Istorie IX

Capitolul 7 · Evul Mediu de zi cu ziLecția 7.8TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Biserica în Evul Mediu

„Dumnezeu o vrea!”: de ce au pornit cruciadele

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
1095–1291 · Evul Mediu

De ce au plecat zeci de mii de oameni cu arma spre un oraș de la celălalt capăt al Mediteranei?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 7

În același timp, în altă parte
  • Bagdad. În 1095, anul conciliului de la Clermont, învățatul al-Ghazali, cel mai ascultat teolog al vremii, și-a părăsit pe neașteptate catedra de la Bagdad și a plecat din oraș. sursa
  • Etiopia. Potrivit tradiției, între secolele al XII-lea și al XIII-lea, regele Lalibela a pus să fie săpate în stâncă bisericile din orașul care îi poartă numele. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

În noiembrie 1095, la Clermont, papa Urban al II-lea a chemat la cruciadă. Ce s-a păstrat din discursul lui?

Vezi răspunsul

Mai multe versiuni, care nu se potrivesc. Actele conciliului de la Clermont nu s-au păstrat. Discursul îl redau patru cronicari, toți scriind după ce Ierusalimul fusese cucerit, în 1099. La Fulcher din Chartres, papa nici nu pomenește Ierusalimul; la Robert Călugărul, mulțimea strigă „Dumnezeu o vrea!”. Strigătul cel mai cunoscut al cruciadelor vine dintr-o singură cronică.

La 27 noiembrie 1095, la Clermont, în Franța, papa Urban al II-lea a vorbit în fața unei mulțimi de clerici, cavaleri și oameni de rând. Ce a spus întocmai nu se mai poate afla: patru cronicari îi redau discursul și fiecare îi pune în gură alte cuvinte. Într-un lucru se potrivesc toți: papa le-a cerut oamenilor să plece cu arma spre Răsărit.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Ce era o cruciadăCe s-a întâmplat

O cruciadă era o expediție militară pornită la chemarea papei. Cele mai mari, între 1096 și 1291, au avut ca țintă cucerirea sau apărarea Ierusalimului și a locurilor în care a trăit Iisus, numite de creștini Țara Sfântă. Cei care plecau își coseau pe haină o cruce de pânză; de aici vine numele de cruciați. Ei înșiși își spuneau pelerini. Biserica le făgăduia iertarea păcatelor și ocrotirea familiei și a averii cât lipseau. În acești ani au pornit spre Răsărit opt expediții mari și multe altele mai mici.

De ce tocmai în 1095De ce

Ierusalimul era de secole sub stăpânire musulmană, iar pelerinii creștini ajungeau la el. În secolul al XI-lea, Siria și Asia Mică au fost cucerite de turcii selgiucizi, musulmani și ei. În 1071, la Manzikert, selgiucizii l-au învins pe împăratul bizantin, iar în anii următori Imperiul Bizantin a pierdut aproape toată Asia Mică. Drumul pelerinilor a devenit primejdios. De aceea, în 1095, împăratul Alexie I Comnenul a trimis soli la conciliul ținut de papă la Piacenza și a cerut oșteni din Apus. Cucerirea selgiucidă este cauza de durată, iar cererea bizantină, cauza imediată a chemării. Legătura dintre Manzikert (1071), cererea de la Piacenza (1095) și Clermont o fac istoricii, din cronici latine și grecești.

