Capitolul 6 · După RomaLecția 6.5TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Imperiul Bizantin: instituții, religie și cultură
Romanii care vorbeau grecește: Bizanțul lui Iustinian
De ce a pornit un împărat de la Constantinopol să recucerească Roma?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 6
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
- Persia. Regele sasanid Cosroe I (Khusro), vecinul și rivalul lui Iustinian, a domnit din 531 până în 579; în 532 cei doi au încheiat o pace numită „veșnică”, ruptă în 540. sursa
- Arabia. Pe la 570, la cinci ani după moartea lui Iustinian, se năștea la Mecca Mahomed, pe care musulmanii îl socotesc ultimul profet. sursa
- Asia. Procopius povestește că niște călugări care trăiseră în „Serinda”, o țară de la miazănoapte de India, au adus la Constantinopol ouă de viermi de mătase; de atunci mătasea s-a putut face și în imperiu. sursa
Înainte să citești: tu ce crezi?
Cum își spuneau locuitorii Constantinopolului în anul 1000?
Vezi răspunsul
Romani; în greacă, rhomaioi. Statul lor era Imperiul Roman, mutat cu capitala la Constantinopol. Numele „bizantin” s-a răspândit prin cărțile unor învățați din secolul al XVI-lea. Până și în volumul tipărit la Basel în 1562 sub titlul „Istoria romană, adică bizantină”, scrisoarea de dedicație spune că acei oameni „își ziceau romani”, iar pe stăpânitorii lor îi numeau „împărați ai romanilor”.
În 1557, la Basel, învățatul german Hieronymus Wolf a tipărit, în greacă și în latină, cronicile a doi istorici din Constantinopol, Zonaras și Choniates. Culegerea a fost numită curând „Corpus Historiae Byzantinae”, iar de la ea s-a răspândit numele „bizantin”. Oamenii despre care vorbeau cronicile nu îl folosiseră niciodată pentru ei înșiși: își spuneau romani.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Un imperiu roman cu capitala la ConstantinopolCe s-a întâmplat
În anul 330, împăratul Constantin a întemeiat o capitală nouă pe locul vechiului oraș grecesc Bizanț: Constantinopol. Din 395, Imperiul Roman a avut două jumătăți, iar după 476 a rămas un singur împărat, cel de la Constantinopol. Locuitorii imperiului de răsărit vorbeau mai ales grecește și își spuneau romani (în greacă, rhomaioi). Împăratului i se spunea basileu, cuvântul grecesc pentru rege, și autocrat, cuvântul prin care grecii traduceau latinescul imperator. Procopius, om al curții lui Iustinian, numește statul „stăpânirea romană” (Despre zidiri, pe la 561, în timpul domniei).
Numele Imperiul Bizantin a fost dat de învățații de mai târziu, după vechiul nume al capitalei.
Iustinian, Teodora și răscoala NikaCe s-a întâmplat
Iustinian s-a născut pe la 482 la Tauresium, lângă Skopje de azi, într-o familie romanizată din Illyricum. Unchiul său, împăratul Iustin I, l-a luat părtaș la domnie la 1 aprilie 527; din august 527 până în 565, Iustinian a domnit singur. Soția lui, Teodora, fostă actriță, a avut un cuvânt greu în treburile statului până la moartea ei, în 548.
La 11 ianuarie 532, la hipodromul din Constantinopol, a izbucnit o răscoală. Verzii și Albaștrii, cele două tabere de susținători ai curselor de care, de obicei dușmane, s-au unit împotriva împăratului. Strigau „Nika!” („Învinge!”), de unde numele răscoala Nika. O parte din oraș a ars. Procopius povestește că împăratul se gândea să fugă pe mare, iar Teodora l-a oprit; apoi oștenii generalului Belizarie au intrat în hipodrom și i-au ucis pe răsculați. În acea zi ar fi pierit peste 30.000 de oameni. Procopius, Războaiele, I, 24, carte publicată pe la 552, la vreo 20 de ani după răscoală; numărul morților este al lui.
