Capitolul 6 · După RomaLecția 6.11TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Islamul și expansiunea arabă
De la Medina la Pirinei în o sută de ani: Marele Califat arab
Cât de repede s-a întins califatul și ce a ajuns de la el în Europa?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 6
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
Cifrele cu care scrii zilnic, de la 0 la 9, se numesc „arabe”. De unde vin, la origine?
Vezi răspunsul
Din India. Acolo s-a născut scrierea numerelor cu zece semne, între care unul pentru zero. Învățații califatului au preluat-o în secolul al VIII-lea, iar al-Khwarizmi, la Bagdad, a scris o carte despre socotitul cu ele. Europenii le-au aflat de la arabi, de aceea le-au spus „arabe”. Cuvântul „cifră” vine din arabul sifr, „gol, zero”.
În aprilie 713, în sud-estul Spaniei, nobilul vizigot Teodemir primește un înscris de la Abd al-Aziz, fiul guvernatorului arab al Africii de Nord. Oamenii lui nu vor fi uciși, bisericile nu le vor fi arse și nimeni nu-i va îndepărta de la credința lor; în schimb, fiecare om liber va da pe an un dinar și câteva măsuri de grâu, orz, oțet, miere și ulei. Mahomed murise la Medina cu numai 81 de ani înainte.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
De la Medina la Pirinei, în o sută de aniCe s-a întâmplat
După moartea lui Mahomed, în 632, comunitatea musulmană a fost condusă de califi, „urmașii” lui. Primii patru, Abu Bakr, Omar, Othman și Ali (632–661), au cârmuit din Arabia. Sub ei, scrie istoricul al-Baladhuri, oștile arabe au luat Imperiului Bizantin Siria, Palestina și, în 640–642, Egiptul și au cucerit Persia, al cărei ultim rege a murit în 651. Al-Baladhuri, istoric din Bagdad, mort în 892, autorul unei cărți despre cuceririle arabe: scrie la vreo 250 de ani după luarea Egiptului.
În 661, puterea a trecut la dinastia Omeiazilor, care a mutat capitala la Damasc. Sub ei, califatul a ajuns la Oceanul Atlantic și la fluviul Indus. În 711, berberul Tariq ibn Ziyad a trecut din Africa în Spania, după Ibn Abd al-Hakam, cu vreo 7.000 de oameni și l-a învins pe regele vizigot Roderic; stânca lângă care și-a strâns oastea îi poartă numele: Gibraltar, „muntele lui Tariq”. Spania musulmană s-a numit Al-Andalus. Constantinopolul, atacat pe mare și pe uscat în 717–718, a rezistat sub împăratul Leon al III-lea. Pentru Spania: Ibn Abd al-Hakam, istoric din Egipt (mort în 870 sau 871), scrie la un secol și jumătate după trecerea lui Tariq.
În 732, lângă Poitiers, în Franța de azi, francii lui Carol Martel au învins o oaste venită din Spania. Multă vreme s-a scris că acolo a fost „salvată” Europa. Cronicile france îi dau câteva rânduri. Cea mai amănunțită relatare apropiată este a unui creștin din Spania, care scrie pe la 754: francii, numiți de el „europeni”, au stat neclintiți, iar a doua zi au găsit tabăra arabilor goală. Un istoric arab din secolul al IX-lea pomenește lupta într-o singură propoziție, ca pe o expediție de pradă sfârșită prost. Cronica din 754 este scrisă la 22 de ani după luptă. Istoricii nu sunt de acord dacă a fost o invazie sau un raid; unii o datează în 733.
Pentru curioși
Cronica francă a vremii trece lupta printre alte victorii ale lui Carol Martel, iar o însemnare din analele mănăstirii Lorsch spune doar că acesta „s-a luptat cu sarazinii într-o duminică, la Poitiers”. Faima bătăliei a crescut mai ales după 1788, când istoricul englez Edward Gibbon a scris că ea ar fi schimbat istoria lumii.
