Capitolul 7 · Evul Mediu de zi cu ziLecția 7.3TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Societate, mentalități și viață cotidiană. Lumea urbană
Un an și o zi: cum te făcea liber orașul medieval
Prin ce se deosebea un orășean de un țăran de pe domeniu?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 7
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- China. În 1129, dinastia Song și-a mutat capitala la Hangzhou, port la capătul Marelui Canal, care a trăit atunci vremea lui de cea mai mare strălucire. sursa
- Mexic. Potrivit tradiției, aztecii s-au așezat în 1325 la lacul Texcoco și au întemeiat Tenochtitlan, care avea să devină în mai puțin de două secole cel mai mare oraș al continentului. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
În 1155, regele Franței a dat o cartă orașului Lorris. Ce se întâmpla cu un om venit de pe un domeniu, dacă locuia acolo un an și o zi fără ca stăpânul să-l ceară înapoi?
Vezi răspunsul
Rămânea liber. Articolul 18 al cartei spune că oricine locuiește un an și o zi la Lorris, fără ca vreo pretenție să-l fi urmărit acolo, „va rămâne acolo liber și netulburat”. Carta a fost copiată de multe orașe din nordul Franței. Seniorii s-au împotrivit: în 1224, regele german Henric a hotărât că, în orașele din Alsacia, un senior își poate lua omul înapoi dacă dovedește cu martori că este al lui.
În 1155, regele Franței, Ludovic al VII-lea, a dat orașului Lorris o cartă cu 35 de articole. Al optsprezecelea spune că oricine locuiește acolo un an și o zi, fără ca cineva să-l ceară înapoi, rămâne liber. Pentru un șerb, care nu avea voie să plece de pe domeniu, zidurile unui oraș însemnau altă viață.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Orașele cresc din nou: burgul și burgheziiCe s-a întâmplat
Din secolul al XI-lea până în al XIII-lea, în Europa de Apus orașele au crescut din nou. Așezarea de negustori și meșteri, ridicată adesea lângă un oraș vechi sau lângă un castel, se numea burg, iar locuitorii ei, burghezi, adică orășeni. Cuvântul latinesc „burgenses” apare întâia oară într-un act din Flandra, în 1066 (Enciclopedia Treccani).
Orășenii trăiau din două activități: meșteșugul și negoțul. Meșterii făceau postav, încălțăminte, unelte, arme, pâine. Negustorii cumpărau și vindeau în piața orașului și la târguri, adunări mari de vânzători și cumpărători, ținute de obicei la o sărbătoare a Bisericii. Averea unui orășean stătea în bani și în marfă; a unui nobil, în pământ.
Carta de privilegiiCe s-a întâmplat
Orice oraș se afla pe pământul unui senior: regele, un conte, un episcop. Orășenii au obținut de la el, de obicei în schimbul unor bani, un act scris care le înșira drepturile. Actul se numește cartă de privilegii. Un privilegiu era o lege dată numai pentru un loc sau pentru un grup de oameni.
Carta de la Lorris arată ce cuprindea un asemenea act. Fiecare casă plătea un cens hotărât dinainte, de șase dinari. Regele nu mai putea cere alte dări. Robota se cerea numai de două ori pe an, când vinul regelui era dus la Orléans. Orășeanul își putea vinde averea și putea pleca. Un oraș care își alegea singur conducătorii și își judeca singur pricinile avea autonomie. Carta dată de regele Ludovic al VII-lea orașului Lorris, în 1155; sunt cunoscute 35 de articole.
Regula cu un an și o zi nu era aceeași peste tot și nu le plăcea seniorilor, care rămâneau fără lucrători. În 1224, în Alsacia, regele german Henric le-a îngăduit să-și ia înapoi oamenii fugiți la oraș, dacă jurau cu martori că sunt ai lor. Hotărârea regelui Henric, dată la Basel, la 16 decembrie 1224.
