Istorie IX

Capitolul 4 · RomaLecția 4.3SS Numai pentru științe sociale · în plus față de profilul tău

Roma antică. De la Regalitate la Imperiu: expansiune și romanizare

Legea la vedere: Legile celor XII Table

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
451–445 î.Hr. · Antichitate

Ce se schimbă într-un oraș când legea poate fi citită de oricine?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 4

În același timp, în altă parte
  • Creta. La Gortyna, pe la mijlocul secolului al V-lea î.Hr., legi despre viața de familie și despre avere au fost săpate în piatră, pe 12 coloane, cu scriere veche. sursa
  • Atena. Pe la 451 î.Hr., la propunerea lui Pericle, atenienii au hotărât că cetățean este numai cel născut din doi părinți cetățeni. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Legile celor XII Table au fost săpate în bronz și puse în Forul roman pe la 449 î.Hr. Câte dintre cele douăsprezece table se mai păstrează azi?

Vezi răspunsul

Niciuna. Nu s-a păstrat nicio tablă și nicio copie întreagă. Tot ce se poate citi azi sunt frânturi citate de autori de mai târziu: Cicero, în secolul I î.Hr., juristul Gaius și scriitorul Aulus Gellius, în secolul al II-lea d.Hr. Din aceste citate, învățații au refăcut o parte din text și au așezat rândurile pe table după cum au socotit.

Marcus Tullius Cicero, născut în 106 î.Hr., își amintea la maturitate de școala copilăriei: „Învățam, copii fiind, cele Douăsprezece Table ca pe un cântec de neocolit; acum nu le mai învață nimeni.” Legile pe care le învățase pe de rost aveau atunci vreo 350 de ani. Începeau cu o poruncă scurtă: „Dacă îl cheamă la judecată, să meargă.”

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

De ce au cerut plebeii legi scriseDe ce

În primii ani ai Republicii, la Roma se judeca după obicei. Regulile nu erau scrise nicăieri: le țineau minte și le tălmăceau, adică le explicau, preoții numiți pontifi, toți patricieni. Un plebeu chemat la judecată nu avea de unde afla dinainte ce spune legea, iar judecătorul patrician o putea tălmăci cum voia. De aceea, tribunii plebei au cerut ani la rând ca legile să fie scrise și cunoscute de toți.

Titus Livius povestește că în 451 î.Hr. toate magistraturile au fost oprite pentru un an și puterea a fost dată unei comisii de zece bărbați, decemvirii, cu sarcina de a scrie legile. Decemvirii au alcătuit zece table, votate de adunarea centuriată. În 450 î.Hr., o a doua comisie a adăugat două. În 449 î.Hr., consulii au pus legile, săpate în bronz, în For, piața publică a Romei. Așa au apărut Legile celor XII Table, prima lege scrisă a Romei. Titus Livius III, 31–57. Scrie după 27 î.Hr., la peste 400 de ani după decemviri, din cronici romane mai vechi.

Pentru curioși

Titus Livius povestește că, înainte de a alege decemvirii, romanii au trimis trei soli la Atena, să copieze legile lui Solon. Istoricii se îndoiesc de această călătorie, dar unele reguli, cum sunt cele despre înmormântări, seamănă cu legile grecești; Cicero însuși spune că au fost luate „aproape întocmai” de la Solon.

A doua comisie de decemviri nu a vrut să lase puterea la sfârșitul anului. Plebeii s-au retras din nou din oraș, iar magistraturile obișnuite au fost puse la loc în 449 î.Hr.

Ce scria în eleCe s-a întâmplat

Legile sunt porunci scurte despre viața de zi cu zi. Judecata (Tabla I): cel chemat la judecată este dator să vină; dacă este bolnav sau bătrân, cel care îl cheamă îi dă un animal de povară. Datoriile (Tabla a III-a): datornicul are 30 de zile să plătească; apoi creditorul îl poate lua și ține legat.

