Istorie IX

Capitolul 2 · Zorii civilizațieiLecția 2.10SS Numai pentru științe sociale · în plus față de profilul tău

Cultura Orientului Antic

De ce mumii și zigurate? Credințe și ritualuri

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
mileniile III–I î.Hr. · Antichitate

Ce credeau oamenii Orientului Antic despre zei și despre moarte și ce făceau din pricina acestor credințe?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 2

În același timp, în altă parte
  • China. La Anyang, ultima capitală a dinastiei Shang (până pe la 1050 î.Hr.), preoții scrijeleau pe oase întrebări către puterile nevăzute; cele mai multe oase cu inscripții s-au găsit în partea orașului unde se aduceau jertfe. sursa
  • Anglia. La Stonehenge, pietrele uriașe din mijloc au fost ridicate pe la 2500 î.Hr., într-un loc în care de câteva secole erau îngropate oasele arse ale morților. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Egiptenii credeau că, după moarte, inima omului este pusă pe un taler de balanță, în fața zeului Osiris. Ce credeau că stă pe celălalt taler?

Vezi răspunsul

O pană. Maat era, pentru egipteni, zeița adevărului și a rânduielii drepte, iar semnul ei era o pană. Potrivit credinței, inima celui care trăise drept nu atârna mai greu decât pana, iar omul era primit în împărăția lui Osiris. Inima care nu trecea proba era înghițită de o dihanie numită „Mâncătoarea morților”. Scena este pictată pe papirusurile puse în morminte.

Pe un papirus lung de aproape 24 de metri, făcut la Teba pentru scribul Ani, mortul îngenunchează în fața zeului Osiris și spune: „Nu este păcat în mine. Nu am mințit cu bună știință.” Familia lui Ani a plătit papirusul ca să-l aibă cu el în mormânt. Credeau că de vorbele acestea atârnă ce i se întâmplă după moarte.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Mulți zei, fiecare cu cetatea luiCe s-a întâmplat

Egiptenii și popoarele Mesopotamiei se închinau mai multor zei. O asemenea religie se numește politeism. În Mesopotamia, fiecare oraș-stat își avea zeul lui, socotit stăpânul adevărat al cetății: Enlil, „stăpânul vântului”, la Nippur; Marduk la Babilon, în templul numit Esagila. În Egipt, cel mai puternic zeu al Regatului Nou a fost Amon, de la Teba, unit cu zeul-soare Ra.

Despre zei se spuneau povești: cum au făcut lumea, cum s-au luptat, cum au murit și au înviat. O asemenea poveste se numește mit. Poemul babilonian Enuma eliș povestește cum Marduk a ajuns cel dintâi dintre zei și a rânduit lumea. Enuma eliș: șapte tăblițe de lut în akkadiană, din biblioteca lui Assurbanipal de la Ninive (sec. al VII-lea î.Hr.); azi la British Museum.

Mitul lui Osiris este povestit pe larg abia de scriitori greci, ca Plutarh: Osiris, rege bun al Egiptului, a fost ucis și tăiat în bucăți de fratele său Seth; soția lui, Isis, i-a adunat trupul și l-a readus la viață, iar Osiris a ajuns stăpânul morților. Plutarh (pe la 46–120 d.Hr.), „Despre Isis și Osiris”, la peste 2.000 de ani după textele din piramide, care fac doar aluzie la mit.