Cine conduce orașulCe s-a întâmplat
Orașul era condus de un sfat (consiliu), cu un primar sau jude în frunte. În orașele din Italia, numite comune, primii conducători s-au numit consuli. La Brașov, în Transilvania, pe atunci în Regatul Ungariei, un act din 1364 îi pomenește pe judele Jacob și pe jurații orașului. Membrii sfatului veneau de obicei din câteva familii bogate de negustori, care alcătuiau patriciatul. Sfatul strângea taxele și judeca pricinile. Clopotul din turnul orașului îi chema pe orășeni la adunare. Privilegiul regelui Ludovic I din 10 iunie 1364, pe pergament; în 1897, când a fost tipărit, se afla în arhiva orașului Brașov
Breslele: ucenic, calfă, meșterCe s-a întâmplat
Toți cei care practicau același meșteșug într-un oraș alcătuiau o breaslă. Cine nu era în breaslă nu avea voie să lucreze. Regulile erau scrise într-un statut: breasla hotăra prețurile, plata lucrătorilor și calitatea mărfii și își alegea conducătorii. Negustorii aveau asociații asemănătoare, numite ghilde.
Drumul în meserie avea trei trepte. Ucenicul învăța șase-șapte ani în atelierul unui meșter. Calfa lucra apoi pentru plată. Ca să ajungă meșter, cu atelier propriu, calfa trecea un examen: făcea o lucrare de probă, capodopera, plătea o taxă și dădea un ospăț.
Statutul breslelor din Sibiu și din alte trei orașe, scris în 1376, cere ca fiecare breaslă să-și aleagă în fiecare an doi conducători și oprește un meșteșugar să practice două meserii. Brutarii sunt datori să aibă mereu pâine albă îndeajuns. Statutul din 9 noiembrie 1376, original pe pergament; în 1897, când a fost tipărit, se afla în arhiva orașului Sibiu
Pentru curioși
Breslele își apărau membrii de concurență. În vremuri grele, meșterii îngreunau drumul calfelor: examenul se înăsprea, iar taxele creșteau. Multe calfe rămâneau toată viața lucrători plătiți.
Negustorii din orașele germane de la Marea Nordului și de la Marea Baltică s-au unit într-o ligă, Hansa. Începutul ei este înțelegerea din 1241 dintre Lübeck și Hamburg, care își apărau împreună drumul de tâlhari.
De ce au primit orașele libertățiDe ce
Regii și seniorii aveau de câștigat de pe urma orașelor: censul, vămile și taxele din piață aduceau bani, iar orășenii erau un sprijin împotriva nobililor, pe care regele nu se putea bizui. De aceea au dat carte de privilegii. Pentru că orașul oferea libertate și câștig, țăranii de pe domenii au început să plece într-acolo, ceea ce i-a făcut pe seniori să ceară legi împotriva fugarilor. Urmarea îndepărtată a fost un grup nou de oameni, burghezia, a cărei avere stătea în bani și în marfă. Explicație a istoricilor, din cartele orașelor (de pildă Lorris, 1155) și din hotărâri împotriva fugarilor (Alsacia, 1224).
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Carta orașului Lorris
1. Oricine are o casă în parohia Lorris va plăti drept cens numai șase dinari pentru casă și pentru fiecare acru de pământ pe care îl are în parohie. (…)
9. Nimeni, nici noi, nici altcineva, nu va cere de la orășenii din Lorris vreo taxă, dare sau ajutor. (…)
15. Niciun locuitor din Lorris nu ne datorează corvoadă, decât de două ori pe an, când vinul nostru trebuie dus la Orléans (…).
18. Oricine va locui un an și o zi în parohia Lorris, fără ca vreo pretenție să-l fi urmărit acolo (…), va rămâne acolo liber și netulburat.
Ce poate dovedi Dovedește ce drepturi a recunoscut regele locuitorilor din Lorris în 1155: un cens hotărât, scutirea de alte dări, corvoadă numai de două ori pe an și libertatea după un an și o zi.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că toate orașele aveau aceleași drepturi și nici că regula s-a aplicat întocmai: o cartă arată ce a făgăduit cel care a dat-o. Lorris era un oraș al regelui; alți seniori au dat mai puțin.
Sursa B Statutul breslelor din Sibiu, Sighișoara, Sebeș și Orăștie
(…) am hotărât ca în fiecare breaslă să fie aleși în fiecare an, în opt zile de la Crăciun, doi meșteri, care vor jura că vor ține dreptatea în meșteșugul lor față de oraș și de ținut (…).
