Istorie IX

Capitolul 8 · Catedrale, regi și ciumăLecția 8.2TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Timpul marilor catedrale. Moștenirea culturală a Europei medievale

Unde s-a inventat studentul? Universitățile medievale și literatura

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
1088–1400 · Evul Mediu

Ce are în comun un student de la 1220 cu unul de azi?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 8

În același timp, în altă parte
  • Egipt. La Cairo, moscheea al-Azhar, ridicată în 970, a devenit curând loc de învățătură pentru religie și drept și este până azi o mare școală a lumii musulmane. sursa
  • Maroc. La Fès, moscheea Qarawiyyin, din secolul al IX-lea, a fost lărgită în 1135; pe lângă ea funcționează o veche școală musulmană. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Universitatea din Bologna își socotește începuturile din anul 1088. De unde vine acest an?

Vezi răspunsul

Niciun act din 1088 nu întemeiază universitatea. Școala de drept din Bologna a crescut treptat, din înțelegerea studenților cu profesorii lor. Universitatea de azi scrie ea însăși că a luat ființă „în jurul anului 1088”. În 1888, la serbarea celor opt sute de ani, poetul Giosuè Carducci a recunoscut că data adevărată a începutului nu se poate afla.

Pe la 1220, un student de la Oxford, numit doar „B.”, îi scrie celui care îl întreține: orașul este scump, gazda trebuie plătită, iar banii trimiși s-au terminat de două luni. Scrisoarea s-a păstrat fiindcă a fost copiată într-o culegere de modele, din care și alți studenți își puteau lua cuvintele. Cele mai multe scrisori de studenți rămase din Evul Mediu cer bani.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

O breaslă a celor care învațăCe s-a întâmplat

În latina medievală, universitas însemna orice grup organizat de oameni, de pildă o breaslă de dulgheri sau de bărbieri. În orașele secolului al XII-lea, profesorii și studenții s-au unit la fel, ca să se apere de orășeni și să-și facă reguli. Universitatea medievală este deci breasla profesorilor și a studenților.

La Bologna, în Italia, se învăța mai ales dreptul; acolo studenții străini de oraș s-au asociat fiindcă localnicii le scumpeau chiriile. În 1158, împăratul Frederic Barbarossa le-a dat celor plecați la studii drepturi și scutiri. La Paris, universitatea a crescut din școala catedralei Notre-Dame și a fost o breaslă a profesorilor, vestită pentru teologie. În 1200, regele Filip al II-lea August i-a scos pe studenți de sub judecata slujbașilor săi, iar în 1215 trimisul papei, Robert de Courçon, i-a dat universității statute. În 1257, Robert de Sorbon a întemeiat un colegiu pentru studenții la teologie: Sorbona. La Oxford, școlile au crescut după 1167. Au urmat Praga (1348), Cracovia (1364) și Viena (1365). Statutele date universității din Paris de Robert de Courçon, legatul papei, în 1215; textul s-a păstrat.

Universitățile au apărut atunci pentru că orașele, regii și Biserica aveau nevoie de juriști, de medici și de preoți învățați, iar între 1100 și 1200 Apusul primise, prin traduceri, cărți noi de drept roman, de medicină și de filosofie.

Pentru curioși

Studenții erau socotiți oameni ai Bisericii și erau judecați de tribunalele ei. De aici certurile dese cu orășenii și cu slujbașii regelui: privilegiul din 1200 a fost dat după ce câțiva studenți fuseseră uciși într-o încăierare la Paris.

În scrisoarea studentului de la Oxford, cuvântul „universitas” apare cu înțelesul lui vechi: „noverit universitas vestra” înseamnă „să știți voi toți”.

Harta Europei cu șase universități și anul fiecăreia: Bologna, 1088; Oxford, după 1167; Paris, 1215; Praga, 1348; Cracovia, 1364; Viena, 1365. Harta Europei cu șase universități și anul fiecăreia: Bologna, 1088; Oxford, după 1167; Paris, 1215; Praga, 1348; Cracovia, 1364; Viena, 1365. Universități, 1088–1365 Bologna, 1088 Oxford, după 1167 Paris, 1215 Praga, 1348 Cracovia, 1364 Viena, 1365 500 km
Figura 1Cele mai vechi universități sunt în Italia, în Franța și în Anglia; în Europa Centrală apar abia în secolul al XIV-lea. Anul 1088 de la Bologna este ales prin convenție, iar 1215 este anul statutelor de la Paris. Coasta este cea de azi.