Harta Orientului Antic între 1550 și 587 î.Hr., cu cetățile din lecție și zeii lor. În Mesopotamia, între Tigru și Eufrat: Babilon, cetatea zeului Marduk; Nippur, cetatea zeului Enlil; Ur, cu ziguratul. În Egipt, pe Nil: Teba, cetatea zeului Amon. Între ele, Ierusalim, cetatea vechilor evrei, care credeau într-un singur Dumnezeu. Harta Orientului Antic între 1550 și 587 î.Hr., cu cetățile din lecție și zeii lor. În Mesopotamia, între Tigru și Eufrat: Babilon, cetatea zeului Marduk; Nippur, cetatea zeului Enlil; Ur, cu ziguratul. În Egipt, pe Nil: Teba, cetatea zeului Amon. Între ele, Ierusalim, cetatea vechilor evrei, care credeau într-un singur Dumnezeu. Cetăți și zeii lor, 1550–587 î.Hr. Marea Mediterană Golful Persic Babilon: Marduk Nippur: Enlil Ur: zigurat Teba: Amon Ierusalim: un singur Dumnezeu 500 km
Figura 1Fiecare cetate își avea zeul: Marduk la Babilon, Enlil la Nippur, Amon la Teba. La Ierusalim, vechii evrei credeau într-un singur Dumnezeu. Coasta și fluviile sunt cele de azi; nu sunt desenate hotare.

Templul, preoții, jertfaCe s-a întâmplat

Templul era socotit casa zeului. În Mesopotamia, lângă templu se înălța ziguratul, un turn în trepte cu o capelă în vârf, gândit ca o legătură între pământ și cer. În templu slujeau preoții, iar darurile aduse zeului se numesc jertfe: hrană, băutură, animale, mirodenii. Arborii de smirnă aduși de corăbiile reginei Hatșepsut din țara Punt erau, cum scrie pe zidul templului ei, „pentru casa lui Amon”. Ziguratul de la Ur, în sudul Irakului, și reliefurile templului lui Hatșepsut de la Deir el-Bahari, în Egipt, se văd și azi.

Ce se întâmplă după moarteDe unde știm

Egiptenii credeau că mortul poate trăi mai departe dacă trupul lui se păstrează. De aceea îl făceau mumie. Herodot povestește cum lucrau îmbălsămătorii cei mai scumpi: scoteau creierul pe nări cu un cârlig de fier, tăiau trupul într-o parte cu o piatră ascuțită și scoteau măruntaiele, îl umpleau cu smirnă, îl țineau 70 de zile în natron, o sare care usucă, apoi îl înfășurau în fâșii de in. Herodot, Istorii, II, 86: a fost în Egipt pe la 448 î.Hr. și descrie îmbălsămarea din vremea lui; mumii se făceau de peste 2.000 de ani.

Urma, potrivit credinței, judecata lui Osiris. Mortul le spunea celor 42 de zei judecători ce rele nu a făcut, iar inima îi era cântărită cu pana zeiței Maat. Cuvintele de rostit erau scrise pe un sul de papirus pus în mormânt, numit azi Cartea morților. Papirusul lui Ani, găsit la Teba, la British Museum din 1888 (nr. 10470).

Babilonienii își închipuiau moartea altfel. Poemul despre coborârea zeiței Iștar în lumea de jos o numește „țara fără întoarcere”: o casă întunecată, unde praful este hrana morților, iar lutul mâncarea lor. Acolo ajungeau toți, buni și răi. Cei vii le puneau morților mâncare și apă la mormânt.

Pentru curioși

În Epopeea lui Ghilgameș, eroul pornește să caute viața fără moarte după ce îi moare prietenul, Enkidu. Uta-napiștim, omul scăpat de potop și făcut nemuritor de zei, îi arată că el nu o poate dobândi. Egipteanul bogat își pregătea din vreme mormântul și papirusul; babilonianul din poem învață să se împace cu moartea.

Măruntaiele scoase din trupul egipteanului erau îmbălsămate și ele și puse în patru vase, numite azi vase canope, fiecare sub paza unuia dintre cei patru fii ai zeului Horus.

Fâșie lată de papirus gălbui, desenată cu cerneală neagră. În stânga, un zeu cu coroană înaltă șade pe tron, într-un chioșc. La mijloc, o balanță mare, cu două talere, lângă care stau două făpturi cu cap de animal; alături, pe un soclu, o dihanie care șade. Deasupra, pe două rânduri, zeci de făpturi mici, așezate una lângă alta.
Figura 2Judecata lui Osiris pe un papirus al Cărții morților făcut pentru preotul Imhotep între 332 și 200 î.Hr., azi la Muzeul Metropolitan din New York; este mult mai nou decât papirusul lui Ani. Caută balanța pe care se cântărește inima și, sus, șirurile de zei judecători.

