Capitolul 8 · Catedrale, regi și ciumăLecția 8.1TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Timpul marilor catedrale. Moștenirea culturală a Europei medievale
Zidul și fereastra: stilurile romanic și gotic
Cum a ajuns o biserică de piatră să aibă pereți de sticlă?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 8
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- Cambodgia. La Angkor, capitala Imperiului khmer, se ridica în secolele XII–XIII marele templu de piatră Angkor Wat. sursa
- Etiopia. La Lalibela, potrivit tradiției, regele cu același nume a pus să fie săpate în stâncă, între secolele al XII-lea și al XIII-lea, zece biserici dintr-o singură bucată. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Catedrala din Köln a fost începută în 1248. Când a fost terminată?
Vezi răspunsul
În 1880. În 1322 a fost sfințit doar corul, partea dinspre răsărit. Pe la 1520 lucrul s-a oprit pentru mai bine de 300 de ani și a fost reluat în 1842. O catedrală era lucrarea mai multor generații: cei care o începeau știau că nu o vor vedea gata.
La 15 august 1248, arhiepiscopul Konrad von Hochstaden a pus piatra de temelie a catedralei din Köln. Pe la 1520 lucrul s-a oprit, cu turnul de sud ridicat numai până la 56 m, iar macaraua de lemn a constructorilor a rămas pe el până în 1868. Catedrala a fost terminată în 1880, cu două turnuri de peste 157 m.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Romanicul: biserica de zid grosCe s-a întâmplat
În secolele XI–XII, în Europa de Apus s-au ridicat mii de biserici de piatră în stilul numit mai târziu romanic. Îl recunoști după arcul în plin cintru, adică un arc în formă de semicerc, și după bolta semicilindrică, un tavan de piatră în formă de tunel. O boltă de piatră apasă în jos și împinge pereții în lături. De aceea zidurile romanice sunt groase, iar ferestrele sunt mici și puține: o fereastră mare ar fi slăbit zidul. Biserica romanică seamănă cu o cetate, iar înăuntru este întunecoasă.
Catedrala din Speyer, în Germania, a fost începută pe la 1030; în cripta ei sunt îngropați patru împărați germani. A treia biserică a abației Cluny, în Franța, ridicată între 1089 și 1135, avea 171 m lungime și cinci nave. Catedrala din Speyer este întreagă. Din biserica de la Cluny au rămas doar brațele de sud ale transeptului.
Goticul: biserica de sticlăCe s-a întâmplat
Stilul gotic s-a născut lângă Paris. Abatele Suger, care a condus abația Saint-Denis între 1122 și 1151, a refăcut biserica acesteia; corul ei a fost sfințit în 1144. Meșterii lui au pus laolaltă două lucruri. Arcul frânt are vârf ascuțit și împinge mai puțin în lături. Bolta pe ogive se sprijină pe nervuri de piatră încrucișate, care duc greutatea spre stâlpi. Al treilea s-a adăugat spre sfârșitul secolului al XII-lea, la catedrale ca Notre-Dame din Paris. Arcul butant este un arc de piatră aflat în afara clădirii: preia împingerea bolții și o duce la un stâlp gros, numit contrafort.
Greutatea stă acum pe stâlpi, pe arce butante și pe contraforți. De aceea zidul dintre stâlpi a putut fi înlocuit cu ferestre uriașe, închise cu vitralii: bucăți de sticlă colorată prinse în rame de plumb. Pe fațadă s-a deschis o fereastră rotundă, numită rozasă. Biserica gotică este înaltă și plină de lumină.
Au urmat marile catedrale: Notre-Dame din Paris (începută în 1163), Chartres (refăcută după incendiul din 1194 și sfințită în 1260), Reims (începută în 1211), Amiens (1220) și Köln (1248). Toate cinci există și azi. La Chartres s-au păstrat vitralii din secolele XII–XIII.
La Beauvais, constructorii au mers până la marginea a ceea ce putea ține piatra. Corul catedralei, început în 1225, are bolta la aproape 47 m, cu 4 m mai sus decât la Amiens. Într-o vineri din noiembrie 1284, arcele butante au cedat și bolta corului s-a prăbușit. Reparația a durat până pe la 1340, iar catedrala a rămas neterminată. Corul stă și azi în picioare, cu stâlpii adăugați la reparație. Înălțimea și data sunt cele publicate de catedrală.