Suniți, șiiți și o capitală nouă: BagdadCe s-a întâmplat
Cine avea dreptul să fie calif? Cei mai mulți musulmani i-au recunoscut pe toți primii patru califi: sunt suniții. Alții au socotit că numai Ali, vărul și ginerele lui Mahomed, și urmașii lui aveau acest drept: sunt șiiții, „partida lui Ali”. În 680, la Karbala, în Irak, Husain, fiul lui Ali, a fost ucis de oastea califului omeiad.
În 750, o răscoală pornită din răsăritul Persiei i-a răsturnat pe Omeiazi. Noua dinastie, a Abbasizilor (750–1258), a întemeiat în 762 o capitală nouă, pe Tigru: Bagdad. Un omeiad scăpat cu viață a întemeiat în Spania un emirat cu capitala la Córdoba (756). Abbasizii au domnit până în 1258, când mongolii au cucerit Bagdadul.
Cucerire, limbă, credință: trei vitezeDe ce
Cucerirea a mers repede și pentru că multe ținuturi s-au predat prin înțelegere: locuitorii își păstrau viața, bisericile și credința și plăteau în schimb o dare pe cap de om. Așa a făcut în 713 Teodemir, a cărui înțelegere se cunoaște dintr-o copie de mai târziu. Textul din 713 se cunoaște din cartea geografului al-Udhri (m. 1085), la vreo 370 de ani după; cei mai mulți istorici îl cred autentic.
De aceea, cucerirea unei țări, schimbarea limbii și schimbarea credinței au avut viteze diferite. Egiptul a fost cucerit în doi ani. Araba a înlocuit greaca în cancelaria califatului abia pe la anul 700. Musulmanii au ajuns jumătate din populația Egiptului, după o estimare, abia în secolul al X-lea, la trei sute de ani după cucerire. În Persia, cei mai mulți oameni au trecut cu timpul la islam, dar au vorbit mai departe persana. Arab înseamnă un popor și o limbă; musulman înseamnă o credință. Estimare a istoricului Richard Bulliet (1979). Un recensământ pe religii nu există pentru acele secole.
Ce a ajuns în EuropaCe s-a întâmplat
La Bagdad, sub ocrotirea califilor, știința greacă a fost tradusă în arabă. Medicul creștin Hunain ibn Ishaq (809–873) a tradus aproape tot Galen, iar Almagesta, tratatul de astronomie al lui Ptolemeu, a fost tradusă din greacă în 827–828, pentru califul al-Mamun.
Tot la Bagdad, al-Khwarizmi (pe la 780–850) a scris cel mai vechi tratat de algebră păstrat în arabă. Din titlul lui, al-jabr, vine cuvântul „algebră”, iar din numele autorului, stâlcit în latină, cuvântul „algoritm”. Altă carte a lui explica socotitul cu cele zece semne venite din India, între care zero. Europenii le-au aflat de la arabi și le-au numit cifre arabe; în Italia le-a răspândit Leonardo Fibonacci, din 1202. Al-Khwarizmi scrie sub al-Mamun (813–833). Algebra s-a păstrat în arabă; cartea despre cifre, numai în latină, din secolul al XII-lea.
Medicul Ibn Sina (Avicenna, 980–1037), născut lângă Buhara, a scris Canonul medicinei, cartea de căpătâi a medicilor din Europa până în secolul al XVI-lea. Averroes (Ibn Rushd, 1126–1198), din Córdoba, a comentat operele lui Aristotel. Cărțile au fost traduse din arabă în latină mai ales la Toledo, în Spania, în secolul al XII-lea. Prin lumea arabă au ajuns în Europa și hârtia, învățată de la chinezi, și cultura orezului.
Urma se vede și pe cer. Din cele 128 de stele mai strălucitoare de magnitudinea 3 care răsar deasupra României și au un nume oficial, 95 poartă nume arabe: aproape trei din patru. Numărătoare pe lista oficială a Uniunii Astronomice Internaționale; originea fiecărui nume, după Kunitzsch și Smart (2006).
