171.1041471s-a păstrat
Milano (Milan)1.0711.0651471s-a păstrat
Nürnberg (Nuremberg)1.0331.0071471s-a păstrat
Mainz4123991462s-a păstrat

Bara dovezilor

Date. 28.532 de ediții tipărite până în 1500, din catalogul ISTC al Bibliotecii Britanice (starea din ianuarie 2025), așezate în 259 de locuri. Mărimea luminii arată numărul de ediții. 10.253 își spun singure locul și anul; la celelalte, locul sau anul sunt stabilite de bibliografi, iar edițiile datate între doi ani sunt împărțite egal pe acei ani. 416 n-au oraș și stau lângă hartă. Catalogul numără ce s-a păstrat sau e atestat, nu tot ce s-a tipărit. Țărmurile sunt cele de azi.

Surse și credite. Incunabula Short Title Catalogue data release 2025, British Library (contribuitori: Alyssa Steiner, Harry Lloyd, Mia Ridge), doi:10.23636/k903-md30, CC BY-NC 4.0, titular al drepturilor: British Library Board. Coordonatele locurilor: GeoNames, CC BY 4.0; 17 au fost corectate. Țărmuri: Natural Earth, domeniu public. Tipografiile de după 1500: G. Stabile, Studia Ceranea 9 (2019); I. Monok, în Pro Nonagesimo (Budapesta, 2013).

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Cuvântare, numită mai târziu „Despre demnitatea omului” (Oratio de hominis dignitate)

Ce fel de sursă
text
Cine
Giovanni Pico della Mirandola, filosof și umanist italian (1463–1494)
Când a fost făcută
1486, ca deschidere a unei dezbateri care nu a mai avut loc; tipărită în 1496, după moartea autorului
Despre ce moment vorbește
locul omului între făpturi, așa cum îl vedea un umanist din secolul al XV-lea
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Text cunoscut din volumul de opere tipărit în 1496 de nepotul autorului (Commentationes), unde începe la foaia 132; exemplare se păstrează în mari biblioteci
Traducere
traducere de lucru din latină, după textul ediției din 1496 (Wikisource latin, paragrafele 18–23)

[Dumnezeu către Adam:] „Nu ți-am dat, Adame, nici un loc anume, nici o înfățișare numai a ta, nici vreun dar deosebit, pentru ca locul, înfățișarea și darurile pe care ți le vei dori tu însuți să le ai și să le stăpânești după voia și după judecata ta. Firea celorlalte făpturi este hotărâtă și ținută între legi rânduite dinainte. Tu, neîngrădit de nicio stavilă, îți vei hotărî singur firea, după voia ta liberă, în mâna căreia te-am pus. (…) Vei putea să decazi în cele de jos, care sunt dobitoace; vei putea, prin hotărârea sufletului tău, să renaști în cele de sus, care sunt dumnezeiești.”

Ce poate dovedi Arată ce credea un umanist din 1486 despre om: o făptură liberă, care își alege singură ce devine, în bine sau în rău. Arată și că ideea este spusă în limbaj creștin, cu Dumnezeu și Adam.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că așa gândeau cei mai mulți oameni ai vremii: este glasul unui singur învățat, de 23 de ani, iar cuvântarea nu a fost rostită și a fost tipărită abia după zece ani.

Sursa B Scrisoare către cardinalul Juan de Carvajal

Ce fel de sursă
text
Cine
Enea Silvio Piccolomini, episcop de Siena, mai târziu papa Pius al II-lea
Când a fost făcută
12 martie 1455, la Wiener Neustadt (Austria)
Despre ce moment vorbește
caietele de Biblie tipărită văzute la Frankfurt în toamna anului 1454
Câți ani le despart
un an
Unde se află azi
Păstrată în culegerile de scrisori ale autorului, copiate și tipărite încă din secolul al XV-lea
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui M. Davies (The Library, 1996), reluată de E. White (2025) și de Biblioteca John Rylands, Manchester

Nimic neadevărat nu mi s-a scris despre acel om minunat văzut la Frankfurt. Nu am văzut Biblii întregi, ci mai multe caiete din cărți diferite, cu scrisul cât se poate de curat și de corect, fără greșeală, pe care Înălțimea Voastră le-ar citi fără osteneală și fără ochelari. Am aflat de la mai mulți martori că au fost terminate 158 de exemplare, deși alții spun că numărul lor este 180. (…) Voi încerca, dacă se poate, să cumpăr un exemplar pentru Înălțimea Voastră. Mă tem însă că nu se va putea, din pricina depărtării și fiindcă se spune că s-au găsit cumpărători pentru toate încă înainte ca volumele să fie gata.

