Capitolul 2 · Zorii civilizațieiLecția 2.8TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Cultura Orientului Antic
De la desen la literă: scrierile Orientului Antic
De ce au început oamenii să scrie și cum s-a ajuns de la sute de semne la 22 de litere?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 2
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- China. Între 1300 și 1046 î.Hr., la Yin Xu, capitala dinastiei Shang, întrebări puse zeilor și strămoșilor erau scrijelite pe oase: este începutul cunoscut al scrierii chineze. sursa
- Grecia. În mileniul al II-lea î.Hr., în palatele din Creta și din Grecia se scria pe tăblițe de lut cu semne pentru silabe, numite azi liniarul A și liniarul B. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Ce au scris primii oameni care au scris, la Uruk, în Mesopotamia?
Vezi răspunsul
Socoteli. Cele mai vechi tăblițe de la Uruk, de acum vreo 5.200 de ani, sunt aproape toate evidențe ale templului: cantități de orz, vite, lucrători, rații. Singurele care nu sunt socoteli sunt liste de semne, făcute ca exerciții de școală. Rugăciunile, legile și poveștile au fost scrise cu sute de ani mai târziu, cu o scriere născută la numărat.
La Muzeul Metropolitan din New York se păstrează o tăbliță de lut cât o palmă de copil: 5,4 pe 6 cm. A fost făcută între 3100 și 2900 î.Hr., probabil la Uruk. Pe ea, cineva a apăsat semne și a rostogolit un sigiliu cu un om, câini de vânătoare și mistreți. Tăblița este o socoteală: cât orz s-a împărțit.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Pictograme pe lut: scrisul se naște la număratCe s-a întâmplat
Un templu sumerian primea și împărțea în fiecare zi orz, lână, vite și rații pentru lucrători. Nimeni nu le putea ține minte pe toate. De aceea, spre sfârșitul mileniului al IV-lea î.Hr., la Uruk, slujbașii templului au început să le însemne pe tăblițe de lut moale: un desen simplu pentru fiecare lucru și crestături pentru cantitate. Desenul care înfățișează lucrul însuși (un spic pentru orz, un cap de bou pentru vită) se numește pictogramă. Tăblițele de la Uruk, cele mai vechi scrise cunoscute; una, din 3100–2900 î.Hr., este la Muzeul Metropolitan (inv. 1988.433.1).
Omul care știa să scrie se numea scrib. Învăța ani de zile, copiind liste de semne. Scrisul era meseria lui, iar templul și palatul nu puteau lucra fără el.
CuneiformeleCe s-a întâmplat
Pe lutul moale, o linie curbă se trage greu. Scribii au ajuns să apese în lut capătul unei trestii tăiate, care lasă o urmă în formă de cui. Din asemenea urme sunt alcătuite semnele cuneiforme (din latinescul cuneus, „cui”, „pană”). Cu timpul, semnele au ajuns să noteze silabe, adică sunetele limbii, în loc de lucruri. De atunci s-a putut scrie orice: un nume, o lege, o scrisoare, o poveste.
Scrierea cuneiformă a fost folosită vreme de trei mii de ani, pentru mai multe limbi: sumeriana, apoi akkadiana babilonienilor și a asirienilor. Suportul a rămas tăblița de lut, ieftină și, odată uscată sau arsă, foarte trainică. La Ur, în vremea babiloniană veche, un om pe nume Nanni i-a scris negustorului Ea-nasir că i-a trimis cupru prost și că își vrea banii înapoi; banii erau, în Mesopotamia, argint cântărit. Tăblița cu plângerea lui Nanni, găsită la Ur, este la British Museum (nr. 131236).
HieroglifeleCe s-a întâmplat
Hieroglifele sunt cea mai veche scriere a Egiptului. Semnele sunt desene de oameni, animale, plante și unelte, săpate în piatră pe templele și mormintele regilor. Unele semne arată un lucru, altele notează sunete; vocalele nu se scriau. Pentru socoteli și scrisori, scribii egipteni foloseau o scriere de mână mai simplă, cu cerneală, pe papirus. Ultima inscripție cu hieroglife este din anul 394 d.Hr.; după aceea, nimeni nu le-a mai știut citi.