Fiecare dintre cei care au răspuns avea motivele lui. Papa Urban al II-lea, aflat în luptă cu împăratul Henric al IV-lea pentru învestitură, se arăta astfel conducătorul creștinătății. Unii nobili căutau în Răsărit pământuri și venituri. Orașele italiene Pisa, Genova și Veneția dădeau corăbiile și primeau în schimb drepturi de negoț în porturile cucerite. Pentru cei mai mulți, drumul era un pelerinaj cu arma în mână, care le aducea iertarea păcatelor. Motivele le deduc istoricii din cronici și din scrisorile cruciaților; cât a cântărit fiecare este discutat

Clermont: un discurs, patru versiuniDe unde știm

La Clermont s-a ținut un conciliu între 18 și 28 noiembrie 1095; la 27 noiembrie, papa a vorbit mulțimii. Actele conciliului nu s-au păstrat. Discursul este redat de patru cronicari: Fulcher din Chartres, Robert Călugărul, Baldric din Dol și Guibert din Nogent. Toți au scris după cucerirea Ierusalimului din 1099, deci știind cum se sfârșise expediția. Patru cronici latine scrise după 1099, la cel puțin patru ani de la discurs; după editorii ei, cea a lui Robert, poate la 25 de ani.

Versiunile nu se potrivesc. La Fulcher, papa cere ajutor pentru creștinii din Răsărit, loviți de turci, și nu pomenește Ierusalimul. La Robert, papa vorbește despre Sfântul Mormânt și despre o țară prea strâmtă pentru cavalerii ei, iar mulțimea strigă „Dumnezeu o vrea!” (în latină, Deus vult). Dintre cei patru, numai el consemnează strigătul. Ce au în comun: papa a chemat la o expediție armată spre Răsărit și a făgăduit iertarea păcatelor.

Pentru curioși

S-a păstrat și o scrisoare a lui Urban al II-lea din decembrie 1095, către cei care se pregăteau de drum. Papa scrie acolo că i-a îndemnat pe principi și pe supușii lor „să elibereze bisericile din Răsărit” și că l-a pus în fruntea expediției, în locul său, pe episcopul Adhémar de Le Puy.

Discursul de la Clermont, din 1095, în două versiuni. La Fulcher din Chartres: papa cere ajutor pentru creștinii din Răsărit; Ierusalimul nu este pomenit. La Robert Călugărul: papa vorbește despre Sfântul Mormânt și despre o țară prea strâmtă, iar mulțimea strigă „Dumnezeu o vrea!”. La amândoi: o expediție armată spre Răsărit și iertarea păcatelor. Discursul de la Clermont, din 1095, în două versiuni. La Fulcher din Chartres: papa cere ajutor pentru creștinii din Răsărit; Ierusalimul nu este pomenit. La Robert Călugărul: papa vorbește despre Sfântul Mormânt și despre o țară prea strâmtă, iar mulțimea strigă „Dumnezeu o vrea!”. La amândoi: o expediție armată spre Răsărit și iertarea păcatelor. Clermont, 1095: două versiuni Fulcher din Chartres ajutor pentru creștinii din Răsărit Ierusalimul: nepomenit Robert Călugărul Sfântul Mormânt o țară prea strâmtă „Dumnezeu o vrea!” la amândoi o expediție armată spre Răsărit iertarea păcatelor
Figura 1Două versiuni ale aceluiași discurs, scrise amândouă după cucerirea Ierusalimului din 1099. Ce spun amândouă este mai sigur decât ce spune una singură: strigătul „Dumnezeu o vrea!” apare numai la Robert.

De la Rin la Ierusalim și la AcraCe s-a întâmplat

În 1096 au plecat întâi cete de oameni de rând. Unele au început războiul acasă: au atacat comunitățile evreiești din orașele de pe Rin. Cronicarul Albert din Aachen scrie că la Mainz au fost uciși vreo șapte sute de evrei, bărbați, femei și copii, deși episcopul îi adăpostise în curtea lui. Albert, cleric creștin, numește fapta o crimă făcută din lăcomie de bani. Cronica latină a lui Albert din Aachen, scrisă în anii de după cruciadă; numărul de 700 este al lui.