Ce și cum se învățaCe s-a întâmplat

Peste tot se preda în latină, așa că un student din Transilvania, pe atunci în Regatul Ungariei, putea urma lecții la Viena sau la Bologna. Se începea cu cele șapte arte liberale: gramatica, retorica și logica (numite împreună trivium), apoi aritmetica, geometria, astronomia și muzica (quadrivium). O universitate avea până la patru facultăți: artele, pe care le urmau toți, apoi dreptul, medicina și teologia. Gradele sunt cele de azi: bacalaureat, licență (dreptul de a preda oriunde), apoi titlul de magistru sau de doctor. La Paris, statutele din 1215 cereau cel puțin șase ani de studiu și vârsta de 20 de ani pentru cel care voia să predea artele.

Universitatea nu avea la început clădiri și biblioteci proprii. Profesorul citea cu glas tare o carte și o lămurea, iar studenții își apărau părerile în dispute publice. Cărțile erau manuscrise, copiate de mână pe pergament. Ca să fie destule, universitățile din Paris și Bologna au folosit, în secolele XIII–XV, sistemul numit pecia: exemplarul verificat era împărțit în caiete, ținute de un librar, care le închiria pe rând, la un preț hotărât de universitate, celor care voiau să le copieze.

Schema unei universități medievale. Sus, facultatea de arte, pe care o urmau toți, cu cele șapte arte liberale: trivium, adică gramatica, retorica și logica; quadrivium, adică aritmetica, geometria, astronomia și muzica. O săgeată cu vorba „apoi” duce la celelalte trei facultăți: dreptul, medicina și teologia. Jos, gradele: bacalaureat, licență, magistru sau doctor. Schema unei universități medievale. Sus, facultatea de arte, pe care o urmau toți, cu cele șapte arte liberale: trivium, adică gramatica, retorica și logica; quadrivium, adică aritmetica, geometria, astronomia și muzica. O săgeată cu vorba „apoi” duce la celelalte trei facultăți: dreptul, medicina și teologia. Jos, gradele: bacalaureat, licență, magistru sau doctor. Facultatea de arte o urmau toți Trivium gramatica retorica logica Quadrivium aritmetica geometria astronomia muzica apoi Drept Medicină Teologie Grade bacalaureat, licență, magistru sau doctor
Figura 2Toți studenții începeau cu cele șapte arte liberale. Abia apoi puteau trece la drept, la medicină sau la teologie.

Scrisori-model și un an ales mai târziuDe unde știm

Sute de scrisori de studenți s-au păstrat în culegeri de modele, făcute de profesori de retorică. Un model spune puțin despre un om anume, dar mult despre ce era obișnuit: studentul cere bani pentru gazdă și cărți, iar tatăl răspunde cu sfaturi sau cu mustrări. Scrisoarea de la Oxford: British Library, Londra, manuscrisul Add. 8167, fila 104, o culegere de pe la 1220.

Anul 1088 de la Bologna este o convenție. O școală care crește din înțelegerea unor studenți cu profesorii lor nu are o zi de naștere. Anul a fost serbat în 1888, când universitatea a ținut aniversarea de opt sute de ani. Universitatea din Bologna scrie azi că a luat ființă „în jurul anului 1088”, dată serbată prin tradiție de vreo 150 de ani.

Literatura: din latină în limbile vorbiteCe s-a întâmplat

Latina a rămas limba școlii și a Bisericii. Din secolele XI–XII s-a scris însă tot mai mult în limbile vernaculare, adică în limbile vorbite de oameni acasă. În franceza veche a fost compus, la sfârșitul secolului al XI-lea sau la începutul celui următor, Cântecul lui Roland, un cântec de gestă: un poem despre faptele de arme ale unui erou. În a doua jumătate a secolului al XII-lea, Chrétien de Troyes a scris romane cavalerești în versuri despre Lancelot și Perceval. În sudul Franței, trubadurii, poeți care își cântau versurile, au făcut din iubire tema poeziei; se cunosc peste 300.

Florentinul Dante Alighieri (1265–1321) a scris Divina Comedie, începută pe la 1307, în limba vorbită la Florența. Englezul Geoffrey Chaucer (mort în 1400) a scris în engleză Povestirile din Canterbury, începute după 1386. Scriitorii au ales limba vorbită fiindcă cititorii și ascultătorii lor, nobili de la curți și orășeni, nu învățaseră toți latina. Concluzie a istoricilor literaturii, din limba și din publicul operelor păstrate.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Scrisoarea unui student de la Oxford către cel care îl întreține