Familia (Tabla a IV-a): tatăl, pater familias, are asupra copiilor putere de viață și de moarte și îi poate vinde; dar „dacă tatăl își vinde fiul de trei ori, fiul să fie liber de tată”. Vătămările (Tabla a VIII-a): „Dacă i-a rupt un mădular [o mână ori un picior] și nu se împacă cu el, să fie talion”, adică vinovatul pățește la fel; aceasta este legea talionului. Pentru un os rupt se plătea o amendă: 300 de ași dacă rănitul era om liber, 150 dacă era sclav. Text de lege din 451–450 î.Hr., cunoscut numai din citatele lui Festus, Gaius și Aulus Gellius, făcute după vreo 600 de ani.

Legile scrise au păstrat și inegalitatea. Tabla a XI-a oprea căsătoria dintre patricieni și plebei. Oprirea a ținut puțin: în 445 î.Hr., după Titus Livius, o lege propusă de tribunul Canuleius a desființat-o. Cicero, Despre stat II, 37 (54–51 î.Hr., la aproape 400 de ani după): „cea mai neomenoasă lege”; desființarea: Titus Livius IV, 1.

Douăsprezece table, numerotate de la I la XII, desenate cu linie punctată: așezarea regulilor pe table este dedusă de editori. Cinci reguli cunoscute din citate: Tabla I, judecata, cel chemat să meargă; Tabla a III-a, datoriile, 30 de zile de răgaz; Tabla a IV-a, familia, puterea lui pater familias; Tabla a VIII-a, vătămările, legea talionului; Tabla a XI-a, căsătoria dintre patricieni și plebei, oprită. Douăsprezece table, numerotate de la I la XII, desenate cu linie punctată: așezarea regulilor pe table este dedusă de editori. Cinci reguli cunoscute din citate: Tabla I, judecata, cel chemat să meargă; Tabla a III-a, datoriile, 30 de zile de răgaz; Tabla a IV-a, familia, puterea lui pater familias; Tabla a VIII-a, vătămările, legea talionului; Tabla a XI-a, căsătoria dintre patricieni și plebei, oprită. I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII I Judecata: cel chemat să meargă III Datoriile: 30 de zile de răgaz IV Familia: pater familias VIII Vătămările: legea talionului XI Căsătoria patrician–plebeu, oprită dedus de istorici a scris cineva atunci
Figura 1Cinci reguli din cele XII Table. Rândurile sunt cunoscute din citatele unor autori de mai târziu; pe ce tablă stătea fiecare au hotărât, în cea mai mare parte, editorii.

Nicio tablă nu s-a păstratDe unde știm

Tablele de bronz au pierit, iar o copie întreagă a textului nu există. Legile sunt cunoscute numai din ce au citat autori de mai târziu. Regula despre cele 30 de zile ale datornicului, de pildă, o dă Aulus Gellius, în cartea lui „Nopți atice”. Aulus Gellius, Nopți atice XX, 1, 42–45, scrisă în secolul al II-lea d.Hr., la vreo 600 de ani după decemviri.

Alte frânturi vin de la Cicero, de la juristul Gaius, care a scris un comentariu în șase cărți la cele XII Table, și din dicționare vechi care explicau cuvinte ieșite din uz. Din toate, învățații moderni au refăcut o parte din text. Unele rânduri păstrează cuvintele legii; altele sunt doar rezumatul unui autor antic. Pe ce tablă stătea fiecare regulă se știe rareori: așezarea pe table este, în cea mai mare parte, a editorilor. Reconstituirea folosită aici: S. Riccobono, Fontes iuris Romani antejustiniani I, Florența, 1941, cu izvorul antic al fiecărui rând.

Mai este o piedică. Citatele au trecut prin mâna multor copiști, iar limba lor a fost adusă mai aproape de latina clasică. Cuvintele citite azi nu sunt, literă cu literă, cele din 450 î.Hr.

