Capitolul 4 · RomaLecția 4.1TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Roma antică. De la Regalitate la Imperiu
De la regi la consuli: cum funcționa Republica romană
Cum conduci un oraș fără rege, astfel încât nimeni să nu ajungă rege?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 4
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- Atena. În 508 î.Hr., Clistene a împărțit cetățenii Atticii în zece triburi teritoriale, reformă care a deschis drumul democrației ateniene. sursa
- China. Confucius, născut pe la 551 î.Hr. și mort în 479 î.Hr., învăța în principatul Lu cum trebuie să se poarte un om care conduce. sursa
- Cartagina. Potrivit lui Polibiu, Roma și Cartagina, oraș fenician din nordul Africii, au încheiat primul lor tratat chiar în 509 î.Hr.; alt istoric antic, Diodor, îl pune în 348 î.Hr. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Potrivit tradiției, în 509 î.Hr. romanii și-au alungat ultimul rege. Cui au dat puterea lui?
Vezi răspunsul
La doi consuli, aleși pentru un an. Titus Livius scrie că primii consuli au păstrat toate drepturile și însemnele regelui. S-a schimbat durata: după un an, consulul redevenea un cetățean ca oricare altul și putea fi chemat să dea socoteală. Fiind doi, fiecare îl putea opri pe celălalt.
Pe la 150 î.Hr., grecul Polibiu trăia de aproape douăzeci de ani la Roma și încerca să înțeleagă cum este condus orașul. Dacă te uiți la consuli, scrie el, Roma pare o monarhie. Dacă te uiți la Senat, pare condusă de cei mai de seamă. Dacă te uiți la popor, pare o democrație. Nici un roman, adaugă Polibiu, n-ar fi putut spune sigur care dintre ele este.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Șapte regi și o dată primită din tradițieCe s-a întâmplat
Romanii povesteau că orașul lor a fost întemeiat de Romulus, în anul scris azi 753 î.Hr. După tradiție, Roma a avut șapte regi, de la Romulus la Tarquinius Superbus (534–509 î.Hr.). Această primă formă de conducere se numește Regalitate: regele era ales pe viață, comanda armata, judeca și aducea jertfe zeilor, iar un sfat al bătrânilor, Senatul, îl sfătuia. 753 este socoteala învățatului Varro (116–27 î.Hr.), făcută la vreo 700 de ani după. Alți autori antici dădeau ani între 814 și 729.
Despre un rege vorbește și o piatră. În Forul roman, sub un pavaj de marmură neagră numit Lapis Niger, s-a găsit în 1899 un stâlp de piatră cu cea mai veche inscripție latină de la Roma, din secolul al VI-lea î.Hr. Stâlpul cu inscripție (CIL I² 1) se află și azi în Forul roman, sub Lapis Niger, în fața clădirii Senatului.
Textul, rupt în partea de sus, pare o lege despre ritualuri. În el se citește cuvântul recei, „regelui”: poate regele Romei, poate „regele jertfelor”, preotul care a îndeplinit în Republică slujbele regelui de odinioară. Citire a istoricilor: din 16 rânduri se înțeleg sigur patru cuvinte, între ele „recei” (G. Forsythe, 2005).
Pentru curioși
Anul întemeierii a fost calculat, nu consemnat. Dionysios din Halicarnas, care scria la Roma în vremea lui Augustus, înșiră socotelile dinaintea lui: Timaios punea întemeierea în același an cu a Cartaginei (814 î.Hr.), senatorul Fabius Pictor în 748–747 î.Hr., Cato în 752–751 î.Hr., Cincius pe la 729–728 î.Hr. Socoteala lui Varro a ajuns cea folosită.