Pentru curioși
Despre „Casa Înțelepciunii” (Bayt al-Hikma) din Bagdad se spune adesea că ar fi fost o academie în care se traducea din greacă. Izvoarele arabe arată mai puțin: o bibliotecă a califilor, după model persan, unde s-au tradus cărți din persană și unde, sub al-Mamun, par să fi lucrat astronomi și matematicieni. Dintre zecile de relatări despre traduceri din greacă, niciuna nu o pomenește, iar Hunain, care își descrie pe larg munca, nu îi rostește numele. Traducerile sunt bine dovedite; academia este o poveste de mai târziu (Dimitri Gutas, 1998).
Toate cele șapte stele ale Carului Mare și toate cele trei ale Triunghiului de Vară au nume arabe. Sirius, cea mai strălucitoare stea, are nume grecesc. Astronomul al-Sufi (al-Ṣūfī) a alcătuit pe la 964 o Carte a stelelor fixe, pornind de la catalogul lui Ptolemeu și adăugând numele pe care arabii le dădeau stelelor.
Hârtia s-a făcut la Samarkand din 751, la Bagdad din 793 și în Spania, la Xàtiva, lângă Valencia, pe la 1100. Orezul a fost cultivat în Spania din secolul al VIII-lea, iar portocalul amar în Sicilia din 1002.
Tratatul lui Tudmir este datat în anul 94 al Hegirei. Scăderea 713 − 622 dă 91, dar anii musulmani, socotiți după Lună, sunt mai scurți: 91 de ani solari fac aproape 94 de ani ai Hegirei.
Imaginea capitolului, „Aprinde numele arabe”, aici ca instrument: cerul de seară deasupra României, cu stelele care au nume oficial; numele se aprind după limba din care vin.

Aceleași date, ca tabel
| Ce se numără | Câte | Pe ce se sprijină |
|---|---|---|
| Stele cu nume oficial, până la magnitudinea 6,5, cu poziție și strălucire măsurate | 498 | s-a păstrat |
| Dintre ele, răsar deasupra României | 464 | s-a păstrat |
| Mai strălucitoare de magnitudinea 3: cu nume arabe | 95 din 128 | dedus de istorici |
| Mai strălucitoare de magnitudinea 3: cu nume grecești | 10 din 128 | dedus de istorici |
| Mai strălucitoare de magnitudinea 3: cu nume latinești | 9 din 128 | dedus de istorici |
| Mai strălucitoare de magnitudinea 4: cu nume arabe | 162 din 277 | dedus de istorici |
| Toate, până la magnitudinea 6,5: cu nume arabe | 208 din 464 | dedus de istorici |
| Carul Mare (Dubhe, Merak, Phecda, Megrez, Alioth, Mizar și Alkaid): nume arabe | 7 din 7 | dedus de istorici |
| Triunghiul de Vară (Vega, Altair și Deneb): nume arabe | 3 din 3 | dedus de istorici |
| Orion (Betelgeuse, Rigel, Bellatrix, Mintaka, Alnilam, Alnitak, Saiph și Meissa): nume arabe | 7 din 8 | dedus de istorici |
| Nume arabe din vechiul cer al arabilor | 102 din 217 | dedus de istorici |
| Nume arabe care redau descrieri din catalogul lui Ptolemeu | 77 din 217 | dedus de istorici |
| Nume arabe cu scrierea stâlcită la copiere | 21 din 217 | dedus de istorici |
| Nume arabe mutate pe altă stea | 40 din 217 | dedus de istorici |
| Nume scrise pentru aceeași stea de astronomi arabi din Evul Mediu | 49 | a scris cineva |
| Nume cu originea judecată de cercetători moderni | 406 | dedus de istorici |
| Nume cu origine necunoscută | 15 | nu se știe sigur |
| Nume oficiale primite între 2023 și 2026 | 159 din 498 | s-a păstrat |
Betelgeuse: „mâna lui al-Jauza”. Vega: „vulturul care se năpustește”. Altair: „vulturul în zbor”. Deneb: „coada”. Saiph: „sabia uriașului”. Mizar și Mirach: „cingătoarea”.