Axă a timpului de la 450 î.Hr. la 200 d.Hr. Sus, tablele de bronz din 451–449 î.Hr., pierdute. Mai jos, autorii care le citează, fiecare cu o săgeată înapoi spre table: Cicero, în secolul I î.Hr., la vreo 350 de ani; Titus Livius, după 27 î.Hr., la peste 400 de ani; Aulus Gellius și Gaius, în secolul al II-lea d.Hr., la vreo 600 de ani. Axă a timpului de la 450 î.Hr. la 200 d.Hr. Sus, tablele de bronz din 451–449 î.Hr., pierdute. Mai jos, autorii care le citează, fiecare cu o săgeată înapoi spre table: Cicero, în secolul I î.Hr., la vreo 350 de ani; Titus Livius, după 27 î.Hr., la peste 400 de ani; Aulus Gellius și Gaius, în secolul al II-lea d.Hr., la vreo 600 de ani. 451–449 î.Hr. table de bronz, pierdute 200 d.Hr. Cicero, sec. I î.Hr. la vreo 350 de ani Titus Livius, după 27 î.Hr. la peste 400 de ani Aulus Gellius, Gaius, sec. II d.Hr.: vreo 600 de ani
Figura 2Nicio tablă nu s-a păstrat. Tot ce se citește azi vine de la autori care au scris la sute de ani după decemviri.

Ce a schimbat legea scrisăDe ce

Pentru că legea stătea în For, oricine știa să citească, sau avea pe cineva care să-i citească, putea afla ce i se cuvine și ce riscă. De aceea, un magistrat nu mai putea născoci o regulă pe loc, iar tălmăcirea legii a ieșit, încetul cu încetul, din mâna pontifilor. Aceeași procedură era valabilă pentru patrician și pentru plebeu: Tabla a IX-a oprea legile făcute pentru un singur om și cerea ca un cetățean să fie judecat pentru o faptă pedepsită cu moartea numai în fața adunării celei mari a poporului. Explicație a istoricilor; regulile Tablei a IX-a sunt cunoscute din Cicero, Despre legi III, 44.

Legea scrisă nu i-a făcut pe romani egali: datornicul sărac ajungea tot în lanțuri, iar sclavul valora jumătate. A dat însă o măsură comună, la care se putea face apel. Titus Livius numea cele XII Table „izvorul întregului drept public și privat”. Pe ele s-a clădit dreptul roman, adunat o mie de ani mai târziu de împăratul Iustinian (527–565 d.Hr.).

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Legile celor XII Table, Tabla a III-a, 1–4 (despre datornici)

Ce fel de sursă
text
Cine
Decemvirii, comisia de zece bărbați aleasă să scrie legile Romei
Când a fost făcută
451–450 î.Hr.; rândurile sunt cunoscute numai din citatul lui Aulus Gellius (secolul al II-lea d.Hr.)
Despre ce moment vorbește
judecarea datoriilor la Roma, la mijlocul secolului al V-lea î.Hr.
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Nicio tablă nu s-a păstrat. Text reconstituit din Aulus Gellius, Nopți atice XX, 1, 42–45, și din Gaius, Instituții
Traducere
traducere de lucru din latină, după textul reconstituit de S. Riccobono, Fontes iuris Romani antejustiniani, I, Florența, 1941 (Universitatea Grenoble Alpes), confruntată cu versiunea engleză Johnson, Coleman-Norton și Bourne, Ancient Roman Statutes, Austin, 1961 (Avalon Project, Yale)

Pentru o datorie recunoscută și pentru cele judecate după lege, să fie treizeci de zile de răgaz. După aceea, [creditorul] să pună mâna pe el. Să-l ducă la judecată. Dacă nu plătește ce s-a judecat și nimeni nu se pune chezaș [garant] pentru el la judecată, să-l ia cu sine, să-l lege cu curea ori cu lanțuri de cincisprezece livre, nu mai puțin, sau, dacă vrea, mai grele.

Dacă [datornicul] vrea, să trăiască din ale sale. Dacă nu trăiește din ale sale, cel care îl ține legat să-i dea o livră de grăunțe pe zi. Dacă vrea, să-i dea mai mult.

Ce poate dovedi Arată ce reguli despre datorii erau puse pe seama celor XII Table: un răgaz de 30 de zile, dreptul creditorului de a-l lua și lega pe datornic, dar și hrana pe care îi era dator.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că acestea sunt cuvintele săpate în bronz în 450 î.Hr.: textul vine dintr-un citat făcut după vreo 600 de ani. Nici cât de des a fost aplicată regula nu spune: o lege arată ce este îngăduit.

