Istorie IX

Capitolul 7 · Evul Mediu de zi cu ziLecția 7.3TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Societate, mentalități și viață cotidiană. Lumea urbană

Un an și o zi: cum te făcea liber orașul medieval

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
secolele XI–XIV · Evul Mediu

Prin ce se deosebea un orășean de un țăran de pe domeniu?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 7

În același timp, în altă parte
  • China. În 1129, dinastia Song și-a mutat capitala la Hangzhou, port la capătul Marelui Canal, care a trăit atunci vremea lui de cea mai mare strălucire. sursa
  • Mexic. Potrivit tradiției, aztecii s-au așezat în 1325 la lacul Texcoco și au întemeiat Tenochtitlan, care avea să devină în mai puțin de două secole cel mai mare oraș al continentului. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

În 1155, regele Franței a dat o cartă orașului Lorris. Ce se întâmpla cu un om venit de pe un domeniu, dacă locuia acolo un an și o zi fără ca stăpânul să-l ceară înapoi?

Vezi răspunsul

Rămânea liber. Articolul 18 al cartei spune că oricine locuiește un an și o zi la Lorris, fără ca vreo pretenție să-l fi urmărit acolo, „va rămâne acolo liber și netulburat”. Carta a fost copiată de multe orașe din nordul Franței. Seniorii s-au împotrivit: în 1224, regele german Henric a hotărât că, în orașele din Alsacia, un senior își poate lua omul înapoi dacă dovedește cu martori că este al lui.

În 1155, regele Franței, Ludovic al VII-lea, a dat orașului Lorris o cartă cu 35 de articole. Al optsprezecelea spune că oricine locuiește acolo un an și o zi, fără ca cineva să-l ceară înapoi, rămâne liber. Pentru un șerb, care nu avea voie să plece de pe domeniu, zidurile unui oraș însemnau altă viață.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Orașele cresc din nou: burgul și burgheziiCe s-a întâmplat

Din secolul al XI-lea până în al XIII-lea, în Europa de Apus orașele au crescut din nou. Așezarea de negustori și meșteri, ridicată adesea lângă un oraș vechi sau lângă un castel, se numea burg, iar locuitorii ei, burghezi, adică orășeni. Cuvântul latinesc „burgenses” apare întâia oară într-un act din Flandra, în 1066 (Enciclopedia Treccani).

Orășenii trăiau din două activități: meșteșugul și negoțul. Meșterii făceau postav, încălțăminte, unelte, arme, pâine. Negustorii cumpărau și vindeau în piața orașului și la târguri, adunări mari de vânzători și cumpărători, ținute de obicei la o sărbătoare a Bisericii. Averea unui orășean stătea în bani și în marfă; a unui nobil, în pământ.

Carta de privilegiiCe s-a întâmplat

Orice oraș se afla pe pământul unui senior: regele, un conte, un episcop. Orășenii au obținut de la el, de obicei în schimbul unor bani, un act scris care le înșira drepturile. Actul se numește cartă de privilegii. Un privilegiu era o lege dată numai pentru un loc sau pentru un grup de oameni.

Carta de la Lorris arată ce cuprindea un asemenea act. Fiecare casă plătea un cens hotărât dinainte, de șase dinari. Regele nu mai putea cere alte dări. Robota se cerea numai de două ori pe an, când vinul regelui era dus la Orléans. Orășeanul își putea vinde averea și putea pleca. Un oraș care își alegea singur conducătorii și își judeca singur pricinile avea autonomie. Carta dată de regele Ludovic al VII-lea orașului Lorris, în 1155; sunt cunoscute 35 de articole.

Regula cu un an și o zi nu era aceeași peste tot și nu le plăcea seniorilor, care rămâneau fără lucrători. În 1224, în Alsacia, regele german Henric le-a îngăduit să-și ia înapoi oamenii fugiți la oraș, dacă jurau cu martori că sunt ai lor. Hotărârea regelui Henric, dată la Basel, la 16 decembrie 1224.