Autorul imaginii: The Metropolitan Museum of Art, New York, CC0, sursa. Imagine micșorată.

Tabel care compară moartea la egipteni și la babilonieni, pe trei criterii. Lumea morților: la egipteni, împărăția lui Osiris; la babilonieni, „țara fără întoarcere”. Soarta mortului: la egipteni, o judecată la care inima este cântărită; la babilonieni, aceeași pentru toți. Ce fac cei vii: egiptenii fac mumia și pun în mormânt Cartea morților; babilonienii pun mâncare și apă la mormânt. Tabel care compară moartea la egipteni și la babilonieni, pe trei criterii. Lumea morților: la egipteni, împărăția lui Osiris; la babilonieni, „țara fără întoarcere”. Soarta mortului: la egipteni, o judecată la care inima este cântărită; la babilonieni, aceeași pentru toți. Ce fac cei vii: egiptenii fac mumia și pun în mormânt Cartea morților; babilonienii pun mâncare și apă la mormânt. Egipt Babilon Lumea morților împărăția lui Osiris „țara fără întoarcere” Soarta mortului judecată: inima este cântărită aceeași pentru toți, buni și răi Ce fac cei vii mumia, Cartea morților mâncare și apă la mormânt
Figura 3Compară pe același criteriu, rând cu rând: lumea morților, soarta mortului, grija celor vii. Numai la egipteni soarta atârna de o judecată.

Un singur DumnezeuCe s-a întâmplat

Credința într-un singur Dumnezeu se numește monoteism. Cea mai veche dintre religiile monoteiste care dăinuie până azi este cea a vechilor evrei, iudaismul. Potrivit Bibliei, Dumnezeu i-a dat lui Moise zece porunci; prima spune: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.” Biblia oprește și chipurile cioplite, așa că evreii nu își înfățișau Dumnezeul în statui. Istoricii religiilor socotesc că la început vechii evrei se închinau numai Dumnezeului lor, fără să tăgăduiască zeii altor popoare, și că tăgăduirea oricărui alt zeu a venit mai târziu, odată cu profeții. În 587 î.Hr., regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a cucerit Ierusalimul și a dus o parte dintre locuitori în Babilon. Credința lor s-a păstrat și acolo. Concluzii ale istoricilor religiilor, trase din textele Bibliei; iudaismul este cel dintâi în ordinea formării (enciclopedia Treccani).

În Egipt, în secolul al XIV-lea î.Hr., faraonul Akhenaton a încercat să pună un singur zeu, Aton, discul soarelui, în locul tuturor celorlalți. Încercarea s-a stins odată cu el. Istoricii religiilor o socotesc o reformă a unui rege, care nu a ajuns religia unui popor; urmașul lui a readus vechii zei.

De ce avea regele nevoie de zeiDe ce

Credința îi lega pe oameni de cetate și îl întărea pe cel care o conducea. Faraonul era socotit fiul trupesc al lui Amon: cine i se împotrivea se împotrivea zeului. În Mesopotamia, regele era socotit slujitorul zeului cetății; de aceea Nabucodonosor al II-lea a ridicat la Babilon templul lui Marduk și ziguratul. Când Babilonul a ajuns cea mai puternică cetate, zeul lui a fost pus, în mit, în fruntea zeilor. Religia dădea astfel puterii un temei pe care supușii îl primeau: se spune că ea legitima puterea.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Cartea morților: papirusul lui Ani, scena judecății

Ce fel de sursă
text
Cine
scribi și pictori din Teba, pentru scribul regal Ani
Când a fost făcută
Regatul Nou, a doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr.
Despre ce moment vorbește
ce credeau egiptenii că i se întâmplă omului după moarte
Unde se află azi
British Museum, Londra, nr. 10470 (găsit la Teba, cumpărat în 1888)
Traducere
traducere de lucru după E. A. Wallis Budge, The Book of the Dead: The Papyrus of Ani, vol. I, Londra, 1913 (primul paragraf este rezumatul lui Budge, al doilea traducerea lui)

[Horus îi spune lui Osiris că] inima lui Ani a fost cântărită și a fost găsită dreaptă; el nu a păcătuit față de niciun zeu și de nicio zeiță.

