Capitolul 8 · Catedrale, regi și ciumăLecția 8.7TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Evoluții politice: centralizarea statală
Regele întreabă stările, împăratul îi întreabă pe principi
De ce a ajuns un rege să ceară voie supușilor lui ca să strângă bani?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 8
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
În 1295, regele Angliei, Eduard I, avea nevoie de bani pentru un război cu Franța. Ce a făcut?
Vezi răspunsul
I-a chemat. La 3 octombrie 1295, Eduard I le-a scris șerifilor să pună să fie aleși câte doi cavaleri din fiecare comitat și câte doi locuitori din fiecare oraș și târg și să-i trimită la Westminster. Episcopilor le-a scris că „ceea ce îi privește pe toți trebuie încuviințat de toți”. Regele nu putea strânge singur banii: avea nevoie ca aceia care îi dădeau să fie de față și să se lege că îi vor da.
În toamna anului 1295, șeriful din Northamptonshire a primit o scrisoare de la regele Angliei. Avea de ales, fără întârziere, doi cavaleri din comitat și câte doi locuitori din fiecare oraș și de trimis la Westminster, cu puterea de a hotărî în numele celor de acasă. Asemenea scrisori au plecat în toată Anglia. Regele avea un război de plătit.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Ce este monarhia stărilorCe s-a întâmplat
În secolul al XIII-lea, războaiele costau mai mult decât aducea domeniul regelui. Banii erau la nobili, la Biserică și la orașe, iar aceștia nu se lăsau taxați fără să fie întrebați. O stare era un grup de oameni cu drepturi proprii, numite privilegii: clerul, nobilimea și orășenii.
Monarhia stărilor este monarhia în care regele hotărăște în treburile mari, mai ales la dări, împreună cu adunarea stărilor privilegiate: clerul, nobilimea și orășenii. Țăranii, cei mai mulți dintre locuitori, nu erau chemați. Adunarea purta alt nume în fiecare țară: Parlament în Anglia, State Generale în Franța, Cortesuri în regatele Spaniei, Dietă în Sfântul Imperiu Roman.
Parlamentul englez și Statele GeneraleCe s-a întâmplat
În Anglia, Magna Charta (1215) scria deja că regele nu va cere dări neobișnuite fără „sfatul obștesc al regatului”. În 1265, Simon de Montfort, capul nobililor răsculați împotriva regelui Henric al III-lea, a chemat un parlament în care au stat pentru prima oară împreună, lângă marii nobili, cavaleri din comitate și trimiși ai orașelor. Montfort a fost ucis în același an, în bătălia de la Evesham, dar obiceiul a rămas.
În 1295, regele Eduard I a chemat la Westminster episcopi, baroni, câte doi cavaleri din fiecare comitat și câte doi orășeni din fiecare oraș: alcătuirea aceasta a rămas regula aproape tuturor parlamentelor de mai târziu. Scrisorile de chemare ale lui Eduard I din 30 septembrie și 3 octombrie 1295, scrise cu șase săptămâni înaintea adunării.
Sub regele Eduard al III-lea, pe la mijlocul secolului al XIV-lea, cavalerii comitatelor și trimișii orașelor au început să se adune deosebit de marii nobili și de episcopi. Așa a ajuns Parlamentul să aibă două camere: Camera Comunelor și Camera Lorzilor.
În Franța, Statele Generale au fost chemate prima oară de Filip al IV-lea cel Frumos, la 10 aprilie 1302, în catedrala Notre-Dame din Paris. Regele se certa cu papa Bonifaciu al VIII-lea pentru dreptul de a cere dări de la cler și voia să arate că are regatul de partea lui. Au venit trimiși ai clerului, ai nobilimii și ai orașelor. Statele Generale se adunau numai când le chema regele, mai ales la vreme grea, ca să încuviințeze dări noi.
Pentru curioși
Cavalerii și orășenii din 1295 trebuiau să vină cu „putere deplină” de a se lega în numele comitatului sau al orașului lor. Regele voia ca făgăduiala de a plăti să nu mai poată fi desfăcută acasă.
După adunarea din 1614, regii Franței nu au mai chemat Statele Generale timp de 175 de ani. Următoarea adunare, din 1789, a deschis Revoluția franceză.