Ce poate dovedi Este cea mai veche relatare despre cărți tipărite în Europa, scrisă la câteva luni după ce autorul a văzut caietele: arată cât de curat era tiparul, cam câte exemplare s-au făcut și că s-au vândut repede.

Ce nu poate dovedi Nu spune cine este „omul minunat” și nu pomenește numele lui Gutenberg. Numărul exemplarelor este din auzite, de aceea autorul dă două: 158 și 180.

Cerințe

  1. Precizați secolul în care a fost scrisă sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa B a fost scrisă în secolul al XV-lea (în anul 1455).

  2. Numiți orașul precizat în sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Orașul precizat în sursa B este Frankfurt.

  3. Menționați, din sursa B, două informații referitoare la cărțile văzute de autor. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: autorul a văzut mai multe caiete, nu Biblii întregi; scrisul era foarte curat și corect, de citit fără ochelari; au fost terminate 158 de exemplare (după alții, 180); toate și-au găsit cumpărători înainte să fie gata. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că omul își hotărăște singur firea. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera A: „îți vei hotărî singur firea, după voia ta liberă”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: „s-au găsit cumpărători pentru toate încă înainte ca volumele să fie gata”. Efect: „Mă tem însă că nu se va putea” [să cumpăr un exemplar]. Deoarece toate exemplarele erau deja vândute, autorul se teme că nu va mai putea cumpăra unul pentru cardinal. Se primește și altă relație corectă, de pildă: cauză – scrisul este „cât se poate de curat și de corect, fără greșeală”; efect – cardinalul ar citi caietele „fără osteneală și fără ochelari”.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la idealul uman al Renașterii și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: pentru umaniști, omul este o ființă liberă, care se formează singură. Informație: în sursa A, Dumnezeu îi spune lui Adam că, spre deosebire de celelalte făpturi, „îți vei hotărî singur firea, după voia ta liberă”. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Lanț de cauze și urmări

Cum legi tiparul de răspândirea ideilor

  1. Evenimentul, cu dată

    Tiparul cu litere mobile, la Mainz: în 1455 este gata Biblia lui Gutenberg, în 158–180 de exemplare.

  2. O cauză de durată și una imediată

    Cauza de durată: umaniștii, universitățile și Biserica cereau mai multe cărți decât puteau copia scribii de mână. Cauza imediată: Gutenberg pune la punct unealta de turnat litere, iar din 1450 negustorul Fust îi dă banii pentru atelier.

  3. Mecanismul

    Literele de metal, toate la fel, se așază în pagină, se tipăresc sute de foi, apoi se desfac și se folosesc din nou. O carte nu mai cere luni de copiat pentru fiecare exemplar.

  4. O urmare apropiată și una îndepărtată

    Urmarea apropiată: până la sfârșitul anului 1500, tiparnițe în 259 de locuri și 28.532 de ediții. Urmarea îndepărtată: în secolul al XVI-lea, scrierile umaniștilor, disputele religioase și descoperirile științifice ajung în câteva luni în toată Europa.

  5. Fraza de legătură

    Deoarece literele mobile de metal dădeau sute de exemplare la fel din aceeași pagină culeasă, cărțile s-au înmulțit și s-au ieftinit, astfel încât până în 1500 se tipărea în 259 de locuri, ceea ce a dus la răspândirea rapidă a ideilor umaniste și, mai târziu, a celor religioase și științifice.