Pentru curioși
La Beauvais a mai căzut ceva. Un turn cu săgeată, înalt de 150 m, ridicat deasupra mijlocului catedralei în secolul al XVI-lea, s-a prăbușit în 1573, la numai câțiva ani după ce fusese terminat. Din navă s-a ridicat o singură travee.
Bolta de la Cluny era tot semicilindrică, dar cu profilul ușor ascuțit. Arcul frânt și nervurile erau cunoscute, așadar, înainte de Saint-Denis; nou a fost felul în care meșterii lui Suger le-au legat între ele ca să câștige înălțime și lumină.

Autorul imaginii: Neuwieser, CC BY-SA 2.0, sursa. Imagine micșorată.
Un abate își povestește șantierulDe unde știm
Suger a lăsat o scriere despre cele făcute în anii în care a condus abația. Povestește că vechea biserică era neîncăpătoare în zilele de sărbătoare, că noul cor a fost gata în trei ani și trei luni și că ferestrele au fost pictate de meșteri aduși din mai multe țări. Pentru vitralii a plătit un meșter care să le îngrijească. Suger scrie ca să rămână în amintire: într-o inscripție din biserică și-a trecut și numele. Suger, scrierea despre conducerea abației, începută după sfințirea corului (1144) și încheiată cel mai devreme la sfârșitul lui 1148.
Numele „gotic” nu vine de la constructori. L-au dat scriitori italieni din Renaștere, care îl foloseau în batjocură, cu înțelesul de „barbar”: puneau acest fel de a construi pe seama goților, cei care luptaseră cu Roma. Goții nu au ridicat nicio catedrală gotică. Cuvântul apare la scriitori italieni de la sfârșitul secolului al XV-lea încoace, la peste 300 de ani după Saint-Denis.
De ce atât de susDe ce
Catedrala era biserica episcopului și cea mai mare clădire a orașului. Orașele se îmbogățiseră din meșteșuguri și negoț, de aceea au putut plăti zeci de ani de lucru. Moaștele sfinților atrăgeau pelerini, iar mulțimea cerea loc: Suger spune că a lărgit biserica din pricina înghesuielii. Pentru el, lumina care trece prin sticla colorată îl ridica pe credincios de la cele văzute spre Dumnezeu. Orașele se și întreceau între ele: bolta de la Beauvais a fost făcută mai înaltă decât cea de la Amiens.
Banii se terminau însă mai repede decât planul, ceea ce a dus la șantiere de sute de ani. La Köln, lucrul reluat în 1842 de regele Prusiei, Frederic Wilhelm al IV-lea, a urmat planul fațadei desenat în secolul al XIII-lea. Legătura dintre bogăția orașelor și șantiere este o explicație a istoricilor; Suger însuși vorbește numai de credință și de mulțime.
Pentru curioși
La Köln, regele Prusiei vedea în catedrală un monument național al tuturor germanilor, oricare le-ar fi fost confesiunea. În anii 1860, pe șantier lucrau peste 500 de oameni, cu o mașină cu aburi și cu trolii care mergeau pe șine. În 1880, turnurile ei erau cea mai înaltă construcție din lume.

Autorul imaginii: Ramona Georgescu, CC BY-SA 4.0, sursa. Imagine micșorată.

Autorul imaginii: -wuppertaler, CC BY 4.0, sursa. Imagine micșorată.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Despre cele făcute sub cârmuirea sa (De administratione), capitolele XXV, XXVIII și XXXIV
În zilele de sărbătoare, (…) strâmtimea locului le silea pe femei să alerge spre altar pe capetele bărbaților, ca pe un caldarâm, cu mare chin și învălmășeală; de aceea (…) m-am apucat să lărgesc și să măresc nobila biserică a mănăstirii (…).
[Mâna lui Dumnezeu] a îngăduit ca întreaga clădire măreață, de la cripta de jos până la vârful bolților de sus, (…) ba chiar și acoperișul, să fie isprăvită în trei ani și trei luni (…).
