Capitolul 6 · După RomaLecția 6.7SS Numai pentru științe sociale · în plus față de profilul tău
Imperiul Bizantin: instituții, religie și cultură
Legea adunată: Corpus Juris Civilis
Cum a ajuns o culegere de legi din secolul al VI-lea la temelia dreptului european?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 6
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
Ca să alcătuiască Digestele, juriștii lui Iustinian au avut de citit aproape două mii de cărți de drept. În cât timp au terminat?
Vezi răspunsul
În trei ani, din 530 până în 533. Împăratul însuși scrie, în legea prin care a întărit Digestele, că lucrarea a fost încheiată „în trei ani”, deși la început nimeni nu nădăjduia să fie gata nici în zece. Au lucrat la ea Tribonian și alți 16 juriști.
La 16 decembrie 533, împăratul Iustinian a întărit printr-o lege o lucrare în 50 de cărți. În ea scrie că juriștii lui avuseseră de citit aproape două mii de cărți vechi de drept, cu peste trei milioane de rânduri, și că au păstrat din ele cam o sută cincizeci de mii. Cele 50 de cărți se numesc Digeste.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
De ce trebuiau adunate legileDe ce
În vremea lui Iustinian, dreptul roman avea în urmă o mie de ani. Era alcătuit din două feluri de texte: legile date de împărați, numite constituții, și scrierile juriștilor, care lămuriseră cazuri de tot felul. Se strânseseră atât de multe, încât nimeni nu le mai putea cunoaște pe toate, iar unele spuneau lucruri opuse. Procopius scrie că legile erau „întunecate”, fiindcă se înmulțiseră peste măsură, și încâlcite, fiindcă se băteau cap în cap. De aceea Iustinian a poruncit, din 528, să fie alese, scurtate și puse de acord. Împăratul mai urmărea ceva: o singură lege pentru tot imperiul, dată în numele lui. Procopius, Despre zidiri, I, 1, scrisă pe la 561, la aproape 30 de ani după încheierea lucrării.
Patru părți, în șase aniCe s-a întâmplat
Lucrarea a fost condusă de juristul Tribonian, sfetnic al împăratului, și are patru părți. Codul (Codex) adună constituțiile împăraților în 12 cărți; prima lui formă a intrat în vigoare în 529 și s-a pierdut, iar cea păstrată este a doua, din 534. Digestele (Digesta sau Pandectae), întărite în decembrie 533, cuprind în 50 de cărți vreo 9.000 de fragmente din scrierile juriștilor romani. Instituțiile (Institutiones), din noiembrie 533, sunt un manual pentru studenți, care a primit și el putere de lege. Novelele (Novellae, adică „legile noi”) sunt legile date de Iustinian după 534, până la moartea sa, în 565. Un manuscris al Digestelor scris probabil chiar în secolul al VI-lea se păstrează la Biblioteca Laurențiană din Florența.
Numele Corpus Juris Civilis („culegerea dreptului civil”) este mult mai nou: lucrarea l-a primit la ediția tipărită în 1583.
Pentru curioși
Instituțiile au fost scrise de doi profesori de drept, Teofil de la Constantinopol și Doroteu de la Beirut, sub îndrumarea lui Tribonian, după un manual mai vechi cu același nume, al juristului Gaius. Împăratul le-a închinat „tineretului dornic de legi”.
Manuscrisul de la Florența a ajuns acolo în 1406, de la Pisa. A fost păzit ca un odor: i s-a făcut un fel de chivot în palatul cârmuirii orașului.
Ce scrie în eaCe s-a întâmplat
Instituțiile încep cu o definiție: „Dreptatea este voința statornică și neîntreruptă de a da fiecăruia ce este al său”. Urmează trei porunci ale dreptului: să trăiești cinstit, să nu vatămi pe altul, să dai fiecăruia ce este al său.
În Digeste se află reguli pe care juriștii le citează și azi. Una, a juristului Paulus: dovada cade în sarcina celui care afirmă, nu a celui care neagă. Alta, pomenită de juristul Ulpian, vine dintr-un răspuns al împăratului Traian: nimeni nu trebuie condamnat pe bănuieli, fiindcă este mai bine ca fapta unui vinovat să rămână nepedepsită decât să fie condamnat un nevinovat. Din asemenea reguli a crescut, mult mai târziu, prezumția de nevinovăție. Regulile sunt în Digeste (22, 3, 2 și 48, 19, 5). Numele „prezumție de nevinovăție” și forma ei de azi sunt cu multe secole mai noi.
Aceeași lege socotea firesc ca un om să fie proprietatea altuia: Instituțiile împart toți oamenii în liberi și sclavi.