Cine conduce orașulCe s-a întâmplat

Orașul era condus de un sfat (consiliu), cu un primar sau jude în frunte. În orașele din Italia, numite comune, primii conducători s-au numit consuli. La Brașov, în Transilvania, pe atunci în Regatul Ungariei, un act din 1364 îi pomenește pe judele Jacob și pe jurații orașului. Membrii sfatului veneau de obicei din câteva familii bogate de negustori, care alcătuiau patriciatul. Sfatul strângea taxele și judeca pricinile. Clopotul din turnul orașului îi chema pe orășeni la adunare. Privilegiul regelui Ludovic I din 10 iunie 1364, pe pergament; în 1897, când a fost tipărit, se afla în arhiva orașului Brașov

Cine conduce un oraș medieval. Sus, seniorul orașului: rege, conte sau episcop. El dă orașului carta de privilegii, iar orășenii îi dau bani. În oraș: patriciatul, adică familiile bogate de negustori, dă membrii sfatului; sfatul, cu un primar sau jude în frunte, strânge taxele și judecă pricinile orășenilor, meșteri și negustori. Cine conduce un oraș medieval. Sus, seniorul orașului: rege, conte sau episcop. El dă orașului carta de privilegii, iar orășenii îi dau bani. În oraș: patriciatul, adică familiile bogate de negustori, dă membrii sfatului; sfatul, cu un primar sau jude în frunte, strânge taxele și judecă pricinile orășenilor, meșteri și negustori. Seniorul: rege, conte sau episcop dă carta de privilegii dau bani orașul Patriciatul familii bogate de negustori dă membrii sfatului Sfatul orașului cu primar sau jude strânge taxele, judecă Orășenii: meșteri și negustori
Figura 1Orașul stătea pe pământul unui senior, care îi dădea în scris drepturile. Înăuntru, sfatul venea de obicei din câteva familii bogate de negustori: patriciatul.

Breslele: ucenic, calfă, meșterCe s-a întâmplat

Toți cei care practicau același meșteșug într-un oraș alcătuiau o breaslă. Cine nu era în breaslă nu avea voie să lucreze. Regulile erau scrise într-un statut: breasla hotăra prețurile, plata lucrătorilor și calitatea mărfii și își alegea conducătorii. Negustorii aveau asociații asemănătoare, numite ghilde.

Drumul în meserie avea trei trepte. Ucenicul învăța șase-șapte ani în atelierul unui meșter. Calfa lucra apoi pentru plată. Ca să ajungă meșter, cu atelier propriu, calfa trecea un examen: făcea o lucrare de probă, capodopera, plătea o taxă și dădea un ospăț.

Statutul breslelor din Sibiu și din alte trei orașe, scris în 1376, cere ca fiecare breaslă să-și aleagă în fiecare an doi conducători și oprește un meșteșugar să practice două meserii. Brutarii sunt datori să aibă mereu pâine albă îndeajuns. Statutul din 9 noiembrie 1376, original pe pergament; în 1897, când a fost tipărit, se afla în arhiva orașului Sibiu

Pentru curioși

Breslele își apărau membrii de concurență. În vremuri grele, meșterii îngreunau drumul calfelor: examenul se înăsprea, iar taxele creșteau. Multe calfe rămâneau toată viața lucrători plătiți.

Negustorii din orașele germane de la Marea Nordului și de la Marea Baltică s-au unit într-o ligă, Hansa. Începutul ei este înțelegerea din 1241 dintre Lübeck și Hamburg, care își apărau împreună drumul de tâlhari.

Scara breslei, de jos în sus, cu trei trepte. Ucenicul învață șase-șapte ani în atelierul unui meșter. Calfa lucrează pentru plată. Meșterul are atelier propriu. Între calfă și meșter stă examenul: capodopera, o taxă și un ospăț. Scara breslei, de jos în sus, cu trei trepte. Ucenicul învață șase-șapte ani în atelierul unui meșter. Calfa lucrează pentru plată. Meșterul are atelier propriu. Între calfă și meșter stă examenul: capodopera, o taxă și un ospăț. Meșter are atelier propriu Calfă lucrează pentru plată Ucenic învață șase-șapte ani după anii de ucenicie examen: capodoperă, taxă, ospăț
Figura 2Drumul în meserie avea trei trepte. Între calfă și meșter stătea un examen: capodopera, o taxă și un ospăț.

De ce au primit orașele libertățiDe ce

Regii și seniorii aveau de câștigat de pe urma orașelor: censul, vămile și taxele din piață aduceau bani, iar orășenii erau un sprijin împotriva nobililor, pe care regele nu se putea bizui. De aceea au dat carte de privilegii. Pentru că orașul oferea libertate și câștig, țăranii de pe domenii au început să plece într-acolo, ceea ce i-a făcut pe seniori să ceară legi împotriva fugarilor. Urmarea îndepărtată a fost un grup nou de oameni, burghezia, a cărei avere stătea în bani și în marfă. Explicație a istoricilor, din cartele orașelor (de pildă Lorris, 1155) și din hotărâri împotriva fugarilor (Alsacia, 1224).