Am pus de asemenea să fie pictate, de mâinile multor meșteri căutați în felurite neamuri, o minunată felurime de ferestre noi, jos și sus (…).
Ce poate dovedi Dovedește ce a vrut să se știe despre lucrare omul care a comandat-o: de ce a lărgit biserica, cât a durat corul și de unde a adus meșteri pentru ferestre.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură cine a gândit bolțile și cum au fost făcute: Suger nu numește niciun meșter și nu descrie arcele. Fiind o laudă a propriei lucrări, nu spune nimic despre greșeli sau despre cheltuieli prea mari.
Cerințe
Precizați secolul în care a fost scrisă sursa A. (2 puncte)
Numiți stilul căruia îi aparține clădirea despre care vorbește sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la lucrările făcute la biserică. (6 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la felul în care Suger își prezintă lucrarea și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Comparație
Speyer și Chartres, comparate pe patru criterii
Criteriile
Compari o catedrală romanică, Speyer (începută pe la 1030), cu una gotică, Chartres (1194–1260), după: forma arcului, felul bolții, cine ține greutatea, câtă lumină intră.
Tabelul
Speyer: arc în plin cintru; boltă de piatră grea; greutatea o țin zidurile groase; ferestre mici, interior întunecos. Chartres: arc frânt; boltă pe ogive; greutatea o țin stâlpii, arcele butante și contraforții; ferestre mari cu vitralii și rozasă, interior luminos.
O asemănare
Atât catedrala din Speyer, cât și cea din Chartres sunt biserici de piatră acoperite cu bolți, ridicate pentru un episcop și plătite de-a lungul mai multor generații.
O deosebire
La Speyer bolta se sprijină pe ziduri groase, cu ferestre mici, în timp ce la Chartres se sprijină pe stâlpi și pe arce butante, iar zidul este înlocuit cu vitralii.
Concluzia
Goticul a mutat greutatea de pe zid pe un schelet de piatră și a câștigat astfel înălțime și lumină. Într-o imagine, cauți întâi arcul: semicerc înseamnă romanic, vârf ascuțit înseamnă gotic. Răspuns de test: „Clădirea este gotică, deoarece are arce frânte și vitralii.”
Alba Iulia și Brașov
O catedrală începută romanic și o biserică gotică de oraș
Cele două stiluri au ajuns și în Transilvania, pe atunci în Regatul Ungariei. La Alba Iulia, catedrala romano-catolică Sfântul Mihail a fost distrusă în invazia mongolă din 1241. Catedrala de azi a fost începută după 1246, în forme romanice. După ce a fost incendiată în 1277, a primit și părți gotice: corul ei a fost refăcut în stil gotic în prima jumătate a secolului al XIV-lea.
La Brașov (Kronstadt), orășenii au început la sfârșitul secolului al XIV-lea o mare biserică gotică, închinată Sfintei Maria. Portalul de apus a fost făcut pe la 1450, de pietrari veniți de la Cașovia (azi Košice, în Slovacia). În aprilie 1689, un incendiu a cuprins orașul și a prăbușit acoperișul bisericii. Se spune că de atunci, de la zidurile înnegrite de fum, i-ar veni numele de Biserica Neagră.
Pe scurt
- Stilul romanic (secolele XI–XII) are arc în plin cintru, boltă semicilindrică, ziduri groase și ferestre mici; exemple sunt catedrala din Speyer și biserica abației Cluny.
- Stilul gotic a apărut la Saint-Denis, lângă Paris, unde abatele Suger a refăcut biserica abației; corul ei a fost sfințit în 1144.
- Goticul se recunoaște după arcul frânt, bolta pe ogive, arcul butant cu contrafort, vitralii, rozasă și înălțimea mare.
- Catedrale gotice: Notre-Dame din Paris (1163), Chartres (1194–1260), Reims (1211), Amiens (1220), Köln (1248–1880).
- La Beauvais, bolta corului, înaltă de aproape 47 m, s-a prăbușit în 1284: acolo s-a văzut cât poate ține piatra.
- Numele „gotic” a fost dat în Renaștere, de scriitori italieni, ca batjocură; goții nu au construit catedrale.
Greșeli frecvente
GreșitCatedralele gotice au fost construite de goți.
