Istorie IX

Capitolul 6 · După RomaLecția 6.11TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Islamul și expansiunea arabă

De la Medina la Pirinei în o sută de ani: Marele Califat arab

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
632–1258 · Evul Mediu

Cât de repede s-a întins califatul și ce a ajuns de la el în Europa?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 6

În același timp, în altă parte
  • La sud de Dunăre. În 681 ia ființă primul stat bulgar. sursa
  • Imperiul franc. Carol cel Mare, încoronat împărat în anul 800, primește în 801 o solie de la califul abbasid Harun al-Rashid. sursa
  • China. Sub dinastia Tang (618–907), imperiul chinez se întinde până în Asia Centrală. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Cifrele cu care scrii zilnic, de la 0 la 9, se numesc „arabe”. De unde vin, la origine?

Vezi răspunsul

Din India. Acolo s-a născut scrierea numerelor cu zece semne, între care unul pentru zero. Învățații califatului au preluat-o în secolul al VIII-lea, iar al-Khwarizmi, la Bagdad, a scris o carte despre socotitul cu ele. Europenii le-au aflat de la arabi, de aceea le-au spus „arabe”. Cuvântul „cifră” vine din arabul sifr, „gol, zero”.

În aprilie 713, în sud-estul Spaniei, nobilul vizigot Teodemir primește un înscris de la Abd al-Aziz, fiul guvernatorului arab al Africii de Nord. Oamenii lui nu vor fi uciși, bisericile nu le vor fi arse și nimeni nu-i va îndepărta de la credința lor; în schimb, fiecare om liber va da pe an un dinar și câteva măsuri de grâu, orz, oțet, miere și ulei. Mahomed murise la Medina cu numai 81 de ani înainte.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

De la Medina la Pirinei, în o sută de aniCe s-a întâmplat

După moartea lui Mahomed, în 632, comunitatea musulmană a fost condusă de califi, „urmașii” lui. Primii patru, Abu Bakr, Omar, Othman și Ali (632–661), au cârmuit din Arabia. Sub ei, scrie istoricul al-Baladhuri, oștile arabe au luat Imperiului Bizantin Siria, Palestina și, în 640–642, Egiptul și au cucerit Persia, al cărei ultim rege a murit în 651. Al-Baladhuri, istoric din Bagdad, mort în 892, autorul unei cărți despre cuceririle arabe: scrie la vreo 250 de ani după luarea Egiptului.

În 661, puterea a trecut la dinastia Omeiazilor, care a mutat capitala la Damasc. Sub ei, califatul a ajuns la Oceanul Atlantic și la fluviul Indus. În 711, berberul Tariq ibn Ziyad a trecut din Africa în Spania, după Ibn Abd al-Hakam, cu vreo 7.000 de oameni și l-a învins pe regele vizigot Roderic; stânca lângă care și-a strâns oastea îi poartă numele: Gibraltar, „muntele lui Tariq”. Spania musulmană s-a numit Al-Andalus. Constantinopolul, atacat pe mare și pe uscat în 717–718, a rezistat sub împăratul Leon al III-lea. Pentru Spania: Ibn Abd al-Hakam, istoric din Egipt (mort în 870 sau 871), scrie la un secol și jumătate după trecerea lui Tariq.

În 732, lângă Poitiers, în Franța de azi, francii lui Carol Martel au învins o oaste venită din Spania. Multă vreme s-a scris că acolo a fost „salvată” Europa. Cronicile france îi dau câteva rânduri. Cea mai amănunțită relatare apropiată este a unui creștin din Spania, care scrie pe la 754: francii, numiți de el „europeni”, au stat neclintiți, iar a doua zi au găsit tabăra arabilor goală. Un istoric arab din secolul al IX-lea pomenește lupta într-o singură propoziție, ca pe o expediție de pradă sfârșită prost. Cronica din 754 este scrisă la 22 de ani după luptă. Istoricii nu sunt de acord dacă a fost o invazie sau un raid; unii o datează în 733.

Pentru curioși

Cronica francă a vremii trece lupta printre alte victorii ale lui Carol Martel, iar o însemnare din analele mănăstirii Lorsch spune doar că acesta „s-a luptat cu sarazinii într-o duminică, la Poitiers”. Faima bătăliei a crescut mai ales după 1788, când istoricul englez Edward Gibbon a scris că ea ar fi schimbat istoria lumii.