Date și calcul. 498 de stele cu nume oficial, până la magnitudinea 6,5; pe cer apar cele aflate deasupra orizontului la ora 21, în orașul și în seara alese. Poziția și strălucirea sunt măsurate; locul pe cer este calculat din ele. Limba și povestea fiecărui nume: după tabelul Grupului de lucru pentru numele stelelor al Uniunii Astronomice Internaționale. Mărimea punctului arată strălucirea. Liniile dintre stele sunt un desen de orientare.
Surse și credite. Numele stelelor, limba de origine și explicațiile: IAU Working Group on Star Names, „Modern IAU star names” (exopla.net), CC BY; pentru cele mai multe nume arabe, tabelul citează P. Kunitzsch și T. Smart, A Dictionary of Modern Star Names (2006). Verificare: IAU Catalog of Star Names (2022), CC BY. Poziții: baza de date SIMBAD a Centrului de Date Astronomice din Strasbourg (CDS), Franța.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Tratatul lui Tudmir (Teodemir)
În numele lui Dumnezeu, Milostivul, Îndurătorul. Acesta este înscrisul lui Abd al-Aziz, fiul lui Musa, pentru Tudmir (…): nimeni nu va fi pus mai-mare peste el, niciunuia dintre ai săi nu i se va face rău, nu vor fi duși în robie, nu vor fi despărțiți de soțiile și de copiii lor, nu vor fi uciși, bisericile lor nu vor fi arse și nu vor fi îndepărtați de la credința lor (…).
[În schimb,] el și ai săi sunt datori să plătească darea pe cap de om: fiecare om liber, un dinar, patru măsuri de grâu, patru de orz, patru de oțet, două de miere și una de ulei; fiecare sclav, jumătate.
Ce poate dovedi Arată cum s-a făcut o predare în Spania anului 713: cuceritorii lasă în loc conducătorul, casele, bisericile și credința localnicilor și cer supunere și o dare anuală, în bani și în produse.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că toată Spania a fost cucerită la fel și nici că înțelegerea a fost ținută mereu. Textul s-a păstrat numai în copii târzii, iar un istoric, Luis Molina, se îndoiește că este autentic.
Sursa B Carte pe scurt despre socotitul prin întregire și reducere (al-jabr wa-l-muqabala), cuvântul înainte
Dragostea de știință prin care Dumnezeu l-a deosebit pe imamul al-Mamun, Stăpânul credincioșilor, (…) bunăvoința pe care o arată învățaților (…) m-au îndemnat să alcătuiesc o lucrare scurtă despre socotitul prin întregire și reducere, mărginindu-mă la ce este mai ușor și mai folositor în aritmetică, lucruri de care oamenii au mereu nevoie la moșteniri, la testamente, la împărțeli, la judecăți și în negoț (…) sau la măsurarea pământurilor, la săparea canalelor, la socoteli de geometrie (…).
Ce poate dovedi Arată ce spune autorul însuși despre cartea lui: că a scris-o sub ocrotirea califului al-Mamun și pentru nevoi de zi cu zi – moșteniri, împărțeli, negoț, măsurarea pământului, săparea canalelor.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură cât de folosită a fost cartea și nici ce a luat autorul de la învățații dinaintea lui: este un cuvânt înainte, în care autorul își laudă ocrotitorul, cum se obișnuia.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți califul precizat în sursa B. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la ce li se făgăduiește locuitorilor. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care arată la ce folosea matematica în viața de zi cu zi. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la felul în care au fost tratați creștinii din ținutul lui Teodemir după cucerire și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Citirea unei hărți
Cum citești harta „Califatul, 632–750”
Titlul și data hărții
Titlul spune ce și când: întinderea califatului între moartea lui Mahomed (632) și căderea Omeiazilor (750). Sunt 750 − 632 = 118 ani.