Pentru curioși
Procopius îi pune în gură Teodorei un mic discurs, ținut în fața sfetnicilor care voiau să plece: sunt bani, este marea, sunt corăbii, dar ea ține la o vorbă veche, după care „domnia este un giulgiu frumos”. Vorbele sunt ale istoricului, care nu spune de la cine le-a aflat. Istoricii antici obișnuiau să scrie ei înșiși discursurile personajelor.

Autorul imaginii: The Metropolitan Museum of Art, New York, CC0, sursa. Imagine micșorată.
Ideea refacerii Imperiului RomanDe ce
Iustinian se socotea împăratul tuturor romanilor, însă Roma, Italia și Africa de Nord erau stăpânite de regi germanici. De aceea a pornit să le ia înapoi: aceasta este ideea refacerii Imperiului Roman. În 533, în fruntea manualului său de drept, împăratul scria că Africa și alte provincii au fost aduse, după multă vreme, „din nou sub stăpânirea romană”. Prefața Instituțiilor lui Iustinian, datată 21 noiembrie 533, anul în care oastea lui Belizarie a ajuns în Africa.
Belizarie a nimicit în 533–534 regatul vandalilor din Africa de Nord, după ce l-a învins în două bătălii pe regele Gelimer. În 535 a luat Sicilia, în 536 Roma, iar în 540 regele ostrogoților, Vitiges, i s-a predat la Ravenna. Ostrogoții s-au ridicat din nou, iar războiul din Italia a mai ținut: în 552, generalul Narses l-a învins pe regele Totila, iar ultimele cetăți ale goților au căzut până în 555. În 554, oștile imperiului au luat și sud-estul Spaniei. Marea Mediterană era iarăși înconjurată aproape toată de pământuri romane.
Recuceririle au costat mult și nu au ținut. Din 541 până în 543, o epidemie de ciumă a trecut prin tot imperiul. Bacteria ei, Yersinia pestis, a fost găsită în dinții unor oameni îngropați în secolul al VI-lea la Altenerding, în sudul Germaniei. Studiu de ADN vechi (M. Feldman și colegii, 2016) pe scheletele unei femei și ale unui bărbat dintr-un mormânt dublu de la Altenerding.
Sfânta Sofia și legileCe s-a întâmplat
În răscoala Nika a ars și biserica cea mare a orașului. Iustinian a pus să fie ridicată alta: Sfânta Sofia („Sfânta Înțelepciune”), lucrată între 532 și 537 de Antemiu din Tralles și Isidor din Milet. Deasupra unei săli de vreo 75 pe 70 de metri stă o cupolă uriașă; Procopius scria că pare atârnată din cer. Cupola dintâi s-a prăbușit după cutremurul din 558. Cea de azi, cu șase metri mai înaltă, a fost ridicată de Isidor cel Tânăr până în 562–563 și refăcută în parte după alte două prăbușiri, din 989 și din 1346. Cele patru minarete au fost adăugate după 1453, când biserica a devenit moschee. Clădirea stă în picioare la Istanbul: moschee din 1453, muzeu între 1934 și 2020, din nou moschee din 2020.
Tot Iustinian a poruncit ca legile romane să fie adunate și puse în ordine. Lucrarea, făcută între 529 și 534 în mare parte sub conducerea juristului Tribonian, a primit mai târziu numele Corpus Juris Civilis. La hotare, mai ales de-a lungul Dunării, împăratul a refăcut șiruri întregi de cetăți.

Autorul imaginii: Arild Vågen, CC BY-SA 3.0, sursa. Imagine micșorată.
Același Procopius, două cărțiDe unde știm
Aproape tot ce se povestește despre Iustinian vine de la un singur om: Procopius din Cezareea, sfetnic al lui Belizarie. În Războaiele și în Despre zidiri, cărți făcute să fie citite la curte, împăratul este cel care a mărit statul, a curățat legile și a întărit hotarele. În Istoria secretă, scrisă probabil pe la 550, același împărat este mincinos, crud și lacom de averile altora, iar el și Teodora sunt numiți „demoni” cu trup de om. Procopius a murit prin anii 560. Istoria secretă („Anekdota”, adică „nepublicate”) a ieșit la iveală abia după moartea lui.