Sursa B Ab urbe condita (De la întemeierea Romei), cartea a III-a, capitolele 34 și 57

Ce fel de sursă
text
Cine
Titus Livius, istoric roman din Padova (59 î.Hr.–17 d.Hr.)
Când a fost făcută
după 27 î.Hr., în vremea lui Augustus
Despre ce moment vorbește
anii 451–449 î.Hr., la Roma
Câți ani le despart
422 de ani
Unde se află azi
Cărțile I–X ale operei s-au păstrat în manuscrise medievale
Traducere
traducere de lucru din latină, după textul din The Latin Library (Titus Livius, Ab urbe condita III, 34, 6 și III, 57, 10)

Legile celor zece table au fost votate în adunarea centuriată; și astăzi, în această uriașă grămadă de legi îngrămădite unele peste altele, ele sunt izvorul întregului drept public și privat. (…)

Înainte să plece din oraș, [consulii] au pus în văzul tuturor, săpate în bronz, legile decemvirilor, numite ale celor Douăsprezece Table.

Ce poate dovedi Arată ce povesteau romanii din vremea lui Augustus despre facerea legilor: zece table votate în adunarea centuriată, apoi toate, săpate în bronz, puse în văzul tuturor. Dovedește și că în vremea lui erau socotite temelia dreptului roman.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură anii și amănuntele: Titus Livius scrie la peste 400 de ani după decemviri și nu a văzut tablele. Ce scria pe ele nu spune.

Cerințe

  1. Precizați secolul în care au fost alcătuite legile din sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Legile din sursa A au fost alcătuite în secolul al V-lea î.Hr. (451–450 î.Hr.).

  2. Numiți materialul în care au fost săpate legile, precizat în sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Legile au fost săpate în bronz.

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la drepturile creditorului asupra datornicului. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: după treizeci de zile, creditorul poate pune mâna pe datornic; îl poate duce la judecată; dacă datornicul nu plătește și nu are chezaș, creditorul îl poate lua cu sine; îl poate lega cu curea ori cu lanțuri de cel puțin cincisprezece livre. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că legile au fost aduse la cunoștința tuturor. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: consulii „au pus în văzul tuturor, săpate în bronz, legile decemvirilor”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: datornicul „nu plătește ce s-a judecat și nimeni nu se pune chezaș [garant] pentru el”. Efect: creditorul poate „să-l ia cu sine, să-l lege cu curea ori cu lanțuri”. Deoarece datoria judecată nu a fost plătită în cele treizeci de zile și nimeni nu a garantat pentru datornic, acesta ajunge legat în casa creditorului. Se primește și: cauză – datornicul ținut legat „nu trăiește din ale sale”; efect – cel care îl ține legat trebuie „să-i dea o livră de grăunțe pe zi”. Se punctează orice altă relație corectă între două informații din sursa A.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la felul în care legea îl apără pe datornic și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: legea este aspră cu datornicul, dar pune și margini puterii creditorului. Informație: datornicul are „treizeci de zile de răgaz”, iar cel care îl ține legat este dator „să-i dea o livră de grăunțe pe zi”. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informație.

Analiză de sursă, pas cu pas

Un rând din Tabla a VIII-a, citit pas cu pas

Sursa: „Dacă i-a rupt un mădular și nu se împacă cu el, să fie talion.” (Legile celor XII Table, VIII, 2)

  1. Ce fel de sursă este și de când?

    Este un text de lege, sursă scrisă, alcătuită în 451–450 î.Hr. (secolul al V-lea î.Hr.). Rândul este cunoscut din citatele lui Festus, Aulus Gellius și Gaius, făcute după vreo 600 de ani.

  2. Cine vorbește și cui?

    Vorbesc decemvirii, în numele poporului roman, către toți cetățenii. Legea poruncește: verbele sunt la imperativ („să fie”).

  3. Ce spune?

    Două informații: cine rupe altuia un mădular pățește la fel („să fie talion”); pedeapsa cade numai dacă vinovatul „nu se împacă” cu cel rănit, adică dacă nu îl despăgubește.

  4. Ce vrea să obțină?

    Legea vrea să pună o măsură răzbunării, cel mult un rău egal, și îi împinge pe cei doi spre împăcare prin plată.