Ce fel de sursă
text
Cine
un student numit doar „B.”; scrisoare-model, copiată într-o culegere pentru cei care învățau să scrie scrisori
Când a fost făcută
pe la 1220 (culegerea este datată „1220 sau curând după”)
Despre ce moment vorbește
viața unui student la Oxford, la începutul secolului al XIII-lea
Unde se află azi
British Library, Londra, manuscrisul Add. 8167, fila 104
Traducere
traducere de lucru din latină, după textul publicat de Charles H. Haskins, The Life of Medieval Students as Illustrated by their Letters, American Historical Review 3 (1898), p. 210, nota 2

B. către venerabilul său stăpân A., salutare. Aflați că învăț la Oxford cu cea mai mare sârguință, dar banii îmi stau mult în calea înaintării: au trecut două luni de când am cheltuit ce mi-ați trimis. Orașul este scump și cere multe: trebuie să plătesc gazda, să cumpăr cele de trebuință și să mă îngrijesc de multe altele, pe care nu le pot înșira acum. De aceea o rog cu smerenie pe părinția voastră să mă ajutați, din milă dumnezeiască, ca să pot duce la capăt ce am început bine. Să știți că fără Ceres și Bacchus, Apollo îngheață.

Ce poate dovedi Arată ce se obișnuia să ceară un student de la cei de acasă pe la 1220 și pe ce se duceau banii: gazda, cele de trebuință, traiul într-un oraș scump.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că „B.” a existat și că a trimis scrisoarea: este un model, din care oricine își putea copia cererea. Nu spune nici cât costa de fapt traiul la Oxford.

Sursa B Scrisoarea unui tată din Besançon către fiul său, student la Orléans

Ce fel de sursă
text
Cine
un tată numit „P. din Besançon”; scrisoare-model dintr-o culegere din ținutul Franche-Comté
Când a fost făcută
pe la 1316
Despre ce moment vorbește
purtarea unui student la drept, la Orléans
Unde se află azi
Bibliothèque nationale de France, Paris, manuscrisul latin 8653A, fila 9 (caietul unui student din Arbois, secolul al XIV-lea)
Traducere
traducere de lucru din latină, după textul publicat de Charles H. Haskins, în același studiu (nota la scrisoarea tatălui din Besançon)

P. din Besançon către fiul său G., aflat la Orléans, salutare cu râvnă părintească. (…) Am aflat de curând că trăiești în lene și dezmăț, că îți place mai mult zburdălnicia decât înfrânarea și pui joaca înaintea lucrurilor serioase; se spune că, în vreme ce ceilalți își văd noaptea de învățătură, tu zdrăngăni din strune. Așa se face că ai citit o singură carte, pe când cei de vârsta ta au citit mai multe (…). De aceea am socotit să te îndemn prin această scrisoare să te lepezi cu totul de purtările tale (…), iar rușinea ta să se schimbe în nume bun.

Ce poate dovedi Arată ce i se reproșa de obicei unui student pe la 1316 și ce aștepta familia de la el: să învețe și noaptea, să citească multe cărți și să-și facă un nume bun.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că tatăl și fiul au existat și nici că studenții de la Orléans erau leneși: este un model de scrisoare, alcătuit ca să fie copiat. Se aude numai glasul tatălui; ce ar fi răspuns fiul nu spune.

Cerințe

  1. Precizați secolul în care a fost scrisă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A a fost scrisă în secolul al XIII-lea (pe la 1220).

  2. Numiți orașul universitar precizat în sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Orașul universitar precizat în sursa A este Oxford.

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la cheltuielile unui student. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: studentul trebuie să plătească gazda; trebuie să cumpere cele de trebuință; orașul este scump și cere multe; banii primiți i s-au terminat de două luni. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că un student își neglijează învățătura. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: tatăl a aflat că fiul său trăiește „în lene și dezmăț” și că a citit o singură carte.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: „în vreme ce ceilalți își văd noaptea de învățătură, tu zdrăngăni din strune”. Efect: „ai citit o singură carte, pe când cei de vârsta ta au citit mai multe”. Deoarece studentul își pierde vremea cu joaca, a rămas în urma colegilor. Se punctează și orice altă relație cauză–efect corectă între două informații din sursă, de exemplu: cauză, tatăl a aflat că fiul trăiește „în lene și dezmăț”; efect, a socotit să-l îndemne prin scrisoare să se lepede de purtările lui.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la viața studenților din Evul Mediu și susțineți-l cu câte o informație din sursele A și B. (6 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: studenții medievali trăiau departe de casă și depindeau de banii și de încrederea familiei. Informații: în sursa A, studentul cere bani fiindcă „orașul este scump”; în sursa B, tatăl îl mustră pe fiu fiindcă a aflat că pune „joaca înaintea lucrurilor serioase”. 2 puncte pentru punctul de vedere, câte 2 pentru fiecare informație.