De asemenea, niciun meșteșugar să nu practice două sau mai multe meșteșuguri; cel care știe mai multe să aleagă unul singur (…), iar pe celelalte să le lase pentru totdeauna, sub pedeapsa a douăzeci de mărci de argint curat (…).
De asemenea, intrarea în breasla brutarilor se dobândește cu șase florini, două livre de ceară, două vedre de vin și un ospăț, iar brutarii trebuie să dea mereu orașului și tuturor celor care intră în el pâine albă îndeajuns.
Ce poate dovedi Arată cum era rânduită o breaslă într-un oraș din Transilvania în 1376: conducători aleși în fiecare an, un singur meșteșug pentru fiecare om, o taxă de intrare și datoria de a aproviziona orașul.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că regulile erau respectate și nici câți meșteri avea fiecare breaslă. Un statut spune ce trebuie făcut; abaterile se află din alte acte.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți orașul precizat în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două privilegii ale locuitorilor orașului. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că un meșteșugar nu poate practica mai multe meșteșuguri. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la rolul breslei în viața orașului și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)
Analiză de sursă, pas cu pas
Cum scoți organizarea unei bresle dintr-un statut: Sibiu, 1376
Ce fel de sursă este și de când?
Este o sursă scrisă, un act oficial: un statut de breaslă din 9 noiembrie 1376, deci din secolul al XIV-lea. Este scris în latină, pe pergament.
Cine vorbește și cui?
Vorbesc juzii, jurații și locuitorii celor Șapte Scaune săsești, cu încuviințarea meșteșugarilor. Se adresează tuturor breslelor din Sibiu, Sighișoara, Sebeș și Orăștie, „de acum și din viitor”.
Ce spune?
Spune că fiecare breaslă își alege „în fiecare an (…) doi meșteri” care o conduc și că „niciun meșteșugar” nu poate practica două meșteșuguri. Intrarea în breaslă se plătește: la brutari, șase florini, ceară, vin și un ospăț.
Ce vrea să obțină?
Autorii vor ordine în meșteșuguri și vor ca orașul să nu ducă lipsă de marfă: de aceea brutarii trebuie să aibă mereu pâine albă. Vor și reguli aceleași în toate cele patru orașe.
Ce nu poate dovedi singură?
Statutul nu poate dovedi că regulile erau respectate. Nu spune nici cum trăiau ucenicii și calfele. Răspuns de test: breasla din 1376 avea doi conducători aleși anual, primea membri contra unei taxe și îngăduia fiecărui meșteșugar un singur meșteșug.
Sibiu, 1376
Nouăsprezece bresle într-un singur act
La 9 noiembrie 1376, la Sibiu (Hermannstadt), în Transilvania, pe atunci în Regatul Ungariei, adunarea celor Șapte Scaune săsești a dat un statut pentru breslele din patru orașe: Sibiu, Sighișoara, Sebeș și Orăștie. Regele Ludovic I le îngăduise din nou breslele și îi însărcinase pe episcopul Transilvaniei, Goblinus, și pe un castelan al său să dea îndrumări.
Actul înșiră 19 bresle, în care intrau 25 de meșteșuguri: măcelari, brutari, tăbăcari, cizmari, blănari, mănușari, cuțitari, pălărieri, frânghieri, postăvari, țesători, dogari, olari, croitori și alții. Fierarii împărțeau o breaslă cu alte șase meșteșuguri ale fierului, între ele căldărarii, rotarii și lăcătușii. Fiii, fiicele și văduvele meșterilor aveau drept deplin de breaslă, iar ucenicii plăteau jumătate din taxă.
Pe scurt
- În secolele XI–XIII, orașele Europei de Apus au crescut din nou; locuitorii lor, burghezii, trăiau din meșteșug și din negoț.
- Carta de privilegii era actul scris prin care seniorul recunoștea orașului drepturi: dări hotărâte dinainte, judecată proprie, conducători aleși, adică autonomie.
- Carta de la Lorris (1155) spune că cine locuiește în oraș un an și o zi, fără să fie cerut înapoi, rămâne liber.
- Orașul era condus de un sfat, cu un primar sau jude în frunte; familiile bogate din sfat alcătuiau patriciatul.