509 î.Hr.: doi consuli în locul unui regeCe s-a întâmplat
Tradiția spune că în 509 î.Hr. romanii l-au alungat pe Tarquinius Superbus, care domnea ca un tiran. De atunci, statul s-a numit republică, din latinescul res publica, „treaba poporului”. În locul regelui au fost aleși doi consuli. Consulii comandau armata, convocau Senatul și adunările și aveau, fiecare, 12 lictori, slujitori care purtau fasciile, mănunchiul de nuiele moștenit de la regi. Titus Livius, Ab urbe condita I, 60 și II, 1. Scrie după 27 î.Hr., la aproape 500 de ani după 509.
Două reguli îi împiedicau să ajungă regi. Anualitatea: funcția ținea un an. Colegialitatea: erau doi, cu puteri egale, și fiecare îl putea opri pe celălalt. Regulile acestea au fost aplicate, cu timpul, aproape tuturor magistraților, adică celor aleși să conducă treburile statului. Magistrații nu erau plătiți.
La mare primejdie, consulii numeau, la cererea Senatului, un dictator. Dictatorul avea toată puterea, civilă și militară, dar pentru cel mult șase luni.
Magistrați, Senat și adunăriCe s-a întâmplat
Sub consuli lucrau alți magistrați, aleși tot pentru un an. Pretorii (din 367 î.Hr.) judecau procesele. Edilii aveau grijă de străzi, de clădiri, de piețe și de jocurile publice. Cvestorii țineau socotelile vistieriei. Cei doi cenzori erau aleși o dată la cinci ani, pentru 18 luni: numărau cetățenii și averile lor (census) și vegheau asupra purtării tuturor, inclusiv a senatorilor.
Senatul avea 300 de membri, foști magistrați, care rămâneau senatori pe viață. De aceea, magistrații se schimbau în fiecare an, iar Senatul rămânea. Polibiu arată că Senatul hotăra asupra banilor publici, primea și trimitea solii și dădea consulilor mijloacele de război. Polibiu, Istorii VI, 13. Scrie pe la 150 î.Hr. și a văzut Senatul la lucru: a trăit la Roma din 167 î.Hr.
Legile, pacea și războiul le vota poporul, adică cetățenii bărbați, strânși în adunări (comitia). Tot adunările alegeau magistrații. În adunarea centuriată, cetățenii votau pe grupe numite centurii, alcătuite după avere: din 193 de centurii, călăreții și cei mai bogați pedestrași aveau 98, deci majoritatea. Numele statului le cuprindea pe amândouă: SPQR, Senatus Populusque Romanus, „Senatul și poporul roman”. Schema vine din Titus Livius și Dionysios; tradiția o atribuie regelui Servius Tullius, unii istorici o datează în secolele V–IV î.Hr.
De ce au primit plebeii tribuniDe ce
La început, magistrații și senatorii veneau numai dintre patricieni, câteva familii vechi și bogate. Ceilalți cetățeni, plebeii, luptau în armată, dar nu puteau fi consuli și nici nu se puteau căsători cu patricieni.
Roma era mereu în război și avea nevoie de plebei ca soldați. De aceea, plebeii au folosit o singură armă: au amenințat că pleacă din oraș. Tradiția pune prima lor retragere în 494 î.Hr. Patricienii au cedat, iar plebeii și-au ales conducători proprii, tribunii plebei. Tribunul era de neatins și putea opri hotărârea oricărui magistrat prin veto („mă împotrivesc”). Polibiu scrie că, dacă un singur tribun se împotrivește, Senatul nu poate hotărî nimic. Titus Livius II, 32–33, scrisă după 27 î.Hr., la peste 460 de ani după 494; el însuși dă două povestiri despre locul retragerii.
Au urmat alte câștiguri: legile au fost scrise în 451–450 î.Hr. (Legile celor XII Table), din 367 î.Hr. unul dintre consuli a putut fi plebeu, iar pe la 287 î.Hr. hotărârile adunării plebei au devenit legi pentru toți. Egalitatea a fost una între familiile bogate: cei mai mulți plebei au rămas departe de funcții, fiindcă o campanie și un an fără plată costau avere.