Imperiul merge în cealaltă parteCe s-a întâmplat
Fărâmițarea politică este starea unei țări în care puterea este împărțită între mulți stăpâni locali, iar cel din frunte are puțină putere asupra lor. Sfântul Imperiu Roman, care cuprindea ținuturile germane și nordul Italiei, își numără istoria din 962, când regele german Otto I a fost încoronat împărat. Împăratul nu moștenea tronul: era ales de principi.
Prin Bula de Aur din 1356, împăratul Carol al IV-lea a scris regula alegerii. Alegeau șapte principi electori: arhiepiscopii de Mainz, Köln și Trier, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei și margraful de Brandenburg. Se adunau la Frankfurt pe Main și hotărau cu cei mai mulți dintre ei. Ținuturile celor patru electori laici nu se mai puteau împărți și se moșteneau întregi, de către fiul cel mare. Textul Bulei de Aur, dat de Carol al IV-lea în 1356, în 31 de capitole; regulile ei au rămas în vigoare până în 1806.
În Italia, puterea se împărțea între orașe-state, ca Veneția, Florența și Milano, papă, care stăpânea Statul papal, și împărat.
Pentru curioși
Capitolul al doilea al Bulei de Aur prevede și ce se întâmplă dacă electorii nu se înțeleg: după treizeci de zile, primesc numai pâine și apă și nu pot părăsi orașul până nu aleg.
De ce a crescut regele într-o parte și principii în cealaltăDe ce
În Anglia și în Franța, regele moștenea tronul și avea un domeniu al lui, pe care l-a tot mărit. Când a avut nevoie de bani, a chemat stările, iar stările au primit în schimb dreptul de a fi întrebate. Regele a rămas totuși cel care le chema.
În Imperiu, fiecare împărat nou era ales, așa că trebuia să-și câștige alegătorii, cărora le întărea privilegiile. De aceea, cu fiecare alegere, principii au ajuns mai tari pe pământurile lor, iar împăratul mai slab. Bula de Aur a pus pe hârtie această împărțire: a dat Imperiului o regulă limpede de alegere și a făcut din electori stăpâni aproape de sine stătători. Explicație a istoricilor, din compararea Bulei de Aur cu felul în care se moșteneau tronurile Angliei și Franței.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Scrisoarea de chemare în Parlament a trimișilor comitatelor și orașelor
Regele către șeriful din Northamptonshire. Fiindcă vrem să ne sfătuim (…) cu conții, baronii și ceilalți fruntași ai regatului nostru despre leacurile de găsit împotriva primejdiilor care amenință în aceste zile regatul (…), îți poruncim cu tărie să pui să fie aleși fără întârziere doi cavaleri din comitatul pomenit, doi cetățeni din fiecare oraș al aceluiași comitat și doi târgoveți din fiecare târg, dintre cei mai pricepuți și mai în stare de muncă, și să-i faci să vină la noi la vremea și la locul arătate.
Cavalerii să aibă putere deplină și îndestulătoare pentru ei și pentru obștea comitatului (…), ca să facă ceea ce se va hotărî atunci prin sfat obștesc.
Ce poate dovedi Dovedește că în 1295 regele Angliei a cerut ca fiecare comitat și fiecare oraș să-și aleagă și să-și trimită oameni la adunare și că aceștia trebuiau să poată hotărî în numele celor de acasă.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi cine i-a ales de fapt pe trimiși și nici ce s-a spus în adunare. Este porunca regelui: arată ce voia el, nu ce au vrut cei chemați.
Sursa B Bula de Aur, capitolul al II-lea: alegerea regelui romanilor
După ce electorii sau trimișii lor au depus jurământul (…), să treacă la alegere. Și de acum înainte să nu plece din orașul Frankfurt până când cei mai mulți dintre ei nu vor fi ales un cap lumesc pentru lume și pentru poporul creștin, adică un rege al romanilor și viitor împărat. (…)
După ce ei, sau cei mai mulți dintre ei, vor fi ales în acel loc, alegerea să fie privită de atunci înainte ca și cum ar fi fost făcută de toți într-un glas, fără ca vreunul să se împotrivească.
Ce poate dovedi Arată regula scrisă în 1356: împăratul este ales la Frankfurt de principii electori, iar hotărârea celor mai mulți este socotită a tuturor.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că alegerile s-au făcut mereu fără certuri și fără bani. O lege arată cum trebuia să se întâmple, nu cum s-a întâmplat de fiecare dată.
