Istorie IX

Capitolul 8 · Catedrale, regi și ciumăLecția 8.10TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Declinul Evului Mediu: războaie, foamete, epidemii

Ciuma care a scumpit munca: Marea foamete și Moartea Neagră

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
1315–1381 · Evul Mediu

Cum a schimbat moartea atâtor oameni viața celor care au rămas?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 8

În același timp, în altă parte
  • Egipt. Ciuma a ajuns la Alexandria în toamna anului 1347, cu o corabie venită de la Constantinopol, cam în aceleași săptămâni în care ajungea în Sicilia. sursa
  • China. În 1368 începe domnia dinastiei Ming, cu capitala la Nanjing; primul ei împărat, Hongwu, domnește până în 1398. sursa
  • Mexic. Potrivit tradiției, aztecii s-au așezat în 1325 la lacul Texcoco și au întemeiat Tenochtitlan, orașul care avea să devină Ciudad de México. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Ciuma din 1348–1349 a omorât o mare parte dintre lucrătorii Angliei. Ce s-a întâmplat cu plata unui muncitor cu ziua care a supraviețuit?

Vezi răspunsul

A crescut. Lucrătorii erau puțini, ogoarele aceleași, iar stăpânii se întreceau să-i tocmească. La 18 iunie 1349, regele Eduard al III-lea a poruncit ca nimeni să nu ceară și nimeni să nu dea mai mult decât înainte de ciumă. În 1351, Parlamentul se plângea că lucrătorii cer de două-trei ori cât luau înainte. Plata medie pe zi a unui muncitor agricol a fost, în deceniul 1350–1359, cu vreo 40% mai mare decât în deceniul dinainte.

În toamna anului 1349, în Anglia, un secerător nu se mai lăsa tocmit cu mai puțin de 8 pence pe zi (penny era moneda măruntă de argint) și mâncare, scrie cronicarul Henry Knighton. Legea dată peste doi ani îi îngăduia 2–3 pence, fără mâncare. Între cele două numere stă una dintre cele mai mari epidemii din istoria omenirii: Moartea Neagră.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Întâi foametea: 1315–1317Ce s-a întâmplat

Între 1315 și 1317, în nord-vestul Europei a plouat peste măsură. Recolta s-a pierdut trei ani la rând, iar grâul s-a scumpit ca niciodată. A urmat Marea foamete: ar fi murit între 10% și 15% din populația ținuturilor lovite. Estimare a istoricilor (S. Geens, 2018; G. Clark, 2007), din prețuri și socoteli de domenii. Morții nu au fost numărați atunci.

Apoi ciuma: 1347–1351Ce s-a întâmplat

În 1346, o armată mongolă asedia Caffa, portul negustorilor genovezi din Crimeea (azi Feodosia, în Ucraina). Ciuma a izbucnit printre asediatori și a pătruns în oraș. Notarul Gabriele de’ Mussi povestește că mongolii au aruncat peste ziduri trupurile morților de ciumă. De’ Mussi, notar la Piacenza, scrie în 1348–1349, la doi-trei ani după asediu și din auzite: după toate semnele, nu a fost la Caffa.

Corăbiile au dus boala la Constantinopol în mai 1347. La începutul lui octombrie 1347, douăsprezece galere genoveze au intrat în portul Messina, din Sicilia. În 1348 boala a cuprins Italia, Franța, Spania și Anglia, în 1349 ținuturile germane. Epidemia se socotește până în 1351; la Novgorod și Moscova a ajuns în 1352–1353. Pentru Messina: cronica lui Michele da Piazza, din Sicilia, scrisă pe la 1357, la vreo zece ani după sosirea galerelor.

După Benedictow, boala înainta pe mare cam 40 km pe zi, pe uscat cel mult 2. Estimare a istoricului O. J. Benedictow (2005), din datele la care boala apare în izvoare, oraș după oraș.

Epidemia, numită Moartea Neagră, a fost una de ciumă: o boală dată de bacteria Yersinia pestis, care trăiește în rozătoare și trece la om prin înțepătura puricilor. Ganglionii se umflau, iar mulți bolnavi mureau în câteva zile. De bacterii nu știa nimeni: Giovanni Boccaccio pune ciuma de la Florența, din 1348, pe seama stelelor sau a mâniei lui Dumnezeu. ADN-ul bacteriei, din dinții unor oameni îngropați în 1348–1350 la East Smithfield, Londra; scheletele: Museum of London (studiu din 2011).

