Biologie IX EN

Capitolul 7 · PlanteleLecția 7.3

Gimnospermele: plante cu sămânța neînchisă în fruct

De ce un con de brad nu cade niciodată întreg pe jos, ca un con de molid, și de ce niciunul dintre ele nu este un fruct?

Mărime
de la 1 mm la 62,5 m
Nivel
organism
Timp
sute de milioane de ani

Mâine am testzece întrebări din capitolul 7

Înainte să citești: tu ce crezi?

Cât de înalt este cel mai înalt brad măsurat în România?

Vezi răspunsul

Peste 60 m: un brad din pădurea virgină de la Șinca Veche, în județul Brașov, a fost măsurat în 2013 la 62,5 m. Pentru un trunchi atât de înalt e nevoie de un lemn întărit cu lignină, care urcă apa din sol până în vârf.

Toamna, sub un molid din Bucegi găsești conuri întregi, lungi cât palma. Sub un brad aflat la câțiva pași nu găsești niciunul, doar solzi răzleți și semințe cu aripioare. Conurile bradului stau drepte pe ramuri și se desfac acolo, solz cu solz.

Sămânța și polenul: înmulțire fără apă

Mușchii și ferigile au nevoie de apă la fecundație, iar sporul lor este o singură celulă care încolțește numai pe un loc umed. Plantele cu semințe au rezolvat amândouă problemele. Sămânța conține un embrion, adică o plantă mică formată din mai multe celule, o rezervă de hrană pentru el și un înveliș protector. Ea poate rămâne în repaus până găsește condiții bune de germinare.

Gametul mascul călătorește închis într-un grăunte de polen, o structură mică, cu înveliș rezistent la uscăciune, care ajunge la organul femeiesc fără apă. Transportul polenului de la organul bărbătesc la cel femeiesc se numește polenizare. Unirea gametului mascul cu cel feminin se numește fecundație. Sunt două etape distincte: la pin, fecundația are loc la mai mult de un an după polenizare.