Harta de la Oceanul Atlantic la fluviul Indus, 632–750. Din Medina, 632, săgețile înaintării arabe merg spre Damasc, capitală din 661; spre Egipt, 640–642, apoi de-a lungul Africii de Nord până în Spania, 711, și la Poitiers, 732; spre Persia, 651, și până la Indus; spre Constantinopol, unde atacul din 717–718 este respins. Harta de la Oceanul Atlantic la fluviul Indus, 632–750. Din Medina, 632, săgețile înaintării arabe merg spre Damasc, capitală din 661; spre Egipt, 640–642, apoi de-a lungul Africii de Nord până în Spania, 711, și la Poitiers, 732; spre Persia, 651, și până la Indus; spre Constantinopol, unde atacul din 717–718 este respins. Califatul, 632–750: înaintarea, cu anii Medina, 632 Damasc, 661 Egipt, 640–642 Persia, 651 Indus Spania, 711 Poitiers, 732 Constantinopol, 717–718 1.000 km
Figura 1În 118 ani, de la moartea lui Mahomed la căderea Omeiazilor, califatul a ajuns de la Medina la Oceanul Atlantic și la Indus. Constantinopolul a rezistat în 717–718; despre lupta de la Poitiers, istoricii nu sunt de acord dacă a oprit o invazie sau un raid. Liniile arată direcția; harta arată cine stăpânea, nu limba sau credința locuitorilor.

Suniți, șiiți și o capitală nouă: BagdadCe s-a întâmplat

Cine avea dreptul să fie calif? Cei mai mulți musulmani i-au recunoscut pe toți primii patru califi: sunt suniții. Alții au socotit că numai Ali, vărul și ginerele lui Mahomed, și urmașii lui aveau acest drept: sunt șiiții, „partida lui Ali”. În 680, la Karbala, în Irak, Husain, fiul lui Ali, a fost ucis de oastea califului omeiad.

În 750, o răscoală pornită din răsăritul Persiei i-a răsturnat pe Omeiazi. Noua dinastie, a Abbasizilor (750–1258), a întemeiat în 762 o capitală nouă, pe Tigru: Bagdad. Un omeiad scăpat cu viață a întemeiat în Spania un emirat cu capitala la Córdoba (756). Abbasizii au domnit până în 1258, când mongolii au cucerit Bagdadul.

Cucerire, limbă, credință: trei vitezeDe ce

Cucerirea a mers repede și pentru că multe ținuturi s-au predat prin înțelegere: locuitorii își păstrau viața, bisericile și credința și plăteau în schimb o dare pe cap de om. Așa a făcut în 713 Teodemir, a cărui înțelegere se cunoaște dintr-o copie de mai târziu. Textul din 713 se cunoaște din cartea geografului al-Udhri (m. 1085), la vreo 370 de ani după; cei mai mulți istorici îl cred autentic.

De aceea, cucerirea unei țări, schimbarea limbii și schimbarea credinței au avut viteze diferite. Egiptul a fost cucerit în doi ani. Araba a înlocuit greaca în cancelaria califatului abia pe la anul 700. Musulmanii au ajuns jumătate din populația Egiptului, după o estimare, abia în secolul al X-lea, la trei sute de ani după cucerire. În Persia, cei mai mulți oameni au trecut cu timpul la islam, dar au vorbit mai departe persana. Arab înseamnă un popor și o limbă; musulman înseamnă o credință. Estimare a istoricului Richard Bulliet (1979). Un recensământ pe religii nu există pentru acele secole.

Axă a timpului de la anul 600 la 1000, pentru Egipt, cu trei schimbări. Cucerirea: 640–642, doi ani. Limba: pe la 700, araba înlocuiește greaca în cancelaria califatului. Credința: abia în secolul al X-lea, după o estimare, jumătate din locuitori sunt musulmani, la trei sute de ani după cucerire. Axă a timpului de la anul 600 la 1000, pentru Egipt, cu trei schimbări. Cucerirea: 640–642, doi ani. Limba: pe la 700, araba înlocuiește greaca în cancelaria califatului. Credința: abia în secolul al X-lea, după o estimare, jumătate din locuitori sunt musulmani, la trei sute de ani după cucerire. Egipt: trei viteze 600 1000 640–642 cucerirea doi ani c. 700 limba araba, în cancelarie secolul al X-lea credința jumătate din locuitori, musulmani (estimare) trei sute de ani
Figura 2Țara a fost cucerită în doi ani, limba cancelariei califatului s-a schimbat pe la anul 700, iar credința celor mai mulți, abia după trei sute de ani. Jumătatea din secolul al X-lea este o estimare a istoricului Richard Bulliet: un recensământ pe religii nu există.