Oștile cavalerilor, conduse de Godefroy de Bouillon, Raymond de Toulouse și Bohemund de Taranto, s-au strâns la Constantinopol, au străbătut Asia Mică și au cucerit Antiohia în 1098 și Ierusalimul la 15 iulie 1099; locuitorii orașului, musulmani și evrei, au fost masacrați. Ierusalimul fusese luat de la selgiucizi, cu un an înainte, de califii fatimizi din Egipt. Aceasta a fost Prima Cruciadă (1096–1099). Cuceritorii au întemeiat patru state cruciate: comitatul Edessei, principatul Antiohiei, regatul Ierusalimului și comitatul Tripoli. Gesta Francorum, cronica unui participant, scrisă pe la 1100–1101, la un an sau doi după cucerirea din 1099

În 1187, sultanul Saladin a zdrobit oastea cruciaților la Hattin, iar Ierusalimul i s-a predat la 2 octombrie. Cruciada a IV-a nu a mai ajuns în Țara Sfântă: în 1204 a cucerit și a jefuit Constantinopolul, oraș creștin. În 1291, oastea sultanului Egiptului, al-Ashraf, a luat cu asalt Acra, capitala cruciaților; garnizoana templierilor, care a mai rezistat zece zile, a fost nimicită. Până la sfârșitul verii, cruciații au pierdut și celelalte cetăți din Țara Sfântă.

Harta Europei și a Mediteranei de răsărit între 1095 și 1099. În Apus: Clermont, 1095, locul chemării; Piacenza, 1095, unde au venit solii bizantini; Mainz, 1096, pe Rin, unde au fost uciși evrei. În Răsărit: Manzikert, bătălia din 1071; Constantinopol; Antiohia, cucerită în 1098; Ierusalim, cucerit în 1099. O săgeată întreruptă arată drumul cruciaților de la Constantinopol, prin Asia Mică, la Antiohia și la Ierusalim. Harta Europei și a Mediteranei de răsărit între 1095 și 1099. În Apus: Clermont, 1095, locul chemării; Piacenza, 1095, unde au venit solii bizantini; Mainz, 1096, pe Rin, unde au fost uciși evrei. În Răsărit: Manzikert, bătălia din 1071; Constantinopol; Antiohia, cucerită în 1098; Ierusalim, cucerit în 1099. O săgeată întreruptă arată drumul cruciaților de la Constantinopol, prin Asia Mică, la Antiohia și la Ierusalim. Prima Cruciadă, 1095–1099 Clermont, 1095 Piacenza, 1095 Mainz, 1096 Constantinopol Manzikert, 1071 Antiohia, 1098 Ierusalim, 1099 500 km bătălie drumul cruciaților, după cronici
Figura 2Chemarea a pornit din Apus, în 1095; oștile au cucerit Antiohia în 1098 și Ierusalimul în 1099. Linia arată direcția de la Constantinopol la Ierusalim, după cronici, fără drumul exact. Coasta este cea de azi.

Ce a rămas după două sute de aniDe ce

Ierusalimul nu a rămas al cruciaților, dar urmările au fost mari. Orașele italiene, mai ales Veneția și Genova, au ajuns stăpâne pe negoțul Mediteranei. Imperiul Bizantin, lovit în 1204, nu și-a mai revenit, iar despărțirea dintre Biserica Apusului și cea a Răsăritului s-a adâncit. Comunități evreiești din Europa și locuitori musulmani ai orașelor cucerite au fost masacrați. Autoritatea papei, la a cărui chemare porniseră regi și împărați, a crescut. Din paza pelerinilor s-au născut ordinele de călugări-cavaleri. Bilanț al istoricilor (Enciclopedia Treccani, „Crociate”); pentru despărțirea Bisericilor, declarația teologilor din 2003

Pentru curioși

Cruciații întorși acasă au adus cu ei gustul pentru mirodenii și pentru țesăturile din Răsărit, iar negustorii italieni, așezați în porturile statelor cruciate, și-au întins negoțul cu lumea musulmană. Știința și filosofia arabă au ajuns însă în Apus prin Spania și Sicilia; prin statele cruciate nu a trecut un asemenea drum.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Historia Hierosolymitana (Istoria Ierusalimului), cartea I: discursul de la Clermont