- Breasla îi unea pe toți meșterii aceluiași meșteșug dintr-un oraș și avea un statut; treptele erau ucenic, calfă și meșter, iar proba pentru a deveni meșter se numea capodoperă.
- Statutul din 1376 de la Sibiu rânduiește 19 bresle din patru orașe ale Transilvaniei.
Greșeli frecvente
GreșitOrașul medieval nu avea niciun stăpân.
CorectOrice oraș se afla pe pământul unui rege, al unui conte sau al unui episcop. Libertățile lui erau scrise într-o cartă de privilegii, obținută de la acel senior.
GreșitUn șerb fugit la oraș devenea liber pe loc, oriunde.
CorectUnde carta o spunea, era nevoie de un an și o zi fără ca seniorul să-l ceară. În alte locuri, seniorul îl putea lua înapoi: în Alsacia, din 1224, cu martori.
GreșitBreasla, ghilda și Hansa sunt același lucru.
CorectBreasla îi unea pe meșterii unui meșteșug dintr-un oraș. Ghilda era o asociație de negustori. Hansa era o ligă a negustorilor și a orașelor germane de la Marea Nordului și de la Marea Baltică.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce era o cartă de privilegii?
Răspuns
b) Actul scris prin care seniorul recunoștea orașului anumite drepturi. Carta era actul dat de seniorul orașului, în care erau înșirate drepturile orășenilor: dări hotărâte, judecată proprie, libertatea de a pleca.
Cine alcătuia o breaslă?
Răspuns
c) Toți cei care practicau același meșteșug într-un oraș. Breasla era asociația meșterilor aceluiași meșteșug. Asociațiile negustorilor se numeau ghilde, iar sfatul era conducerea orașului.
Ce era capodopera?
Răspuns
d) Lucrarea de probă prin care o calfă arăta că poate fi meșter. Capodopera era lucrarea făcută de calfă la examenul pentru rangul de meșter; pe lângă ea, calfa plătea o taxă și dădea un ospăț.
Dacă vreun om al unui nobil (…) fuge în orașele noastre cu gândul de a rămâne acolo, iar stăpânul lui vrea să-l ceară înapoi, stăpânului să i se îngăduie să-l ia, dacă are șapte rude după mamă (…) care să jure că omul este al stăpânului.
Ce arată hotărârea despre legătura dintre orașe și domenii?
Răspuns
a) Că oamenii de pe domenii fugeau la orașe, iar seniorii voiau să-i ia înapoi. Regele hotărăște cum își poate lua un senior omul fugit la oraș: înseamnă că asemenea fugi erau dese și că seniorii se plângeau de ele.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Cuvântul „burgenses” apare într-un act din Flandra (1066)
- Regele Ludovic al VII-lea dă carta orașului Lorris (1155)
- Hotărârea regelui Henric despre fugarii din orașele Alsaciei (1224)
- Statutul breslelor din cele Șapte Scaune, dat la Sibiu (1376)
Burghezii sunt pomeniți întâi (1066); carta de la Lorris este din 1155, hotărârea din Alsacia din 1224, iar statutul de la Sibiu din 1376.
Pune în ordine treptele prin care trecea un tânăr într-o breaslă.
Răspuns
Ordinea corectă:
- Intră ucenic în atelierul unui meșter
- Învață meșteșugul șase-șapte ani
- Lucrează ca o calfă, pentru plată
- Face capodopera și plătește taxa
- Devine meșter, cu atelier propriu
Ucenicia vine întâi, apoi anii de calfă; rangul de meșter se dobândește la sfârșit, după examen.
Prezintă, în patru-cinci propoziții, organizarea unei bresle medievale. Folosește cel puțin un exemplu din statutul de la Sibiu, din 1376.
Un răspuns bun
Breasla îi unea pe toți meșterii aceluiași meșteșug dintr-un oraș; cine nu era membru nu putea lucra. Regulile erau scrise într-un statut, care hotăra prețurile, plata lucrătorilor și calitatea mărfii. Treptele erau ucenic, calfă și meșter, iar calfa devenea meșter după ce făcea o capodoperă. Potrivit statutului de la Sibiu, din 1376, fiecare breaslă își alegea în fiecare an doi conducători, iar un meșteșugar putea practica un singur meșteșug. Breasla avea și îndatoriri față de oraș: brutarii trebuiau să aibă mereu pâine albă.