Ce a ajuns în EuropaCe s-a întâmplat

La Bagdad, sub ocrotirea califilor, știința greacă a fost tradusă în arabă. Medicul creștin Hunain ibn Ishaq (809–873) a tradus aproape tot Galen, iar Almagesta, tratatul de astronomie al lui Ptolemeu, a fost tradusă din greacă în 827–828, pentru califul al-Mamun.

Tot la Bagdad, al-Khwarizmi (pe la 780–850) a scris cel mai vechi tratat de algebră păstrat în arabă. Din titlul lui, al-jabr, vine cuvântul „algebră”, iar din numele autorului, stâlcit în latină, cuvântul „algoritm”. Altă carte a lui explica socotitul cu cele zece semne venite din India, între care zero. Europenii le-au aflat de la arabi și le-au numit cifre arabe; în Italia le-a răspândit Leonardo Fibonacci, din 1202. Al-Khwarizmi scrie sub al-Mamun (813–833). Algebra s-a păstrat în arabă; cartea despre cifre, numai în latină, din secolul al XII-lea.

Medicul Ibn Sina (Avicenna, 980–1037), născut lângă Buhara, a scris Canonul medicinei, cartea de căpătâi a medicilor din Europa până în secolul al XVI-lea. Averroes (Ibn Rushd, 1126–1198), din Córdoba, a comentat operele lui Aristotel. Cărțile au fost traduse din arabă în latină mai ales la Toledo, în Spania, în secolul al XII-lea. Prin lumea arabă au ajuns în Europa și hârtia, învățată de la chinezi, și cultura orezului.

Urma se vede și pe cer. Din cele 128 de stele mai strălucitoare de magnitudinea 3 care răsar deasupra României și au un nume oficial, 95 poartă nume arabe: aproape trei din patru. Numărătoare pe lista oficială a Uniunii Astronomice Internaționale; originea fiecărui nume, după Kunitzsch și Smart (2006).

Pentru curioși

Despre „Casa Înțelepciunii” (Bayt al-Hikma) din Bagdad se spune adesea că ar fi fost o academie în care se traducea din greacă. Izvoarele arabe arată mai puțin: o bibliotecă a califilor, după model persan, unde s-au tradus cărți din persană și unde, sub al-Mamun, par să fi lucrat astronomi și matematicieni. Dintre zecile de relatări despre traduceri din greacă, niciuna nu o pomenește, iar Hunain, care își descrie pe larg munca, nu îi rostește numele. Traducerile sunt bine dovedite; academia este o poveste de mai târziu (Dimitri Gutas, 1998).

Toate cele șapte stele ale Carului Mare și toate cele trei ale Triunghiului de Vară au nume arabe. Sirius, cea mai strălucitoare stea, are nume grecesc. Astronomul al-Sufi (al-Ṣūfī) a alcătuit pe la 964 o Carte a stelelor fixe, pornind de la catalogul lui Ptolemeu și adăugând numele pe care arabii le dădeau stelelor.

Hârtia s-a făcut la Samarkand din 751, la Bagdad din 793 și în Spania, la Xàtiva, lângă Valencia, pe la 1100. Orezul a fost cultivat în Spania din secolul al VIII-lea, iar portocalul amar în Sicilia din 1002.

Tratatul lui Tudmir este datat în anul 94 al Hegirei. Scăderea 713 − 622 dă 91, dar anii musulmani, socotiți după Lună, sunt mai scurți: 91 de ani solari fac aproape 94 de ani ai Hegirei.

Imaginea capitolului, „Aprinde numele arabe”, aici ca instrument: cerul de seară deasupra României, cu stelele care au nume oficial; numele se aprind după limba din care vin.