Țara Românească, 1508

Primele tiparnițe: Țara Românească, Sibiu, Brașov

Pe teritoriul de azi al României, catalogul nu are nicio ediție tipărită înainte de 1501. Primul tipar de aici vine după 1500: Liturghierul ieromonahului Macarie, o carte de slujbă în slavonă, terminat la 10 noiembrie 1508, în tiparnița întemeiată de domnul Țării Românești, Radu cel Mare. Epilogul cărții spune cine a plătit-o, cine a tipărit-o și când, dar nu și unde: istoricii așază tiparnița la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște, sau la Mănăstirea Bistrița, în Oltenia. Se mai păstrează 12 exemplare, dintre care cinci în România.

În Transilvania, pe atunci în Regatul Ungariei, s-a tipărit întâi la Sibiu, în 1525; cărțile mai vechi de istorie dau anii 1528–1530. La Brașov (Kronstadt), umanistul Johannes Honterus, născut în oraș în 1498, a deschis în 1539 o tiparniță în propria casă. A scos manuale în latină și în greacă pentru școala orașului, în format mic, după modelul cărților lui Aldo Manuzio de la Veneția.

Pe scurt

  1. Umanismul este mișcarea de idei din secolele XIV–XVI care pune în centru omul și demnitatea lui și își ia modelul din textele Antichității grecești și latine; Renașterea, epoca în care a înflorit, a început în Italia.
  2. Idealul uman al Renașterii este omul liber, care se formează prin învățătură: Pico della Mirandola îl descrie în 1486, în cuvântarea despre demnitatea omului.
  3. Mecenatul este sprijinul în bani și în comenzi dat artiștilor și învățaților de oameni bogați sau puternici, ca familia Medici la Florența și papii la Roma.
  4. Johannes Gutenberg a pus la punct la Mainz, pe la 1450, tiparul cu litere mobile de metal; Biblia lui a fost gata în 1455.
  5. Până la sfârșitul anului 1500 se tipărea în 259 de locuri din Europa, iar catalogul edițiilor păstrate numără 28.532 de ediții, șapte din zece în latină.
  6. Tiparul a înmulțit și a ieftinit cărțile, de aceea ideile au circulat mai repede; în Țara Românească, prima carte tipărită este Liturghierul lui Macarie (1508).
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitGutenberg a inventat tiparul.

    CorectTipar cu litere mobile exista în China (Bi Sheng, secolul al XI-lea, litere de lut) și în Coreea (Jikji, 1377, litere de metal). Gutenberg a pus la punct în Europa, la Mainz, turnarea literelor de metal la fel într-o unealtă de mână și presa de tipărit.

  • Greșit„Omul este măsura tuturor lucrurilor” este o frază scrisă de un umanist al Renașterii.

    CorectCuvintele sunt ale filosofului grec Protagoras, din secolul al V-lea î.Hr. Umaniștii Renașterii au spus ceva apropiat cu vorbele lor: Pico della Mirandola scrie în 1486 că omul își hotărăște singur firea.

  • GreșitDupă Gutenberg, toată lumea a început să citească.

    CorectPână în 1500, șapte ediții din zece erau în latină, limba clericilor și a învățaților. Tiparul a înmulțit cărțile; cititorii s-au înmulțit mai încet, odată cu școlile.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce a adus nou atelierul lui Gutenberg de la Mainz?

    Răspuns

    c) Litere de metal turnate la fel, într-o unealtă de mână, și presa de tipărit. Cărți se tipăriseră înainte în China și în Coreea, iar Biblia de la Mainz este în latină. Nou era felul de a turna repede oricâte litere identice și de a le tipări cu presa.

  2. Ce este mecenatul?

    Răspuns

    a) Sprijinul în bani și în comenzi dat artiștilor și învățaților de un om bogat sau puternic. Mecenatul înseamnă ocrotirea artelor și a învățăturii de către cei care au bani sau putere: familia Medici, papii. Studiul limbilor clasice se numea studia humanitatis.

  3. În ce limbă sunt cele mai multe ediții tipărite până în 1500?

    Răspuns

    d) În latină. Din 28.532 de ediții, 19.947 sunt în latină. Primii cumpărători au fost clerici, profesori și studenți.