Ce fel de sursă
text
Cine
Fulcher din Chartres, preot, plecat în cruciadă în 1096 și rămas apoi la Ierusalim
Când a fost făcută
după cucerirea Ierusalimului (1099); cronica merge până la anul 1127
Despre ce moment vorbește
discursul papei Urban al II-lea la Clermont, 27 noiembrie 1095
Unde se află azi
Cronică păstrată în manuscrise medievale; tipărită de J. Bongars, Gesta Dei per Francos, 1611
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză din O. J. Thatcher și E. H. McNeal, A Source Book for Mediaeval History, New York, 1905, p. 513–517 (Internet Medieval Sourcebook, Universitatea Fordham)

Frații voștri care trăiesc în Răsărit au mare nevoie de ajutorul vostru (…). Căci, după cum cei mai mulți dintre voi ați auzit, turcii și arabii i-au atacat și au cucerit ținutul Romaniei [Imperiul Bizantin] până la țărmul Mediteranei (…). Au ucis și au luat în robie pe mulți, au dărâmat bisericile și au pustiit împărăția. (…)

Toți cei care vor muri pe drum, pe uscat sau pe mare, ori în luptă împotriva păgânilor, vor avea pe loc iertarea păcatelor. Aceasta le-o dăruiesc prin puterea lui Dumnezeu, cu care sunt învestit.

Ce poate dovedi Arată cum înțelegea un preot plecat în cruciadă chemarea papei: ajutor pentru creștinii din Răsărit și iertarea păcatelor pentru cei care mor pe drum.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că acestea au fost cuvintele papei: Fulcher scrie după ani, când Ierusalimul era cucerit, iar celelalte versiuni sună altfel. Vorbele despre turci și arabi sunt ale unui om de partea cruciaților.

Sursa B Historia Hierosolymitana: discursul de la Clermont

Ce fel de sursă
text
Cine
Robert Călugărul (Robert din Reims), călugăr benedictin
Când a fost făcută
în primele decenii ale secolului al XII-lea; după editorii ei, poate la 25 de ani după discurs
Despre ce moment vorbește
discursul papei Urban al II-lea la Clermont, 27 noiembrie 1095
Unde se află azi
Cronică păstrată în manuscrise medievale; tipărită în Recueil des historiens des croisades, Historiens occidentaux, vol. III
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză din D. C. Munro, Urban and the Crusaders, Translations and Reprints, vol. I, nr. 2, Philadelphia, 1895, p. 5–8 (Internet Medieval Sourcebook, Universitatea Fordham)

Țara aceasta în care locuiți, închisă din toate părțile de mări și înconjurată de crestele munților, este prea strâmtă pentru mulțimea voastră; nu are bogății din belșug și abia dă hrană celor care o lucrează. De aceea vă ucideți unii pe alții, purtați războaie (…). Porniți pe drumul Sfântului Mormânt; smulgeți țara aceea din mâna neamului nelegiuit și supuneți-o vouă. (…)

Când papa Urban a spus acestea (…), toți cei de față (…) au strigat: „Dumnezeu o vrea! Dumnezeu o vrea!”

Ce poate dovedi Arată cum povestea un călugăr din Franța, după cucerirea Ierusalimului, chemarea papei: drumul spre Sfântul Mormânt, o țară prea strâmtă pentru cavalerii ei și strigătul mulțimii.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că papa a rostit aceste cuvinte și nici că mulțimea a strigat „Dumnezeu o vrea!”: Robert scrie după 1099, poate la 25 de ani după discurs, iar dintre cei patru cronicari numai el consemnează strigătul. „Neamul nelegiuit” este vorba unui om de partea cruciaților.

Cerințe

  1. Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A se referă la secolul al XI-lea (anul 1095).

  2. Numiți papa precizat în sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Papa precizat în sursa B este Urban (al II-lea).