Cer întunecat deasupra unei linii a orizontului, cu puncte de mărimi diferite; o parte dintre ele sunt aprinse într-o culoare caldă
Aceleași date, ca tabel
Stelele cu nume oficial care răsar deasupra României: câte au nume arabe și pe ce se sprijină fiecare număr
Ce se numărăCâtePe ce se sprijină
Stele cu nume oficial, până la magnitudinea 6,5, cu poziție și strălucire măsurate498s-a păstrat
Dintre ele, răsar deasupra României464s-a păstrat
Mai strălucitoare de magnitudinea 3: cu nume arabe95 din 128dedus de istorici
Mai strălucitoare de magnitudinea 3: cu nume grecești10 din 128dedus de istorici
Mai strălucitoare de magnitudinea 3: cu nume latinești9 din 128dedus de istorici
Mai strălucitoare de magnitudinea 4: cu nume arabe162 din 277dedus de istorici
Toate, până la magnitudinea 6,5: cu nume arabe208 din 464dedus de istorici
Carul Mare (Dubhe, Merak, Phecda, Megrez, Alioth, Mizar și Alkaid): nume arabe7 din 7dedus de istorici
Triunghiul de Vară (Vega, Altair și Deneb): nume arabe3 din 3dedus de istorici
Orion (Betelgeuse, Rigel, Bellatrix, Mintaka, Alnilam, Alnitak, Saiph și Meissa): nume arabe7 din 8dedus de istorici
Nume arabe din vechiul cer al arabilor102 din 217dedus de istorici
Nume arabe care redau descrieri din catalogul lui Ptolemeu77 din 217dedus de istorici
Nume arabe cu scrierea stâlcită la copiere21 din 217dedus de istorici
Nume arabe mutate pe altă stea40 din 217dedus de istorici
Nume scrise pentru aceeași stea de astronomi arabi din Evul Mediu49a scris cineva
Nume cu originea judecată de cercetători moderni406dedus de istorici
Nume cu origine necunoscută15nu se știe sigur
Nume oficiale primite între 2023 și 2026159 din 498s-a păstrat

Betelgeuse: „mâna lui al-Jauza”. Vega: „vulturul care se năpustește”. Altair: „vulturul în zbor”. Deneb: „coada”. Saiph: „sabia uriașului”. Mizar și Mirach: „cingătoarea”.

Bara dovezilor

Date și calcul. 498 de stele cu nume oficial, până la magnitudinea 6,5; pe cer apar cele aflate deasupra orizontului la ora 21, în orașul și în seara alese. Poziția și strălucirea sunt măsurate; locul pe cer este calculat din ele. Limba și povestea fiecărui nume: după tabelul Grupului de lucru pentru numele stelelor al Uniunii Astronomice Internaționale. Mărimea punctului arată strălucirea. Liniile dintre stele sunt un desen de orientare.

Surse și credite. Numele stelelor, limba de origine și explicațiile: IAU Working Group on Star Names, „Modern IAU star names” (exopla.net), CC BY; pentru cele mai multe nume arabe, tabelul citează P. Kunitzsch și T. Smart, A Dictionary of Modern Star Names (2006). Verificare: IAU Catalog of Star Names (2022), CC BY. Poziții: baza de date SIMBAD a Centrului de Date Astronomice din Strasbourg (CDS), Franța.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Tratatul lui Tudmir (Teodemir)

Ce fel de sursă
text
Cine
Abd al-Aziz, fiul lui Musa ibn Nusair, guvernatorul arab al Africii de Nord, pentru nobilul vizigot Teodemir (Tudmir, în arabă)
Când a fost făcută
aprilie 713 (luna Rajab a anului 94 al Hegirei), în sud-estul Spaniei
Despre ce moment vorbește
predarea a șapte orașe, între care Orihuela, Alicante și Lorca, la doi ani după trecerea arabilor și berberilor în Spania
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Originalul nu s-a păstrat. Textul este copiat în patru cărți arabe din secolele XI–XIV; cea mai veche este a geografului al-Udhri, mort în 1085
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui Daniel G. König, din textul arab al lui al-Udhri (ed. al-Ahwani, Madrid, 1965), în Transmediterranean History 2.1 (2020)

În numele lui Dumnezeu, Milostivul, Îndurătorul. Acesta este înscrisul lui Abd al-Aziz, fiul lui Musa, pentru Tudmir (…): nimeni nu va fi pus mai-mare peste el, niciunuia dintre ai săi nu i se va face rău, nu vor fi duși în robie, nu vor fi despărțiți de soțiile și de copiii lor, nu vor fi uciși, bisericile lor nu vor fi arse și nu vor fi îndepărtați de la credința lor (…).