De unde a pornit boala nu se știe sigur. Lângă lacul Issîk-Kul, în Kârgâzstanul de azi, pe unele pietre de mormânt din 1338–1339 scrie că omul a murit de „molimă”. În dinții a trei oameni îngropați acolo s-a găsit o tulpină de Yersinia pestis din care se trag cele ale Morții Negre. Studiu de ADN vechi (M. Spyrou și colegii, 2022). Pe ce drum și în câți ani a ajuns boala de acolo în Crimeea nu se știe.

Pentru curioși

Bacteria a fost descoperită abia în 1894, de medicii Yersin și Kitasato; de la primul îi vine numele. Că Moartea Neagră a fost ciumă s-a dovedit în 2010–2011: ADN-ul bacteriei a fost scos din schelete aflate în gropi comune din Franța, Țările de Jos și Anglia (Haensch și colegii, 2010; Bos și colegii, 2011).

Povestea cu morții aruncați peste zidurile Caffei poate fi adevărată, dar nu explică singură drumul bolii. Corăbiile au avut nevoie de peste un an ca să ducă ciuma din Crimeea în Italia, pe când fugarii din Caffa ar fi ajuns acasă în câteva luni. Alte porturi din Crimeea trimiteau și ele corăbii spre Mediterana.

Harta Europei cu locurile și datele la care ajunge ciuma, după izvoarele scrise: Caffa, în Crimeea, 1346; Constantinopol, mai 1347; Messina, octombrie 1347; Florența, 1348; Anglia, 1348; Strasbourg, vara lui 1349; Oradea, 1349; Novgorod și Moscova, 1352–1353. O săgeată întreruptă arată drumul corăbiilor de la Caffa la Constantinopol și la Messina. Țara Românească și ținuturile de la răsărit de Carpați sunt hașurate: nu se știe sigur, fiindcă lipsesc izvoarele scrise. Harta Europei cu locurile și datele la care ajunge ciuma, după izvoarele scrise: Caffa, în Crimeea, 1346; Constantinopol, mai 1347; Messina, octombrie 1347; Florența, 1348; Anglia, 1348; Strasbourg, vara lui 1349; Oradea, 1349; Novgorod și Moscova, 1352–1353. O săgeată întreruptă arată drumul corăbiilor de la Caffa la Constantinopol și la Messina. Țara Românească și ținuturile de la răsărit de Carpați sunt hașurate: nu se știe sigur, fiindcă lipsesc izvoarele scrise. Drumul ciumei, 1346–1353 Caffa, 1346 Constantinopol, mai 1347 Messina, oct. 1347 Florența, 1348 Strasbourg, 1349 Oradea, 1349 Novgorod Moscova, 1352–1353 Anglia, 1348 500 km a scris cineva atunci nu se știe sigur
Figura 1Datele vin din cronici și din acte ale vremii. Săgeata arată direcția corăbiilor, fără traseul exact. Pentru Țara Românească și pentru ținuturile de la răsărit de Carpați lipsesc izvoarele scrise: marginile zonei hașurate sunt aproximative. Coasta este cea de azi.

Imaginea capitolului, „Alege un oraș și ghicește anul”, aici ca instrument: orașele în care inventarul lui Biraben consemnează ciuma, an cu an, din 1347 până în 1400.