Rigla înălțimii de la 1 mm la 100 m, cu un om de 1,7 m și un bloc de zece etaje ca repere, la feriga comună de 140 cm; alături, secțiunea transversală reală prin rizomul ferigii, cu un fascicul conducător, fotografia ferigii comune și lista caracterelor: feriga are cuticulă, vase conducătoare, lignină și rădăcini, dar nu are polen, sămânță, floare și fruct.
GrupaExempluÎnălțime (din surse)cuticulă (strat ceros)stomatevase conducătoare (xilem și floem)lignină în pereții vaselorrădăcini adevăratepolen: fecundația nu mai cere apăsămânțălemn adăugat an de an (trunchi gros)floare și fruct
Algă verdemătasea-broaștei (Spirogyra)fără înălțime proprie: apa îi susține talulnununununununununu
Mușchimușchiul-de-pământ (Polytrichum commune)de obicei 5–10 cm, rar peste 30 cmdala mușchi, doar pe sporogonnununununununu
Ferigăferiga comună (Dryopteris filix-mas)frunze lungi de până la 140 cmdadadadadanunununu
Gimnospermăbradul (Abies alba) și molidul (Picea abies)molidul atinge de obicei cel mult 50–60 m; cel mai înalt brad măsurat în România: 62,5 mdadadadadadadadanu
Angiospermăstejarul (Quercus robur) și fagul (Fagus sylvatica)stejarul și fagul ajung de obicei la 30–40 m; fagul, în unele locuri, până la 50 mdadadadadadadadada
ImagineCe aratăScarăAutor, licență și modificări
Micrografie, algă verdeO celulă dintr-un filament de mătasea-broaștei (Spirogyra), la microscop optic, cu unul sau mai multe cloroplaste în formă de panglică răsucită în spirală. Nu este o secțiune: filamentul este un singur rând de celule puse cap la cap.bara neagră din colț = 0,02 mm, după descrierea autoruluiJon Houseman și Matthew Ford, CC BY-SA 4.0; micșorată
Fotografie, algă verdeMase de mătasea-broaștei la suprafața și în interiorul unei ape stătătoare (Japonia).–Phonon.b, CC BY-SA 4.0; micșorată
Micrografie, mușchiSecțiune transversală prin tulpinița unui mușchi (specia nu este identificată de autor), microscop optic. În centru, un mănunchi de celule conducătoare simple, fără lignină; nu sunt vase adevărate.bara neagră din colț = 0,2 mm, după descrierea autoruluiJon Houseman și Matthew Ford, CC BY-SA 4.0; micșorată
Fotografie, mușchiMușchi-de-pământ (Polytrichum commune), văzut de sus, Brugge, Belgia.–Hans Hillewaert, CC BY-SA 4.0; micșorată
Micrografie, ferigăSecțiune transversală prin rizomul ferigii comune (Dryopteris filix-mas), microscop optic în câmp luminos. Fasciculul conducător are xilem cu pereți întăriți, înconjurat de floem.bara din imagine = 0,1 mmJosef Reischig, CC BY-SA 3.0; micșorată
Fotografie, ferigăFerigă comună (Dryopteris filix-mas) primăvara, cu frunzele încă desfăcându-se, Widuchowa, Polonia.–Krzysztof Ziarnek (Kenraiz), CC BY-SA 4.0; micșorată; decupată sus cu 8% din înălțime
Micrografie, gimnospermăSecțiune transversală prin lemnul unei tulpini de pin (Pinus) de trei ani, microscop optic. Lemnul este alcătuit în principal din traheide, străbătute de raze de celule vii (parenchim); canalul rezinifer este înconjurat de celule care produc rășină. Lemnul de brad este alcătuit tot în principal din traheide, dar nu are canale de rășină.fără bară de scară; mărire la microscop declarată de sursă: 100×Berkshire Community College Bioscience Image Library, CC0; micșorată
Fotografie, gimnospermăBrad (Abies alba) în Beskizii Sileziei, Polonia. Drumul de la baza lui dă o idee despre înălțime.–Crusier, CC BY-SA 3.0; micșorată
Micrografie, angiospermăSecțiune transversală prin lemn de stejar (Quercus), microscop optic, colorat cu hematoxilină și safranină. Vasele mari, rotunde, sunt în lemnul format primăvara; printre ele sunt fibre cu pereți groși și traheide.fără bară de scară; mărire la microscop declarată de sursă: 40×Berkshire Community College Bioscience Image Library, CC0; micșorată
Fotografie, angiospermăStejarul multisecular din Cajvana, județul Suceava (Quercus robur). Oamenii de lângă trunchi dau scara.–Cristian-Mihail Miehs, domeniu public; micșorată

Micrografie și fotografie. Micrografiile și fotografiile sunt reale, din Wikimedia Commons, cu autorul și licența pe fiecare imagine. Înălțimile vin din lecțiile capitolului și din sursele lor (pentru stejar și fag, din atlasul european al speciilor de arbori, JRC 2016). Rigla este logaritmică, cu o fâșie liniară alături care păstrează proporțiile reale; omul de 1,7 m este un reper, iar înălțimea blocului este o estimare: 10 etaje × circa 3 m. Etichetele de pe micrografii sunt adăugate. Mărirea declarată de sursă pentru lemnul de pin și de stejar se referă la microscop, nu la imaginea de pe ecran.

Surse și credite. Jon Houseman și Matthew Ford, „Spirogyra filaments.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 4.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Phonon.b, „Spirogyra water surface and water inside.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 4.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Jon Houseman și Matthew Ford, „Moss stem.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 4.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Hans Hillewaert, „Polytrichum commune .jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 4.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Josef Reischig, „Rhizome (255 02) Male fern (Dryopteris filix-mas); cross-section.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 3.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Krzysztof Ziarnek (Kenraiz), „Dryopteris filix-mas kz03.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 4.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată; decupată sus cu 8% din înălțime. Berkshire Community College Bioscience Image Library, „Gymnosperm Stem Resin Duct in Three Year Pinus (36279470746).jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Crusier, „Abies alba Wisła 1.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC BY-SA 3.0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Berkshire Community College Bioscience Image Library, „Woody Dicot Stem Cross Section Quercus Wood 40x (34991087693).jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; licența CC0, textul licenței: sursa; modificări: micșorată. Cristian-Mihail Miehs, „Stejarul multisecular din Cajvana.jpg”, Wikimedia Commons, pagina fișierului: sursa; în domeniul public; modificări: micșorată.