[În schimb,] el și ai săi sunt datori să plătească darea pe cap de om: fiecare om liber, un dinar, patru măsuri de grâu, patru de orz, patru de oțet, două de miere și una de ulei; fiecare sclav, jumătate.

Ce poate dovedi Arată cum s-a făcut o predare în Spania anului 713: cuceritorii lasă în loc conducătorul, casele, bisericile și credința localnicilor și cer supunere și o dare anuală, în bani și în produse.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că toată Spania a fost cucerită la fel și nici că înțelegerea a fost ținută mereu. Textul s-a păstrat numai în copii târzii, iar un istoric, Luis Molina, se îndoiește că este autentic.

Sursa B Carte pe scurt despre socotitul prin întregire și reducere (al-jabr wa-l-muqabala), cuvântul înainte

Ce fel de sursă
text
Cine
Muhammad ibn Musa al-Khwarizmi, matematician și astronom la Bagdad
Când a fost făcută
în timpul califului al-Mamun (813–833), la Bagdad
Despre ce moment vorbește
de ce a fost scris tratatul și la ce folosește
Unde se află azi
Textul arab se păstrează într-un manuscris de la Biblioteca Bodleiană din Oxford, după care a fost făcută ediția din 1831
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui Frederic Rosen, The Algebra of Mohammed ben Musa, Londra, 1831, p. 3

Dragostea de știință prin care Dumnezeu l-a deosebit pe imamul al-Mamun, Stăpânul credincioșilor, (…) bunăvoința pe care o arată învățaților (…) m-au îndemnat să alcătuiesc o lucrare scurtă despre socotitul prin întregire și reducere, mărginindu-mă la ce este mai ușor și mai folositor în aritmetică, lucruri de care oamenii au mereu nevoie la moșteniri, la testamente, la împărțeli, la judecăți și în negoț (…) sau la măsurarea pământurilor, la săparea canalelor, la socoteli de geometrie (…).

Ce poate dovedi Arată ce spune autorul însuși despre cartea lui: că a scris-o sub ocrotirea califului al-Mamun și pentru nevoi de zi cu zi – moșteniri, împărțeli, negoț, măsurarea pământului, săparea canalelor.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură cât de folosită a fost cartea și nici ce a luat autorul de la învățații dinaintea lui: este un cuvânt înainte, în care autorul își laudă ocrotitorul, cum se obișnuia.

Cerințe

  1. Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A se referă la secolul al VIII-lea.

  2. Numiți califul precizat în sursa B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Califul precizat în sursa B este al-Mamun.

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la ce li se făgăduiește locuitorilor. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: nu vor fi uciși; nu vor fi duși în robie; nu vor fi despărțiți de soțiile și de copiii lor; bisericile lor nu vor fi arse; nu vor fi îndepărtați de la credința lor. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care arată la ce folosea matematica în viața de zi cu zi. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: de socoteli era nevoie „la moșteniri, la testamente, la împărțeli, la judecăți și în negoț”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: „dragostea de știință” a califului al-Mamun și „bunăvoința pe care o arată învățaților”. Efect: acestea, scrie autorul, „m-au îndemnat să alcătuiesc o lucrare scurtă despre socotitul prin întregire și reducere”. Deoarece califul îi ocrotea pe învățați, al-Khwarizmi a scris tratatul de algebră. Se primește și: cauză – de socoteli „oamenii au mereu nevoie” la moșteniri, la judecăți și în negoț; efect – autorul s-a mărginit „la ce este mai ușor și mai folositor în aritmetică”. Se primește orice altă relație corectă între două informații din sursă.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la felul în care au fost tratați creștinii din ținutul lui Teodemir după cucerire și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: creștinii din ținutul lui Teodemir și-au putut păstra credința, cu prețul supunerii și al unei dări. Informație: sursa A făgăduiește că „bisericile lor nu vor fi arse și nu vor fi îndepărtați de la credința lor”, dar îi obligă „să plătească darea pe cap de om”. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Citirea unei hărți

Cum citești harta „Califatul, 632–750”

  1. Titlul și data hărții

    Titlul spune ce și când: întinderea califatului între moartea lui Mahomed (632) și căderea Omeiazilor (750). Sunt 750 − 632 = 118 ani.