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Carta orașului Lorris

Ce fel de sursă
text
Cine
Ludovic al VII-lea, regele Franței
Când a fost făcută
anul 1155
Despre ce moment vorbește
drepturile locuitorilor din Lorris, un oraș al regelui, în 1155
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Tipărită în culegeri de izvoare; aici după F. A. Ogg, A Source Book of Mediaeval History, New York, 1907, p. 328–330
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză din F. A. Ogg, A Source Book of Mediaeval History, New York, 1907, p. 328–330 (Internet Medieval Sourcebook, Universitatea Fordham)

1. Oricine are o casă în parohia Lorris va plăti drept cens numai șase dinari pentru casă și pentru fiecare acru de pământ pe care îl are în parohie. (…)

9. Nimeni, nici noi, nici altcineva, nu va cere de la orășenii din Lorris vreo taxă, dare sau ajutor. (…)

15. Niciun locuitor din Lorris nu ne datorează corvoadă, decât de două ori pe an, când vinul nostru trebuie dus la Orléans (…).

18. Oricine va locui un an și o zi în parohia Lorris, fără ca vreo pretenție să-l fi urmărit acolo (…), va rămâne acolo liber și netulburat.

Ce poate dovedi Dovedește ce drepturi a recunoscut regele locuitorilor din Lorris în 1155: un cens hotărât, scutirea de alte dări, corvoadă numai de două ori pe an și libertatea după un an și o zi.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că toate orașele aveau aceleași drepturi și nici că regula s-a aplicat întocmai: o cartă arată ce a făgăduit cel care a dat-o. Lorris era un oraș al regelui; alți seniori au dat mai puțin.

Sursa B Statutul breslelor din Sibiu, Sighișoara, Sebeș și Orăștie

Ce fel de sursă
text
Cine
Juzii, jurații și locuitorii celor Șapte Scaune săsești din Transilvania, cu încuviințarea meșteșugarilor
Când a fost făcută
9 noiembrie 1376, la Sibiu
Despre ce moment vorbește
regulile breslelor din patru orașe ale Transilvaniei, în 1376
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Original pe pergament, aflat în arhiva orașului Sibiu la data tipăririi ediției (1897)
Traducere
traducere de lucru din latină, după F. Zimmermann, C. Werner și G. Müller, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol. II, Sibiu, 1897, nr. 1057, p. 449–452

(…) am hotărât ca în fiecare breaslă să fie aleși în fiecare an, în opt zile de la Crăciun, doi meșteri, care vor jura că vor ține dreptatea în meșteșugul lor față de oraș și de ținut (…).

De asemenea, niciun meșteșugar să nu practice două sau mai multe meșteșuguri; cel care știe mai multe să aleagă unul singur (…), iar pe celelalte să le lase pentru totdeauna, sub pedeapsa a douăzeci de mărci de argint curat (…).

De asemenea, intrarea în breasla brutarilor se dobândește cu șase florini, două livre de ceară, două vedre de vin și un ospăț, iar brutarii trebuie să dea mereu orașului și tuturor celor care intră în el pâine albă îndeajuns.

Ce poate dovedi Arată cum era rânduită o breaslă într-un oraș din Transilvania în 1376: conducători aleși în fiecare an, un singur meșteșug pentru fiecare om, o taxă de intrare și datoria de a aproviziona orașul.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că regulile erau respectate și nici câți meșteri avea fiecare breaslă. Un statut spune ce trebuie făcut; abaterile se află din alte acte.

Cerințe

  1. Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A se referă la secolul al XII-lea (anul 1155).

  2. Numiți orașul precizat în sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Orașul precizat în sursa A este Lorris.

  3. Menționați, din sursa A, două privilegii ale locuitorilor orașului. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: plătesc drept cens numai șase dinari pentru casă; nimeni nu le poate cere altă taxă, dare sau ajutor; datorează corvoadă numai de două ori pe an; cine locuiește un an și o zi în oraș rămâne liber și netulburat. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că un meșteșugar nu poate practica mai multe meșteșuguri. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: „niciun meșteșugar să nu practice două sau mai multe meșteșuguri”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: cineva locuiește „un an și o zi în parohia Lorris, fără ca vreo pretenție să-l fi urmărit acolo”. Efect: „va rămâne acolo liber și netulburat”. Deoarece a locuit în oraș un an și o zi fără să fie cerut înapoi, omul rămâne liber. Se primește orice altă relație corectă între două informații din sursă, de pildă: deoarece vinul regelui trebuie dus la Orléans, locuitorii datorează corvoadă de două ori pe an.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la rolul breslei în viața orașului și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: breasla îi apăra pe meșteri de concurență, dar avea și îndatoriri față de oraș. Informație: sursa B oprește un meșteșugar să practice două meșteșuguri și, totodată, cere ca brutarii „să dea mereu orașului (…) pâine albă îndeajuns”. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Analiză de sursă, pas cu pas

Cum scoți organizarea unei bresle dintr-un statut: Sibiu, 1376

  1. Ce fel de sursă este și de când?

    Este o sursă scrisă, un act oficial: un statut de breaslă din 9 noiembrie 1376, deci din secolul al XIV-lea. Este scris în latină, pe pergament.