Niciuna dintre cărți nu se crede pe cuvânt. Lauda se poate măsura cu ce a rămas: clădirile, legile, cetățile. Ocara arată că la Constantinopol erau oameni care îl urau pe împărat și că războaiele lui apăsau greu, prin taxe, asupra supușilor.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Despre zidiri (De aedificiis), cartea I, capitolul 1
În vremea noastră s-a ivit împăratul Iustinian, care, luând în grijă statul zguduit de tulburări, l-a făcut mai întins și cu mult mai strălucit, alungând din el pe barbarii care îl apăsau din vechime (…). A adăugat stăpânirii romane multe țări care în vremea lui ajunseseră ale altora (…).
Găsind legile întunecate, fiindcă se înmulțiseră peste măsură, și încâlcite, fiindcă se băteau cap în cap, le-a curățat (…). A întărit stăpânirea romană, deschisă pretutindeni barbarilor, cu mulțime de ostași și, zidind cetăți, a ridicat un zid de-a lungul tuturor hotarelor ei îndepărtate.
Ce poate dovedi Arată cum voia curtea să fie văzut Iustinian și numește faptele cu care se mândrea: țări recucerite, legi puse în ordine, cetăți la hotare. Aceste fapte se pot verifica în alte urme.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură că supușii trăiau mai bine sau că recuceririle erau trainice: este o laudă scrisă pentru împărat, cât el trăia.
Sursa B Istoria secretă (Anekdota), capitolul 8
Acest împărat era prefăcut, viclean, fals, fățarnic, cu două fețe, crud (…), mincinos întotdeauna, în vorbă și în scris (…). Prieten necredincios și dușman perfid, nebun după omor și jaf (…). Fără șovăire scria porunci pentru prădarea țărilor, jefuirea orașelor și înrobirea unor neamuri întregi, fără nicio pricină.
Ce poate dovedi Dovedește că un om de la curte îl ura pe împărat și că nu putea spune asta pe față.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că Iustinian era așa cum îl zugrăvește: este o carte de ocară, fără martori numiți, scrisă pe ascuns.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți împăratul precizat în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la faptele împăratului. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că împăratul a poruncit jefuirea orașelor. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la încrederea pe care o merită cele două surse și susțineți-l cu câte o informație din fiecare. (5 puncte)
Citirea unei hărți
Cum citești harta recuceririlor lui Iustinian
Titlul și data hărții
Harta se numește „Recuceririle lui Iustinian, 533–554”. Titlul spune ale cui sunt războaiele, iar anii spun că harta pune laolaltă schimbări din 21 de ani.
Legenda
Săgețile pleacă de la Constantinopol și arată încotro au mers oștile; anul de lângă un nume arată când a fost luat locul. Linia cu „500 km” dă scara.
Trei repere
O mare: Marea Mediterană, în jurul căreia stă tot imperiul. Un fluviu: Dunărea, hotarul de nord. Un oraș: Constantinopol, capitala, pe strâmtoarea dintre Europa și Asia.
Ce se schimbă
Anii apar în trei locuri: Africa de Nord, cu Cartagina (533–534); Italia, cu Sicilia (535), Roma (536) și Ravenna (540); sud-estul Spaniei (554). Săgețile pleacă toate de la Constantinopol spre apus.
O propoziție despre hartă
Harta arată că, între 533 și 554, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Africa de Nord, Italia și sud-estul Spaniei, astfel că Marea Mediterană a fost din nou înconjurată aproape toată de pământuri romane.
Sucidava, secolul al VI-lea
O cetate refăcută pe Dunăre: Sucidava
La Celei, azi cartier al orașului Corabia (județul Olt), pe malul stâng al Dunării, se văd zidurile cetății Sucidava. Fusese ridicată în secolul al IV-lea, din porunca lui Constantin cel Mare, ca să apere un pod peste fluviu, și a fost distrusă de huni în 447. Arheologii care au săpat aici socotesc că Iustinian a refăcut-o în secolul al VI-lea și că a rezistat până la atacurile avarilor și slavilor de la sfârșitul aceluiași secol. Din acel veac sunt, înăuntrul zidurilor, o bazilică creștină, o clădire cu încălzire prin podea și o fântână ascunsă, numită de arheologi „fântâna secretă”.