[Ani, în genunchi, spune:] „O, Stăpâne al Apusului, sunt în fața ta. Nu este păcat în mine. Nu am mințit cu bună știință. Nu am făcut nimic cu inimă prefăcută. Fă să fiu asemenea celor aleși care stau în preajma ta (…).”

Ce poate dovedi Dovedește că egiptenii înstăriți din Regatul Nou credeau într-o judecată după moarte, în care se cântărește inima, și că își puneau în mormânt cuvintele de rostit acolo.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că Ani a trăit fără păcat și nici că toți egiptenii credeau la fel: papirusul era scump și se făcea pentru cei care îl puteau plăti.

Sursa B Coborârea zeiței Iștar în lumea de jos

Ce fel de sursă
text
Cine
poet babilonian necunoscut
Când a fost făcută
poem în limba akkadiană; data alcătuirii nu este cunoscută
Despre ce moment vorbește
cum își închipuiau babilonienii lumea morților
Unde se află azi
Tăblițe de lut de la British Museum, Londra (publicate în Cuneiform Texts, vol. XV)
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză din M. Jastrow, The Civilization of Babylonia and Assyria, Philadelphia, 1915, p. 453–454

Spre țara fără întoarcere (…) și-a îndreptat gândul Iștar, fiica lui Sin: spre casa umbrelor, sălașul lui Irkalla, spre casa din care nu mai iese cel ce a intrat, spre drumul de pe care nu este cale întoarsă, spre casa fără lumină pentru cel ce intră în ea, locul unde praful le este hrană și lutul mâncare. Nu au lumină, în întuneric locuiesc. (…) Peste ușă și peste zăvor s-a așternut praful.

Ce poate dovedi Arată cum era închipuită lumea morților într-un poem babilonian: întunecată, fără întoarcere, cu praf și lut drept hrană.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce credea fiecare om din Mesopotamia de-a lungul a trei mii de ani: este un singur poem, despre o zeiță.

Cerințe

  1. Numiți zeul precizat în sursa A în fața căruia este adus mortul. (2 puncte)

    Arată baremul

    Zeul în fața căruia este adus mortul este Osiris.

  2. Numiți zeița precizată în sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Zeița precizată în sursa B este Iștar.

  3. Menționați, din sursa B, două informații referitoare la lumea morților. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: este o „țară fără întoarcere”; este o casă fără lumină, în care morții locuiesc în întuneric; praful le este hrană și lutul mâncare; cine a intrat nu mai iese. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că soarta mortului atârnă de felul în care a trăit. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera A: inima lui Ani „a fost cântărită și a fost găsită dreaptă”, iar el spune „Nu am mințit cu bună știință”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: Ani spune „Nu este păcat în mine. Nu am mințit cu bună știință.” Efect: cere „Fă să fiu asemenea celor aleși care stau în preajma ta”. Deoarece se socotește fără păcat, mortul cere să fie primit lângă Osiris. Se primește și altă relație corectă între două informații din sursă.

  6. Menționați o asemănare și o deosebire între credințele despre moarte din cele două surse. (5 puncte)

    Arată baremul

    Asemănare: în amândouă sursele, omul trăiește mai departe după moarte, într-o lume stăpânită de zei (Osiris, respectiv Irkalla). Deosebire: în sursa A, mortul drept poate ajunge printre „cei aleși”, în timp ce în sursa B toți morții locuiesc în întuneric și se hrănesc cu praf și lut. 2 puncte pentru asemănare, 3 pentru deosebire.