Uitată în Apus, regăsită la BolognaCe s-a întâmplat
În Răsărit, legea lui Iustinian a rămas în folosință și a fost reluată, pe la anul 900, în Basilicale, sub împăratul Leon al VI-lea. În Apus, Digestele au fost aproape uitate vreme de secole. Pe la 1100, la Bologna, juristul Irnerius a început să le citească și să le explice, scriind lămuriri pe marginea textului, numite glose. Din școala lui, a glosatorilor, a ieșit studiul dreptului ca știință de sine stătătoare, iar de la Bologna el a trecut la universitățile din alte orașe ale Europei. Irnerius apare ca om al legii în 13 acte din anii 1112–1125; despre viața lui nu se cunoaște aproape nimic altceva.
De aceea Corpus Juris Civilis stă la temelia dreptului civil din Europa continentală. În ținuturile germane, reguli luate din el au fost lege până la codul civil din 1900. Codul civil francez din 1804, numit și Codul Napoleon, s-a sprijinit pe dreptul roman, pe obiceiurile franceze, pe legile regilor și pe dreptul Bisericii.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Instituțiile lui Iustinian: prefața și cartea I, titlul 1 („Despre dreptate și drept”)
Maiestatea împărătească se cuvine să fie împodobită cu arme și, deopotrivă, înarmată cu legi, pentru ca și vremea războiului, și cea a păcii să poată fi bine cârmuite (…).
Dreptatea este voința statornică și neîntreruptă de a da fiecăruia ce este al său. Știința dreptului este cunoașterea lucrurilor dumnezeiești și omenești, știința a ceea ce este drept și a ceea ce este nedrept. (…) Poruncile dreptului sunt acestea: să trăiești cinstit, să nu vatămi pe altul, să dai fiecăruia ce este al său.
Ce poate dovedi Arată cum definea dreptatea manualul oficial de drept al imperiului și la ce socotea împăratul că slujesc legile: la cârmuirea statului, alături de arme.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că judecătorii împărțeau cu adevărat dreptatea așa: este un manual și o declarație a împăratului, nu o descriere a tribunalelor.
Sursa B Constituția „Tanta”, de întărire a Digestelor, paragraful 1
(…) ni s-a adus la cunoștință de către pomenitul bărbat [Tribonian] că fuseseră scrise aproape două mii de cărți și că cei vechi lăsaseră peste trei milioane de rânduri, care trebuiau toate citite și cercetate, ca să se aleagă din ele ce era mai bun. (…) Tot ce era mai de folos a fost adunat în cincizeci de cărți (…), iar întreaga lucrare a fost încheiată în aproape o sută cincizeci de mii de rânduri.
Ce poate dovedi Arată cât de mare era, după spusa împăratului, grămada de scrieri vechi și cât a rămas din ea în Digeste.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că numerele sunt exacte: sunt rotunde și vin de la cel care se laudă cu lucrarea.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți una dintre poruncile dreptului precizate în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa B, două informații referitoare la alcătuirea Digestelor. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care arată câte cărți vechi au avut de citit juriștii. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la scopul urmărit de Iustinian prin adunarea legilor și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Analiză de sursă, pas cu pas
Prima pagină a Instituțiilor, citită ca la test
Ce fel de sursă este și de când?
Este un text de lege și, totodată, un manual de drept: o sursă scrisă, primară, din secolul al VI-lea (21 noiembrie 533).
Cine vorbește și cui?
Vorbește împăratul Iustinian, prin juriștii care au scris textul în numele lui. Se adresează studenților la drept, „tineretului dornic de legi”.
Ce spune?
Două informații, cu vorbele sursei: dreptatea este „voința statornică și neîntreruptă de a da fiecăruia ce este al său”; una dintre poruncile dreptului este „să nu vatămi pe altul”.
Ce vrea să obțină?
Vrea să-i învețe pe viitorii judecători și slujbași aceeași lege în tot imperiul și să arate că împăratul cârmuiește prin legi, nu numai prin arme.
Ce nu poate dovedi singură?
Singură, nu poate dovedi cum se judeca în tribunale și nici că legea îi apăra pe toți la fel: aceleași Instituții împart oamenii în liberi și sclavi. Răspuns de scris la test: „Sursa este un manual de drept din secolul al VI-lea, cu putere de lege, care arată cum definea dreptatea statul lui Iustinian.”
Iași, 1646
Pravilele: dreptul bizantin tipărit în română
În Moldova și în Țara Românească, dreptul bizantin a ajuns prin cărți de legi numite pravile. În 1646, la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași, a fost tipărită, din porunca domnului Vasile Lupu, Carte românească de învățătură, cea dintâi pravilă laică tipărită în română. Era o traducere din mai multe legiuiri străine, făcută de logofătul Eustratie; între izvoarele ei se află și tratatul unui jurist italian, Farinaccius. În 1652 a urmat, în Țara Românească, Îndreptarea legii, pravila lui Matei Basarab. Istoricii dreptului arată că amândouă stau sub înrâurirea dreptului greco-bizantin, pe când cărțile de legi bisericești de dinaintea lor veniseră pe filieră slavă.