Ce au în comun gimnospermele

Numele gimnosperme înseamnă „semințe goale”: ovulele, apoi semințele, nu sunt închise într-un ovar și, la cele mai multe, stau descoperite pe solzii unui con. De aceea gimnospermele nu au fructe. Cele mai cunoscute gimnosperme sunt coniferele: pinul, molidul, bradul, zada.

Pe același arbore cresc, de obicei, conuri bărbătești, mici, care eliberează primăvara nori de polen, și conuri femeiești, mai mari, pe ai căror solzi stau ovulele. Polenul este dus de vânt. După fecundație, din ovul se formează sămânța, adesea cu o aripioară care o ajută să zboare.

Frunzele sunt de obicei aciculare (ace) sau mici și solzoase. Acele au suprafață mică, un strat ceros gros și stomate adâncite, care reduc pierderea apei în ger și secetă; zăpada alunecă ușor pe ele. Multe conifere au rășină: la molid, picăturile de rășină se văd des pe scoarța trunchiului și a ramurilor. Lemnul lor, numit lemn de rășinoase, este alcătuit în principal din traheide, celule lungi și înguste care conduc apa.

gimnosperme angiosperme solz de con ovule descoperite pe solz fecundație semințe pe solz, fără fruct ovar ovule închise în ovar fecundație fruct: ovarul crescut, cu semințele închise
Figura 1Schemă. La gimnospermele cu conuri, ovulele, apoi semințele, stau descoperite pe solzul conului, deci nu se formează fruct. La angiosperme, ovulele sunt închise în ovar, iar după fecundație ovarul devine fruct.

Cum le deosebești în pădure

Pinul silvestru (Pinus sylvestris) are acele grupate câte două, lungi de 5–7 cm, și conuri de 5–8 cm, care se maturează în anul de după polenizare. Molidul (Picea abies) are ace scurte, de 1–2,5 cm, înțepătoare, cu patru muchii, prinse câte unul pe ramură; conurile, de 12–15 cm, atârnă și cad întregi. Bradul (Abies alba) are ace turtite, lucioase, cu două dungi albe pe fața inferioară; conurile stau drepte pe ramuri și se desfac pe arbore.

Zada (Larix decidua) are acele moi, în mănunchiuri de 20–40, care se îngălbenesc și cad toamna: este singurul conifer din flora spontană a României care rămâne iarna fără frunze. Zâmbrul (Pinus cembra) are acele câte cinci și semințe mari, fără aripi, comestibile. Jneapănul (Pinus mugo) este un arbust de cel mult câțiva metri, cu ramuri culcate, la limita de sus a pădurii. Ienupărul (Juniperus communis) are conuri cărnoase, ca niște bobițe negre-albăstrui. Tisa (Taxus baccata) are în jurul seminței un înveliș roșu, cărnos, numit aril, singura ei parte care nu este otrăvitoare; frunzele, scoarța și semințele sunt foarte toxice.

Ramuri de molid cu ace scurte, de care atârnă în jos mai multe conuri tinere, verzi-gălbui, alungite.
Figura 2Molid (Picea abies) în Grădina Botanică din Cluj-Napoca. Conurile atârnă de ramuri; la maturitate cad întregi.

Foto: Cristian Bortes, CC BY 2.0, sursa. Decupată și micșorată.

Două conuri verzi, mari, care stau drepte, unul lângă altul, pe vârful unei ramuri de brad cu ace turtite.
Figura 3Conuri de brad (Abies alba): stau drepte pe ramură. Solzii lor se desfac pe arbore, iar pe ramură rămâne doar axul conului.