Hartă cu țărmurile Europei, presărată cu puncte dese în Franța, Italia, Spania și Germania și cu foarte puține spre răsărit
Aceleași date, ca tabel
Ce consemnează inventarul lui Biraben, în cele două digitizări, și pe ce se sprijină fiecare număr
Ce se numărăCâtePe ce se sprijină
Orașe consemnate pentru prima dată în 134714a scris cineva
Orașe consemnate pentru prima dată în 1348126a scris cineva
Orașe consemnate pentru prima dată în 134969a scris cineva
Orașe consemnate pentru prima dată în 135041a scris cineva
Orașe consemnate pentru prima dată în 13514a scris cineva
Orașe consemnate pentru prima dată în 13522a scris cineva
Orașe în primul val, 1347–1353256a scris cineva
Consemnări (un oraș și un an), 1347–1400, în 321 de orașe729a scris cineva
Orașe cu ciumă consemnată în 136128a scris cineva
Orașe cu ciumă consemnată în 137426a scris cineva
Orașe cu ciumă consemnată în 140026a scris cineva
Orașe cu ciumă consemnată în 138325a scris cineva
Orașe cu luna sosirii dată de un istoric (Benedictow)15dedus de istorici
Orașe cu locul pe hartă ales între cele două digitizări17dedus de istorici
Orașe din afara inventarului, datate de Benedictow (Caffa, Constantinopol, Pskov, Novgorod, Moscova)5dedus de istorici
Țări de azi fără nicio consemnare în 1347–135316nu se știe sigur
Nume de locuri din inventar pe care nimeni nu le-a putut găsi pe hartă10nu se știe sigur
Primul an cu ciumă consemnată în inventar și distanța în linie dreaptă de la Messina
OrașulPrimul anDistanțaPe ce se sprijină
Messina1347–a scris cineva
Genova1347885 kma scris cineva
Marsilia1347 sau 1348, după digitizare1.027 kma scris cineva
Roma1348488 kma scris cineva
Florența1348717 kma scris cineva
Veneția1348848 kma scris cineva
Avignon13481.104 kma scris cineva
Barcelona13481.196 kma scris cineva
Bordeaux13481.529 kma scris cineva
Londra13481.920 kma scris cineva
Dublin13482.373 kma scris cineva
Viena13491.116 kma scris cineva
Oradea13491.116 kma scris cineva
Köln13491.570 kma scris cineva
Paris13491.589 kma scris cineva
Bergen13492.571 kma scris cineva
Milano1350964 kma scris cineva
Hamburg13501.760 kma scris cineva
Lübeck13501.782 kma scris cineva
Gdańsk13501.812 kma scris cineva
Cracovia13591.364 kma scris cineva
Praga13801.326 kma scris cineva

Pe mare, ciuma înainta cam 40 km pe zi; pe uscat, între 0,6 și 2 km pe zi (Benedictow). Țările de azi fără nicio consemnare în 1347–1353: Republica Moldova, Bulgaria, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Albania, Macedonia de Nord, Grecia, Turcia, Ucraina, Belarus, Lituania, Finlanda, Slovacia, Slovenia, Islanda.

Bara dovezilor

Date. Orașe în care inventarul lui Jean-Noël Biraben (1975–1976) consemnează ciuma între 1347 și 1400, după două digitizări: 321 de orașe, 729 de consemnări. Fiecare punct este o consemnare din inventar, de cele mai multe ori fără izvorul arătat. Lunile, 17 locuri alese pe hartă și romburile (orașe din afara inventarului, după Benedictow) sunt deduse. 16 țări de azi nu au nicio consemnare în 1347–1353: acolo lipsesc consemnările, ceea ce nu arată că a lipsit ciuma. Țărmurile sunt cele de azi.

Surse și credite. Date: Büntgen, Ginzler, Esper, Tegel și McMichael, „Digitizing historical plague”, Clinical Infectious Diseases 55 (2012), depuse la EnviDat, doi:10.16904/envidat.181, ODbL, cu Database Contents License (DbCL). Atanasiu, Priol, Tournieroux și Ornato, „Yersinia. Georeferences for places of plague occurrence in Europe 1347–1600” (2008): Copyright (c) 2008 Vlad Atanasiu, Claire Priol, Anne Tournieroux, Ezio Ornato. Tabelul orașelor folosit aici este o bază de date derivată, oferită sub Open Database License (ODbL) 1.0. Luni și orașe din afara inventarului: O. J. Benedictow, History Today 55(3), 2005. Țărmuri: Natural Earth, domeniu public.

Câți au muritDe unde știm

Morții nu au fost numărați de nimeni. Istoricii pornesc de la registre de taxe și de domenii, care înșiră capii de familie. Rezultatele diferă: de la peste 30% până la 60% din populația Europei. La Florența ar fi murit mai mult de jumătate dintre locuitori; în alte ținuturi, polenul păstrat în mâlul lacurilor arată ogoare lucrate ca înainte. Peste 30% până la 50%: sinteza din A. Izdebski și colegii (2022); 60%: O. Benedictow (2004). Registrele numără gospodării, nu oameni.

Cine a fost învinuitCe s-a întâmplat

Mulți au văzut în molimă o pedeapsă și au căutat ispășire. Flagelanții mergeau în cete din oraș în oraș și se biciuiau în văzul lumii; în 1349 ajunseseră până în Anglia. Papa Clement al VI-lea le-a interzis procesiunile la 20 octombrie 1349.