Procopius scrie, în Despre zidiri, că Iustinian a refăcut două cetăți așezate față în față pe Dunăre: Palatiolum și, pe malul celălalt, „Sycibida”.
Pe scurt
- Imperiul Bizantin este numele dat mai târziu Imperiului Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol, oraș întemeiat de Constantin în 330; locuitorii lui își spuneau romani.
- Iustinian a domnit între 527 și 565, alături de împărăteasa Teodora; în 532 a înăbușit răscoala Nika cu oastea lui Belizarie.
- Ideea refacerii Imperiului Roman a dus la recucerirea Africii de Nord de la vandali (533–534), a Italiei de la ostrogoți (535–555) și a sud-estului Spaniei (554).
- Sfânta Sofia a fost ridicată la Constantinopol între 532 și 537; cupola de azi este a doua, refăcută după prăbușirea din 558.
- Legile romane au fost adunate între 529 și 534 în lucrarea numită mai târziu Corpus Juris Civilis.
- Procopius din Cezareea a scris despre același împărat și cărți de laudă, și Istoria secretă, o carte de ocară: de aceea se citesc împreună și se compară cu ce s-a păstrat.
Greșeli frecvente
GreșitImperiul Roman s-a sfârșit în 476, iar Imperiul Bizantin a fost alt stat, al grecilor.
CorectÎn 476 s-a sfârșit numai Imperiul Roman de Apus. Cel de Răsărit a dăinuit până în 1453, iar locuitorii lui își spuneau romani; „bizantin” este un nume dat mai târziu.
GreșitIustinian a refăcut pentru totdeauna Imperiul Roman.
CorectA recucerit Africa de Nord, Italia și sud-estul Spaniei, dar recuceririle au costat mult și nu au ținut.
GreșitSfânta Sofia arată azi întocmai ca în 537.
CorectCupola dintâi s-a prăbușit după cutremurul din 558; cea de azi este a doua, mai înaltă, iar minaretele au fost adăugate după 1453.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Cum își spuneau locuitorii Imperiului Roman de Răsărit?
Răspuns
c) Romani. Își spuneau romani (rhomaioi), fiindcă statul lor era Imperiul Roman. „Bizantin” este un nume dat de învățați de mai târziu, iar greaca era doar limba pe care o vorbeau.
Ce ținuturi a recucerit Imperiul în vremea lui Iustinian?
Răspuns
b) Africa de Nord, Italia și sud-estul Spaniei. Belizarie a luat Africa de Nord de la vandali și a început războiul din Italia, încheiat de Narses; în 554 a fost luat sud-estul Spaniei. Egiptul și Siria erau deja ale imperiului.
De ce a pornit Iustinian războaiele din Apus?
Răspuns
d) Fiindcă se socotea împăratul tuturor romanilor, iar Roma era stăpânită de regi germanici. Războaiele vin din ideea refacerii Imperiului Roman: împăratul de la Constantinopol se socotea stăpânul de drept al Romei, al Italiei și al Africii.
Fără șovăire scria porunci pentru prădarea țărilor, jefuirea orașelor și înrobirea unor neamuri întregi, fără nicio pricină.
Ce fel de carte este cea din care vine fragmentul?
Răspuns
c) O carte de ocară, ținută ascunsă cât a trăit autorul. Fragmentul îl învinuiește pe împărat. Procopius a pus asemenea învinuiri numai în Istoria secretă, cunoscută abia după moartea lui; cărțile făcute pentru curte îl laudă.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Constantin întemeiază Constantinopolul (330 d.Hr.)
- Iustinian ajunge împărat (527 d.Hr.)
- Răscoala Nika (532 d.Hr.)
- Belizarie intră în Roma (536 d.Hr.)
- Vitiges, regele ostrogoților, se predă la Ravenna (540 d.Hr.)
- Se prăbușește prima cupolă a Sfintei Sofia (558 d.Hr.)
Capitala este întemeiată cu două secole înaintea lui Iustinian (330). El urcă pe tron în 527, înăbușă răscoala în 532, apoi vin războaiele din Italia (Roma, 536; Ravenna, 540). Cupola cade spre sfârșitul domniei, în 558.