  5. Ce nu poate dovedi singură?

    Rândul nu poate dovedi că romanii își rupeau mâinile unii altora la judecată: nu spune de câte ori s-a aplicat. Aulus Gellius scrie că, în vremea lui, talionul ieșise de mult din folosință.

Roșia Montană, 131

Un act scris într-un sat de mineri

La Alburnus Maior (azi Roșia Montană, județul Alba), în galeriile minelor de aur din provincia romană Dacia, minerii au găsit între 1786 și 1855 peste 30 de tăblițe de lemn acoperite cu ceară. S-au păstrat 25, scrise între anii 131 și 167. Toate sunt acte: împrumuturi, vânzări, contracte de muncă.

Cea mai veche poartă data de 6 februarie 131 și se află la Muzeul Național de Istorie a României, la București. Din text au rămas numai frânturi. Se citește însă cine l-a scris, Valerius Firmus, și pentru cine: Verzo, fiul lui Beusas, și Dasius, fiul lui Verzo, oameni cu nume ilire.

La aproape 600 de ani după cele XII Table, într-o provincie de la marginea imperiului, o învoială între locuitorii unui sat de mineri se făcea tot în scris, cu dată și cu numele celui care a scris-o.

Pe scurt

  1. Legile celor XII Table au fost alcătuite în 451–450 î.Hr. de două comisii de câte zece bărbați, decemvirii, și sunt prima lege scrisă a Romei.
  2. Le-au cerut plebeii, fiindcă până atunci se judeca după obicei, iar regulile erau știute și tălmăcite numai de preoții patricieni.
  3. Legile, săpate în bronz și puse în For, cuprindeau reguli despre judecată, datorii, familie (puterea lui pater familias), proprietate și pedepse, între care legea talionului.
  4. Au păstrat și inegalități: căsătoria dintre patricieni și plebei a fost oprită până în 445 î.Hr., iar rănirea unui sclav se plătea pe jumătate.
  5. Nicio tablă nu s-a păstrat: textul este refăcut din citatele unor autori de mai târziu, ca Cicero, Gaius și Aulus Gellius.
  6. Deoarece legea a fost scrisă și pusă la vedere, magistrații n-au mai putut-o tălmăci după plac; romanii au socotit cele XII Table izvorul întregului lor drept.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitLegile celor XII Table i-au făcut pe toți romanii egali.

    CorectAu făcut legea cunoscută tuturor, ceea ce este altceva. Conținutul a rămas inegal: patricienii și plebeii nu se puteau căsători între ei până în 445 î.Hr., iar datornicul sărac putea fi ținut în lanțuri.

  • GreșitTablele de bronz se pot vedea azi într-un muzeu din Roma.

    CorectNicio tablă nu s-a păstrat. Textul este refăcut de învățați din citate ale unor autori care au scris după 400–600 de ani.

  • GreșitCele XII Table sunt cele mai vechi legi scrise din lume.

    CorectSunt prima lege scrisă a Romei. În Mesopotamia, legile regelui Hammurabi fuseseră săpate în piatră cu vreo 1.300 de ani mai devreme.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. De ce au cerut plebeii ca legile să fie scrise?

    Răspuns

    b) Fiindcă regulile erau știute și tălmăcite numai de preoții patricieni. Până în 451 î.Hr. se judeca după obicei, iar obiceiul îl cunoșteau pontifii, toți patricieni. Legea scrisă putea fi cunoscută dinainte de oricine. Puterea tatălui a rămas în lege.

  2. Cine a alcătuit Legile celor XII Table?

    Răspuns

    c) Decemvirii, comisii de câte zece bărbați. În 451 î.Hr. magistraturile au fost oprite și puterea a fost dată unei comisii de zece, decemvirii; o a doua comisie a adăugat ultimele două table în 450 î.Hr.

  3. De unde cunosc istoricii textul celor XII Table?

    Răspuns

    c) Din citatele unor autori de mai târziu, ca Cicero, Gaius și Aulus Gellius. Tablele au pierit și nu există nicio copie întreagă. Rândurile cunoscute au fost adunate din ce au citat autori care scriau după 400–600 de ani.