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la situația creștinilor din Răsărit. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: turcii și arabii i-au atacat și au cucerit ținutul Romaniei până la țărmul Mediteranei; mulți au fost uciși sau luați în robie; bisericile au fost dărâmate și împărăția pustiită; au mare nevoie de ajutor. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că papa i-a îndemnat pe ascultători să pornească spre Sfântul Mormânt. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: „Porniți pe drumul Sfântului Mormânt”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: țara „este prea strâmtă pentru mulțimea voastră” și „abia dă hrană celor care o lucrează”. Efect: „vă ucideți unii pe alții, purtați războaie”. Deoarece pământul nu ajunge, spune papa în versiunea lui Robert, cavalerii se războiesc între ei. Se primește orice altă relație corectă între două informații din sursă, de pildă: deoarece țara lor este „prea strâmtă”, ascultătorii sunt îndemnați să pornească „pe drumul Sfântului Mormânt” și să supună țara aceea.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la motivele pentru care oamenii au plecat în cruciadă și susțineți-l cu câte o informație din fiecare sursă. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: oamenii au plecat și din credință, și pentru câștig. Sursa A: celor care mor pe drum li se făgăduiește „pe loc iertarea păcatelor”. Sursa B: ascultătorii sunt îndemnați să smulgă țara aceea „și supuneți-o vouă”, fiindcă a lor este „prea strâmtă”. 1 punct pentru punctul de vedere, câte 2 pentru fiecare informație.

Lanț de cauze și urmări

Cum legi Manzikert de Clermont și de Ierusalim

  1. Evenimentul, cu dată

    La 27 noiembrie 1095, la Clermont, papa Urban al II-lea cheamă la cruciadă; în 1096 pornesc primele oști.

  2. O cauză de durată și una imediată

    Cauza de durată: pelerinajul creștinilor la Ierusalim și cucerirea Siriei și a Asiei Mici de către turcii selgiucizi, după victoria lor de la Manzikert (1071). Cauza imediată: cererea de ajutor a împăratului Alexie I Comnenul, adusă de solii lui la Piacenza, în 1095.

  3. Mecanismul

    Imperiul Bizantin pierde Asia Mică și cere oșteni. Papa preface cererea într-o chemare către toți creștinii din Apus și făgăduiește iertarea păcatelor. Unii cavaleri văd pământuri de câștigat, negustorii italieni văd porturi, iar credincioșii, un pelerinaj.

  4. O urmare apropiată și una îndepărtată

    Urmarea apropiată: cucerirea Ierusalimului (15 iulie 1099) și întemeierea statelor cruciate. Urmarea îndepărtată: îmbogățirea Veneției și a Genovei, jefuirea Constantinopolului în 1204 și adâncirea despărțirii dintre cele două Biserici.

  5. Fraza de legătură

    Deoarece turcii selgiucizi au cucerit Asia Mică după 1071, împăratul bizantin a cerut ajutor papei, astfel încât Urban al II-lea a chemat la cruciadă în 1095, ceea ce a dus la cucerirea Ierusalimului în 1099.

Nicopole, 1396

O cruciadă târzie, pe Dunăre

Chemările la cruciadă nu s-au oprit în 1291. În 1396, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a pornit de-a lungul Dunării împotriva sultanului otoman Bayezid I, cu cavaleri veniți din Franța, din Germania și din Anglia. La 25 septembrie 1396, la Nicopole, pe malul drept al Dunării, în Bulgaria de azi, cruciații au fost înfrânți.

Johann Schiltberger, un tânăr bavarez luat prizonier în acea zi, a povestit lupta după ce s-a întors acasă, peste mai bine de treizeci de ani. El scrie că, înaintea bătăliei, „ducele Valahiei” – Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești – a cercetat cu o mie de oameni tabăra otomană și i-a cerut regelui să atace el cel dintâi.