Pune fiecare afirmație despre Iustinian lângă cartea lui Procopius în care se găsește.
Răspuns
Despre zidiri: A făcut statul mai întins și mai strălucit; A curățat legile care se băteau cap în cap; A ridicat cetăți de-a lungul hotarelor.
Istoria secretă: Era mincinos, în vorbă și în scris; Poruncea jefuirea orașelor fără nicio pricină; El și Teodora erau „demoni” cu trup de om.
Despre zidiri este cartea de laudă, făcută pentru curte; Istoria secretă este cartea de ocară, ținută ascunsă.
Procopius îl laudă pe Iustinian într-o carte și îl ocărăște în alta. Explică, în trei-patru propoziții, cum poate un istoric să folosească amândouă cărțile.
Un răspuns bun
Istoricul se întreabă mai întâi pentru cine a fost scrisă fiecare carte. Despre zidiri a fost făcută pentru curte, deci laudă; Istoria secretă a fost ținută ascunsă, deci spune ce nu se putea spune pe față, dar fără martori. Faptele din cartea de laudă se pot verifica în ce s-a păstrat: Sfânta Sofia, legile, cetățile de pe Dunăre. Cartea de ocară arată că la Constantinopol existau oameni nemulțumiți de împărat și de taxele lui, chiar dacă învinuirile ei nu pot fi dovedite.
O sursă spune și ce vrea autorul ei să obțină; două surse ale aceluiași om, scrise pentru cititori diferiți, se verifică una pe alta și se compară cu urmele păstrate.
Termeni
- Imperiul Bizantin
- Nume dat de învățați, din secolul al XVI-lea încoace, Imperiului Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol (330–1453).
- basileu
- Cuvântul grecesc pentru rege, folosit pentru împăratul de la Constantinopol.
- autocrat
- Titlu grecesc al împăratului (autokrator), prin care grecii traduceau latinescul imperator.
- răscoala Nika
- Răscoala din ianuarie 532 de la Constantinopol, pornită din hipodrom; numele vine de la strigătul „Nika!” („Învinge!”).
- ideea refacerii Imperiului Roman
- Planul lui Iustinian de a readuce sub stăpânirea împăratului ținuturile din Apus ajunse sub regi germanici.
- Sfânta Sofia
- Biserica cea mare din Constantinopol, ridicată din porunca lui Iustinian între 532 și 537; azi moschee, la Istanbul.
- Corpus Juris Civilis
- Numele dat mai târziu culegerii de legi romane făcute din porunca lui Iustinian între 529 și 534.
Surse și legătura cu programa
- Procopius, Buildings (De aedificiis), cartea I, 1, trad. H. B. Dewing, Loeb Classical Library, 1940 (LacusCurtius, Universitatea din Chicago) – sursa A (I, 1, 6–11); arderea vechii biserici în răscoala Nika; Antemiu și Isidor; cupola „atârnată din cer”; nota despre refacerea cupolei de Isidor cel Tânăr
- Procopius, The Secret History, trad. Richard Atwater, Chicago, 1927 – Internet Medieval Sourcebook (Universitatea Fordham) – sursa B (capitolul 8); „demoni”; introducerea: Procopius sfetnic al lui Belizarie, Războaiele publicate în 552, Istoria secretă pe la 550, cunoscută după moartea autorului; ediția Haury
- Procopius, History of the Wars, I, 24, trad. H. B. Dewing, Loeb Classical Library (LacusCurtius) – răscoala Nika: cele două tabere unite, strigătul „Nika”, cuvintele Teodorei, Belizarie în hipodrom, peste 30.000 de morți
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Giustiniano I imperatore d’Oriente – nașterea la Tauresium, 482; 1 aprilie și august 527; 11 ianuarie 532; pacea cu Cosroe (532) și ruperea ei (540); Narses, 552; sud-estul Spaniei, 554; recuceriri care nu au ținut
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Belisario – Gelimer învins în două bătălii, regatul vandal nimicit (534); Sicilia 535, Roma 536, Vitiges la Ravenna 540
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Teodora imperatrice d’Oriente – Teodora, fostă actriță, moartă în 548; rolul ei în răscoala Nika