Cheia a fost Piatra din Rosetta, găsită în iulie 1799 de soldații francezi ai lui Napoleon, în Egipt. Pe ea, aceeași hotărâre a preoților, din 27 martie 196 î.Hr., este scrisă de trei ori: cu hieroglife, cu scrierea egipteană de mână numită demotică și în greacă. Sunt trei scrieri, dar două limbi: egipteana și greaca. Comparând numele regilor din cele trei texte, francezul Jean-François Champollion a descifrat hieroglifele în septembrie 1822. Piatra din Rosetta se află la British Museum, Londra (nr. EA24).
Pentru curioși
La 14 septembrie 1822, Champollion, care avea 31 de ani, a dat fuga la fratele său, a strigat „Am prins-o!” și a leșinat. Greșeala celor dinaintea lui fusese să creadă că fiecare hieroglifă este un simbol cu înțeles ascuns. Champollion a arătat că multe semne notează pur și simplu sunete.
Alfabetul fenicienilorCe s-a întâmplat
Cuneiformele și hieroglifele aveau sute de semne, așa că numai scribii le stăpâneau. Fenicienii, negustori și corăbieri de pe coasta de răsărit a Mediteranei (în Libanul de azi), au folosit o scriere cu numai 22 de semne, câte unul pentru fiecare consoană a limbii lor. Un asemenea șir de semne, în care fiecare notează un singur sunet, se numește alfabet. Din orașul Byblos, alfabetul fenician s-a răspândit începând cu secolul al X-lea î.Hr. Inscripții feniciene din secolul al X-lea î.Hr. încoace, ca cea de pe sarcofagul lui Ahiram din Byblos (Muzeul Național, Beirut).
Grecii au luat alfabetul de la fenicieni; cele mai vechi inscripții grecești cunoscute sunt din secolul al VIII-lea î.Hr. Fiindcă alfabetul fenician nu avea vocale, grecii au folosit pentru ele câteva semne de consoane de care limba lor nu avea nevoie. Din alfabetul grec se trag, din secolul al VII-lea î.Hr., alfabetele Italiei, între care cel latin, cu care este scrisă și această pagină.
De ce a contatDe ce
Scrisul a apărut pentru că templele și palatele aveau de ținut evidența unor bunuri prea multe pentru memoria unui om. Odată inventat, a făcut cu putință dările strânse de la mii de oameni, legile aceleași pentru un regat întreg și poruncile trimise la mare depărtare. Tot ce se știe despre oamenii de dinaintea scrisului vine din obiecte; de la scris încoace se aud și cuvintele lor. De aceea, istoricii numesc preistorie vremea de dinaintea scrisului și istorie vremea de după. Împărțire făcută de istoricii moderni. Scrisul apare la date diferite de la un popor la altul; la fel și sfârșitul preistoriei.
Pentru curioși
În 1961, arheologul Nicolae Vlassa a găsit la Tărtăria (județul Alba), într-o groapă cu oase omenești, trei plăcuțe mici de lut cu semne scrijelite. Vlassa le-a apropiat de tăblițele de la Uruk. Oasele din groapă sunt mult mai vechi decât Urukul, iar de aici a pornit ideea unei „scrieri dunărene” mai vechi decât cea sumeriană. Datarea plăcuțelor și împrejurările descoperirii sunt însă disputate, iar între cercetători nu există un acord că semnele ar fi scriere: nu sunt destule ca să poată fi citite. Cea mai veche scriere dovedită rămâne cea de la Uruk.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Scrisoarea lui Nanni către Ea-nasir (tăblița UET 5, 81)
[Spune-i lui Ea-nasir: așa vorbește Nanni.] (…) Cum te-ai purtat cu mine pentru cuprul acela? Mi-ai oprit punga cu bani [argint cântărit] pe pământ dușman; acum e treaba ta să mi-i dai înapoi pe toți.
Ia aminte că (de acum înainte) nu voi mai primi aici de la tine niciun cupru care nu este de bună calitate. (De acum înainte) îmi voi alege și îmi voi lua lingourile unul câte unul, în curtea mea, și mă voi folosi față de tine de dreptul meu de a le respinge, fiindcă te-ai purtat cu mine cu dispreț.
Ce poate dovedi Dovedește că, în Mesopotamia, oameni care nu erau regi sau preoți se foloseau de scris pentru treburi de negoț și că se făcea comerț cu lingouri de cupru.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că Ea-nasir a înșelat: se aude numai glasul celui nemulțumit. Nu spune nici câți oameni din Ur știau să scrie.