  2. Cine vorbește și cui?

    Vorbesc juzii, jurații și locuitorii celor Șapte Scaune săsești, cu încuviințarea meșteșugarilor. Se adresează tuturor breslelor din Sibiu, Sighișoara, Sebeș și Orăștie, „de acum și din viitor”.

  3. Ce spune?

    Spune că fiecare breaslă își alege „în fiecare an (…) doi meșteri” care o conduc și că „niciun meșteșugar” nu poate practica două meșteșuguri. Intrarea în breaslă se plătește: la brutari, șase florini, ceară, vin și un ospăț.

  4. Ce vrea să obțină?

    Autorii vor ordine în meșteșuguri și vor ca orașul să nu ducă lipsă de marfă: de aceea brutarii trebuie să aibă mereu pâine albă. Vor și reguli aceleași în toate cele patru orașe.

  5. Ce nu poate dovedi singură?

    Statutul nu poate dovedi că regulile erau respectate. Nu spune nici cum trăiau ucenicii și calfele. Răspuns de test: breasla din 1376 avea doi conducători aleși anual, primea membri contra unei taxe și îngăduia fiecărui meșteșugar un singur meșteșug.

Sibiu, 1376

Nouăsprezece bresle într-un singur act

La 9 noiembrie 1376, la Sibiu (Hermannstadt), în Transilvania, pe atunci în Regatul Ungariei, adunarea celor Șapte Scaune săsești a dat un statut pentru breslele din patru orașe: Sibiu, Sighișoara, Sebeș și Orăștie. Regele Ludovic I le îngăduise din nou breslele și îi însărcinase pe episcopul Transilvaniei, Goblinus, și pe un castelan al său să dea îndrumări.

Actul înșiră 19 bresle, în care intrau 25 de meșteșuguri: măcelari, brutari, tăbăcari, cizmari, blănari, mănușari, cuțitari, pălărieri, frânghieri, postăvari, țesători, dogari, olari, croitori și alții. Fierarii împărțeau o breaslă cu alte șase meșteșuguri ale fierului, între ele căldărarii, rotarii și lăcătușii. Fiii, fiicele și văduvele meșterilor aveau drept deplin de breaslă, iar ucenicii plăteau jumătate din taxă.

Pe scurt

  1. În secolele XI–XIII, orașele Europei de Apus au crescut din nou; locuitorii lor, burghezii, trăiau din meșteșug și din negoț.
  2. Carta de privilegii era actul scris prin care seniorul recunoștea orașului drepturi: dări hotărâte dinainte, judecată proprie, conducători aleși, adică autonomie.
  3. Carta de la Lorris (1155) spune că cine locuiește în oraș un an și o zi, fără să fie cerut înapoi, rămâne liber.
  4. Orașul era condus de un sfat, cu un primar sau jude în frunte; familiile bogate din sfat alcătuiau patriciatul.
  5. Breasla îi unea pe toți meșterii aceluiași meșteșug dintr-un oraș și avea un statut; treptele erau ucenic, calfă și meșter, iar proba pentru a deveni meșter se numea capodoperă.
  6. Statutul din 1376 de la Sibiu rânduiește 19 bresle din patru orașe ale Transilvaniei.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitOrașul medieval nu avea niciun stăpân.

    CorectOrice oraș se afla pe pământul unui rege, al unui conte sau al unui episcop. Libertățile lui erau scrise într-o cartă de privilegii, obținută de la acel senior.

  • GreșitUn șerb fugit la oraș devenea liber pe loc, oriunde.

    CorectUnde carta o spunea, era nevoie de un an și o zi fără ca seniorul să-l ceară. În alte locuri, seniorul îl putea lua înapoi: în Alsacia, din 1224, cu martori.

  • GreșitBreasla, ghilda și Hansa sunt același lucru.

    CorectBreasla îi unea pe meșterii unui meșteșug dintr-un oraș. Ghilda era o asociație de negustori. Hansa era o ligă a negustorilor și a orașelor germane de la Marea Nordului și de la Marea Baltică.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce era o cartă de privilegii?