Foto: Jerzy Opioła, CC BY-SA 3.0, sursa. Micșorată.

De ce contează coniferele

Molidul este coniferul cu cea mai mare importanță economică din Europa: lemnul lui se folosește în construcții, la mobilă și la fabricarea hârtiei. Bradul dă un lemn ușor, fără canale de rășină, bun pentru tâmplărie. Din rășina de zadă se obține terebentina. Pădurile de conifere păstrează mult carbon și sunt hrana și adăpostul multor animale: alunarul, o pasăre din familia ciorii, ascunde în fiecare an peste 25.000 de semințe de zâmbru, iar din cele uitate cresc zâmbri tineri.

Exemplu rezolvat

Recunoaște coniferul după o crenguță

Primești trei crenguțe fără conuri. Întrebarea de pornire este: cum stau acele pe ramură?

Crenguța A are acele câte două, lungi de aproape o palmă: este un pin. Crenguța B are ace câte unul, scurte, care înțeapă și se rostogolesc între degete, pentru că au patru muchii: este un molid. Crenguța C are ace câte unul, turtite, care nu înțeapă, cu două dungi albe pe dos: este un brad.

Dacă acele ar fi fost în mănunchiuri dese, moi, iar crenguța ar fi fost culeasă toamna cu acele galbene, ar fi fost zada. Dacă ar fi fost câte cinci, zâmbrul. Verificarea finală o dă conul: atârnat și întreg sub arbore la molid, drept pe ramură la brad.

În România

Molidișurile Carpaților, zâmbrul din Retezat și bradul de la Șinca

În Parcul Național Retezat, molidișurile cresc între 1.400 și 1.800 m, deasupra pădurilor de fag și a celor de amestec. Limita superioară a pădurii se află, în medie, la 1.800 m; deasupra ei, în etajul subalpin, jneapănul urcă până la 2.000–2.200 m. Administrația parcului consideră populația de zâmbru din Retezat probabil cea mai reprezentativă din Carpați.

Tisa este ocrotită în România ca monument al naturii, iar tăierea ei este interzisă. Rară și cu creștere foarte lentă, ea depășește rar 20 m.

Pentru înălțime, recordul aparține bradului. În 2013, o echipă a Facultății de Silvicultură a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, care studia pădurea virgină de la Șinca Veche, în județul Brașov, împreună cu WWF România, a măsurat un brad de 62,5 m: cel mai înalt brad măsurat până atunci în România. Pentru comparație, molidul atinge de obicei cel mult 50–60 m.

Pe scurt

  1. Sămânța conține un embrion, rezerve de hrană și un înveliș protector; polenul duce gametul mascul fără să aibă nevoie de apă.
  2. Polenizarea este transportul polenului la organul femeiesc, iar fecundația este unirea gameților; la pin, fecundația are loc la peste un an după polenizare.
  3. Gimnospermele au semințele neînchise într-un ovar, la cele mai multe pe solzii conurilor femeiești, de aceea nu au fructe; polenul se formează în conuri bărbătești și este dus de vânt.
  4. Coniferele au de obicei frunze aciculare sau solzoase, rășină și lemn alcătuit din traheide.
  5. Reprezentanți: pinul (ace câte două), molidul (ace cu patru muchii, conuri atârnate), bradul (ace turtite cu două dungi albe, conuri drepte), zada (își pierde acele toamna), zâmbrul (ace câte cinci), jneapănul, ienupărul și tisa (toxică, ocrotită).
  6. Coniferele dau lemn, hârtie și rășini, păstrează carbon și hrănesc animale.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitConul de pin este fructul pinului.

    CorectFructul se formează din ovarul unei flori, iar pinul nu are flori și nici ovar. Semințele stau descoperite pe solzii conului.

  • GreșitPolenizarea și fecundația sunt același lucru.

    CorectPolenizarea este transportul polenului; fecundația este unirea gameților și vine mai târziu. La pin, între ele trece mai mult de un an.