Sursa B Tăbliță protocuneiformă cu amprentă de sigiliu: socoteala unei împărțiri de orz

Rezumat. Tăbliță de lut de 5,4 × 6 × 4,1 cm. Poartă semne apăsate, dintr-o scriere mai veche decât cuneiformele (de aceea numită protocuneiformă), care înseamnă o socoteală administrativă a împărțirii orzului. Peste ele a fost rostogolit un sigiliu în formă de cilindru: se văd un bărbat, câini de vânătoare și mistreți.
Ce poate dovedi Dovedește că, pe la 3000 î.Hr., în sudul Mesopotamiei se țineau socoteli scrise și că ele erau întărite cu un sigiliu.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi în ce limbă vorbea cel care a făcut-o: semnele arată lucruri și cantități, nu sunete.
Cerințe
Precizați mileniul în care a fost scrisă sursa A. (2 puncte)
Numiți metalul precizat în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la nemulțumirea celui care scrie. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care arată că scrisul era folosit pentru socoteli. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la folosirea scrisului în Mesopotamia și susțineți-l cu câte o informație din fiecare sursă. (5 puncte)
Așezare în timp
Scrierile Orientului pe axa timpului
Datele, trecute în secole
Tăblița cu socoteala orzului, între 3100 și 2900 î.Hr.: intervalul trece peste hotarul dintre milenii, fiindcă mileniul al IV-lea î.Hr. se încheie cu anul 3001 î.Hr. Domnia lui Hammurabi, 1792–1750 î.Hr.: secolul al XVIII-lea î.Hr. Răspândirea alfabetului fenician: secolul al X-lea î.Hr. Hotărârea de pe Piatra din Rosetta, 196 î.Hr.: secolul al II-lea î.Hr. Descifrarea hieroglifelor, 1822: secolul al XIX-lea.
Ordinea
Înainte de Hristos, anul cu numărul mai mare este mai vechi: 3100, 1792, secolul al X-lea, 196; apoi, după Hristos, 1822.
Scara
Axa are vreo 5.100 de ani, de la 3200 î.Hr. la 1900 d.Hr.: aleg 1 cm pentru 500 de ani.
Puncte și benzi
Tăblița, Piatra din Rosetta, ultima inscripție cu hieroglife (394 d.Hr.) și descifrarea sunt puncte. Domnia lui Hammurabi, de 42 de ani, este prea scurtă pentru această scară și rămâne tot un punct. Secolul al X-lea î.Hr., în care se răspândește alfabetul fenician, este o bandă.
O durată calculată
De la hotărârea de pe Piatra din Rosetta până la descifrare: 196 + 1822 − 1 = 2.017 ani. Scad 1 fiindcă anul zero nu există: după anul 1 î.Hr. urmează anul 1 d.Hr.
Pe scurt
- Scrisul a apărut în Sumer, la Uruk, spre sfârșitul mileniului al IV-lea î.Hr., din nevoia templelor de a ține socoteala bunurilor.
- Primele semne au fost pictograme, desene ale lucrurilor; din ele s-au format semnele cuneiforme, în formă de cui, apăsate cu trestia pe tăblițe de lut.
- Egiptenii au scris cu hieroglife, săpate în piatră, și cu scrieri de mână, pe papirus; hieroglifele au fost descifrate de Champollion în 1822, cu ajutorul Pietrei din Rosetta (196 î.Hr.).
- Fenicienii au folosit un alfabet de 22 de semne, numai consoane, răspândit din secolul al X-lea î.Hr.; grecii i-au adăugat vocalele, iar din alfabetul grec se trage cel latin.
- Scribul era omul care știa să scrie și să socotească; fără el nu se puteau strânge dări, da legi și trimite porunci.
- În ordinea timpului: tăblițele cu socoteli de la Uruk, scrisoarea către Ea-nasir, alfabetul fenician, hotărârea de pe Piatra din Rosetta, descifrarea hieroglifelor de către Champollion.
Greșeli frecvente
GreșitHieroglifele sunt desene în care fiecare imagine înseamnă un cuvânt.
CorectUnele semne arată un lucru, dar multe notează sunete, ca literele. Tocmai asta a înțeles Champollion în 1822.
GreșitPe Piatra din Rosetta sunt trei limbi.
CorectSunt trei scrieri (hieroglifică, demotică, greacă) și două limbi: egipteana, scrisă în două feluri, și greaca.