Legenda
Săgețile pornesc de la Medina (632) și poartă ani: spre Damasc, capitală din 661; spre Egipt (640–642) și, de-a lungul Africii de Nord, până în Spania (711); spre Persia (651) și spre Indus. Două cruci arată lupte: la Constantinopol și la Poitiers. Linia cu „1.000 km” dă scara.
Trei repere
O mare: Mediterana, de-a lungul căreia merge săgeata spre apus. Un fluviu: Indusul, marginea de răsărit. Trei orașe: Medina, de unde pornesc săgețile, Damasc, capitala Omeiazilor, și Constantinopol, rămas bizantin.
Ce se schimbă
Săgețile duc de la o peninsulă la trei continente. Săgeata din Africa trece în Spania în 711 și ajunge la Poitiers în 732. La Constantinopol, atacul din 717–718 a fost respins.
O propoziție despre hartă
Harta arată că, între 632 și 750, califatul s-a întins din Arabia până la Oceanul Atlantic și la fluviul Indus, fără să cucerească Constantinopolul. Harta arată cine stăpânea, nu ce limbă vorbeau sau ce credință aveau locuitorii.
Pe scurt
- Primii patru califi (632–661), Abu Bakr, Omar, Othman și Ali, au cucerit Siria, Egiptul și Persia.
- Omeiazii (661–750), cu capitala la Damasc, au dus califatul până la Atlantic și la Indus: Spania a fost cucerită din 711, Constantinopolul a rezistat în 717–718, iar la Poitiers, în 732, Carol Martel a învins o oaste venită din Spania.
- Musulmanii s-au împărțit în suniți, care îi recunosc pe primii patru califi, și șiiți, pentru care dreptul de a fi calif îl aveau numai Ali și urmașii lui.
- Abbasizii (750–1258) au întemeiat Bagdadul în 762; în Spania, un omeiad a întemeiat emiratul de la Córdoba (756).
- Cucerirea a mers repede, dar limba arabă și islamul s-au răspândit în secole: arab și musulman sunt două lucruri diferite.
- Prin lumea arabă au ajuns în Europa cifrele venite din India și zero, algebra lui al-Khwarizmi, medicina lui Ibn Sina (Avicenna), operele lui Aristotel comentate de Averroes, știința greacă tradusă la Bagdad și apoi la Toledo, hârtia venită din China și cultura orezului.
Greșeli frecvente
GreșitCifrele arabe au fost inventate de arabi.
CorectCele zece semne, cu zero, vin din India. Învățații califatului le-au preluat, iar europenii le-au aflat de la ei: de aceea le-au numit „arabe”.
GreșitPopoarele cucerite au trecut pe loc la islam și la limba arabă.
CorectCucerirea a ținut ani, schimbarea limbii și a credinței a ținut secole. Cei mai mulți localnici și-au păstrat la început credința și au plătit o dare; în Persia, limba a rămas persana.
GreșitÎnvățații din califat doar au păstrat cărțile grecilor.
CorectLe-au tradus, le-au comentat și au adăugat lucruri noi: algebra lui al-Khwarizmi, Canonul medicinei al lui Ibn Sina, comentariile lui Averroes la Aristotel.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
De unde vin, la origine, cifrele numite „arabe”?
Răspuns
c) Din India, de unde le-au preluat învățații califatului. Cele zece semne, cu zero, vin din India. Al-Khwarizmi a scris la Bagdad despre socotitul cu ele, iar Fibonacci le-a răspândit în Italia din 1202; europenii le-au numit după cei de la care le-au aflat.
Care a fost capitala califatului sub Omeiazi (661–750)?
Răspuns
b) Damasc. Omeiazii au mutat capitala la Damasc, în Siria. Bagdadul a fost întemeiat de Abbasizi abia în 762, iar Córdoba a fost capitala emiratului omeiad din Spania, după 756.
Egiptul a fost cucerit de arabi în 640–642. Când au ajuns musulmanii, după estimarea istoricilor, jumătate din populația lui?
