Numele
Vărădia
Despre Argedava, piatra de la Balcic spune atât: un drum se sfârșește „la Argedauon, la tatăl [lui?]”. Numele și-l dispută două locuri: Popești, unde s-a săpat o cetate getică, și Vărădia, unde un nume asemănător, Arcidava, se citește pe harta drumurilor romane. Piatra nu alege între ele.
…ς̣ · Ἀργέδαυ̣ον · πρὸς τὸν πατέρα · α…
Rândul 6 al decretului: „…la Argedauon, la tatăl [lui?]”
Sari la comparație: cele două candidaturi, rând cu rând
Distanțe în linie dreaptă, de la Balcic; drumurile antice erau mai lungi. Nume antic atestat: Arcidava la Vărădia, niciunul la Popești.

La Balcic, pe malul Mării Negre, s-a găsit o placă de marmură spartă și tocită. Cetatea grecească Dionysopolis îl cinstea prin ea pe Acornion, fiul lui Dionysios, pentru o viață de slujbe: solii, preoții, bani dați din averea lui. Placa se află azi la Sofia. Din tot textul, un singur rând a aprins un fir lung de un secol: rândul 6, unde un drum se sfârșește „la Argedauon, la tatăl [lui?]”.
Restul pietrei, cu întregirile editorilor, se citește limpede. Regele Burebista tocmai ajunsese „cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia”, ținând amândouă malurile fluviului — Dunărea. Acornion intrase cu el „în cea dintâi și cea mai mare prietenie”, iar regele îl trimisese sol la Cneus Pompeius, întâlnit în Macedonia, lângă Heraclea Lyncestis. De aici vine data: cam 48 înainte de Cristos, anul campaniei lui Pompeius în Macedonia. Strabon, o generație mai târziu, îi dădea poporului 40.000 de oameni sub arme — față de 200.000 de oameni odinioară.
Tot piatra dă și celălalt capăt al sforii: Acornion slujise cetatea încă de pe vremea iernării lui Caius Antonius la Dionysopolis, în iarna 62–61 înainte de Cristos. Între cele două repere databile încap 13 ani — dar drumul la Argedava e mai vechi decât amândouă, — decretul îl pomenește la rândul 6, înaintea iernării de la rândul 16 — și nimeni nu-l poate data. Cariera se ține; întrebarea este cine l-a primit la capătul primului drum.
[— — — εἰ]ς̣ Ἀργέδαυ̣ον πρὸς τὸν πατέρα α[ὐτοῦ(?)]
„[drum lung …] …la Argedauon, la tatăl [lui(?)] […]” — între paranteze drepte, ce au adăugat editorii.
…ς̣ · Ἀργέδαυ̣ον · πρὸς τὸν πατέρα · α…
Atât se păstrează: o literă ς̣ (sfârșit de cuvânt — sau începutul numelui), Argedauon (cu υ nesigur), „către tatăl”, un α. Cine mergea, al cui tată, ce era Argedauonul — în lacună.
Argedava din piatră seamănă cu Argidava din Geografia lui Ptolemeu — o cetate a Daciei așezată, în sistemul lui, la 46°30′ longitudine și 45°15′ latitudine, între Aizisis și Tibiscum, în mănunchiul bănățean. Müller a notat la pagina 449 că Argidava lui Ptolemeu este Arcidava din Tabula Peutingeriana și Arcidaba din Ravennat. Pe harta drumurilor romane, stația se citește și azi: Arcidaua, apoi XII, Centu Putea, XII, Berzouia — popasuri de câte 12 mile romane pe drumul Lederata–Tibiscum.
Dar numele are și o a doua viață. Tot Ptolemeu trece pe Hierasus, departe spre răsărit, o Zargidava — iar la Brad, în județul Bacău, arheologii sapă o cetate pe care o numesc tot așa. Dubletul nu e o curiozitate: dovedește că un nume asemănător putea sta în două locuri fără ca vreunul să fie „celălalt”. Cine leagă piatra de la Balcic de Banat o face pe asemănare, nu pe vreo vorbă a pietrei.
Mai e și litera dinaintea numelui. Pe piatră se văd două haste; unora li s-a părut un σ, altora un ζ, iar cei mai mulți le-au socotit sfârșitul cuvântului dinainte. De aici Sargedava și Zargedava — lecturi pe care Ion Horațiu Crișan le-a cântărit și le-a lăsat deschise, încheind că toponimul din rândul 6 este „nesigur”. Majoritatea îl citește Argedava; siguranța, însă, nu stă în piatră.
La Popești, „La Nucet”, un promontoriu triunghiular se desprinde din terasa dreaptă a Argeșului: 1.200 de metri lungime, cca 600 de metri la bază, tăiat de șanțuri în trei. Pe segmentul de nord, cota 93, o trapeză neregulată de 160 × 120 metri, înconjurată din trei părți de râpe de cca 15 metri deasupra luncii. Aici a săpat Radu Vulpe: în 1954, 80 de zile de lucru și 800 m² (cca 1.300 m³ de pământ); în 1955, pe acropolă, 44 de zile și 450 m² cu cca 1.000 m³ de pământ.