- G. Della Rocca de Candal, Bibliographia Historica Byzantina: a historical and bibliographical description of the early editions of the Corpus Historiae Byzantinae (1556–1645), teză de doctorat, Universitatea din Oxford, 2015 – Zonaras și Choniates, Basel, Oporinus, 1557, editor Hieronymus Wolf; volumul din 1562, „Romanae, hoc est Byzantinae historiae”; scrisoarea de dedicație: „își ziceau romani”
- Kritovoulos, History of Mehmed the Conqueror, trad. Charles T. Riggs, Princeton, 1954, cartea I, 117–257 (De Re Militari) – apărătorii din 1453 numiți „romani”; cartea acoperă anii 1451–1467
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Antemio di Tralle – Sfânta Sofia, 532–537, Antemiu și Isidor din Milet
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Isidoro di Mileto – Isidor cel Tânăr reface cupola căzută la cutremurul din 558
- Store norske leksikon, articolul Hagia Sofia – sala de circa 75 pe 70 m; cupola nouă, cu șase metri mai înaltă (563); prăbușirile din 989 și 1346; minaretele; muzeu 1934–2020
- M. Feldman și colegii, A High-Coverage Yersinia pestis Genome from a Sixth-Century Justinianic Plague Victim, Molecular Biology and Evolution 33/11 (2016) – ciuma din 541–543; Yersinia pestis în dinții a doi oameni dintr-un mormânt dublu de la Altenerding, secolul al VI-lea
- Corpus iuris civilis, vol. I: Institutiones, ed. P. Krueger; Digesta, ed. Th. Mommsen, Berlin, Weidmann, 1893 (Internet Archive) – prefața Instituțiilor („Imperatoriam maiestatem”): Africa și alte provincii „iterum dicioni Romanae”; data, 21 noiembrie 533
- Cronica cercetărilor arheologice din România, campania 2000: Corabia, punct Sucidava–Celei (L. Amon, F. Bâciu, M. Cojoc, P. Gherghe, D. Liciu), cod RAN 125551.01 – fereastra românească: podul lui Constantin, atacul hunilor din 447, refacerea sub Iustinian, bazilica, clădirea cu hipocaust și fântâna „secretă” din secolul al VI-lea
- Procopius, Buildings, cartea IV, 6, trad. H. B. Dewing, Loeb Classical Library, 1940 (LacusCurtius) – cetățile de pe Dunăre; Palatiolum și „Sycibida” (IV, 6, 34–35)
- Procopius, History of the Wars, VIII, 17, trad. H. B. Dewing, Loeb Classical Library (LacusCurtius) – călugării din „Serinda” și ouăle de viermi de mătase
- Store norske leksikon, articolul Sasanidene – Cosroe I (Khusrou), rege între 531 și 579
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Maometto – nașterea lui Mahomed la Mecca, pe la 570
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Costantinopoli – întemeierea în 330 pe locul vechiului Bizanț; capitală până în 1453
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Impero bizantino – numele imperiului, de la Bizanț; împărțirea de la moartea lui Teodosiu I; 476; Iustinian ia Africa, Italia și Spania mediteraneeană
- Treccani, Enciclopedia on line, articolele Autocratore și Basileus – autokrator, cuvântul prin care grecii traduceau imperator; basileus, numele dat împăratului roman și apoi celui bizantin
- Store norske leksikon, articolul Det bysantinske riket – numele „bizantin” nu era folosit cât a existat imperiul; locuitorii își spuneau romani
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Triboniano – Tribonian în comisiile Codului (528), Digestelor (530), Instituțiilor (533) și ale noului Cod (534)
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Narsete – Narses îl învinge pe Totila în 552 și pe Teia în 553; în 555, cu căderea cetății Conza, stăpânirea goților în Italia ia sfârșit
Din programă: TC 4.2 „Imperiul Bizantin: instituții, religie și cultură”; SS 4.2 „Imperiul Bizantin: instituții, religie și cultură”; FIL 4.2 „Imperiul Bizantin: instituții, religie și cultură”. Competențe specifice urmărite: 1.1, 4.2.