Răspuns
c) Abia în secolul al X-lea, după vreo trei sute de ani. Cucerirea a durat doi ani, schimbarea credinței secole. Localnicii își puteau păstra credința dacă plăteau darea, așa că trecerea la islam s-a făcut treptat.
(…) bisericile lor nu vor fi arse și nu vor fi îndepărtați de la credința lor (…). El și ai săi sunt datori să plătească darea pe cap de om: fiecare om liber, un dinar, patru măsuri de grâu, patru de orz (…).
Ce le cer cuceritorii localnicilor, potrivit fragmentului?
Răspuns
c) Să plătească o dare, în bani și în produse. Înscrisul le lasă localnicilor bisericile și credința și le cere în schimb darea pe cap de om: un dinar și câteva măsuri de produse de fiecare om liber.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Moare Mahomed; începe vremea primilor califi (632 d.Hr.)
- Omeiazii iau puterea și mută capitala la Damasc (661 d.Hr.)
- Tariq ibn Ziyad trece din Africa în Spania (711 d.Hr.)
- Carol Martel învinge la Poitiers (732 d.Hr.)
- Omeiazii sunt răsturnați de Abbasizi (750 d.Hr.)
- Abbasizii întemeiază Bagdadul (762 d.Hr.)
Primii patru califi (632–661) vin înaintea Omeiazilor (661–750); sub Omeiazi cad cucerirea Spaniei (711) și lupta de la Poitiers (732); Abbasizii iau puterea în 750 și întemeiază Bagdadul în 762.
De unde vine, la origine, fiecare lucru ajuns în Europa prin lumea arabă?
Răspuns
India: Cele zece cifre și zero.
Grecia antică: Almagesta lui Ptolemeu; Scrierile medicului Galen; Operele lui Aristotel.
China: Hârtia.
Lumea arabă a strâns cunoștințe din trei părți: cifrele din India, știința și filosofia de la greci, hârtia de la chinezi. Le-a dus mai departe, cu adaosurile ei, spre Europa.
Menționează două urmări ale expansiunii arabe pentru Europa și explică una dintre ele în două-trei propoziții.
Un răspuns bun
O urmare este apariția unei Spanii musulmane, Al-Andalus, cucerită din 711, cu capitala la Córdoba. Altă urmare este sosirea în Europa a cifrelor venite din India, a algebrei și a științei grecești traduse în arabă. Cifrele, cu zero, au fost explicate la Bagdad de al-Khwarizmi; europenii le-au aflat de la arabi, iar Fibonacci le-a răspândit în Italia din 1202. Cu ele, socotelile au devenit mult mai ușoare decât cu cifrele romane.
Un răspuns bun numește două urmări diferite (una politică, una culturală) și dă pentru una nume, loc și dată.
Termeni
- calif
- „Urmaș” al lui Mahomed la conducerea comunității musulmane. Statul condus de el se numește califat.
- Omeiazi
- Dinastia de califi din 661–750, cu capitala la Damasc. O ramură a ei a domnit apoi în Spania, la Córdoba.
- Abbasizi
- Dinastia de califi din 750–1258, cu capitala la Bagdad, oraș întemeiat în 762.
- suniți
- Musulmanii, cei mai mulți, care îi recunosc pe toți primii patru califi ca urmași de drept ai lui Mahomed.
- șiiți
- Musulmanii care socotesc că dreptul de a conduce comunitatea le revenea numai lui Ali, vărul și ginerele lui Mahomed, și urmașilor lui.
- Al-Andalus
- Numele arab al Spaniei aflate sub stăpânire musulmană, din 711.
- cifre arabe
- Cele zece semne, de la 0 la 9, cu care se scriu numerele. Vin din India; Europa le-a primit de la arabi.
- algebră
- Ramură a matematicii. Numele vine din arabul al-jabr, cuvânt din titlul tratatului scris de al-Khwarizmi la Bagdad, în secolul al IX-lea.
