Capitolul 6 · După RomaLecția 6.1TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Impactul marilor migrații. Europa Apuseană de la regatele germanice la Carol cel Mare
Ce s-a încheiat în 476? Marile migrații
Cum a ajuns Apusul roman, în o sută de ani, împărțit în regate germanice?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 6
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- India. În nordul Indiei domnea dinastia Gupta, întemeiată în 320; sub Chandragupta al II-lea (375–413), stăpânirea ei a ajuns până la Oceanul Indian. sursa
- Mexic. Teotihuacan, cel mai întins oraș din America Centrală de dinaintea spaniolilor, a avut cei mai mulți locuitori între secolele al IV-lea și al VI-lea. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
În 476, generalul Odoacru l-a dat jos de pe tron pe ultimul împărat roman din Apus, un băiat numit Romulus. Ce a făcut cu el?
Vezi răspunsul
I-a cruțat viața. O cronică scrisă în Italia pe la 550 spune că lui Odoacru i s-a făcut milă de vârsta băiatului, că i-a dat un venit de 6.000 de monede de aur și că l-a trimis în Campania, lângă Napoli, să trăiască în voie cu rudele lui. Însemnele imperiale au fost duse la Constantinopol, unde domnea celălalt împărat roman.
În 376, vizigoții au cerut voie împăratului roman Valens să treacă Dunărea: fugeau din calea hunilor. Au primit-o, cu datoria de a apăra provincia Tracia. După doi ani, la 9 august 378, lângă Adrianopol, aceiași goți au nimicit armata romană, iar Valens a murit în luptă.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Hunii împing, goții trec DunăreaCe s-a întâmplat
La nord de Dunăre și la răsărit de Rin trăiau popoare germanice: goți, vandali, franci, burgunzi, saxoni. Romanii le spuneau „barbari”, cuvânt luat de la greci, pentru care „barbar” era cel care vorbea o limbă de neînțeles. Mulți dintre ei luptau de mult pentru Roma ca federați: aliați așezați pe pământ roman, cu datoria de a-i apăra granița.
Pe la 375, hunii, călăreți nomazi veniți din stepele Asiei, i-au atacat pe goții de la nordul Mării Negre. O parte a goților, vizigoții, a trecut Dunărea în 376. Lăsați fără hrană de generalii romani, s-au răsculat. La 9 august 378, la Adrianopol (azi Edirne, în Turcia), au zdrobit armata romană. De aici încep marile migrații: deplasarea unor popoare, cu femei, copii și care, spre provinciile imperiului și prin ele. Ammianus Marcellinus, fost ofițer roman, scrie la Roma, la cel mult 20 de ani după bătălie: abia o treime din armată a scăpat.
Roma jefuită de două oriCe s-a întâmplat
În 395, la moartea împăratului Teodosiu, imperiul a rămas împărțit în două: Apusul, condus din Italia, și Răsăritul, cu capitala la Constantinopol. În 406, vandalii, alanii și suevii au trecut Rinul pe la Mainz, iar în 409 au ajuns în Spania. În august 410, vizigoții regelui Alaric au intrat în Roma și au jefuit-o trei zile. În 418 au primit pământ în sudul Galiei, ca federați, și au întemeiat acolo un regat cu reședința la Toulouse, întins mai târziu peste Spania. Pentru 410: Ieronim scrie din Betleem în 412, iar Orosius în 417–418, amândoi la câțiva ani după jaf și departe de Roma.
Vandalii regelui Genseric au trecut în 429 în Africa de Nord, au luat Cartagina în 439 și, în 455, au jefuit Roma timp de 14 zile. Hunii lui Attila (434–453) stăpâneau atunci de la Rin până la Don. În 451, generalul roman Aetius, ajutat de vizigoți, le-a oprit înaintarea în Galia, pe Câmpiile Catalaunice. După moartea lui Attila, în 453, stăpânirea hunilor s-a destrămat. Prosper din Aquitania, om al vremii, și-a dus cronica până în 455, anul jafului; întinderea stăpânirii hunilor este socotită de istorici.
Pentru curioși
În 452, Attila a intrat în Italia și a distrus orașul Aquileia. Pe râul Mincio l-a întâmpinat o solie condusă de papa Leon I, iar hunii s-au întors în Panonia. Credința populară a pus plecarea lor pe seama papei; în tabăra lui Attila erau însă foamete și boli, iar armata Imperiului de Răsărit îl amenința din spate.