  2. Legenda

    Săgețile pornesc de la Medina (632) și poartă ani: spre Damasc, capitală din 661; spre Egipt (640–642) și, de-a lungul Africii de Nord, până în Spania (711); spre Persia (651) și spre Indus. Două cruci arată lupte: la Constantinopol și la Poitiers. Linia cu „1.000 km” dă scara.

  3. Trei repere

    O mare: Mediterana, de-a lungul căreia merge săgeata spre apus. Un fluviu: Indusul, marginea de răsărit. Trei orașe: Medina, de unde pornesc săgețile, Damasc, capitala Omeiazilor, și Constantinopol, rămas bizantin.

  4. Ce se schimbă

    Săgețile duc de la o peninsulă la trei continente. Săgeata din Africa trece în Spania în 711 și ajunge la Poitiers în 732. La Constantinopol, atacul din 717–718 a fost respins.

  5. O propoziție despre hartă

    Harta arată că, între 632 și 750, califatul s-a întins din Arabia până la Oceanul Atlantic și la fluviul Indus, fără să cucerească Constantinopolul. Harta arată cine stăpânea, nu ce limbă vorbeau sau ce credință aveau locuitorii.

Pe scurt

  1. Primii patru califi (632–661), Abu Bakr, Omar, Othman și Ali, au cucerit Siria, Egiptul și Persia.
  2. Omeiazii (661–750), cu capitala la Damasc, au dus califatul până la Atlantic și la Indus: Spania a fost cucerită din 711, Constantinopolul a rezistat în 717–718, iar la Poitiers, în 732, Carol Martel a învins o oaste venită din Spania.
  3. Musulmanii s-au împărțit în suniți, care îi recunosc pe primii patru califi, și șiiți, pentru care dreptul de a fi calif îl aveau numai Ali și urmașii lui.
  4. Abbasizii (750–1258) au întemeiat Bagdadul în 762; în Spania, un omeiad a întemeiat emiratul de la Córdoba (756).
  5. Cucerirea a mers repede, dar limba arabă și islamul s-au răspândit în secole: arab și musulman sunt două lucruri diferite.
  6. Prin lumea arabă au ajuns în Europa cifrele venite din India și zero, algebra lui al-Khwarizmi, medicina lui Ibn Sina (Avicenna), operele lui Aristotel comentate de Averroes, știința greacă tradusă la Bagdad și apoi la Toledo, hârtia venită din China și cultura orezului.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitCifrele arabe au fost inventate de arabi.

    CorectCele zece semne, cu zero, vin din India. Învățații califatului le-au preluat, iar europenii le-au aflat de la ei: de aceea le-au numit „arabe”.

  • GreșitPopoarele cucerite au trecut pe loc la islam și la limba arabă.

    CorectCucerirea a ținut ani, schimbarea limbii și a credinței a ținut secole. Cei mai mulți localnici și-au păstrat la început credința și au plătit o dare; în Persia, limba a rămas persana.

  • GreșitÎnvățații din califat doar au păstrat cărțile grecilor.

    CorectLe-au tradus, le-au comentat și au adăugat lucruri noi: algebra lui al-Khwarizmi, Canonul medicinei al lui Ibn Sina, comentariile lui Averroes la Aristotel.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. De unde vin, la origine, cifrele numite „arabe”?

    Răspuns

    c) Din India, de unde le-au preluat învățații califatului. Cele zece semne, cu zero, vin din India. Al-Khwarizmi a scris la Bagdad despre socotitul cu ele, iar Fibonacci le-a răspândit în Italia din 1202; europenii le-au numit după cei de la care le-au aflat.

  2. Care a fost capitala califatului sub Omeiazi (661–750)?

    Răspuns

    b) Damasc. Omeiazii au mutat capitala la Damasc, în Siria. Bagdadul a fost întemeiat de Abbasizi abia în 762, iar Córdoba a fost capitala emiratului omeiad din Spania, după 756.

  3. Egiptul a fost cucerit de arabi în 640–642. Când au ajuns musulmanii, după estimarea istoricilor, jumătate din populația lui?