Comparație

Moartea la egipteni și la babilonieni, pe criterii

  1. Criteriile

    Aleg trei criterii la care amândouă părțile au un răspuns: cum arată lumea morților, de ce atârnă soarta mortului, ce fac cei vii pentru el.

  2. Tabelul

    Egipt. Lumea morților: împărăția lui Osiris. Soarta: de judecată, la care inima este cântărită cu pana zeiței Maat. Cei vii: îmbălsămează trupul 70 de zile și pun în mormânt Cartea morților.

    Babilon. Lumea morților: „țara fără întoarcere”, o casă întunecată. Soarta: aceeași pentru toți, praf și lut drept hrană. Cei vii: pun mâncare și apă la mormânt.

  3. O asemănare

    Atât egiptenii, cât și babilonienii credeau că omul trăiește mai departe după moarte și că are nevoie de grija celor vii.

  4. O deosebire

    Egiptenii credeau că mortul este judecat și că cel drept ajunge lângă Osiris, în timp ce babilonienii credeau că toți morții, buni sau răi, ajung în același loc întunecat.

  5. Concluzia

    Amândouă popoarele erau politeiste și își îngrijeau morții, dar numai la egipteni credința despre moarte cerea o pregătire lungă și scumpă: mumia, mormântul, papirusul.

Pe scurt

  1. Egiptenii și popoarele Mesopotamiei erau politeiști: se închinau mai multor zei, despre care povesteau mituri.
  2. În Mesopotamia, fiecare cetate avea zeul ei (Enlil la Nippur, Marduk la Babilon), cu templu și zigurat; în Egipt, zeul cel mai puternic al Regatului Nou a fost Amon, de la Teba.
  3. În temple slujeau preoții, iar zeilor li se aduceau jertfe: hrană, băutură, animale, mirodenii.
  4. Egiptenii își mumificau morții și credeau în judecata lui Osiris, la care inima mortului este cântărită cu pana zeiței Maat; cuvintele de rostit erau scrise în Cartea morților.
  5. Babilonienii credeau că toți morții ajung într-o „țară fără întoarcere”, întunecată, unde hrana este praful.
  6. Vechii evrei credeau într-un singur Dumnezeu (monoteism); în Egipt, încercarea lui Akhenaton de a pune un singur zeu, Aton, în locul celorlalți s-a stins odată cu el.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitToate popoarele Orientului Antic credeau într-un rai pentru cei buni.

    CorectEgiptenii credeau într-o judecată după care cel drept ajunge lângă Osiris. Babilonienii credeau că toți morții, buni sau răi, ajung în aceeași casă întunecată.

  • GreșitAkhenaton a întemeiat monoteismul, iar evreii l-au luat de la el.

    CorectReforma lui Akhenaton a fost încercarea unui rege și s-a stins odată cu el. Nicio sursă nu arată că iudaismul, religia monoteistă a vechilor evrei, ar veni din ea.

  • GreșitMitul este o poveste mincinoasă.

    CorectMitul este povestea prin care un popor își explica lumea și zeii. Istoricul îl citește ca să afle ce credeau oamenii aceia, fără să-l judece drept adevărat sau fals.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce înseamnă politeism?

    Răspuns

    c) Închinarea la mai mulți zei. Politeismul este religia cu mai mulți zei. Credința într-un singur Dumnezeu se numește monoteism.

  2. Ce credeau egiptenii că se întâmplă la judecata lui Osiris?

    Răspuns

    b) Inima mortului este cântărită cu pana zeiței Maat. Potrivit credinței egiptene, inima era pusă în balanță cu pana zeiței Maat, a adevărului. Casa întunecată este lumea morților din poemele babiloniene.