Cerințe
Precizați secolul în care a fost scrisă sursa B. (2 puncte)
Numiți orașul în care se face alegerea, precizat în sursa B. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la cei chemați la adunare. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care arată că cel din fruntea țării este ales. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la deosebirea dintre puterea regelui Angliei și cea a împăratului și susțineți-l cu câte o informație din fiecare sursă. (5 puncte)
Comparație
Parlamentul englez și Statele Generale, comparate pe criterii
Criteriile
Trei criterii: cine le cheamă; cine vine; ce fac și cât de des se adună.
Tabelul
Parlamentul englez: îl cheamă regele; în 1295 vin episcopi, baroni, doi cavaleri din fiecare comitat și doi orășeni din fiecare oraș; încuviințează dările. Statele Generale: le cheamă regele Franței, prima oară în 1302; vin trimiși ai clerului, ai nobilimii și ai orașelor; îl sprijină pe rege și încuviințează dări, dar se adună numai când vrea el.
O asemănare
Asemănare: atât în Parlamentul englez, cât și în Statele Generale stăteau trimiși ai celor trei stări privilegiate, clerul, nobilimea și orășenii, chemați de rege.
O deosebire
Deosebire: în Anglia, regele făgăduise încă din 1215 că nu va cere dări neobișnuite fără sfatul regatului, în timp ce Statele Generale ale Franței se adunau numai când le chema regele și puteau lipsi zeci de ani.
Concluzia
Amândouă adunările arată o monarhie a stărilor: regele cârmuiește, dar la dări și în ceasuri grele cere încuviințarea clerului, a nobilimii și a orășenilor.
Bula de Aur, 1222
O bulă de aur mai veche, în regatul din care făcea parte Transilvania
În 1222, cu 134 de ani înaintea Bulei de Aur a Imperiului, regele Ungariei Andrei al II-lea a fost silit de nobili să dea un act cu același nume, după pecetea de aur atârnată de el. Transilvania făcea pe atunci parte din Regatul Ungariei, așa că actul era lege și acolo.
Primul articol îl obligă pe rege să țină în fiecare an, de ziua Sfântului Ștefan, o adunare la Alba Regală (Székesfehérvár), unde poate veni orice nobil. Al treilea oprește strângerea de dări de pe moșiile nobililor. Actul s-a scris în șapte exemplare; niciunul nu s-a păstrat, iar textul este cunoscut dintr-o copie făcută pe la 1318 și din legea regelui Ludovic I din 1351. Ca în Anglia, cei care au câștigat drepturi au fost nobilii.
Pe scurt
- Monarhia stărilor este monarhia în care regele hotărăște în treburile mari, mai ales la dări, împreună cu adunarea stărilor privilegiate: clerul, nobilimea și orășenii.
- În Anglia, Simon de Montfort a chemat în 1265 un parlament cu cavaleri și orășeni, iar Eduard I a adunat în 1295 parlamentul a cărui alcătuire a rămas regulă: episcopi, baroni, doi cavaleri din fiecare comitat și doi orășeni din fiecare oraș.
- În Franța, Filip al IV-lea cel Frumos a chemat prima oară Statele Generale la 10 aprilie 1302, la Paris, în cearta lui cu papa Bonifaciu al VIII-lea.
- Fărâmițarea politică înseamnă că puterea este împărțită între mulți stăpâni locali; așa era Sfântul Imperiu Roman, al cărui început se socotește din 962, de la încoronarea lui Otto I.
- Prin Bula de Aur din 1356, împăratul Carol al IV-lea a hotărât că împăratul este ales de șapte principi electori: trei arhiepiscopi (Mainz, Köln, Trier) și patru principi laici (Boemia, Palatinatul, Saxonia, Brandenburg).
- În Regatul Ungariei, Bula de Aur a regelui Andrei al II-lea (1222) a întărit drepturile nobililor.
Greșeli frecvente
GreșitParlamentul medieval era ales de tot poporul, ca un parlament de azi.
CorectÎn adunările stărilor stăteau numai cei cu privilegii: clerul, nobilii și trimișii orașelor. Țăranii, cei mai mulți dintre locuitori, nu aveau niciun trimis.
GreșitBula de Aur din 1356 a întărit puterea împăratului.
CorectA întărit puterea celor șapte principi electori: ei îl alegeau pe împărat, iar ținuturile celor laici nu se mai puteau împărți.
GreșitFărâmițare politică înseamnă că nu mai există nicio regulă.