În 455, papa Leon I a ieșit și în întâmpinarea lui Genseric. A obținut ca locuitorii Romei să fie cruțați; orașul a fost totuși jefuit.
476: ce s-a încheiat și ce a mers mai departeDe unde știm
În 475, generalul Orestes l-a alungat pe împăratul Iulius Nepos și l-a pus pe tron pe fiul său, Romulus, poreclit Augustulus, „micul Augustus”, fiindcă era tânăr. Soldații germanici din Italia au cerut pământ, iar Orestes i-a refuzat. Ei și-au ales rege pe Odoacru, care, după o cronică, l-a ucis pe Orestes la 28 august 476 și l-a dat jos pe Romulus. Cronica numită Anonymus Valesianus, scrisă în Italia pe la 550, la vreo 75 de ani după fapte.
Odoacru a rămas rege și a lăsat tronul de împărat gol. Senatul din Roma a dus însemnele imperiale la Constantinopol, împăratului Zenon, cu vorba că Apusul se poate lipsi de un împărat al lui: unul singur ajunge. De aceea anul 476 este socotit sfârșitul Imperiului Roman de Apus. Imperiul Roman de Răsărit a dăinuit până în 1453. Malchus, istoric din Răsărit, scrie sub împăratul Anastasie (491–518), la cel mult 42 de ani după solie; s-au păstrat numai fragmente.
Pentru curioși
Solii au cerut pentru Odoacru rangul de patrician și cârmuirea Italiei. Zenon le-a răspuns că Apusul are încă un împărat legiuit, pe Iulius Nepos, refugiat în Dalmația, dar a lăsat Italia în seama lui Odoacru. Nepos și-a păstrat titlul până a fost ucis, în 480, fără să se mai întoarcă în Italia; de aceea Romulus este socotit ultimul împărat roman din Apus.
Regatele germaniceCe s-a întâmplat
Pe pământul Apusului s-au ridicat regate germanice, numite în cărțile mai vechi „regate barbare”: al vizigoților în Spania, al vandalilor în Africa de Nord, al burgunzilor pe Ron, al francilor în Galia, al ostrogoților în Italia. În Britania s-au așezat anglii, saxonii și iuții. Regele ostrogot Teodoric l-a învins pe Odoacru în 493 și a domnit în Italia până în 526: a lăsat romanilor slujbele civile, iar goților armata. Goții și vandalii erau creștini arieni, despărțiți prin credință de supușii lor romani. Regele francilor, Clovis (481–511), a trecut pe la 496 la creștinismul catolic, credința galo-romanilor pe care îi stăpânea. În 568, longobarzii au intrat în Italia; cu ei se încheie, de obicei, șirul marilor migrații. Pentru Teodoric: cronica Anonymus Valesianus, scrisă în Italia pe la 550, la vreo 25 de ani după moartea regelui (526).
De ce au reușit și ce a urmatDe ce
Cauza de durată a fost slăbiciunea Apusului: își apăra granițele cu soldați germanici, iar provinciile i se desprindeau una câte una. Africa, mare parte din Galia și din Spania erau pierdute înainte de 476. Cauza imediată a fost venirea hunilor, pe la 375, care i-a împins pe goți peste Dunăre. Popoarele germanice căutau în imperiu pământ și siguranță; odată așezate, și-au păstrat regii. Goții, vandalii sau francii erau, arată istoricii de azi, popoare tinere, închegate pe drum și în luptă din grupuri de origini diferite, strânse în jurul unui rege. Explicație a istoricilor, din cronici și legi: cauzele, după J. B. Bury (1923); alcătuirea popoarelor, după P. Delogu (Treccani, 2010).
Urmările: Apusul a rămas fără împărat până în anul 800, iar în locul provinciilor au apărut regate conduse de regi germanici. În ele au mers mai departe limba latină, legile romane și Biserica: regele vizigot Alaric al II-lea a dat în 506 o carte de legi romane pentru supușii săi romani. Din amestecul localnicilor cu noii-veniți s-au format, în secolele următoare, popoare și limbi noi. Migrațiile au continuat: slavii au ajuns în secolul al VI-lea la Dunăre și în Balcani, arabii au cucerit Spania vizigotă în 711, ungurii s-au așezat în Câmpia Panonică în 896, iar normanzii au întemeiat în 911 ducatul Normandiei.