  3. Care popor al Orientului Antic credea într-un singur Dumnezeu?

    Răspuns

    d) Vechii evrei. Iudaismul, religia vechilor evrei, este cea mai veche dintre religiile monoteiste care dăinuie până azi. La egipteni, numai Akhenaton a încercat, pentru câțiva ani, să pună un singur zeu în locul celorlalți.

  4. Făcând acestea, ascund trupul șaptezeci de zile, îmbălsămat în natron; mai mult timp nu este îngăduit. După ce trec cele șaptezeci de zile, spală trupul și îl înfășoară tot în fâșii de pânză subțire de in, unse cu rășină.

    Herodot, Istorii, II, 86, scris în secolul al V-lea î.Hr.; traducere de lucru după versiunea engleză a lui A. D. Godley (Loeb, 1920)

    Ce fel de sursă este fragmentul pentru mumificare?

    Răspuns

    b) Relatarea unui călător străin, care scrie ce a văzut și ce i s-a spus. Herodot era grec și a călătorit în Egipt. Descrie pașii îmbălsămării din afară, ca un străin; nu poruncește, nu se roagă și nu povestește despre zei.

  5. Așază în ordine, de la cel mai vechi la cel mai nou.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Akhenaton ajunge faraon și ridică un singur zeu, Aton (1352 î.Hr.)
    2. Tutankhamon readuce vechii zei ai Egiptului (1336 î.Hr.)
    3. Nabucodonosor al II-lea cucerește Ierusalimul (587 î.Hr.)
    4. Herodot călătorește în Egipt (448 î.Hr.)

    La anii dinainte de Hristos, numărul mai mare este mai vechi: 1352, 1336, 587, 448. Herodot vede Egiptul la aproape nouă sute de ani după Akhenaton.

  6. A cui este fiecare credință sau obicei?

    Răspuns

    Egipt: Mumificarea trupului; Judecata în fața lui Osiris.

    Mesopotamia: Ziguratul, turnul în trepte de lângă templu; „Țara fără întoarcere”, unde hrana este praful; Marduk, zeul cetății.

    Vechii evrei: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”.

    Mumia și judecata lui Osiris țin de Egipt; ziguratul, zeul cetății și lumea întunecată a morților, de Mesopotamia; porunca unui singur Dumnezeu, de vechii evrei.

  7. Explică, în trei-patru propoziții, cum întărea religia puterea regelui în Egipt și în Mesopotamia. Dă câte un exemplu.

    Un răspuns bun

    În Egipt, faraonul era socotit fiul zeului Amon, așa că a i te împotrivi însemna a te împotrivi zeului. În Mesopotamia, regele era socotit slujitorul zeului cetății și își arăta credința ridicând temple: Nabucodonosor al II-lea a clădit la Babilon templul lui Marduk și ziguratul. În amândouă locurile, supușii primeau puterea regelui fiindcă o credeau voită de zei. Religia legitima deci puterea.

    Legătura dintre credință și putere este întrebarea obișnuită la această temă; răspunsul cere un exemplu pentru fiecare țară.

Termeni

politeism
Religie în care oamenii se închină mai multor zei.
monoteism
Credința într-un singur Dumnezeu. Cea mai veche dintre religiile monoteiste care dăinuie până azi este iudaismul.
mit
Poveste despre zei și despre începuturile lumii, prin care un popor își explica rânduiala lucrurilor.
jertfă
Dar adus unui zeu: hrană, băutură, un animal, mirodenii.
zigurat
Turn în trepte, cu o capelă în vârf, ridicat lângă templele Mesopotamiei.
mumie
Trup de om sau de animal păstrat prin îmbălsămare și uscare, apoi înfășurat în fâșii de in.
judecata lui Osiris
Judecata prin care, în credința egipteană, trecea fiecare mort: inima îi era cântărită cu pana zeiței Maat.
Cartea morților
Numele dat azi sulurilor de papirus cu rugăciuni și formule puse în mormintele egiptene.
Surse și legătura cu programa

Din programă: SS 2.3 „Cultura Orientului Antic”. Competențe specifice urmărite: 2.2, 4.2.