Cât de sigure sunt datele începutuluiDe unde știm
Pentru regi și pentru primul secol al Republicii lipsesc scrierile din epocă. Titus Livius o spune chiar el: scrisul era rar pe atunci, iar cele mai multe însemnări ale preoților au pierit când galii au ars orașul (pe la 390 î.Hr.). De aceea, 753, 509 și 494 î.Hr. sunt date tradiționale: așa le-au socotit romanii de mai târziu. Titus Livius VI, 1, scrisă după 27 î.Hr., la peste 360 de ani după incendiul pus pe la 390 î.Hr.
Lista consulilor, an de an, a fost săpată în marmură pe un arc ridicat în Forul roman în cinstea lui Augustus, în 19 î.Hr. Bucățile ei, găsite în secolul al XVI-lea, se numesc Fasti Capitolini. Fasti Capitolini sunt zidiți într-un perete al Muzeelor Capitoline din Roma (Palazzo dei Conservatori, Sala Lupoaicei).
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Istorii, cartea a VI-a, capitolele 11–12
Dacă cineva și-ar fi ațintit privirea asupra puterii consulilor, orânduirea părea cu totul monarhică și regească; dacă asupra puterii Senatului, părea aristocratică; iar dacă s-ar fi uitat la puterea mulțimii, părea limpede o democrație. (…)
Consulii, înainte de a porni cu legiunile, au la Roma puterea asupra tuturor treburilor publice, fiindcă toți ceilalți magistrați, în afară de tribuni, le sunt supuși și datori cu ascultare, iar ei sunt cei care aduc soliile în fața Senatului.
Ce poate dovedi Arată cum vedea un străin învățat, care a trăit ani de zile printre senatori, împărțirea puterii la Roma în secolul al II-lea î.Hr.: consuli, Senat și popor, iar tribunii în afara ascultării față de consuli.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi cum funcționa Republica la începuturile ei, cu peste 300 de ani mai devreme. Polibiu era prietenul unor mari familii romane și laudă orânduirea lor; ce credea un plebeu sărac nu spune.
Sursa B Ab urbe condita (De la întemeierea Romei), cartea a II-a, capitolul 1
Începutul libertății îl poți socoti mai degrabă de acolo că puterea consulilor a fost făcută de un an, decât că s-ar fi micșorat ceva din puterea regilor. Primii consuli au păstrat toate drepturile și toate însemnele; s-a avut grijă doar ca fasciile să nu le aibă amândoi deodată, ca spaima să nu pară îndoită.
Ce poate dovedi Arată cum explicau romanii din vremea lui Augustus trecerea de la regi la consuli: aceleași drepturi și însemne, dar pentru un singur an. Dovedește și că fasciile erau socotite semnul puterii moștenite de la regi.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce s-a petrecut în 509 î.Hr.: Titus Livius scrie la aproape 500 de ani după, din povestiri mai vechi, și spune el însuși că însemnările de atunci au pierit. Anul și numele rămân tradiție.
Cerințe
Numiți magistrații precizați în sursa A care nu erau supuși consulilor. (2 puncte)
Precizați, pe baza sursei B, durata funcției de consul. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la puterea consulilor. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că primii consuli aveau aceleași drepturi ca regii. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între o informație selectată din sursa B și o informație selectată din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la felul în care era împărțită puterea în Republica romană și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Comparație
Republica romană și democrația ateniană, pe patru criterii
Criteriile
Cine conduce treburile de zi cu zi, cum ajunge în funcție, cât timp rămâne și cine votează legile.
Tabelul
Roma: doi consuli și ceilalți magistrați; aleși prin vot în adunări; un an; legile le votează adunările, dar Senatul, cu membri pe viață, îndrumă totul. Atena (secolele V–IV î.Hr.): magistrați și Sfatul celor 500; cei mai mulți trași la sorți, comandanții armatei aleși prin vot; un an; legile le votează Adunarea poporului (Ecclesia).
O asemănare
Atât la Roma, cât și la Atena, funcțiile publice durau un an, iar legile erau votate de cetățenii bărbați strânși în adunare.