CorectImperiul avea reguli scrise, ca Bula de Aur. Fărâmițarea arată cine avea puterea: mulți principi, fiecare pe pământul lui, și un împărat ales de ei.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Care este cea mai bună definiție a monarhiei stărilor?
Răspuns
d) Regele hotărăște la dări și în treburile mari împreună cu adunarea clerului, a nobilimii și a orășenilor. În monarhia stărilor regele rămâne în frunte, dar la dări cere încuviințarea stărilor privilegiate. Nu votează tot poporul și regele nu își pierde puterea.
Câți principi electori îl alegeau pe împărat după Bula de Aur din 1356?
Răspuns
b) Șapte: trei arhiepiscopi și patru principi laici. Bula de Aur numește șapte electori: arhiepiscopii de Mainz, Köln și Trier, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei și margraful de Brandenburg.
De ce a chemat Filip al IV-lea cel Frumos Statele Generale în 1302?
Răspuns
a) Ca să-și arate sprijinul regatului în cearta cu papa Bonifaciu al VIII-lea. Regele se certa cu papa pentru dările cerute clerului și voia să aibă lângă el clerul, nobilimea și orașele Franței. Regele Franței moștenea tronul, nu era ales.
Așa cum o lege foarte dreaptă (…) îndeamnă și hotărăște ca ceea ce îi privește pe toți să fie încuviințat de toți, tot așa, de bună seamă, primejdia tuturor trebuie întâmpinată cu mijloace găsite de toți.
Ce idee folosește regele ca să-i cheme pe episcopi la adunare?
Răspuns
c) O hotărâre care îi atinge pe toți trebuie luată cu încuviințarea tuturor. Regele pornește de la regula „ceea ce îi privește pe toți să fie încuviințat de toți”: este ideea pe care stă adunarea stărilor.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Otto I este încoronat împărat (962 d.Hr.)
- Andrei al II-lea dă Bula de Aur a Ungariei (1222 d.Hr.)
- Simon de Montfort cheamă un parlament cu cavaleri și orășeni (1265 d.Hr.)
- Eduard I adună parlamentul celor trei stări (1295 d.Hr.)
- Statele Generale sunt chemate prima oară, la Paris (1302 d.Hr.)
- Carol al IV-lea dă Bula de Aur a Imperiului (1356 d.Hr.)
Imperiul începe în 962. Bula de Aur a Ungariei (1222) este mai veche decât parlamentele engleze din 1265 și 1295, decât Statele Generale (1302) și decât Bula de Aur a Imperiului (1356).
Ține de monarhia stărilor sau de fărâmițarea politică?
Răspuns
Monarhia stărilor: Parlamentul englez din 1295; Statele Generale din 1302; Cortesurile din regatele Spaniei.
Fărâmițarea politică: Cei șapte principi electori; Orașele-state din Italia; Împăratul ales la Frankfurt.
Parlamentul, Statele Generale și Cortesurile sunt adunări ale stărilor pe lângă un rege. Electorii, orașele-state și împăratul ales arată o putere împărțită între mulți.
Explică, în trei-patru propoziții, de ce Bula de Aur din 1356 i-a întărit pe principi și l-a slăbit pe împărat.
Un răspuns bun
Bula de Aur din 1356 a hotărât că împăratul este ales de șapte principi electori. Fiindcă era ales, fiecare împărat trebuia să-și câștige alegătorii și le întărea privilegiile. Tot Bula a hotărât că ținuturile electorilor laici nu se mai împart și se moștenesc întregi. De aceea, principii au ajuns stăpâni aproape de sine stătători, iar Imperiul a rămas fărâmițat.
Răspunsul leagă regula alegerii (cauza) de puterea principilor (efectul).
Termeni
- monarhia stărilor
- Monarhie în care regele hotărăște în treburile mari, mai ales la dări, împreună cu adunarea stărilor privilegiate: clerul, nobilimea și orășenii.
- stare
- Grup de oameni cu drepturi proprii, numite privilegii. În Evul Mediu se numărau de obicei trei: clerul, nobilimea și orășenii.
- Parlament
- Adunarea stărilor din Anglia. Alcătuirea celei din 1295 a rămas regulă: episcopi, baroni, cavaleri din comitate și orășeni.
- State Generale
- Adunarea celor trei stări ale Franței, chemată prima oară de Filip al IV-lea cel Frumos în 1302.
- fărâmițare politică
- Starea unei țări în care puterea este împărțită între mulți stăpâni locali, iar cel din frunte are puțină putere asupra lor.