Pe scurt

  1. Cruciadele au fost expediții militare pornite la chemarea papei; cele mai mari, între 1096 și 1291, au avut ca țintă cucerirea sau apărarea Ierusalimului și a Țării Sfinte.
  2. Cauza de durată a fost cucerirea Asiei Mici și a Siriei de către turcii selgiucizi, după Manzikert (1071); cauza imediată, cererea de ajutor a împăratului bizantin Alexie I Comnenul.
  3. La 27 noiembrie 1095, la Clermont, papa Urban al II-lea a chemat la cruciadă și a făgăduit iertarea păcatelor; discursul este cunoscut din patru versiuni care nu se potrivesc.
  4. Oamenii au plecat din credință, pentru pământuri și pradă și pentru negoț; în 1096, cete de cruciați au masacrat comunități evreiești de pe Rin.
  5. Prima Cruciadă (1096–1099) a cucerit Ierusalimul la 15 iulie 1099 și a întemeiat statele cruciate; Saladin a reluat orașul în 1187, Cruciada a IV-a a jefuit Constantinopolul în 1204, iar Acra a căzut în 1291.
  6. Urmări: îmbogățirea Veneției și a Genovei, slăbirea Imperiului Bizantin, adâncirea despărțirii dintre Biserici, creșterea autorității papei, apariția ordinelor de călugări-cavaleri.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitCruciadele au fost numai războaie împotriva musulmanilor.

    CorectÎn 1096, cete de cruciați au masacrat evrei în orașele de pe Rin, iar în 1204 Cruciada a IV-a a cucerit și a jefuit Constantinopolul, oraș creștin.

  • GreșitCruciații au plecat numai din credință (sau numai pentru pradă).

    CorectMotivele s-au împletit: pelerinajul și iertarea păcatelor, cererea de ajutor a Bizanțului, pământurile și prada, negoțul orașelor italiene.

  • GreșitSe știe cuvânt cu cuvânt ce a spus Urban al II-lea la Clermont, iar mulțimea a strigat „Deus vult!”.

    CorectDiscursul se cunoaște din patru versiuni scrise după 1099, care diferă între ele. Strigătul „Dumnezeu o vrea!” apare numai la Robert Călugărul.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Care a fost cauza imediată a chemării la cruciadă din 1095?

    Răspuns

    b) Cererea de ajutor a împăratului bizantin Alexie I Comnenul. Solii împăratului au cerut oșteni la conciliul de la Piacenza, în 1095. Saladin ia Ierusalimul în 1187, Constantinopolul este jefuit în 1204, iar Acra cade în 1291: toate sunt urmări, nu cauze.

  2. Ce le făgăduia Biserica celor care plecau în cruciadă?

    Răspuns

    c) Iertarea păcatelor și ocrotirea familiei și a averii. Făgăduiala era duhovnicească, iertarea păcatelor, și practică: familia și averea erau ocrotite cât lipsea cruciatul. Pământurile din Răsărit se câștigau cu sabia, nu erau făgăduite de Biserică.

  3. De ce nu se poate ști întocmai ce a spus Urban al II-lea la Clermont?

    Răspuns

    d) Actele conciliului nu s-au păstrat, iar cronicarii au scris după 1099 și dau versiuni diferite. Patru cronicari latini redau discursul, fiecare altfel, și toți scriu după cucerirea Ierusalimului.

  4. Astfel, mâna Domnului se crede că a fost împotriva pelerinilor, care (…) i-au măcelărit pe evreii pribegi mai mult din lăcomie de bani decât de dragul dreptății lui Dumnezeu (…). Domnul este judecător drept și nu poruncește nimănui să intre fără voie sau cu sila sub jugul credinței.

    Albert din Aachen, cronică latină, despre masacrele din 1096 de pe Rin; traducere de lucru după versiunea engleză din A. C. Krey, The First Crusade, Princeton, 1921, p. 54–56 (Fordham)

    Cum judecă Albert din Aachen masacrarea evreilor din 1096?