CorectAu fost construite în secolele XII–XV, de meșteri din Franța, Germania, Anglia și din alte țări. Numele „gotic” a fost dat mai târziu, în Renaștere, de scriitori italieni care voiau să spună „barbar”.
GreșitStilul romanic este stilul clădirilor făcute de romani.
CorectRomanicul este un stil medieval, din secolele XI–XII. Numele amintește doar că folosește arcul semicircular, cunoscut și de romani.
GreșitO catedrală era gata în câțiva ani și are un singur stil.
CorectLucrul dura zeci sau sute de ani: catedrala din Köln a fost începută în 1248 și terminată în 1880. De aceea multe biserici au părți romanice și părți gotice, cum este catedrala din Alba Iulia.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
La ce folosește arcul butant?
Răspuns
b) Preia împingerea bolții și o duce la un contrafort. Arcul butant stă în afara clădirii și sprijină bolta din lateral. Datorită lui, zidul nu mai poartă greutatea și poate fi deschis cu ferestre mari.
De unde vine numele „gotic”?
Răspuns
c) De la scriitori italieni din Renaștere, care îl foloseau în batjocură. Numele a fost dat la peste 300 de ani după Saint-Denis, cu înțelesul de „barbar”. Goții nu au nicio legătură cu aceste clădiri.
De ce are o biserică romanică ferestre mici?
Răspuns
c) Zidul gros ținea bolta, iar o fereastră mare l-ar fi slăbit. Bolta de piatră împinge pereții în lături. În romanic, numai grosimea zidului îi ține piept, așa că zidul nu poate fi găurit mult.
Când partea nouă din spate se unește cu cea din față, biserica strălucește, luminată în mijlocul ei. (…) Strălucită este lucrarea nobilă pe care o pătrunde lumina cea nouă, mărită în vremea noastră, pe când eu, Suger, am fost cel care a condus-o.
Ce trăsătură a noii biserici laudă inscripția?
Răspuns
b) Lumina care intră în biserică. Inscripția vorbește de „lumina cea nouă” care pătrunde lucrarea. Lumina intra prin ferestrele mari cu vitralii, pe care noul fel de a construi le făcea cu putință.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Începe catedrala din Speyer (1030)
- Este sfințit corul bisericii Saint-Denis (1144)
- Începe Notre-Dame din Paris (1163)
- Arde vechea catedrală din Chartres (1194)
- Se pune piatra de temelie a catedralei din Köln (1248)
- Se prăbușește bolta corului de la Beauvais (1284)
Speyer (pe la 1030) este romanică. Goticul începe la Saint-Denis (1144) și continuă la Paris (1163), Chartres (după 1194) și Köln (1248); prăbușirea de la Beauvais (1284) vine la capătul acestui șir.
Pune fiecare trăsătură la stilul ei.
Răspuns
Romanic: arc în plin cintru; boltă semicilindrică; ziduri groase, ferestre mici.
Gotic: arc frânt; boltă pe ogive; arc butant; vitralii și rozasă.
Romanicul ține bolta cu zidul, de aceea zidul este gros și închis. Goticul o ține cu stâlpi, nervuri și arce butante, de aceea zidul se poate deschide în ferestre.
Explică, în trei-patru propoziții, de ce o catedrală gotică putea avea ferestre mult mai mari decât o biserică romanică.
Un răspuns bun
Într-o biserică romanică, bolta de piatră se sprijină pe ziduri, care trebuie să fie groase și cu ferestre mici. Meșterii gotici au folosit arcul frânt și bolta pe ogive, care duc greutatea spre stâlpi. Împingerea în lături este preluată din afară de arcele butante și de contraforți. Zidul dintre stâlpi nu mai poartă greutate, de aceea a putut fi înlocuit cu vitralii.
Un răspuns bun numește cel puțin două elemente (boltă pe ogive, arc butant) și spune legătura: greutatea trece de pe zid pe stâlpi.
Termeni
- romanic
- Stil de construcție din secolele XI–XII, cu arce în plin cintru, bolți grele de piatră, ziduri groase și ferestre mici.
- gotic
- Stil apărut lângă Paris pe la 1140 și folosit până spre 1500, cu arce frânte, bolți pe ogive, arce butante și vitralii. Numele a fost dat mai târziu, în batjocură.