Autorul imaginii: Cristian Chirita, CC BY 3.0, sursa. Imagine micșorată.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Scrisoarea 127, către Principia
Pe când se petreceau acestea la Ierusalim, din Apus a sosit un zvon cumplit. Roma fusese asediată, iar cetățenii ei, siliți să-și răscumpere viața cu aur. Apoi, astfel jefuiți, au fost asediați din nou, ca să-și piardă, după avere, și viața. Glasul mi se oprește în gât și suspinele îmi curmă vorbele în timp ce dictez. Cetatea care cucerise lumea întreagă a fost ea însăși cucerită; ba mai mult, foametea a luat-o înaintea sabiei și puțini cetățeni au mai rămas ca să fie luați prizonieri.
Ce poate dovedi Arată cum a fost primită vestea căderii Romei de un creștin învățat din Răsărit, la doi ani după fapte: ca o nenorocire de necrezut. Dă și trei fapte: două asedii, o răscumpărare în aur, foamete.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură ce s-a petrecut în oraș: Ieronim era la Betleem și scrie din auzite, într-o scrisoare de laudă pentru o prietenă moartă în urma jafului. Câți oameni au murit nu spune.
Sursa B Istorii împotriva păgânilor, cartea a VII-a, capitolul 39
Sosește Alaric; împresoară Roma înspăimântată, o tulbură, pătrunde în ea. Dăduse însă mai întâi poruncă: pe cei care se vor fi adăpostit în locurile sfinte, și mai ales în bazilicile sfinților apostoli Petru și Pavel, să-i lase, înainte de toate, neatinși și în siguranță; apoi, oricât ar râvni la pradă, să se ferească, pe cât pot, de vărsarea de sânge. (…)
A treia zi după ce intraseră în oraș, barbarii au plecat de bunăvoie, după ce dăduseră foc câtorva clădiri.
Ce poate dovedi Arată că, la șapte-opt ani după jaf, un autor creștin îl putea înfățișa pe Alaric ca pe un cuceritor care cruță bisericile, și dă durata jafului: trei zile.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură că porunca a fost dată și ascultată: Orosius scrie ca să arate că vremurile creștine nu sunt mai rele decât cele dinainte și micșorează nenorocirea.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți orașul cucerit, precizat în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa B, două informații referitoare la porunca dată de Alaric. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că locuitorii Romei au suferit de foame. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la felul în care s-au purtat vizigoții la Roma, în 410, și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)
Citirea unei hărți
Cum citești harta marilor migrații
Titlul și data hărții
Titlul hărții este „Marile migrații, 375–455: trei drumuri”. Harta adună pe aceeași foaie drumuri făcute în 80 de ani, de la sfârșitul secolului al IV-lea până la mijlocul secolului al V-lea.
Legenda
Fiecare drum are numele poporului scris lângă el: huni, vizigoți, vandali. Anul scris lângă un loc arată când a ajuns poporul acolo. Crucea de la Adrianopol arată o bătălie, iar linia cu „500 km” dă scara.
Trei repere
Trei repere: Dunărea și Rinul, granița de nord a imperiului; Marea Mediterană; orașele Roma și Cartagina.
Ce se schimbă
Urmărește o săgeată de la un capăt la altul. Vizigoții: Dunăre 376, Adrianopol 378, Roma 410, Toulouse, în sudul Galiei, 418. Vandalii: Mainz, pe Rin, 406, Spania 409, Africa 429, Cartagina 439, Roma 455.
O propoziție despre hartă
Harta arată că, între 375 și 455, hunii au venit dinspre răsărit, vizigoții au trecut Dunărea, iar vandalii au trecut Rinul; cele două popoare germanice au ajuns în provinciile Imperiului Roman de Apus, până în sudul Galiei și în Africa de Nord, și au intrat pe rând în Roma.