    Răspuns

    b) O osândește: a fost făcută din lăcomie, iar credința nu se impune cu sila. Albert, cleric creștin, scrie că ucigașii au lucrat „din lăcomie de bani” și că nimeni nu trebuie adus cu sila la credință. Oameni din vremea aceea au judecat masacrul drept o crimă.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Bătălia de la Manzikert (1071)
    2. Papa Urban al II-lea vorbește la Clermont (1095)
    3. Cruciații cuceresc Ierusalimul (1099)
    4. Saladin învinge la Hattin și ia Ierusalimul (1187)
    5. Cruciada a IV-a cucerește Constantinopolul (1204)
    6. Cade Acra, capitala cruciaților din Țara Sfântă (1291)

    Manzikert (1071) deschide Asia Mică selgiucizilor; urmează chemarea (1095) și cucerirea Ierusalimului (1099); Saladin îl reia (1187); Cruciada a IV-a se abate la Constantinopol (1204); Acra cade în 1291.

  6. Împarte: ce a fost cauză a cruciadelor și ce a fost urmare a lor?

    Răspuns

    Cauză: Selgiucizii cuceresc Asia Mică; Împăratul Alexie cere oșteni din Apus; Făgăduiala iertării păcatelor; Nobili în căutare de pământuri și venituri.

    Urmare: Veneția și Genova stăpânesc negoțul Mediteranei; Imperiul Bizantin slăbește după 1204; Despărțirea dintre cele două Biserici se adâncește; Apar ordinele de călugări-cavaleri.

    Cauzele sunt dinaintea plecării: cucerirea selgiucidă, cererea bizantină, făgăduiala papei, căutarea de pământuri. Urmările vin după: negoțul orașelor italiene, slăbirea Bizanțului, ruptura dintre Biserici, ordinele militare.

  7. Fulcher și Robert redau diferit discursul de la Clermont. Explică, în trei-patru propoziții, ce poate spune totuși un istoric despre acel discurs.

    Un răspuns bun

    Nici Fulcher, nici Robert nu dau cuvintele papei: amândoi scriu după 1099, din amintire sau din auzite, și fiecare alege ce i se pare însemnat. La Fulcher, papa cere ajutor pentru creștinii din Răsărit; la Robert, vorbește despre Sfântul Mormânt și despre pământ. Istoricul poate reține ce au în comun versiunile: papa a chemat la o expediție armată spre Răsărit și a făgăduit iertarea păcatelor. Restul arată ce credeau cronicarii, după victorie, că a însemnat chemarea.

    Când sursele diferă, se caută ce spun toate și se explică de ce se despart.

Termeni

cruciadă
Expediție militară pornită la chemarea papei; cele mai mari, între 1096 și 1291, au avut ca țintă cucerirea sau apărarea Ierusalimului și a Țării Sfinte. Participanții purtau o cruce cusută pe haină.
Țara Sfântă
Numele dat de creștini ținutului în care a trăit Iisus (Palestina), cu Ierusalimul.
Clermont
Oraș din Franța unde, la 27 noiembrie 1095, papa Urban al II-lea a chemat la cruciadă.
Manzikert
Loc din răsăritul Asiei Mici unde, în 1071, turcii selgiucizi l-au învins pe împăratul bizantin.
Prima Cruciadă
Expediția din 1096–1099, încheiată cu cucerirea Ierusalimului la 15 iulie 1099.
state cruciate
Cele patru state întemeiate de cruciați în Răsărit: comitatul Edessei, principatul Antiohiei, regatul Ierusalimului și comitatul Tripoli.
Saladin
Sultan al Egiptului și al Siriei; în 1187 i-a învins pe cruciați la Hattin și a luat Ierusalimul.
Cruciada a IV-a
Expediția din 1202–1204, pornită spre Egipt și încheiată cu cucerirea și jefuirea Constantinopolului.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 5.2 „Biserica în Evul Mediu”; SS 5.3 „Cruciadele. Ciocnirea civilizațiilor”; FIL 5.3 „Cruciadele. Ciocnirea civilizațiilor”. Competențe specifice urmărite: 1.2.