  4. Dacă tatăl își vinde fiul de trei ori, fiul să fie liber de tată.

    Legile celor XII Table, IV, 2 (451–450 î.Hr.), rând păstrat de juriștii Gaius și Ulpian; traducere de lucru din latină, după S. Riccobono, FIRA I, 1941

    Ce arată acest rând despre familia romană din secolul al V-lea î.Hr.?

    Răspuns

    a) Că tatăl avea dreptul să își vândă fiul, dar legea îi punea o margine. Rândul presupune că tatăl își poate vinde fiul și hotărăște că, după a treia vânzare, puterea lui încetează. Este o margine pusă puterii lui pater familias, nu desființarea ei.

  5. Așază în ordine evenimentele și scrierile legate de cele XII Table.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Prima comisie de decemviri scrie zece table (451 î.Hr.)
    2. Consulii pun legile, săpate în bronz, în For (449 î.Hr.)
    3. Legea lui Canuleius îngăduie căsătoria dintre patricieni și plebei (445 î.Hr.)
    4. Titus Livius începe să scrie istoria Romei (27 î.Hr.)
    5. Valerius Firmus scrie un act pentru Verzo, la Alburnus Maior (131 d.Hr.)

    Întâi legile (451), apoi afișarea lor (449) și desființarea unei reguli nedrepte (445). Titus Livius scrie abia peste 400 de ani, iar actul din Dacia este din anul 131 d.Hr.

  6. Împarte regulile după domeniul din care fac parte.

    Răspuns

    Judecată: Cel chemat la judecată este dator să vină.

    Datorii: Treizeci de zile de răgaz pentru plată; Cel ținut legat primește o livră de grăunțe pe zi.

    Familie: Fiul vândut de trei ori este liber de tată.

    Vătămări: Pentru un mădular rupt, talion; 300 de ași pentru osul rupt al unui om liber.

    Tabla I privea chemarea la judecată, Tabla a III-a datoriile, Tabla a IV-a puterea tatălui, iar Tabla a VIII-a vătămările și pedepsele lor.

  7. Regula despre cele 30 de zile ale datornicului este cunoscută numai dintr-un citat al lui Aulus Gellius, scris la vreo 600 de ani după decemviri. Explică, în trei-patru propoziții, cât de mult te poți sprijini pe el.

    Un răspuns bun

    Aulus Gellius nu a văzut tablele de bronz: citează dintr-un text copiat de multe ori timp de șase secole, cu limba adusă la zi. De aceea, nu se poate ști dacă fiecare cuvânt este cel din 450 î.Hr. Că legea dădea datornicului un răgaz o spune și juristul Gaius, fără să-i numească lungimea. Răgazul este, deci, sigur; cele 30 de zile se sprijină pe Gellius singur, iar formularea exactă rămâne o reconstituire.

    Un citat târziu poate păstra bine conținutul unei legi și prost cuvintele ei; ce spun doi autori este mai sigur decât ce spune unul singur.

Termeni

Legile celor XII Table
Prima lege scrisă a Romei, alcătuită în 451–450 î.Hr. și pusă în For pe douăsprezece table de bronz. Textul este cunoscut numai din citate.
decemviri
„Cei zece bărbați”: comisia care a primit pentru un an toată puterea, cu sarcina de a scrie legile (451 și 450 î.Hr.).
pater familias
Tatăl, capul familiei romane: avea putere deplină asupra soției, copiilor, sclavilor și averii casei.
legea talionului
Pedeapsa egală cu fapta: cine rupe altuia un mădular pățește la fel, dacă nu se împacă cu el prin plată.
obicei (drept nescris)
Reguli ținute minte și trecute din gură în gură, fără text scris; la Roma, înainte de 451 î.Hr., le tălmăceau pontifii.
For
Piața publică a Romei, locul adunărilor, al judecăților și al negoțului; acolo au fost puse tablele legii.
as
Unitate de valoare la Roma: în secolul al V-lea î.Hr., o livră de bronz, cântărită; mai târziu, și o monedă de bronz. În ași sunt socotite amenzile din cele XII Table.
Surse și legătura cu programa

Din programă: SS 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu: expansiune și romanizare”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.