Pe scurt
- Corpus Juris Civilis este culegerea de drept roman făcută din porunca împăratului Iustinian între 529 și 534, sub conducerea juristului Tribonian.
- Are patru părți: Codul (constituțiile împăraților; 529, refăcut în 534), Digestele (fragmente din scrierile juriștilor, 50 de cărți, 533), Instituțiile (manual pentru studenți, 533) și Novelele (legile date după 534).
- Instituțiile definesc dreptatea ca „voința statornică și neîntreruptă de a da fiecăruia ce este al său”.
- Legile au fost adunate fiindcă erau prea multe și se contraziceau, iar împăratul voia o singură lege pentru tot imperiul.
- În Apus, Digestele au fost regăsite pe la 1100 la Bologna, unde Irnerius și glosatorii au făcut din drept o știință predată în universități.
- Corpus Juris Civilis stă la temelia dreptului civil din Europa continentală; numele l-a primit abia în 1583.
Greșeli frecvente
GreșitCorpus Juris Civilis este o lege scrisă de Iustinian.
CorectEste o culegere în patru părți, alcătuită de juriști conduși de Tribonian din legile împăraților, de la Hadrian până la Iustinian, și din scrierile juriștilor romani; Novelele sunt legile date de Iustinian după 534.
GreșitIustinian și-a numit lucrarea Corpus Juris Civilis.
CorectNumele a fost dat lucrării abia la ediția tipărită în 1583. În secolul al VI-lea, cele patru părți aveau fiecare numele ei.
GreșitDreptul roman a fost folosit fără întrerupere în toată Europa.
CorectÎn Răsărit a rămas în folosință; în Apus, Digestele au fost aproape uitate până pe la 1100, când au început să fie studiate la Bologna.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Care parte din Corpus Juris Civilis cuprinde fragmente din scrierile juriștilor romani?
Răspuns
b) Digestele. Digestele (Pandectele) adună în 50 de cărți fragmente din scrierile juriștilor. Codul cuprinde legile împăraților, Instituțiile sunt manualul, iar Novelele sunt legile noi ale lui Iustinian.
De ce a poruncit Iustinian adunarea legilor?
Răspuns
c) Fiindcă legile erau prea multe și se contraziceau. După o mie de ani, constituțiile și scrierile juriștilor erau atât de multe, încât nu mai puteau fi cunoscute, iar unele se contraziceau. Lucrarea le-a ales, le-a scurtat și le-a pus de acord.
Unde a fost regăsit și predat din nou dreptul lui Iustinian în Apus, pe la 1100?
Răspuns
d) La Bologna. La Bologna, juristul Irnerius a început să explice Digestele prin glose; din școala lui a ieșit studiul dreptului ca știință.
Dreptatea este voința statornică și neîntreruptă de a da fiecăruia ce este al său.
Ce fel de text este cel din care vine fragmentul?
Răspuns
b) Un manual de drept pentru studenți, care avea și putere de lege. Definiția dreptății deschide Instituțiile, manualul din care învățau studenții la drept și care a primit putere de lege.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Intră în vigoare prima formă a Codului (529 d.Hr.)
- Sunt întărite Digestele (533 d.Hr.)
- Este gata a doua formă a Codului (534 d.Hr.)
- Moare Iustinian (565 d.Hr.)
- Irnerius explică Digestele la Bologna (1100 d.Hr.)
- Lucrarea primește numele Corpus Juris Civilis (1583 d.Hr.)
Codul din 529 vine primul, apoi Digestele (533) și Codul refăcut (534). Iustinian moare în 565. Bologna vine după peste cinci secole, iar numele de azi abia în 1583.
Pune fiecare descriere lângă partea din Corpus Juris Civilis căreia îi aparține.
Răspuns
Codul: Constituțiile împăraților, în 12 cărți.
Digestele: Fragmente din scrierile juriștilor, în 50 de cărți; Se mai numesc Pandecte.
Instituțiile: Manual pentru studenții la drept; Definiția dreptății.
Novelele: Legile date de Iustinian după 534.
Codul adună legile împăraților, Digestele scrierile juriștilor, Instituțiile sunt manualul, iar Novelele sunt legile noi.
Explică, în trei-patru propoziții, de ce o culegere de legi făcută la Constantinopol în secolul al VI-lea este socotită temelia dreptului civil din Europa continentală.
