Geneza lumii medievale
Capitolul 6
După Roma – trei moștenitori: regii germanici, Bizanțul, Islamul
Cine moștenește Roma?
Fiecare punct este o stea care are un nume oficial, așezată acolo unde se vede din România la ora 21. Stelele strălucitoare au nume oficiale. Din ce limbă vin cele mai multe: greacă, latină sau arabă?
Aproape trei din patru stele strălucitoare au nume arabe
Astronomii măsoară strălucirea unei stele cu un număr numit magnitudine: cu cât numărul este mai mic, cu atât steaua se vede mai bine. Din România răsar 128 de stele mai strălucitoare de magnitudinea 3 care au un nume oficial. 95 dintre ele poartă nume arabe, 10 au nume grecești și nouă latinești.
Câteva dintre cele mai strălucitoare fac excepție: Sirius, Arcturus și Procyon au nume grecești, iar Capella are nume latinesc.
Seara, afară, întoarce-te cu fața spre sud și ține telefonul în dreptul cerului. Cu săgețile de la orizont te întorci spre alt punct cardinal; alături alegi orașul și luna.
Carul Mare: șapte stele, șapte nume arabe
Dubhe, Merak, Phecda, Megrez, Alioth, Mizar și Alkaid: toate cele șapte stele ale Carului Mare au nume arabe. La fel cele trei ale Triunghiului de Vară: Vega înseamnă „vulturul care se năpustește”, Altair „vulturul în zbor”, iar Deneb „coada”.
În Orion, șapte din cele opt stele cu nume au nume arabe; a opta, Bellatrix, are nume latinesc.
Liniile dintre stele sunt un desen făcut de oameni, pentru orientare. Carul Mare stă deasupra orizontului în orice seară a anului. Orion se vede seara mai ales iarna: când un desen nu este întreg deasupra orizontului la ora 21, apare cerul din luna în care se vede cel mai bine.
Catalogul lui Ptolemeu a ajuns în Europa prin arabă
Ptolemeu a descris stelele în greacă, într-o carte cunoscută azi cu numele ei arab: Almagesta, din al-majisṭī, care vine la rândul lui din grecescul megístē, „cea mai mare”.
În 827–828, al-Ḥajjāj ibn Yūsuf ibn Maṭar a tradus-o din greacă în arabă pentru califul abbasid al-Maʾmūn: este cea mai veche traducere arabă care s-a păstrat. A doua a făcut-o Isḥāq ibn Ḥunayn și a revăzut-o Thābit ibn Qurra, în a doua jumătate a secolului al IX-lea. Pe la 964, al-Ṣūfī a scris Cartea stelelor fixe: a pornit de la Ptolemeu și a adăugat numele pe care arabii le dădeau de mult stelelor.
La Toledo, cândva între 1140 și 1175, Gerard din Cremona a tradus Almagesta din arabă în latină. Așa au ajuns în Europa numele folosite de învățații care scriau în arabă.
Pe cer se văd amândouă izvoarele: din cele 217 nume arabe, 102 vin din vechiul cer al arabilor, iar 77 redau descrieri din catalogul lui Ptolemeu. La 38, tabelul nu spune.
Betelgeuse a pornit de la o literă citită greșit
Arabii numeau steaua yad al-jauzāʾ, „mâna lui al-Jauza”; al-Jauza era o figură feminină pe care o vedeau în stelele Orionului de azi. Prima transcriere în latină a fost „bedalgeuze”: litera arabă y a fost citită drept b.
Saiph vine de la „sabia uriașului”, numele arab al altor patru stele din Orion; a fost pus mai târziu, din greșeală, pe steaua de azi. Mirach, din Andromeda, și Mizar, din Carul Mare, vin din același cuvânt arab, „cingătoarea”: la Mirach s-a păstrat o greșeală de copiere, iar Mizar a ajuns pe altă stea.
Din cele 217 nume arabe, tabelul arată 21 de nume cu scrierea stâlcită la copiere și 40 de nume mutate pe altă stea decât cea numită la început. Atinge o stea ca să îi afli numele și înțelesul.
Cu toate stelele numite, numele arabe coboară sub jumătate
Regula ține pentru stelele strălucitoare. Până la magnitudinea 4, au nume arabe 162 din 277. Cu toate stelele cu nume oficial care răsar deasupra României, până la magnitudinea 6,5, sunt 208 din 464: mai puțin de jumătate.
Schimbarea este nouă: din cele 498 de stele cu nume din listă, 159 și-au primit numele oficial între 2023 și 2026. Cele mai multe sunt stele slabe, cu nume chinezești, sumeriene, egiptene sau sanscrite.
Mută limita de strălucire și urmărește numărătoarea.
De unde știm
Numele, limba de origine și explicația fiecărui nume vin din tabelul Grupului de lucru pentru numele stelelor al Uniunii Astronomice Internaționale, adus la zi în octombrie 2026. La 204 nume, tabelul se sprijină pe dicționarul publicat în 2006 de Paul Kunitzsch și Tim Smart.
Pozițiile vin din baza de date SIMBAD a Centrului de Date Astronomice din Strasbourg. Locul fiecărei stele pe cer este calculat din poziția ei, din oră și din orașul ales. 34 din cele 498 de stele nu răsar niciodată deasupra României.
49 de nume au fost scrise pentru aceeași stea de astronomi arabi din Evul Mediu, în tabele și descrieri ale cerului: stau la „a scris cineva”. Că steaua de atunci este cea de azi o arată tabelul grupului de lucru, după Kunitzsch și Smart. La 406, originea numelui este o judecată a cercetătorilor moderni și stă la „dedus de istorici”, iar la 15 nu se cunoaște. Celelalte 28 sunt nume date în epoca modernă.
Clasele barei: „păstrat” – există și azi; „scris” – a scris cineva, iar textul spune dacă era din vremea aceea sau de mai târziu și la câți ani după; „dedus” – socotit sau estimat de cercetătorii de azi ori calculat aici; „nu se știe” – necunoscut sau disputat.
Atinge pe rând cele patru părți ale barei de sub cer. Rămâne numai ce se sprijină pe acel fel de dovadă.