Valul de apărare s-a dovedit o lucrare meșteșugită: pietriș de râu, bârne încrucișate, turte de lut arse pe loc până la zgură, argilă galbenă bătută cu cenușă, pietriș din nou, marnă verde. Palisada de pe culme s-a presupus, fără urmă — culmea e erodată peste tot. Iar în colțul de sud-est au ieșit zidurile unui „palat” de lemn și lut: 815 m² săpați între 1956 și 1958 — mai puțin decât complexul real, întins spre nord și sud dincolo de săpături; doar spre vest pare-se atinsă marginea. Până la șase niveluri de locuire, două cu resturi închegate: faza veche, poate de la începutul secolului II, și faza bogată, cu sala ca o bazilică, poate de la mijlocul secolului I — datări de lucru ale lui Vulpe; Crișan pune întregul palat la începutul secolului I.
Mărunțișurile spun restul: în 1955, 7 monede, toate din secolele II–I — între ele două tetradrahme din Thasos, o drahmă din Dyrrhachium și un denar republican; ștampile pe amfore de Rhodos și Kos; străchini getice de tip delian; o amuletă de sticlă cu zeul egiptean Bes. Registrul național ține azi situl sub numele „Argedava de la Popești – Nucet”, 49 ha, cinci straturi Latène cu trei șanțuri — și îl arată ros de cimitir, de case noi și de uitarea din planul orașului.
Vasile Pârvan a lăsat ușa deschisă în amândouă părțile: în Getica, Argedava e fie Arcidava din Banat, fie o cetate de pe râul cu nume asemănător — Argeșul, „Arge-sis, Arge-dava”. „Orașul de frunte” al lui Burebista era, „foarte probabil”, la sudul sau sud-vestul Carpaților. Getica e din 1926, iar Pârvan a murit în 1927; la Popești s-a săpat după el, din 1932 (după Vulpe).
Radu Vulpe a închis ușa spre Banat: Argedava nu poate sta decât în răsăritul getic, singurul drum al legăturilor daco-pontice; Arcidava bănățeană vine din altă temă (Arc-, nu Arge-), iar Ἀργίδαυα lui Ptolemeu poate fi o greșeală de copist (după Crișan). Pe cea a lui Constantin Daicoviciu — Argedava pe cursul superior al Argeșului — n-a exclus-o de la început, dar nu știa acolo nicio cetate potrivită, așa că a coborât spre șes, la Popești, pe malul drept (tot după Crișan). Identificarea i s-a părut „foarte probabilă” — o ipoteză, a spus-o singur, „lipsită de o dovadă peremptorie”.
Hadrian Daicoviciu a tăiat nodul altfel: tatăl din piatră nu e, probabil, tatăl lui Burebista — decretul își povestește cariera în ordine, iar Burebista apare abia la rândul 22. Cât despre Argeșul antic, *Argesis e „pe de-a-ntregul o reconstituire modernă”: Herodot îi zice Ordessos — formă pe care Pârvan o respingea — și tot Ordessos iese din lectura pe care o propunea tatăl lui, Constantin, la Polibiu. Rămâne că Argedava „poate fi căutată, deci, oriunde pe teritoriul dacic” — și că, „chiar admițând că ea se afla pe Argeș, n-o putem considera ca reședință a lui Burebista”. Iar Crișan, despre disputa dintre șes și Ardeal ca leagăn al puterii, a încheiat că niciuna din tabere n-are „argumente incontestabile”.
Numele — Popești: niciun text antic. Vărădia: Arcidaua (Tabula, segm. VI), Ἀργίδαυα (Ptolemeu III.8.4: 46°30′/45°15′), Arcidaba (Ravennatul). Rând pentru Vărădia.
Drumul — Balcic–Popești: 203 km; Balcic–Vărădia: 562 km (de 2,76 ori mai mult); Popești–Vărădia: 362 km. Linii drepte, nu drumuri.
Săpătura — Popești: palat (815 m² săpați), 7 monede (1955), importuri elenistice. Vărădia: castru 174×154 m, Cohors I Vindelicorum, băi. Amândouă sapă; dovada scrisă lipsește din amândouă.
Cărturarii — Popești: Vulpe („foarte probabilă”, ipoteză). Vărădia: Patsch („ohne Zweifel”, prin Crișan), Müller (ecuația numelor, p. 449). La mijloc: Pârvan, cei doi Daicoviciu, Crișan.
Tăcerea — „capitală”: —. „reședință”: —. „tatăl lui Burebista”: —. Piatra tace.
Alege un rând ca să-l citești singur; celelalte rămân dedesubt.
Vărădia
2,76×
amândouă sapă
ipoteze
piatra tace
Cinci rânduri, două coloane: Popești și Vărădia.
Ce ține, pe scurt. Popești: cetatea, vremea și locul — dar fără nume. Vărădia: numele și drumul — dar fără piatră.