- Sfântul Imperiu Roman
- Imperiul din centrul Europei, cu ținuturile germane și nordul Italiei, socotit din 962 până în 1806. Împăratul lui era ales.
- Bula de Aur
- Act cu pecete de aur. Cea din 1356, a împăratului Carol al IV-lea, rânduiește alegerea împăratului de către șapte principi electori.
- principe elector
- Unul dintre cei șapte principi ai Imperiului care aveau dreptul de a-l alege pe împărat.
Surse și legătura cu programa
- Summonses to Parliament, 1295 – Internet Medieval Sourcebook (Fordham), după E. P. Cheyney, Translations and Reprints, vol. I, nr. 6, 1897 – sursa A; scrisoarea către arhiepiscop din 30 septembrie („ceea ce îi privește pe toți”); doi cavaleri, doi cetățeni, doi târgoveți; 3 octombrie, Canterbury
- The Golden Bull of the Emperor Charles IV, 1356 – Avalon Project (Yale), după E. F. Henderson, Select Historical Documents of the Middle Ages, 1896 – sursa B: alegerea la Frankfurt, hotărârea celor mai mulți, pâinea și apa după treizeci de zile
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Bolla d’oro – 1356, 31 de capitole, cei șapte electori cu numele, Frankfurt, primogenitura și neîmpărțirea ținuturilor, valabilă până în 1806; Bula de Aur a Ungariei, 1222
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Stati generali – prima chemare, 10 aprilie 1302, Notre-Dame din Paris; cele trei stări
- Store norske leksikon, articolul Generalstendene – 1302, cearta cu papa pentru dările clerului; adunate la vreme grea pentru dări; după 1614, abia în 1789
- Store norske leksikon, articolul Simon de Montfort – parlamentul din 1265, cu mica nobilime și trimiși ai orașelor pentru prima oară; Evesham, 1265
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul Edward 1. – 1295: parlamentul cu episcopi, baroni, cavaleri și orășeni
- UK Parliament, Living Heritage: Edward I, Parliament and taxation – cavaleri și orășeni chemați și în 1275; alcătuirea din 1295 (doi cavaleri din fiecare comitat, doi orășeni din fiecare oraș) a rămas regula aproape tuturor parlamentelor de mai târziu
- The Magna Carta Project (University of East Anglia), Magna Carta 1215, clauza 12 – nicio dare neobișnuită fără sfatul obștesc al regatului
- Store norske leksikon, articolul Det tysk-romerske riket – 962–1806; Otto I; împăratul ales de principii electori; Dieta Imperiului
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cortes – adunările regatelor din Peninsula Iberică
- Store norske leksikon, articolul Italias historie før samling – Italia împărțită între orașe-state, papă și împărat; Statul papal
- Institutul de Istorie al Centrului de Cercetări Umaniste (Budapesta), The Golden Bull of 1222: introducere la ediția critică, 2022 – Andrei al II-lea silit de mișcarea nobililor; șapte exemplare, niciunul păstrat; copia de pe la 1318 și legea din 1351
- Store norske leksikon, articolul Khubilai khan – 1279: predarea curții Song; Kubilai, împărat al întregii Chine
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul aztekere – întemeierea orașului Tenochtitlan, 1325 după tradiție
- Ezer év törvényei (Wolters Kluwer, Budapesta): legea din 1222, articolele I și III, în traducerea maghiară din Corpus Juris Hungarici – articolul I: adunarea anuală de ziua Sfântului Ștefan, la Fehérvár; articolul III: nicio dare de pe moșiile nobililor
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Comuni, Camera dei – sub Eduard al III-lea, cavalerii comitatelor și trimișii orașelor capătă o adunare a lor; după tradiție, din 1344
- UK Parliament, Simon de Montfort’s Parliament (pagină arhivată, Internet Archive) – 1265: primul parlament la care trimișii orașelor și ai comitatelor au fost chemați împreună
- The National Archives (Regatul Unit), Magna Carta: Simon de Montfort and parliament, 1265 – cavaleri și orășeni mai fuseseră chemați, fiecare în parte, și înainte de 1265
Din programă: TC 5.4 „Evoluții politice: centralizarea statală”; SS 5.4 „Evoluții politice: centralizarea statală”; FIL 5.5 „Evoluții politice: centralizarea statală”. Competențe specifice urmărite: 3.1.