Așezare în timp

Șase universități pe o axă a timpului

  1. Datele, trecute în secole

    Bologna, 1088 (an ales prin convenție): secolul al XI-lea. Oxford, după 1167: secolul al XII-lea. Paris, statutele din 1215: secolul al XIII-lea. Praga, 1348, Cracovia, 1364, și Viena, 1365: secolul al XIV-lea.

  2. Ordinea

    De la cea mai veche la cea mai nouă: Bologna, Oxford, Paris (statutele), Praga, Cracovia, Viena. Toate sunt după Hristos, deci numărul mai mic este mai devreme.

  3. Scara

    Axa merge de la 1050 la 1400: 350 de ani. Cu un centimetru pentru 50 de ani, are 7 cm.

  4. Puncte și benzi

    Praga, Cracovia și Viena sunt puncte, fiindcă au un an de întemeiere. Bologna, Oxford și Paris au crescut treptat: le desenezi ca benzi care încep estompat, cu un punct la anul cunoscut (1158 pentru privilegiul împăratului, 1215 pentru statutele de la Paris).

  5. O durată calculată

    Între anul de la care își socotește începuturile Bologna și întemeierea universității din Praga au trecut 1348 − 1088 = 260 de ani. Răspuns de test: „Universitățile au apărut întâi în Italia, Franța și Anglia, în secolele XI–XIII, și abia în secolul al XIV-lea în Europa Centrală.”

Studenți din Transilvania

Fără universitate acasă: drumul spre Viena și Cracovia

Transilvania, pe atunci în Regatul Ungariei, nu a avut universitate în Evul Mediu. Tinerii care voiau să învețe mai departe plecau în alte țări, cei mai mulți la Viena, apoi la Cracovia. Istoricul Sándor Tonk i-a numărat în registrele universităților pe cei plecați până în 1520: 285 din Sibiu, 267 din Brașov, 122 din Cluj și 95 din Sighișoara.

Unul dintre ei, Jacob Bulkescher, s-a înscris la Viena în 1392, sub numele latin „Jacobus de Septemcastris”, adică „din Transilvania”. A ajuns bacalaureat în 1394 și magistru în artele liberale în 1397, apoi a predat acolo doi ani. Numele îl arată venit din satul Bălcaciu. Întors acasă pe la 1400, a ajuns printre fruntașii orașului Cluj: învățătura îi deschisese un drum pe care nașterea nu i-l dădea.

Pe scurt

  1. Universitatea medievală (universitas) era breasla profesorilor și a studenților; cele mai vechi sunt Bologna (drept; 1088, an ales prin convenție), Paris (teologie; statute în 1215) și Oxford (după 1167).
  2. În Europa Centrală, universitățile apar în secolul al XIV-lea: Praga (1348), Cracovia (1364), Viena (1365).
  3. Se preda în latină; se începea cu cele șapte arte liberale (trivium: gramatica, retorica, logica; quadrivium: aritmetica, geometria, astronomia, muzica), apoi urmau dreptul, medicina sau teologia.
  4. Gradele erau bacalaureatul, licența și titlul de magistru sau doctor; cărțile erau manuscrise, copiate caiet cu caiet prin sistemul pecia.
  5. Literatura a trecut din latină în limbile vernaculare: Cântecul lui Roland, romanele cavalerești ale lui Chrétien de Troyes, poezia trubadurilor.
  6. Dante Alighieri (1265–1321) a scris Divina Comedie în limba vorbită la Florența, iar Geoffrey Chaucer a scris în engleză Povestirile din Canterbury.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • Greșit„Universitate” vine de la „univers”: locul unde se învață toate științele.

    CorectCuvântul latin universitas însemna breaslă, asociație. Universitatea era asociația profesorilor și a studenților; multe aveau doar două-trei facultăți.

  • GreșitUniversitatea din Bologna a fost întemeiată printr-un act în anul 1088.

    CorectȘcoala din Bologna a crescut treptat. Anul 1088 este o convenție, serbată în 1888; primul privilegiu cunoscut pentru studenți este cel al împăratului Frederic Barbarossa, din 1158.

  • GreșitÎn Evul Mediu nu învăța nimeni în afara mănăstirilor.

    CorectDin secolul al XII-lea, în orașe au apărut universități cu facultăți, examene și grade. Bacalaureatul, licența și doctoratul de azi vin de acolo.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce însemna „universitas” în Evul Mediu?

    Răspuns

    c) Breasla profesorilor și a studenților. Cuvântul numea orice asociație organizată. Profesorii și studenții s-au unit ca meșteșugarii, în bresle, ca să se apere și să-și facă reguli.