- arc în plin cintru
- Arc în formă de semicerc.
- boltă semicilindrică
- Tavan de piatră în formă de tunel, care apasă pe toată lungimea zidurilor.
- arc frânt
- Arc cu vârf ascuțit, făcut din două arce de cerc care se întâlnesc sus.
- boltă pe ogive
- Boltă sprijinită pe nervuri de piatră încrucișate (ogive), care duc greutatea spre stâlpi.
- arc butant
- Arc de piatră aflat în afara clădirii, care preia împingerea bolții și o duce la un contrafort.
- vitralii
- Ferestre din bucăți de sticlă colorată prinse în rame de plumb, care alcătuiesc scene și chipuri.
Surse și legătura cu programa
- Abbot Suger, On What Was Done in His Administration, trad. David Burr – Internet Medieval Sourcebook (Fordham) – sursa A; inscripția; datarea scrierii (1144–1148); lucrările din 1137–1144; meșterul plătit pentru vitralii
- Kölner Dom, Geschichte (pagina catedralei) – 15 august 1248, Konrad von Hochstaden; corul sfințit în 1322; turnul de sud la 56 m și macaraua până în 1868; oprirea după 1520; 1842; 1880, turnuri de peste 157 m; peste 500 de lucrători
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Gotico – arcul frânt și bolta cu nervuri, contraforți și arce butante, pereți subțiri cu ferestre mari, rozasa; Chartres 1194–1260, Amiens 1220; arcul butant, obișnuit abia la sfârșitul secolului al XII-lea
- Store norske leksikon, articolul Gotikken – arcele butante de la Notre-Dame din Paris, printre cele dintâi de acest fel
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Romanico – trăsăturile romanicului; Cluny III, 1089–1135, bolți semicilindrice cu profil ascuțit
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Cluny – Cluny III: 1089–1135, 171 m, cinci nave; au rămas brațele de sud ale transeptului
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Spira – catedrala din Speyer, începută pe la 1030; mormintele împăraților în criptă
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Saint-Denis – Suger, abate între 1122 și 1151; biserica, monument de temelie al goticului
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Chartres – incendiul din 1194, sfințirea din 1260, vitraliile din secolele XII–XIII
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Reims – catedrala începută în 1211
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Amiens – catedrala începută în 1220
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Parigi – Notre-Dame, 1163–1246
- Cathédrale Saint-Pierre de Beauvais, History of Beauvais Cathedral (pagina catedralei) – 1225; bolta la aproape 47 m, cu 4 m peste Amiens; prăbușirea dintr-o vineri din noiembrie 1284; reparația până pe la 1340; turnul de 150 m căzut în 1573
- Treccani, Enciclopedia dell’Arte Medievale, articolul Beauvais – prăbușirea bolților înalte ale corului în 1284; turnul de 150 m căzut în 1573
- Victoria and Albert Museum, The Gothic style – an introduction – numele „gotic”, dat de scriitori italieni din Renaștere ca sinonim pentru „barbar”
- Primăria Alba Iulia, The „Saint Michael” Roman-Catholic Church (pagina de patrimoniu) – distrugerea din 1241; construcția începută după 1246; incendiul din 1277 și elementele gotice; corul gotic din prima jumătate a secolului al XIV-lea
- Biserica Neagră (Parohia Evanghelică C.A. Brașov), Povestea Bisericii Negre – începută la sfârșitul secolului al XIV-lea; portalul de vest, pe la 1450, pietrari de la Cașovia; incendiul din aprilie 1689 și numele, dat cu „se spune”
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Angkor – Angkor Wat, secolele XII–XIII
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Lalibela – zece biserici monolitice, secolele XII–XIII, potrivit tradiției
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Colonia – catedrala din Köln: 1248, corul sfințit în 1322, terminată în 1880
Din programă: TC 5.3 „Timpul marilor catedrale. Moștenirea culturală a Europei medievale”; SS 5.5 „Timpul catedralelor. Moștenirea culturală a Europei medievale”; FIL 5.4 „Timpul catedralelor. Cultura Europei medievale”. Competențe specifice urmărite: 3.2.