Un răspuns bun spune cine intră în breaslă, cine o conduce, care sunt treptele și dă un exemplu cu loc și an.
Termeni
- burghez
- Locuitor al unui burg, adică orășean; trăia din meșteșug sau din negoț.
- cartă de privilegii
- Act scris prin care seniorul unui oraș recunoștea orășenilor anumite drepturi.
- autonomie
- Dreptul unui oraș de a-și alege conducătorii și de a-și judeca singur pricinile.
- sfat
- Consiliul care conducea orașul, cu un primar sau jude în frunte.
- patriciat
- Familiile bogate, mai ales de negustori, din care veneau membrii sfatului.
- breaslă
- Asociația tuturor celor care practicau același meșteșug într-un oraș, cu reguli scrise într-un statut.
- calfa
- Lucrător care a terminat ucenicia și muncește pentru plată în atelierul unui meșter.
- capodopera
- Lucrarea de probă pe care o făcea o calfă pentru a fi primită între meșteri.
Surse și legătura cu programa
- Charter of Lorris, 1155 – Internet Medieval Sourcebook (Fordham), după F. A. Ogg, A Source Book of Mediaeval History, New York, 1907, p. 328–330 – sursa A: articolele 1, 9, 15, 17, 18 și 35; carta dată de Ludovic al VII-lea în 1155 și imitată în nordul Franței; regii sprijineau orașele împotriva nobililor
- F. Zimmermann, C. Werner, G. Müller, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol. II (1342–1390), Sibiu, 1897, nr. 1057, p. 449–452 (Biblioteca Digitală BCU Cluj) – sursa B: statutul din 9 noiembrie 1376 pentru breslele din Sibiu, Sighișoara, Sebeș și Orăștie; cele 19 bresle și 25 de meșteșuguri; regele Ludovic I, episcopul Goblinus; originalul pe pergament; actul din 1364 cu judele Jacob al Brașovului (nr. 809)
- Henry, King of the Romans: Concerning Serfs Who Flee to the Cities of Alsace, 1224 – Internet Medieval Sourcebook (Fordham), după MGH, Leges IV/2, p. 403, în Cave și Coulson, 1936 – hotărârea din 16 decembrie 1224, de la Basel: seniorul își poate lua omul fugit la oraș cu șapte rude după mamă sau cu doi martori
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Borghesia – cuvântul burgenses, în Flandra, în 1066; averea în bunuri mobile
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Arti – breslele în toată Europa, sub nume diferite; reguli împotriva concurenței și pentru calitate; conducători, meșteri, lucrători și ucenici
- S. Moretti, Corporazioni, în Enciclopedia dei ragazzi (Treccani) – nimeni nu putea lucra fără a fi în breaslă; statutele hotărau prețuri și plăți; ucenicia de șase-șapte ani; capodopera, taxa și ospățul; piedicile puse calfelor
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Gilda – ghildele de negustori și de meșteșugari, apărute între 1100 și 1133
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Comune – comuna italiană condusă de consuli
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Fiera – târgul: adunare de vânzători și cumpărători, legată de obicei de sărbătorile religioase
- Lübeck and Hamburg Treaty, 1241 – Internet Medieval Sourcebook (Fordham) – înțelegerea din 1241 dintre Lübeck și Hamburg împotriva tâlharilor, începutul Hansei
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Hangzhou – Hangzhou, capitală a dinastiei Song din 1129, la capătul Marelui Canal
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Aztechi – întemeierea orașului Tenochtitlan, 1325 după tradiție (sau 1370)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Campana – clopotele din turnurile comunale, care îi chemau pe orășeni la adunare
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Venezia (instituțiile) – patriciatul: familiile care țineau, din tată în fiu, funcțiile orașului
Din programă: TC 5.1 „Societate, mentalități și viață cotidiană. Lumea urbană”; SS 5.1 „Societate, mentalități și viață cotidiană. Lumea urbană”; FIL 5.1 „Societate, mentalități și viață cotidiană. Lumea urbană”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.