  2. Ce se poate spune sigur despre anul 1088 de la Bologna?

    Răspuns

    b) Este o convenție: școala a crescut treptat, fără o zi de naștere. Universitatea însăși scrie „în jurul anului 1088”. Primul privilegiu cunoscut pentru studenți este din 1158.

  3. Care dintre următoarele arte liberale făcea parte din trivium?

    Răspuns

    d) Retorica. Trivium cuprindea artele cuvântului: gramatica, retorica și logica. Astronomia, geometria și muzica țin de quadrivium, alături de aritmetică.

  4. Nimeni să nu țină lecții de arte la Paris înainte de a avea douăzeci de ani. Să asculte lecții de arte cel puțin șase ani înainte de a începe să predea. Să făgăduiască să țină lecții cel puțin doi ani.

    Statutele date universității din Paris de Robert de Courçon, legatul papei, în 1215; traducere de lucru după versiunea engleză din Internet Medieval Sourcebook (Fordham)

    Ce hotărăște fragmentul?

    Răspuns

    c) Ce condiții îndeplinește cel care vrea să predea artele. Statutul cere vârsta de 20 de ani, șase ani de studiu și făgăduiala de a preda doi ani. Universitatea își alegea singură profesorii, ca o breaslă care hotărăște cine ajunge meșter.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Frederic Barbarossa dă drepturi celor plecați la studii (1158)
    2. Robert de Courçon dă statute universității din Paris (1215)
    3. Robert de Sorbon întemeiază colegiul care îi poartă numele (1257)
    4. Moare Dante Alighieri (1321)
    5. Se întemeiază universitatea din Praga (1348)
    6. Se întemeiază universitatea din Viena (1365)

    Privilegiul împăratului (1158) este din secolul al XII-lea; statutele de la Paris (1215) și Sorbona (1257) din al XIII-lea; Dante moare în 1321, iar Praga (1348) și Viena (1365) sunt din a doua parte a secolului al XIV-lea.

  6. Pune în ordine treptele pe care le urca un student medieval.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Învață artele liberale la facultatea de arte
    2. Ia bacalaureatul
    3. Primește licența, dreptul de a preda
    4. Devine magistru sau doctor

    Toți începeau cu artele. Bacalaureatul era prima treaptă, licența dădea dreptul de a preda, iar titlul de magistru sau doctor îl primea cel intrat în breasla profesorilor.

  7. Scrisoarea studentului de la Oxford este un model dintr-o culegere. Explică, în trei-patru propoziții, ce poate afla un istoric dintr-o scrisoare-model și ce nu poate afla.

    Un răspuns bun

    O scrisoare-model arată ce era obișnuit: dacă într-o culegere de pe la 1220 modelul cere bani pentru gazdă, înseamnă că mulți studenți aveau nevoie de o asemenea cerere. Arată și cum se scria o scrisoare și cui i se cereau bani. Nu poate dovedi că studentul „B.” a existat și nici cât costa de fapt traiul la Oxford. Pentru prețuri și pentru oameni anume e nevoie de alte izvoare, cum sunt registrele universităților.

    Un model este o sursă bună pentru ce era tipic și una slabă pentru un caz anume.

Termeni

universitas
Cuvânt latin pentru breaslă, asociație. De la el vine „universitate”: la început, breasla profesorilor și a studenților dintr-un oraș.
arte liberale
Cele șapte materii cu care începea învățătura: gramatica, retorica, logica, aritmetica, geometria, astronomia și muzica.
trivium
Primele trei arte liberale, ale cuvântului: gramatica, retorica și logica.
quadrivium
Celelalte patru arte liberale, ale numărului: aritmetica, geometria, astronomia și muzica.
facultăți
Părțile unei universități, după ce se învață în ele. În Evul Mediu erau patru: artele, dreptul, medicina și teologia.
pecia
Caiet dintr-un manuscris verificat de universitate; librarul închiria caietele pe rând, ca mai mulți oameni să poată copia aceeași carte în același timp.
limbile vernaculare
Limbile vorbite de oameni în viața de zi cu zi (franceza, italiana, engleza), spre deosebire de latină, limba școlii și a Bisericii.
trubaduri
Poeți din sudul Franței, din secolele XII–XIII, care își cântau versurile, mai ales despre iubire, în limba provensală.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 5.3 „Timpul marilor catedrale. Moștenirea culturală a Europei medievale”; SS 5.5 „Timpul catedralelor. Moștenirea culturală a Europei medievale”; FIL 5.4 „Timpul catedralelor. Cultura Europei medievale”. Competențe specifice urmărite: 1.1, 3.2, 4.2.