Numerele vin din fișele lor: piatra după ediția Mihailov, numele după Müller și Tabulă, săpăturile după Vulpe și enciclopedia Princeton, distanțele calculate pe coordonate Nominatim, în linie dreaptă.
Cinci rânduri. În fiecare, aceeași întrebare pusă amândurora: ce scrie, ce s-a săpat, cine zice.
Rândul 1 · Numele
Niciun text antic nu pomenește Popeștiul. În schimb, numele bănățean se citește în trei: Arcidaua pe Tabula Peutingeriana, Ἀργίδαυα la Ptolemeu, Arcidaba la Ravennat. Pe acest rând câștigă Vărădia — pe asemănare de nume, nu pe piatra de la Balcic.
Rândul 2 · Drumul
În linie dreaptă, de la Balcic la Popești sunt 203 kilometri; până la Vărădia, 562 — de 2,76 ori mai mult. Drumurile antice nu erau linii drepte, dar măsura spune ceva: una e aproape, cealaltă de aproape trei ori mai departe.
Rândul 3 · Săpătura
La Popești: 815 metri pătrați săpați din palat, cele 7 monede din 1955, amfore ștampilate, străchini deliene. La Vărădia: castrul de piatră de 174 × 154 metri, cu Cohors I Vindelicorum și băi în așezarea civilă. Fiecare săpătură își dovedește locul; niciuna n-a scos din pământ vreo inscripție care să spună Argedava.
Rândul 4 · Cărturarii
Vulpe la Popești — „foarte probabilă”, dar ipoteză. Pârvan la mijloc — Banat sau Argeș. Constantin Daicoviciu pe Argeșul de sus (prin FHDR și Crișan). Hadrian Daicoviciu oriunde în Dacia. Patsch la Vărădia — „ohne Zweifel” (prin Crișan). Niciunul nu are dovada scrisă; Vulpe însuși o spune.
Bilanț · Ce ține
De partea Popeștiului: o cetate getică mare, la locul și vremea potrivite — fără numele antic. De partea Vărădiei: numele antic, pe drum, la locul potrivit — fără legătura cu piatra. Mai jos, verdictul e al cititorului.
Rândul 5 · Tăcerea
Nicio „capitală”. Nicio „reședință”. Niciun „tată al lui Burebista”. Nicio vorbă că regele ar fi fost la Argedauon. Toate s-au adăugat după — unele de învățați, cu semnul întrebării alături; altele, fără. Pe piatră nu e niciuna dintre ele.
Aici hotărăște cititorul — iar hotărârea își desenează drumul pe hartă, de la orașul lui până la cetatea aleasă.
Alege un oraș; distanța până la fiecare sit se calculează în pagină.
Harta arată România cu cele două situri; la alegere, linia drumului și distanța.
Situl acoperă jumătatea de nord a satului Popești, pe un capăt de terasă deasupra Argeșului (după Registrul Arheologic Național).
Capătul de nord al promontoriului, cota 93: pășune azi, cu depunerea arheologică imediat sub brazdă. Registrul notează că amatori își încearcă ilegal mașinile de teren pe ea. De pe râpă se vede lunca Argeșului, la cca 15 metri dedesubt.

Trei șanțuri de apărare taie promontoriul de-a curmezișul. Sătenii au umplut unele porțiuni ca să-și prelungească loturile și au aplatizat altele ca să lucreze mai ușor, notează Registrul.

La 1,5 km spre sud, între Popești și Novaci: 10 tumuli, 4 săpați sistematic. Ce s-a scos din mormântul comandantului, T.4, a fost fotografiat la Madrid, într-o expoziție a Muzeului Arheologic Național al Spaniei — departe de dealul din care a ieșit.
Înainte de drum, o veste proastă din fișa Registrului (2024): planul urbanistic al orașului Mihăilești nu pomenește situl, lista monumentelor îl restrânge greșit la punctul Nucet, iar autorizațiile de construcție nu includ, în aceste condiții, obligația săpăturii preventive. Cimitirul satului distruge, cu fiecare groapă nouă, depunerea arheologică.
De reținut pentru vizită: urcă pe Nucet, uită-te spre Argeș și întreabă-te ce vedea un sol grec care venea de la Balcic.
Piatra nu dă capitale; dă un drum, un tată fără nume și un rege la înălțare. Restul — Popești sau Vărădia, Argeșul de sus sau Dobrogea — e munca de un secol a unor oameni care au citit aceeași placă spartă și n-au căzut de acord. Cum a spus Vulpe, dovada hotărâtoare ar putea-o aduce doar o mărturie scrisă — și una nouă poate ieși oricând din pământ.
Mai mult pe sit: Atlasul istoriei României (disputa, într-o frază) · Sarmizegetusa: mituri (mutarea capitalei, ca fundal) · Cele mai vechi ruine (Zargidava de la Brad) · Harta UNESCO (componentele de la Vărădia) · Cetăți dacice (vecinul de fortificații).