Pietroasele, Buzău
Douăsprezece piese de aur de pe dealul Istrița
În martie–aprilie 1837, doi țărani care scoteau piatră de pe dealul Istrița, la Pietroasele (județul Buzău), au găsit un tezaur de aur. Din cele 22 de piese, autoritățile au mai putut recupera 12, care cântăresc împreună aproape 19 kg: un platou mare, o cană, o cupă cu figuri în relief, trei colane, patru fibule în formă de păsări și două vase împodobite cu pietre prețioase. De la fibule îi vine numele popular, „Cloșca cu puii de aur”. Pe unul dintre colane sunt gravate rune, literele popoarelor germanice; citirea cea mai probabilă este „închinat lui Jupiter al goților”.
Tezaurul se află la Muzeul Național de Istorie a României, la București. După arheologii muzeului, piesele au fost lucrate între anul 360 și prima jumătate a secolului al V-lea și au fost îngropate spre mijlocul secolului al V-lea, poate de ostrogoți. Lucrări mai vechi îl datau în secolul al IV-lea și îl puneau pe seama vizigoților.
Pe scurt
- Marile migrații (375–568) sunt deplasările hunilor și ale popoarelor germanice spre provinciile Imperiului Roman și prin ele.
- Pe la 375, hunii i-au împins pe goți peste Dunăre; în 378, la Adrianopol, vizigoții au învins armata romană, iar împăratul Valens a murit în luptă.
- Roma a fost jefuită de vizigoții lui Alaric în 410 și de vandalii lui Genseric în 455.
- În 476, Odoacru l-a detronat pe Romulus Augustulus: este sfârșitul Imperiului Roman de Apus, în timp ce Imperiul Roman de Răsărit a dăinuit până în 1453.
- Pe pământul Apusului s-au format regate germanice: vizigot în Spania, vandal în Africa de Nord, franc în Galia (Clovis, creștinat pe la 496), ostrogot în Italia (Teodoric).
- Urmări: Apusul a rămas fără împărat, în noile regate s-au păstrat latina, legile romane și Biserica, iar din amestecul localnicilor cu noii-veniți s-au format popoare și limbi noi.
Greșeli frecvente
GreșitÎn 476 a dispărut Imperiul Roman.
CorectÎn 476 a fost dat jos ultimul împărat roman din Apus. Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol, a dăinuit până în 1453.
GreșitAnul 476 este în secolul al IV-lea.
CorectAnul 476 este în secolul al V-lea, care ține de la 401 la 500. Anul 378, al bătăliei de la Adrianopol, este în secolul al IV-lea.
GreșitPopoarele germanice au venit ca să distrugă imperiul.
CorectDupă istorici, căutau pământ și siguranță în imperiu. Mulți luptaseră pentru Roma ca federați, iar regii lor au păstrat legi și slujbași romani: Teodoric a lăsat romanilor slujbele civile.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce i-a făcut pe goți să treacă Dunărea în imperiu?
Răspuns
b) Atacul hunilor, veniți din stepele Asiei. Hunii i-au atacat pe goți pe la 375, iar vizigoții au trecut Dunărea în 376. Odoacru, jaful vandalilor (455) și împărțirea din 395 vin mai târziu.
Ce s-a încheiat în anul 476?
Răspuns
c) Șirul împăraților romani din Apus. Odoacru l-a detronat pe Romulus Augustulus, ultimul împărat roman din Apus. Imperiul de Răsărit a dăinuit până în 1453, stăpânirea hunilor se destrămase după 453, iar regatul vizigot a ținut până în 711.
Care popor a întemeiat un regat în Africa de Nord?
Răspuns
d) Vandalii. Vandalii lui Genseric au trecut în Africa în 429 și au luat Cartagina în 439. Vizigoții s-au așezat în sudul Galiei și în Spania, ostrogoții în Italia, francii în Galia.
Nu se adăpostesc niciodată în clădiri (…). La ei nu se găsește nici măcar o colibă acoperită cu stuf. Rătăcind prin munți și păduri, se deprind din leagăn să rabde frigul, foamea și setea.
Ce spune fragmentul despre felul de viață al hunilor?
Răspuns
b) Erau nomazi, fără case și fără așezări statornice. Ammianus îi descrie fără clădiri și mereu pe drum. Este privirea unui roman care nu-i prețuiește: același autor îi numește mai sus „fiare cu două picioare”.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Bătălia de la Adrianopol (378 d.Hr.)
- Vizigoții lui Alaric jefuiesc Roma (410 d.Hr.)