  4. Nu am văzut Biblii întregi, ci mai multe caiete din cărți diferite, cu scrisul cât se poate de curat și de corect, fără greșeală, pe care Înălțimea Voastră le-ar citi fără osteneală și fără ochelari.

    Enea Silvio Piccolomini, scrisoare către cardinalul Juan de Carvajal, 12 martie 1455; traducere de lucru după versiunea engleză a lui M. Davies (1996)

    Ce poate dovedi acest fragment?

    Răspuns

    c) Că în 1454 un martor a văzut foi tipărite dintr-o Biblie și le-a găsit ușor de citit. Piccolomini spune ce a văzut el însuși: caiete, nu cărți întregi, cu litera curată. Despre preț și despre tipograf nu spune nimic, iar exemplarul nu a apucat să-l cumpere.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Petrarca găsește la Verona scrisorile lui Cicero (1345)
    2. Jikji, tipărită în Coreea cu litere de metal (1377)
    3. Biblia lui Gutenberg este gata, la Mainz (1455)
    4. Pico della Mirandola scrie cuvântarea despre demnitatea omului (1486)
    5. Liturghierul lui Macarie, în Țara Românească (1508)
    6. Honterus deschide tiparnița de la Brașov (1539)

    Umaniștii (Petrarca, 1345) și tiparul coreean (1377) vin înaintea lui Gutenberg (1455). Pico scrie în 1486, când tiparul se răspândise deja, iar tiparnița lui Macarie (1508) și cea de la Brașov (1539) apar după 1500.

  6. Pune în ordine verigile care leagă atelierul din Mainz de răspândirea ideilor.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Literele de metal se toarnă la fel, în număr mare
    2. O pagină culeasă o dată dă sute de foi identice
    3. Cărțile se înmulțesc și se ieftinesc
    4. Tiparnițele se răspândesc în sute de orașe
    5. Același text ajunge repede la cititori din țări diferite

    Fiecare verigă o face cu putință pe următoarea: literele identice dau pagini identice, paginile multe dau cărți mai ieftine, iar cărțile ieftine și multe duc ideile departe.

  7. Din aproape un sfert dintre edițiile tipărite până în 1500 se mai știe azi de un singur exemplar. Explică, în trei-patru propoziții, ce spune acest lucru despre cât se poate afla din catalogul edițiilor păstrate.

    Un răspuns bun

    Catalogul numără edițiile din care s-a păstrat cel puțin un exemplar sau care sunt pomenite în descrieri mai vechi. Dacă atâtea ediții au ajuns până azi într-un singur exemplar, este de crezut că altele s-au pierdut cu totul și nu mai apar nicăieri. Numărul de 28.532 de ediții este deci un minim. Cărțile mici și ieftine, mult folosite, s-au pierdut mai ușor decât Bibliile mari, păstrate în biblioteci.

    Un catalog al lucrurilor păstrate arată cel puțin cât a existat, nu tot ce a existat.

Termeni

Renaștere
Epoca din istoria culturii europene, din secolul al XIV-lea până în al XVI-lea, începută în Italia, în care artele, literele și științele iau ca model Antichitatea.
umanism
Mișcarea de idei a Renașterii care pune în centru omul și demnitatea lui și se sprijină pe studiul textelor grecești și latine.
ideal uman
Felul de om pe care o epocă îl socotește vrednic de urmat. Pentru umaniști: omul liber, învățat, priceput la multe.
mecenat
Sprijinul în bani și în comenzi dat artiștilor și învățaților de un om bogat sau puternic. Numele vine de la Mecena, sfetnicul lui Augustus.
litere mobile
Litere turnate una câte una, care se așază în rânduri pentru tipărit, apoi se desfac și se folosesc din nou.
ediție
Toate exemplarele unei cărți tipărite o dată, din aceeași culegere a literelor.
tiparniță
Atelierul în care se tipăresc cărți; i se mai spune tipografie.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 6.2 „Omul – măsura tuturor lucrurilor. Umanismul și Renașterea”; SS 6.2 „Omul – măsura tuturor lucrurilor. Umanismul și Renașterea”; FIL 6.2 „Omul – măsura tuturor lucrurilor. Umanismul și Renașterea”. Competențe specifice urmărite: 1.2.