    Răspuns

    c) Abia în secolul al X-lea, după vreo trei sute de ani. Cucerirea a durat doi ani, schimbarea credinței secole. Localnicii își puteau păstra credința dacă plăteau darea, așa că trecerea la islam s-a făcut treptat.

  4. (…) bisericile lor nu vor fi arse și nu vor fi îndepărtați de la credința lor (…). El și ai săi sunt datori să plătească darea pe cap de om: fiecare om liber, un dinar, patru măsuri de grâu, patru de orz (…).

    Tratatul lui Tudmir, aprilie 713, sud-estul Spaniei; traducere de lucru după versiunea engleză a lui D. G. König (2020)

    Ce le cer cuceritorii localnicilor, potrivit fragmentului?

    Răspuns

    c) Să plătească o dare, în bani și în produse. Înscrisul le lasă localnicilor bisericile și credința și le cere în schimb darea pe cap de om: un dinar și câteva măsuri de produse de fiecare om liber.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Moare Mahomed; începe vremea primilor califi (632 d.Hr.)
    2. Omeiazii iau puterea și mută capitala la Damasc (661 d.Hr.)
    3. Tariq ibn Ziyad trece din Africa în Spania (711 d.Hr.)
    4. Carol Martel învinge la Poitiers (732 d.Hr.)
    5. Omeiazii sunt răsturnați de Abbasizi (750 d.Hr.)
    6. Abbasizii întemeiază Bagdadul (762 d.Hr.)

    Primii patru califi (632–661) vin înaintea Omeiazilor (661–750); sub Omeiazi cad cucerirea Spaniei (711) și lupta de la Poitiers (732); Abbasizii iau puterea în 750 și întemeiază Bagdadul în 762.

  6. De unde vine, la origine, fiecare lucru ajuns în Europa prin lumea arabă?

    Răspuns

    India: Cele zece cifre și zero.

    Grecia antică: Almagesta lui Ptolemeu; Scrierile medicului Galen; Operele lui Aristotel.

    China: Hârtia.

    Lumea arabă a strâns cunoștințe din trei părți: cifrele din India, știința și filosofia de la greci, hârtia de la chinezi. Le-a dus mai departe, cu adaosurile ei, spre Europa.

  7. Menționează două urmări ale expansiunii arabe pentru Europa și explică una dintre ele în două-trei propoziții.

    Un răspuns bun

    O urmare este apariția unei Spanii musulmane, Al-Andalus, cucerită din 711, cu capitala la Córdoba. Altă urmare este sosirea în Europa a cifrelor venite din India, a algebrei și a științei grecești traduse în arabă. Cifrele, cu zero, au fost explicate la Bagdad de al-Khwarizmi; europenii le-au aflat de la arabi, iar Fibonacci le-a răspândit în Italia din 1202. Cu ele, socotelile au devenit mult mai ușoare decât cu cifrele romane.

    Un răspuns bun numește două urmări diferite (una politică, una culturală) și dă pentru una nume, loc și dată.

Termeni

calif
„Urmaș” al lui Mahomed la conducerea comunității musulmane. Statul condus de el se numește califat.
Omeiazi
Dinastia de califi din 661–750, cu capitala la Damasc. O ramură a ei a domnit apoi în Spania, la Córdoba.
Abbasizi
Dinastia de califi din 750–1258, cu capitala la Bagdad, oraș întemeiat în 762.
suniți
Musulmanii, cei mai mulți, care îi recunosc pe toți primii patru califi ca urmași de drept ai lui Mahomed.
șiiți
Musulmanii care socotesc că dreptul de a conduce comunitatea le revenea numai lui Ali, vărul și ginerele lui Mahomed, și urmașilor lui.
Al-Andalus
Numele arab al Spaniei aflate sub stăpânire musulmană, din 711.
cifre arabe
Cele zece semne, de la 0 la 9, cu care se scriu numerele. Vin din India; Europa le-a primit de la arabi.
algebră
Ramură a matematicii. Numele vine din arabul al-jabr, cuvânt din titlul tratatului scris de al-Khwarizmi la Bagdad, în secolul al IX-lea.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 4.3 „Islamul și expansiunea arabă”; SS 4.3 „Islamul și expansiunea arabă”; FIL 4.3 „Islamul și expansiunea arabă”. Competențe specifice urmărite: 1.1.