    Răspuns

    b) Actul scris prin care seniorul recunoștea orașului anumite drepturi. Carta era actul dat de seniorul orașului, în care erau înșirate drepturile orășenilor: dări hotărâte, judecată proprie, libertatea de a pleca.

  2. Cine alcătuia o breaslă?

    Răspuns

    c) Toți cei care practicau același meșteșug într-un oraș. Breasla era asociația meșterilor aceluiași meșteșug. Asociațiile negustorilor se numeau ghilde, iar sfatul era conducerea orașului.

  3. Ce era capodopera?

    Răspuns

    d) Lucrarea de probă prin care o calfă arăta că poate fi meșter. Capodopera era lucrarea făcută de calfă la examenul pentru rangul de meșter; pe lângă ea, calfa plătea o taxă și dădea un ospăț.

  4. Dacă vreun om al unui nobil (…) fuge în orașele noastre cu gândul de a rămâne acolo, iar stăpânul lui vrea să-l ceară înapoi, stăpânului să i se îngăduie să-l ia, dacă are șapte rude după mamă (…) care să jure că omul este al stăpânului.

    Henric, rege al romanilor, hotărâre pentru orașele din Alsacia, Basel, 16 decembrie 1224; traducere de lucru după Cave și Coulson, A Source Book for Medieval Economic History, 1936, p. 278–279

    Ce arată hotărârea despre legătura dintre orașe și domenii?

    Răspuns

    a) Că oamenii de pe domenii fugeau la orașe, iar seniorii voiau să-i ia înapoi. Regele hotărăște cum își poate lua un senior omul fugit la oraș: înseamnă că asemenea fugi erau dese și că seniorii se plângeau de ele.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Cuvântul „burgenses” apare într-un act din Flandra (1066)
    2. Regele Ludovic al VII-lea dă carta orașului Lorris (1155)
    3. Hotărârea regelui Henric despre fugarii din orașele Alsaciei (1224)
    4. Statutul breslelor din cele Șapte Scaune, dat la Sibiu (1376)

    Burghezii sunt pomeniți întâi (1066); carta de la Lorris este din 1155, hotărârea din Alsacia din 1224, iar statutul de la Sibiu din 1376.

  6. Pune în ordine treptele prin care trecea un tânăr într-o breaslă.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Intră ucenic în atelierul unui meșter
    2. Învață meșteșugul șase-șapte ani
    3. Lucrează ca o calfă, pentru plată
    4. Face capodopera și plătește taxa
    5. Devine meșter, cu atelier propriu

    Ucenicia vine întâi, apoi anii de calfă; rangul de meșter se dobândește la sfârșit, după examen.

  7. Prezintă, în patru-cinci propoziții, organizarea unei bresle medievale. Folosește cel puțin un exemplu din statutul de la Sibiu, din 1376.

    Un răspuns bun

    Breasla îi unea pe toți meșterii aceluiași meșteșug dintr-un oraș; cine nu era membru nu putea lucra. Regulile erau scrise într-un statut, care hotăra prețurile, plata lucrătorilor și calitatea mărfii. Treptele erau ucenic, calfă și meșter, iar calfa devenea meșter după ce făcea o capodoperă. Potrivit statutului de la Sibiu, din 1376, fiecare breaslă își alegea în fiecare an doi conducători, iar un meșteșugar putea practica un singur meșteșug. Breasla avea și îndatoriri față de oraș: brutarii trebuiau să aibă mereu pâine albă.

    Un răspuns bun spune cine intră în breaslă, cine o conduce, care sunt treptele și dă un exemplu cu loc și an.

Termeni

burghez
Locuitor al unui burg, adică orășean; trăia din meșteșug sau din negoț.
cartă de privilegii
Act scris prin care seniorul unui oraș recunoștea orășenilor anumite drepturi.
autonomie
Dreptul unui oraș de a-și alege conducătorii și de a-și judeca singur pricinile.
sfat
Consiliul care conducea orașul, cu un primar sau jude în frunte.
patriciat
Familiile bogate, mai ales de negustori, din care veneau membrii sfatului.
breaslă
Asociația tuturor celor care practicau același meșteșug într-un oraș, cu reguli scrise într-un statut.
calfa
Lucrător care a terminat ucenicia și muncește pentru plată în atelierul unui meșter.
capodopera
Lucrarea de probă pe care o făcea o calfă pentru a fi primită între meșteri.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 5.1 „Societate, mentalități și viață cotidiană. Lumea urbană”; SS 5.1 „Societate, mentalități și viață cotidiană. Lumea urbană”; FIL 5.1 „Societate, mentalități și viață cotidiană. Lumea urbană”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.