Un răspuns bun
Corpus Juris Civilis a adunat și a pus în ordine dreptul roman, care altfel s-ar fi pierdut în mare parte. Pe la 1100, la Bologna, Irnerius și glosatorii au început să explice Digestele, iar studiul lor a trecut la universitățile din alte orașe. Judecătorii și cârmuitorii au luat din ele reguli pentru cazurile vremii lor. De aceea, în ținuturile germane asemenea reguli au fost lege până în 1900, iar Codul civil francez din 1804 s-a sprijinit pe dreptul roman.
Legătura trece prin trei verigi: adunarea legilor (529–534), regăsirea lor la Bologna (pe la 1100) și codurile civile moderne.
Termeni
- Corpus Juris Civilis
- „Culegerea dreptului civil”: numele dat în 1583 lucrării de drept roman făcute sub Iustinian între 529 și 534.
- constituții
- Legile date de împărații romani.
- Codul
- Partea care adună constituțiile împăraților, în 12 cărți (529; forma păstrată este din 534).
- Digestele
- Partea care adună, în 50 de cărți, fragmente din scrierile juriștilor romani (533); numite și Pandecte.
- Instituțiile
- Manualul de drept pentru studenți, din 533, care avea și putere de lege.
- Novelele
- „Legile noi”, date de Iustinian după 534.
- glose
- Lămuriri scrise pe marginea textului de lege; cei care le scriau, la Bologna, s-au numit glosatori.
- dreptul civil
- Regulile care privesc persoanele, familia, bunurile, moștenirile și contractele.
Surse și legătura cu programa
- Corpus iuris civilis, vol. I: Institutiones, ed. P. Krueger; Digesta, ed. Th. Mommsen, Berlin, Weidmann, 1893 (Internet Archive) – sursele A și B: prefața Instituțiilor (21 noiembrie 533), Inst. I, 1 și I, 3; constituția Tanta (16 decembrie 533): două mii de cărți, trei milioane de rânduri, 150.000 de rânduri, „în trei ani”; D. 22, 3, 2 și D. 48, 19, 5
- Justinian, Institutiones, liber I (The Latin Library) – textul latin al definiției dreptății și al celor trei porunci, pentru confruntare cu ediția Krueger
- Store norske leksikon, articolul Corpus juris civilis – cele patru părți; Codul din 529, pierdut, și cel din 534; Digestele: circa 9.000 de fragmente, 50 de cărți, Tribonian și 16 colaboratori, 530–533; Instituțiile, după Gaius; Basilicalele pe la 900; reguli în vigoare în Austria și Germania până în 1900; numele din 1583
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Corpus iuris civilis – Codul în 12 cărți; Novelele, legile de după 534; Bologna, Irnerius și școala lui
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Triboniano – Tribonian: comisia Codului (528), Digestele (530), Instituțiile (533), noul Cod (534); mort pe la 542–543
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Irnerio – Irnerius, a doua jumătate a secolului al XI-lea – începutul secolului al XII-lea; glosele; 13 acte din 1112–1125; Digestele aproape necunoscute înainte
- Procopius, Buildings, I, 1, trad. H. B. Dewing, Loeb Classical Library, 1940 (LacusCurtius) – legile „întunecate” și care se contraziceau (I, 1, 10)
- Procopius, History of the Wars, I, 24, trad. H. B. Dewing (LacusCurtius) – Tribonian, sfetnic al împăratului (quaestor)
- O. Vervaart, Unravelling the secrets of the Codex Florentinus, Rechtsgeschiedenis Blog, 2012 (după D. Baldi, Biblioteca Medicea Laurenziana) – manuscrisul Digestelor de la Florența: probabil secolul al VI-lea, Constantinopol; adus de la Pisa în 1406; păstrat la Biblioteca Laurențiană
- The Byzantine legal standard transposition strategies into Romanian (Carte românească de învățătură, 1646; Îndreptarea legii, 1652) – rezumat, CEEOL – fereastra românească: pravilele din 1646 și 1652, sub înrâurire greco-bizantină; dreptul bisericesc mai vechi, sub înrâurire slavă
- Carte românească de învățătură de la pravilele împărătești – studiu (colecția E-resurse drept) – tipărirea la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași, 1646, din porunca lui Vasile Lupu; traducerea logofătului Eustratie; Farinaccius
- Store norske leksikon, articolul Code – Code civil, 1804, numit Code Napoléon din 1807; sprijinit pe dreptul roman, pe obiceiurile franceze, pe ordonanțele regale și pe dreptul canonic
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Legge salica – prima redactare scrisă a Legii salice, sub Clovis, la sfârșitul secolului al V-lea
- Store norske leksikon, articolul Sasanidene – Cosroe I, rege între 531 și 579
Din programă: SS 4.2 „Imperiul Bizantin: instituții, religie și cultură”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2, 3.2.