GreșitScrisul a fost inventat ca să se păstreze povești și rugăciuni.
CorectCele mai vechi tăblițe sunt socoteli de orz, vite și rații. Poveștile, legile și scrisorile au venit după sute de ani.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
De ce au început sumerienii să scrie?
Răspuns
b) Ca să țină socoteala bunurilor primite și împărțite de templu. Primele tăblițe sunt evidențe de orz, lână, vite și rații: scrisul s-a născut din numărat.
Ce avea nou alfabetul fenician față de cuneiforme și hieroglife?
Răspuns
c) Avea numai 22 de semne, câte unul pentru fiecare consoană. Sute de semne cer ani de școală; 22 se învață repede. Vocalele le-au adăugat grecii.
De ce a putut fi folosită Piatra din Rosetta la descifrarea hieroglifelor?
Răspuns
d) Pentru că același text este scris și în greacă, limbă cunoscută. Textul grecesc se putea citi; el a arătat ce trebuie să spună celelalte două, iar numele regilor au dat primele sunete.
Tăbliță protocuneiformă cu amprente de sigiliu: socoteală administrativă a împărțirii orzului, cu amprenta unui sigiliu-cilindru înfățișând un bărbat, câini de vânătoare și mistreți.
Ce fel de text este scris pe această tăbliță?
Răspuns
a) O evidență economică. Semnele sunt o socoteală de orz. Vânătoarea apare numai în desenul sigiliului, care arată cine răspunde de socoteală.
Așază în ordinea timpului, de la cel mai vechi la cel mai nou.
Răspuns
Ordinea în timp:
- La Uruk se scriu primele socoteli pe lut (3200 î.Hr.)
- Nanni îi scrie lui Ea-nasir (1750 î.Hr.)
- Alfabetul fenician se răspândește din Byblos (950 î.Hr.)
- Preoții egipteni dau hotărârea de pe Piatra din Rosetta (196 î.Hr.)
- Champollion descifrează hieroglifele (1822 d.Hr.)
Pictogramele de la Uruk vin primele, apoi scrisoarea în cuneiforme, apoi alfabetul; Piatra din Rosetta este târzie (196 î.Hr.), iar descifrarea, din 1822.
Pune fiecare card la scrierea de care ține.
Răspuns
Cuneiforme: Sumerienii; Tăblița de lut și trestia tăiată; Scrisoarea către Ea-nasir.
Hieroglife: Egiptenii; Semne săpate pe pereții templelor; Piatra din Rosetta.
Alfabet: Fenicienii; 22 de semne pentru consoane.
Cuneiformele: Mesopotamia, lut. Hieroglifele: Egipt, piatră (și papirus pentru scrierea de mână). Alfabetul: fenicienii, 22 de semne.
Explică, în trei-patru propoziții, de ce alfabetul a fost un pas înainte față de scrierile cuneiformă și hieroglifică.
Un răspuns bun
Scrierile cuneiformă și hieroglifică aveau sute de semne, pe care le stăpâneau numai scribii, după ani de școală. Alfabetul fenician avea numai 22 de semne, câte unul pentru fiecare consoană. De aceea putea fi învățat repede și de negustori sau meșteșugari. Grecii i-au adăugat vocalele, iar din alfabetul lor se trage cel latin, folosit și azi.
Răspunsul compară numărul de semne, spune cine putea învăța fiecare scriere și numește urmașii alfabetului fenician.
Termeni
- pictogramă
- Semn care este desenul simplificat al lucrului pe care îl numește.
- cuneiforme
- Semne în formă de cui, apăsate cu trestia în lut; scrierea Mesopotamiei.
- hieroglife
- Semnele-desen ale scrierii egiptene, folosite mai ales pe monumente; unele arată lucruri, altele notează sunete.
- papirus
- Foaie de scris făcută în Egipt din tulpina unei plante de baltă cu același nume.
- alfabet
- Șir de câteva zeci de semne, în care fiecare notează un singur sunet.
- scrib
- Om care știa să scrie și să socotească și trăia din această meserie.
- Piatra din Rosetta
- Piatră cu aceeași hotărâre din 196 î.Hr. scrisă cu hieroglife, în demotică și în greacă; cheia descifrării hieroglifelor.
- preistorie
- Vremea de dinaintea scrisului, cunoscută numai din obiecte.