Surse și legătura cu programa
- Daniel G. König, 713: The Treaty of Tudmīr as a Testimony to the Muslim Subjection of the Iberian Peninsula, Transmediterranean History 2.1 (2020) – sursa A: textul tratatului după al-Udhri (mort în 1085), aprilie 713 (Rajab 94); cele patru versiuni din secolele XI–XIV; cele șapte orașe; darea; cei mai mulți cercetători îl socotesc autentic, Luis Molina se îndoiește
- The Algebra of Mohammed ben Musa, ediție și traducere de Frederic Rosen, Londra, 1831 (Internet Archive) – sursa B: cuvântul înainte al lui al-Khwarizmi, p. 3 a traducerii; prefața lui Rosen despre califul al-Mamun
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Califfato – primii patru califi cu anii lor; Omeiazii din 661, capitala la Damasc, Spania 711, Transoxiana și Sind; Abbasizii, Bagdad, 1258
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Omayyadi – 661–750; Muawiya; răscoala pornită din Khorasan; omeiadul ajuns în Spania; titlul de calif la Córdoba din 929
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Abbasidi și Baghdād – 750–1258; al-Mansur întemeiază Bagdadul în 762 (https://www.treccani.it/enciclopedia/baghdad/); al-Mamun, 813–833; cucerirea mongolă din 1258
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele ‛Amr ibn al-‛Āṣ și Sasanidi – Egiptul luat bizantinilor în doi ani, 640–642; ultimul rege sasanid, Yazdegerd al III-lea, ucis în 651 (https://www.treccani.it/enciclopedia/sasanidi/)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Ṭāriq ibn Ziyād și Mūsā ibn Nuṣair – 711, berber, 7.000 de oameni, Gibraltar = „muntele lui Tariq”, regele Roderic; Musa, guvernator al Africii de Nord din c. 705 (https://www.treccani.it/enciclopedia/musa-ibn-nusair/)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Leone III imperatore d’Oriente, detto l’Isaurico – asediul Constantinopolului pe mare și pe uscat, 717–718
- James T. Palmer, The Making of a World Historical Moment: The Battle of Tours (732/3) in the Nineteenth Century, postmedieval 10.2 (2019), manuscrisul autorului, Universitatea St Andrews – Poitiers: data 732/733; puținătatea izvoarelor france; istoricul arab din secolul al IX-lea (Ibn Abd al-Hakam) care o socotește un raid; însemnarea din Analele de la Lorsch; Gibbon, 1788
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Sciiti, Sunniti, ‛Alī ibn Abī Ṭālib și al-Ḥusain ibn ‛Alī – șiiții, „partida lui Ali”; suniții recunosc primii patru califi (https://www.treccani.it/enciclopedia/sunniti/); Ali, văr și ginere, mort în 661; Husain ucis la Karbala în 680 (https://www.treccani.it/enciclopedia/al-husain-ibn-ali/)
- Store norske leksikon, articolele umayyadene și islams historie (Knut S. Vikør, Universitatea din Bergen) – califatul de la Atlantic la Indus; araba înlocuiește greaca în administrație pe la 700; majoritatea localnicilor își păstrează credința cât timp plătesc darea; Al-Andalus; islamul, majoritar pe la anul 1000 (https://snl.no/islams_historie)
- Encyclopedia.com, The Spread of Islam (din seria World Eras, Gale), cu trimitere la R. W. Bulliet, Conversion to Islam in the Medieval Period, Harvard University Press, 1979 – estimarea lui Bulliet pentru Egipt: puțini convertiți înainte de 700, jumătate în secolul al X-lea, peste 90% pe la 1200
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Cordova și Averroè – emiratul de la Córdoba din 756; Marea Moschee întemeiată în 785; Averroes, Córdoba 1126 – Marrakech 1198, comentariile la Aristotel (https://www.treccani.it/enciclopedia/averroe/)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Ḥunain ibn Isḥāq și Gherardo da Cremona – Hunain, medic creștin nestorian, 809–873, traduce aproape tot Galen sub ocrotirea califilor; Gerard din Cremona (1114–1187) traduce la Toledo din arabă în latină (https://www.treccani.it/enciclopedia/gherardo-da-cremona/)