- Vandalii lui Genseric jefuiesc Roma (455 d.Hr.)
- Odoacru îl detronează pe Romulus Augustulus (476 d.Hr.)
- Teodoric îl învinge pe Odoacru (493 d.Hr.)
- Longobarzii intră în Italia (568 d.Hr.)
Adrianopol (378) deschide șirul; Roma este jefuită de vizigoți (410), apoi de vandali (455); urmează detronarea din 476, regatul lui Teodoric (493) și longobarzii (568).
Așază fiecare nume și fiecare regat la poporul lui.
Răspuns
Vizigoți: Alaric; Regat în Spania.
Vandali: Genseric; Regat în Africa de Nord.
Franci: Clovis; Regat în Galia.
Ostrogoți: Teodoric; Regat în Italia.
Alaric a jefuit Roma cu vizigoții, care s-au așezat apoi în Galia de sud și în Spania; Genseric a dus vandalii în Africa; Clovis a domnit peste franci, în Galia; Teodoric, peste ostrogoți, în Italia.
Explică, în trei-patru propoziții, de ce anul 476 este un reper ales de istorici, și mai puțin o zi în care lumea s-a schimbat dintr-odată.
Un răspuns bun
În 476, Odoacru l-a detronat pe Romulus Augustulus și a trimis însemnele imperiale la Constantinopol. Apusul era însă de mult împărțit: vizigoții, vandalii și burgunzii aveau regate, iar Roma fusese jefuită în 410 și în 455. Imperiul Roman de Răsărit a mers mai departe până în 1453, iar Iulius Nepos, împăratul alungat în 475, și-a păstrat titlul în Dalmația până în 480. Istoricii au ales 476 ca hotar fiindcă Odoacru a lăsat tronul gol: Romulus este socotit ultimul împărat roman din Apus.
Un reper cronologic este o înțelegere între istorici: prinde într-un an o schimbare care a durat o sută de ani.
Termeni
- marile migrații
- Deplasările hunilor și ale popoarelor germanice spre provinciile Imperiului Roman și prin ele, între anii 375 și 568.
- barbar
- La greci și la romani, cel care vorbea o limbă de neînțeles, apoi orice străin. Cuvântul arată cum îi vedeau romanii pe ceilalți.
- federați
- Aliați ai Romei, așezați pe pământ roman cu datoria de a-i apăra granița (în latină, foederati).
- regate germanice
- Statele întemeiate de popoarele germanice pe pământul Imperiului Roman de Apus, în secolele V–VI; numite și „regate barbare”.
- huni
- Popor de călăreți nomazi venit din stepele Asiei, ajuns în Europa în secolul al IV-lea; sub Attila (434–453) a stăpânit de la Rin până la Don.
- creștini arieni
- Creștini care urmau învățătura preotului Arie, potrivit căreia Fiul este creat de Tatăl și mai mic decât El. Goții și vandalii erau arieni.
- Adrianopol
- Oraș din Tracia (azi Edirne, în Turcia), unde vizigoții au învins armata romană la 9 august 378.
Surse și legătura cu programa
- Ieronim, Scrisoarea 127 (către Principia), trad. W. H. Fremantle, G. Lewis, W. G. Martley, Nicene and Post-Nicene Fathers II/6, 1893 – New Advent – sursa A (§ 12); data scrisorii, 412
- Paulus Orosius, Historiae adversum paganos, VII, 39, text latin după ediția C. Zangemeister (1889) – attalus.org – sursa B: porunca lui Alaric, bazilicile Petru și Pavel, plecarea în a treia zi; „indignatione Dei”
- Ammianus Marcellinus, Res gestae, XXXI, trad. J. C. Rolfe, Loeb Classical Library, 1939 – LacusCurtius – hunii (XXXI, 2); goții lăsați fără hrană (XXXI, 4–5); Adrianopol, a cincea zi înainte de idele lui august 378; abia o treime din armată a scăpat (XXXI, 13)
- Anonymus Valesianus, Pars posterior, 36–38 și 45, text latin (Loeb, 1939) – LacusCurtius – detronarea lui Romulus, venitul de 6.000 de solidi, trimiterea în Campania
- J. B. Bury, History of the Later Roman Empire, Londra, 1923, vol. I, cap. XII – LacusCurtius – soldații cer pământ; Orestes ucis la 28 august 476; solia Senatului la Zenon și însemnele imperiale (după Malchus); provinciile desprinse înainte de 476
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Visigoti – trecerea Dunării în 376, cu datoria de a apăra Tracia; federați în Aquitania (418), regatul de la Toulouse; Breviarul lui Alaric (506); 711
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Vandali – Rinul la Mainz în 406, Spania în 409, Africa în 429, Cartagina în 439; credința ariană
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Genserico – jaful Romei din 455, 14 zile; papa Leon I
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Alarico I – intrarea în Roma în august 410, jaf de trei zile; vizigoții, federați și arieni