O deosebire
La Roma magistrații erau aleși prin vot, iar votul celor bogați cântărea mai mult, în timp ce la Atena cei mai mulți magistrați erau trași la sorți dintre toți cetățenii.
Concluzia
Amândouă cetățile s-au ferit de puterea unui singur om prin funcții scurte. Roma a păstrat însă un Senat pe viață și alegeri câștigate de familiile bogate, de aceea Republica romană a fost condusă de o aristocrație, iar Atena de adunarea cetățenilor.
Pe scurt
- După tradiție, Roma a fost întemeiată în 753 î.Hr. și a avut șapte regi, ultimul fiind Tarquinius Superbus; această perioadă se numește Regalitate.
- În 509 î.Hr., după tradiție, regele a fost alungat și a început Republica: statul era condus de doi consuli, aleși pentru un an.
- Magistrații Republicii (consuli, pretori, cenzori, edili, cvestori) erau aleși de adunările poporului, pe timp scurt și câte doi sau mai mulți: anualitate și colegialitate.
- Senatul, alcătuit din 300 de foști magistrați, senatori pe viață, hotăra asupra banilor și a politicii externe; la mare primejdie se numea un dictator, pentru cel mult șase luni.
- Plebeii, cetățenii care nu erau patricieni, au obținut tribuni ai plebei cu drept de veto (494 î.Hr., după tradiție), legi scrise (451–450 î.Hr.) și, din 367 î.Hr., dreptul de a fi consuli.
- Datele începutului sunt tradiționale: Titus Livius scrie la aproape 500 de ani după alungarea regilor, iar Polibiu, pe la 150 î.Hr., descrie Republica pe care a văzut-o.
Greșeli frecvente
GreșitRepublica romană era o democrație, ca Atena.
CorectLa Roma poporul vota legile și alegea magistrații, dar votul celor bogați cântărea mai mult, iar Senatul, cu membri pe viață, îndruma statul. Republica a fost condusă de o aristocrație.
GreșitDictatorul roman era un tiran care lua puterea cu forța.
CorectÎn Republică, dictatorul era un magistrat numit de consuli, la cererea Senatului, pentru o primejdie anume și pentru cel mult șase luni.
GreșitRoma a fost întemeiată în 753 î.Hr.: așa scrie într-un document din acel an.
Corect753 î.Hr. este o dată tradițională, calculată de învățatul Varro la vreo 700 de ani după. Din secolul al VIII-lea î.Hr. nu s-a păstrat niciun text roman.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce îi împiedica pe consuli să ajungă regi?
Răspuns
a) Erau doi și erau aleși numai pentru un an. Anualitatea și colegialitatea: funcția ținea un an, iar cei doi consuli aveau puteri egale și se puteau opri unul pe altul. Consulii comandau armata și erau aleși de adunări, la început numai dintre patricieni.
Ce putea face un tribun al plebei?
Răspuns
c) Să oprească prin veto hotărârea unui magistrat. Tribunul plebei îi apăra pe plebei: era de neatins și putea opri prin veto hotărârile magistraților. Numărătoarea cetățenilor o făceau cenzorii, iar șase luni ținea dictatura.
De ce se spune că 753 î.Hr. este o dată tradițională?
Răspuns
b) Fiindcă a fost calculată de un învățat roman la vreo 700 de ani după. Anul a fost socotit de Varro, în secolul I î.Hr.; alți autori antici dădeau alți ani. Inscripția de sub Lapis Niger este din secolul al VI-lea î.Hr., iar lista consulilor începe cu Republica.
Dacă un singur tribun se împotrivește, Senatul nu poate duce la capăt nicio hotărâre și nici măcar nu se poate aduna și ține ședință. Tribunii sunt datori să facă întotdeauna ce hotărăște poporul și să țină seama de voința lui.
Ce instituție putea fi oprită de un singur tribun, potrivit fragmentului?