- Ptolemaeus Arabus et Latinus (Academia Bavareză de Științe): Ptolemy, al-Majisṭī, traducerea lui al-Ḥajjāj – Almagesta tradusă direct din greacă în 827–828, pentru califul al-Mamun
- Jan P. Hogendijk (Universitatea din Utrecht), pagina Muhammad ibn Musa al-Khwarizmi – c. 780–850; tratatul despre socotitul indian, pierdut în arabă și păstrat într-o traducere latină din secolul al XII-lea; numele stâlcit în „algorism”, apoi „algoritm”; manuscrisul arab al Algebrei
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele al-Khuwārizmī, Algebra, Numerazione și Fibonacci; Vocabolario, cuvintele algoritmo și cifra – cel mai vechi tratat de algebră păstrat în arabă; al-jabr; semnul pentru zero, la indieni, prin secolul al VII-lea, trecut la arabi în secolul următor (https://www.treccani.it/enciclopedia/numerazione/); Liber abaci, 1202 (https://www.treccani.it/enciclopedia/leonardo-fibonacci/); cifra din arabul ṣifr (https://www.treccani.it/vocabolario/cifra/)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Avicenna – Ibn Sina, Afshana lângă Buhara 980 – Hamadan 1037; Canonul medicinei, tradus în latină de Gerard din Cremona, text de autoritate până în secolul al XVI-lea
- Dimitri Gutas, Greek Thought, Arabic Culture, Londra, 1998, p. 58–60, citat pe larg în J. Norman, History of Information: Foundation of the House of Wisdom in Baghdad – Casa Înțelepciunii: bibliotecă după model sasanid, traduceri din persană, astronomi și matematicieni sub al-Mamun; nicio relatare despre traduceri din greacă nu o pomenește; Hunain nu o numește
- Grupul de lucru pentru numele stelelor al Uniunii Astronomice Internaționale (WGSN), Modern IAU star names, CC BY – numărătoarea numelor de stele: 95 din 128; Carul Mare, Triunghiul de Vară, Sirius
- I. Hafez, Abd al-Rahman al-Sufi and his Book of the Fixed Stars, teză de doctorat, James Cook University, 2010 – Cartea stelelor fixe, pe la 964, pornită de la Almagesta, cu numele arabe ale stelelor
- Store norske leksikon, articolul Bulgarias historie – primul stat bulgar, 681
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Hārūn ar-Rashīd – calif abbasid, 786–809; solia trimisă lui Carol cel Mare în 801
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Tang – dinastia Tang, 618–907, întinsă până în Asia Centrală
- Store norske leksikon, articolul papir – hârtia la Samarkand din 751, la Bagdad în 793, la Xàtiva, în Spania, pe la 1100
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Riso și Arancio – orezul cultivat în Europa de arabi din secolul al VIII-lea, în Spania; portocalul amar în Sicilia din 1002 (https://www.treccani.it/enciclopedia/arancio/)
- Arabs, Franks, and the Battle of Tours, 732: Three Accounts (între ele, Cronica din 754, numită acolo „a lui Isidor din Beja”), trad. W. S. Davis, 1913 – Internet Medieval Sourcebook (Fordham) – Cronica din 754 despre luptă: francii stau neclintiți, „ca un zid de gheață”; a doua zi „oamenii Europei” găsesc corturile arabilor goale
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul al-Balādhurī – istoric arab de la Bagdad, mort în 892, autorul lucrării despre cuceririle arabe (Futūḥ al-Buldān)
- Ibn Abd al-Hakam, Istoria cuceririi Spaniei (trad. J. H. Jones, 1858), Internet Medieval Sourcebook – autor egiptean mort în 870 sau 871, care scrie la un secol și jumătate după fapte; Tariq și numele Gibraltarului
Din programă: TC 4.3 „Islamul și expansiunea arabă”; SS 4.3 „Islamul și expansiunea arabă”; FIL 4.3 „Islamul și expansiunea arabă”. Competențe specifice urmărite: 1.1.