  • GreșitToate coniferele sunt veșnic verzi.

    CorectZada este un conifer care își pierde toate acele toamna, după ce se îngălbenesc.

Verifică-te

7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. De ce gimnospermele nu au fructe?

    Răspuns

    b) Pentru că semințele lor nu sunt închise într-un ovar. Fructul provine din ovar. La gimnosperme ovulele, apoi semințele, nu sunt închise într-un ovar; la cele mai multe stau descoperite pe solzii conurilor.

  2. Sub un arbore găsești conuri întregi, atârnate pe ramuri sau căzute pe jos, lungi de 12–15 cm, iar acele înțeapă și au patru muchii. Ce arbore este?

    Răspuns

    d) Molid. Bradul are conuri drepte care se desfac pe ramură și ace turtite; pinul are acele câte două; zada are ace moi, în mănunchiuri.

  3. Care conifer își pierde acele toamna?

    Răspuns

    a) Zada. Zada (Larix decidua) este singurul conifer din flora spontană a României care își pierde toate acele toamna și rămâne iarna fără ele.

  4. Ce este polenizarea?

    Răspuns

    c) Transportul polenului la organul femeiesc. Polenizarea este transportul; fecundația, adică unirea gameților, vine după ea.

  5. Bradul de la Șinca Veche are 62,5 m. Un mușchi-de-pământ bine crescut are 10 cm. De câte ori este bradul mai înalt decât mușchiul?

    ori
    Răspuns

    625 de ori. 62,5 m = 6.250 cm; 6.250 : 10 = 625.

  6. Ordonează etapele înmulțirii la pin.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Conurile bărbătești eliberează polenul
    2. Vântul duce polenul la conurile femeiești (polenizarea)
    3. Gametul mascul se unește cu gametul feminin (fecundația), la peste un an după polenizare
    4. Din ovul se formează sămânța, pe solzul conului
    5. Conul se usucă, se deschide și eliberează semințele înaripate

    Polenizarea precede fecundația cu mai mult de un an; sămânța se formează după fecundație și este eliberată când conul se deschide.

  7. Un elev spune: „Bradul și feriga au vase conducătoare, deci se înmulțesc la fel.” Explică ce greșește, folosind cuvintele polen, sămânță și apă.

    Un răspuns bun

    Ambele plante au vase, dar se înmulțesc diferit. Feriga face spori, iar gametul ei mascul înoată, deci are nevoie de apă la fecundație. Bradul face polen, care duce gametul mascul prin aer, purtat de vânt, deci fecundația nu depinde de apă. După fecundație, bradul formează semințe, cu embrion, hrană și înveliș, care pot aștepta condiții bune; sporul ferigii este o singură celulă care încolțește numai pe loc umed.

    Un răspuns complet compară sporul cu sămânța și leagă polenul de independența față de apă la fecundație.

Lucrări practice pentru lecția aceasta

Termeni

sămânță
Structură care conține un embrion, rezerve de hrană și un înveliș protector, formată din ovul după fecundație.
grăunte de polen
Structură mică, cu înveliș rezistent, care duce gametul mascul la plantele cu semințe.
polenizare
Transportul polenului de la organul bărbătesc la organul femeiesc.
fecundație
Unirea gametului mascul cu gametul feminin, din care rezultă zigotul.
gimnosperme
Plante cu semințe neînchise într-un ovar, purtate de obicei pe solzii conurilor.
con
Grup de solzi așezați în jurul unui ax, care poartă polenul (con bărbătesc) sau ovulele și semințele (con femeiesc).
frunze aciculare
Frunze înguste și lungi, în formă de ac, cu suprafață mică și strat ceros gros.
Surse și legătura cu programa

Din programă: „Plante: alge roșii, alge verzi, mușchi, ferigi, gimnosperme, angiosperme - caractere generale – prezentare comparativă (morfologie, nutriție, reproducere), exemple de specii reprezentative, medii de viață, importanță în ecosisteme” (trunchi comun). Competențe specifice urmărite: 1.1, 2.2, 3.1.