Răspuns
b) Senatul. Fragmentul spune că, dacă un tribun se împotrivește, Senatul nu poate hotărî și nici nu se poate aduna. Despre popor, fragmentul spune altceva: tribunii sunt datori să-i facă voia.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut (primele trei au date tradiționale).
Răspuns
Ordinea în timp:
- Întemeierea Romei, după socoteala lui Varro (753 î.Hr.)
- Alungarea lui Tarquinius Superbus; primii consuli (509 î.Hr.)
- Plebeii se retrag din oraș și primesc tribuni (494 î.Hr.)
- Sunt scrise Legile celor XII Table (450 î.Hr.)
- Unul dintre consuli poate fi plebeu (367 î.Hr.)
Înainte de Hristos, numărul mai mare este mai vechi: 753, 509, 494, 450, 367. Întâi regii, apoi Republica, apoi câștigurile plebeilor, unul câte unul.
Potrivește fiecare sarcină cu magistratul care o îndeplinea.
Răspuns
Consul: Comandă armata; Convoacă Senatul.
Pretor: Judecă procesele.
Cenzor: Numără cetățenii și averile lor; Este ales o dată la cinci ani.
Cvestor: Ține socotelile vistieriei.
Consulii conduceau armata și statul, pretorii judecau, cenzorii făceau numărătoarea (census) o dată la cinci ani, iar cvestorii se ocupau de banii publici.
Titus Livius povestește alungarea regilor la aproape 500 de ani după ce s-ar fi petrecut. Explică, în trei-patru propoziții, ce poți lua din povestirea lui ca sigur și ce rămâne tradiție.
Un răspuns bun
Titus Livius scrie după 27 î.Hr. despre fapte puse în 509 î.Hr. și spune el însuși că însemnările vechi au fost puține și au ars. Ziua, numele și amănuntele alungării regelui rămân tradiție: așa și le povesteau romanii. Se poate lua ca sigur ce se sprijină și pe alte urme: Roma a avut regi (inscripția de sub Lapis Niger are cuvântul „regelui”), iar mai târziu a fost condusă de doi consuli aleși pe un an, cum o descrie Polibiu, care a văzut Republica. Data de 509 î.Hr. se scrie, de aceea, „după tradiție”.
O sursă târzie poate păstra un sâmbure adevărat; se verifică prin urme din epocă și prin martori mai apropiați.
Termeni
- Regalitate
- Prima formă de conducere a Romei (753–509 î.Hr., după tradiție): un rege ales pe viață, sfătuit de Senat.
- republică
- Din latinescul res publica, „treaba poporului”: stat fără rege, condus de magistrați aleși pe timp scurt. La Roma, din 509 î.Hr., după tradiție.
- consul
- Unul dintre cei doi magistrați supremi ai Republicii, aleși pentru un an: comandau armata și convocau Senatul și adunările.
- Senat
- Sfatul celor 300 de foști magistrați, senatori pe viață; hotăra asupra banilor publici și a politicii externe.
- tribun al plebei
- Conducător ales de plebei ca să-i apere; era de neatins și putea opri prin veto hotărârea unui magistrat.
- dictator
- Magistrat numit la mare primejdie, cu toată puterea, pentru cel mult șase luni.
- patricieni și plebei
- Patricienii erau câteva familii vechi, care la început dețineau singure funcțiile; plebeii erau toți ceilalți cetățeni.
- SPQR
- Senatus Populusque Romanus, „Senatul și poporul roman”: numele oficial al statului roman, scris pe inscripții.