Surse și legătura cu programa
- The Metropolitan Museum of Art, Open Access API: obiectul 329081, Proto-Cuneiform tablet with seal impressions (1988.433.1) – sursa B și cazul de deschidere: c. 3100–2900 î.Hr., lut, 5,4 × 6 × 4,1 cm, probabil Uruk, socoteala unei împărțiri de orz, sigiliul; domeniu public
- P. Damerow, The Origins of Writing as a Problem of Historical Epistemology, Cuneiform Digital Library Journal 2006:1 – tăblițele protocuneiforme sunt aproape toate evidențe administrative; singura excepție, listele de semne, exerciții de școală; semnele notează lucruri și cantități, nu sunete
- A. Leo Oppenheim, Letters from Mesopotamia, Chicago, University of Chicago Press, 1967 (PDF pus la dispoziție de Institute for the Study of Ancient Cultures) – sursa A: scrisoarea UET 5, 81, sfârșitul ei, p. 83
- Cuneiform Digital Library Initiative: UET 5, 0081 (P414985) – tăblița este la British Museum, BM 131236; găsită la Ur; epoca babiloniană veche (c. 1900–1600 î.Hr.); numele Ea-nasir și Nanni în transliterare
- Treccani, Enciclopedia on line: Cuneiforme; Sumeri; Uruk – semne la început pictografice, apoi în formă de cui, apăsate cu trestia în lut, apoi fonetice; scrierea sumeriană, cea mai veche cunoscută; tăblițele „aproape pictografice” de la Uruk
- British Museum, Hieroglyphs: unlocking ancient Egypt, ghidul expoziției (2022) – hieroglifele, cea mai veche scriere egipteană; hieratica și demotica; Piatra din Rosetta: iulie 1799, Rashid, trei scrieri, hotărârea din 27 martie 196 î.Hr., Ptolemeu al V-lea; Champollion, 14 septembrie 1822
- Treccani, Enciclopedia on line: Alfabeto – alfabetul fenician: 22 de semne, răspândit din Byblos din secolul al X-lea î.Hr.; grecii, cele mai vechi documente din secolul al VIII-lea î.Hr., vocalele; alfabetele italice din secolul al VII-lea î.Hr.; liniarul A și B
- Treccani, Enciclopedia on line: Geroglifico; Papiro – semne cu valoare de idee și de sunet, fără vocale; ultima atestare, anul 394 d.Hr.; Piatra din Rosetta, 1799; papirusul
- Discover Magazine, Archaeologists Have Long Sought – But Never Found – the Very First Wheel – circa 3.900 de tăblițe dintr-un templu de acum 5.200 de ani, la Uruk
- UNESCO World Heritage (date deschise): Yin Xu – capitala Shang, 1300–1046 î.Hr.; inscripțiile pe oase de oracol
- M. Merlini, Milady Tărtăria and the riddle of dating Tărtăria tablets, cap. 2, A controversial discovery (Prehistory Knowledge Project) – Tărtăria: 1961, Nicolae Vlassa, trei plăcuțe, groapa cu oase omenești, apropierea de Uruk făcută de Vlassa, oasele păstrate la muzeul din Cluj
- M. Merlini, Challenging Some Myths About the Tărtăria Tablets, Journal of Archaeomythology 4 (2008), rezumat – controversa asupra datării și a naturii semnelor; ideea unei scrieri dunărene mai vechi decât cea sumeriană
- M. S. F. Hood, The Tartaria Tablets, Antiquity 41 (1967), p. 99–113, rezumat – Cambridge University Press – Tărtăria: plăcuțele găsite în 1961, apropiate de Vlassa de semnele de la Uruk; Hood vorbește de „folosirea unor semne, dacă nu chiar scriere” și nu le socotește sumeriene
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul Jean-François Champollion – născut la 23 decembrie 1790, la Figeac: la 14 septembrie 1822 avea 31 de ani
- Treccani, Enciclopedia on line: Biblo – inscripția de pe sarcofagul lui Ahiram, printre cele mai vechi exemple de scriere alfabetică feniciană; sarcofagul, de pe la 1000 î.Hr., este la Muzeul Național din Beirut
Din programă: TC 2.3 „Cultura Orientului Antic”; SS 2.3 „Cultura Orientului Antic”; FIL 2.3 „Cultura Orientului Antic”. Competențe specifice urmărite: 1.1.