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Attila – domnia 434–453; Câmpiile Catalaunice, 451; Italia, 452, solia papei Leon I, foametea și bolile
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Unni – originea hunilor, înaintarea peste Don și spre Dunăre; întinderea stăpânirii lui Attila, de la Rin la Don
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Odoacre – Odoacru rege; răspunsul lui Zenon; sfârșitul lui Odoacru
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Giulio Nepote – Nepos alungat în 475, cu titlul păstrat în Dalmația până la moarte, în 480
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Teodorico – victoria asupra lui Odoacru (493), moartea în 526; slujbele civile la romani, cele militare la goți
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Clodoveo I – domnia 481–511; trecerea la catolicism, 496
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul Folkevandringstiden – hotarele perioadei: pe la 375 (atacul hunilor asupra goților) – longobarzii în Italia, din 568
- Muzeul Național de Istorie a României, Tezaurul de la Pietroasa – descoperirea din martie–aprilie 1837; 12 piese din 22, aproape 19 kg; lista pieselor; inscripția runică; datarea pieselor și a îngropării; atribuirea
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Adrianopoli – bătălia din 378, moartea lui Valens; Edirne
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Barbaro – sensul cuvântului „barbar” la greci
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Gupta – dinastia Gupta, din 320; Chandragupta al II-lea (375–413)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Teotihuacán – cel mai întins centru urban al Mesoamericii; populația cea mai mare în secolele IV–VI
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Slavi – slavii la Dunăre și în Balcani, în secolul al VI-lea
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Normanni – ducatul Normandiei, 911
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ungheria – așezarea ungurilor în Câmpia Panonică, 896
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Burgundi – regatul burgunzilor pe Ron (Lyon, Vienne, Geneva)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Anglosassoni – anglii, saxonii și iuții în Britania
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Paolo Orosio – Orosius, ucenic al lui Augustin și al lui Ieronim; cartea scrisă în 417–418
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ammiano Marcellino – Ammianus, ofițer, scrie la Roma în ultimii ani ai secolului al IV-lea
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Romolo Augustolo – împărat în Apus (475–476), porecla Augustulus, trimis lângă Napoli
- Anonymus Valesianus, introducerea ediției Loeb (1939) – LacusCurtius – partea a doua a cronicii, scrisă pe la 550
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul san Girolamo – Ieronim, stabilit la Betleem din 386
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Teodosio I – moartea lui Teodosiu, 395, și împărțirea imperiului (sursa tabelului de evenimente)
- Treccani, Dizionario di Storia (2010), articolul Le invasioni barbariche, de Paolo Delogu – popoarele migrațiilor: formațiuni relativ recente, născute din alăturarea unor grupuri etnice și culturale eterogene, prin migrație și conflict („etnogeneză”); identitatea lor s-a format în cursul migrațiilor
- Photius, Biblioteca, cod. 78 (Malchus), trad. J. H. Freese, 1920 – tertullian.org – istoria lui Malchus, în șapte cărți, până la moartea lui Nepos
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Anastasio I imperatore d’Oriente – Anastasie I, urmașul lui Zenon (491–518), sub care a scris Malchus
- Catholic Encyclopedia (New Advent), articolul Tiro Prosper of Aquitaine – cronica lui Prosper are trei ediții, ultima dusă până în 455
Din programă: TC 4.1 „Impactul marilor migrații. Europa Apuseană de la regatele germanice la Carol cel Mare”; SS 4.1 „Impactul marilor migrații. Europa Apuseană de la regatele germanice la Carol cel Mare”; FIL 4.1 „Impactul marilor migrații. Europa Apuseană de la regatele germanice la Carol cel Mare”. Competențe specifice urmărite: 1.1.