Surse și legătura cu programa
- Polybius, The Histories, cartea a VI-a, trad. W. R. Paton, Loeb Classical Library, vol. III, 1923 (LacusCurtius, Universitatea din Chicago) – sursa A (VI, 11–12); Senatul și banii (VI, 13); vetoul tribunilor (VI, 16); orânduirea descrisă este cea din vremea bătăliei de la Cannae
- Titus Livius, Ab urbe condita, cartea a II-a (The Latin Library) – sursa B (II, 1, 7–8): puterea de un an a consulilor, fasciile
- Titus Livius, Ab urbe condita, cartea I (The Latin Library) – cei șapte regi; I, 60: primii doi consuli aleși în adunarea centuriată
- Titus Livius, Ab urbe condita, prefața (The Latin Library) – „supra septingentesimum annum”: fapte vechi de peste 700 de ani
- Titus Livius, Ab urbe condita, cartea a VI-a (The Latin Library) – VI, 1: scrisul era rar, iar însemnările pontifilor au pierit în incendiul orașului
- Plutarch, Life of Romulus, trad. B. Perrin, Loeb Classical Library, 1914 (LacusCurtius) – cap. 12: Varro și socoteala datei întemeierii (al treilea an al Olimpiadei a șasea)
- Dionysius of Halicarnassus, Roman Antiquities I, 74, trad. E. Cary, Loeb Classical Library, 1937 (LacusCurtius) – datele întemeierii la Timaios, Cincius, Fabius Pictor și Cato
- S. B. Platner, Th. Ashby, A Topographical Dictionary of Ancient Rome, Oxford, 1929: Sepulcrum Romuli (LacusCurtius) – Lapis Niger, descoperit în 1899; stâlpul cu inscripție (CIL I² 1), pe la 500 î.Hr., lege despre ritualuri ale regelui
- Musei Capitolini, Roma: Sala della Lupa (Fasti Consolari e Trionfali) – Fasti Capitolini: plăci de marmură găsite în For în secolul al XVI-lea, de pe un arc din 19 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Console – doi consuli cu putere de un an; 367 î.Hr.; alegerea în adunarea centuriată; 12 lictori
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Dittatura – dictatorul: cel mult șase luni, numit de consuli la cererea Senatului
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Censore – doi cenzori, aleși la cinci ani, în funcție 18 luni
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Pretore – pretorul urban, din 367 î.Hr., pentru judecată
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Questore – cvestorii, ajutoare ale consulilor; vistieria
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Edile – edilii: străzi, clădiri, piețe, jocuri publice
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Senato – 300 de senatori în epoca Republicii
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Plebe – patricieni și plebei; retragerile plebei; tribunatul (494 î.Hr., dată tradițională); interdicția căsătoriilor
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Tribuno della plebe – tribunii din 494 î.Hr.; legea Hortensia, pe la 287 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Centuria – 193 de centurii: 18 de călăreți și 80 ale primei clase; datarea în secolele V–IV î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul S.P.Q.R. – Senatus Populusque Romanus
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Tarquinio il Superbo – ultimul rege, 534–509 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Clistene – reforma din 508 î.Hr., zece triburi teritoriale
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Confucio – Confucius, pe la 551–479 î.Hr., principatul Lu
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Guerre puniche – primul tratat dintre Roma și Cartagina: 509 î.Hr. după Polibiu, 348 după Diodor
- Aristotel, Constituția atenienilor, cap. 43, trad. F. G. Kenyon (Avalon Project, Yale) – la Atena, magistrații obișnuiți sunt trași la sorți, comandanții armatei sunt aleși prin vot
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Tito Livio – Titus Livius, 59 î.Hr.–17 d.Hr.; opera începută între 27 și 25 î.Hr.; 142 de cărți, 35 păstrate
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Marco Terenzio Varrone – Varro, 116–27 î.Hr.
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Magistratura – magistraturile romane erau neplătite
- Key to Umbria, Roman Republic: Lapis Niger (cu citatul din G. Forsythe, A Critical History of Early Rome, Berkeley, 2005, p. 73–74) – inscripția are 16 rânduri; patru cuvinte sigure, între ele „recei” (regelui): regele Romei sau rex sacrorum; stâlpul datat la începutul secolului al VI-lea î.Hr.
Din programă: TC 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu”; SS 3.3 „Roma antică. De la Regalitate la Imperiu: expansiune și romanizare”; FIL 3.3 „Roma antică de la Regalitate la Imperiu”. Competențe specifice urmărite: 3.1.