În toamna lui 1348, pe malul lacului Geneva, mai mulți evrei au fost torturați până au „mărturisit” că otrăviseră fântânile. Evreii au fost acuzați pe nedrept: mureau de ciumă ca toți ceilalți, iar papa Clement al VI-lea declarase acuzația falsă printr-o bulă din iulie 1348 și îi adăpostea la Avignon. Masacrele au cuprins multe orașe. La Strasbourg, la 14 februarie 1349, potrivit cronicii orașului, vreo două mii de evrei au fost arși în cimitirul lor, iar datoriile către ei au fost șterse. Ciuma a ajuns în oraș abia în vară. Cronica lui J. von Königshofen, începută în 1382, la 33 de ani după; preia relatarea lui F. Closener, încheiată în 1362, la 13 ani după.

De ce a crescut plata și de ce au urmat răscoaleDe ce

Pământul a rămas același, dar oamenii care îl lucrau erau mult mai puțini. De aceea, cei rămași au putut cere mai mult: lipsa brațelor de muncă a ridicat plata. În Anglia, plata medie pe zi a unui muncitor agricol a fost, în deceniul 1350–1359, cu vreo 40% mai mare decât în deceniul dinainte. Calcul al lui Gregory Clark (2007) din socoteli de domenii: 1,49 pence pe zi în 1340–1349 și 2,09 pence în 1350–1359.

Prin Ordonanța lucrătorilor (18 iunie 1349), Eduard al III-lea a poruncit ca oricine este în putere, are sub 60 de ani și nu are pământ sau meșteșug să muncească pentru plata din 1346. În 1351, Parlamentul a întărit porunca prin Statutul lucrătorilor, cu plata scrisă pentru fiecare muncă. Legea s-a aplicat greu: cine avea holda de strâns plătea cât i se cerea. Ordonanța a fost trecută în sulurile cancelariei regale din 1349 (Close Rolls); seria se păstrează la Arhivele Naționale britanice, la Kew.

În Franța, sărăcită și de Războiul de 100 de ani, țăranii din ținutul râului Oise s-au ridicat în 1358 împotriva nobililor; răscoala, numită Jacqueria, a fost înăbușită în 12 zile. În Anglia, în 1380 s-a pus a treia taxă pe cap de om în patru ani. În iunie 1381, răsculații conduși de Wat Tyler au intrat în Londra și au primit de la regele Richard al II-lea scrisori de eliberare din șerbie. Tyler a fost ucis, iar scrisorile au fost anulate.

Munca a rămas scumpă: în anii 1380, un muncitor agricol englez cumpăra cu plata lui aproape de două ori mai mult decât în anii 1340. În 1424, în cimitirul Sfinților Inocenți din Paris a fost pictat un dans macabru: morții îi iau la dans pe papă, pe împărat, pe rege și pe omul de rând.

Pentru curioși

În 1349, Parlamentul Angliei nu s-a putut aduna din pricina ciumei. De aceea prima lege este o poruncă a regelui și a consiliului său (o ordonanță), iar a doua, din 1351, o lege făcută în Parlament (un statut).

Statutul din 1351 dă și numere: un cosaș primește 5 pence pe zi, un secerător 2 pence în prima săptămână din august și 3 în a doua, fără mâncare și băutură. Knighton vorbește de 8 și de 12 pence, cu mâncare, în toamna lui 1349. Poate că îngroașă, dar tot el scrie că regele a amendat abați, stareți și cavaleri fiindcă plătiseră peste lege.

Dansul macabru din Paris a dispărut în secolul al XVII-lea. Este cunoscut dintr-o carte tipărită la Paris în 1485.

Lanț de cauze, de sus în jos. Cauza de durată: ciuma din 1348–1349 lasă Anglia cu mult mai puțini lucrători. De aceea plata crește, iar legile din 1349 și 1351 o opresc la cea din 1346. Peste aceasta vine cauza imediată: taxa pe cap de om din 1380, a treia în patru ani. Ceea ce a dus la răscoala lui Wat Tyler, din iunie 1381. Urmarea apropiată: Tyler este ucis, iar scrisorile de eliberare sunt anulate. Urmarea îndepărtată: munca rămâne scumpă. Lanț de cauze, de sus în jos. Cauza de durată: ciuma din 1348–1349 lasă Anglia cu mult mai puțini lucrători. De aceea plata crește, iar legile din 1349 și 1351 o opresc la cea din 1346. Peste aceasta vine cauza imediată: taxa pe cap de om din 1380, a treia în patru ani. Ceea ce a dus la răscoala lui Wat Tyler, din iunie 1381. Urmarea apropiată: Tyler este ucis, iar scrisorile de eliberare sunt anulate. Urmarea îndepărtată: munca rămâne scumpă. cauză de durată Ciuma din 1348–1349: mai puțini lucrători de aceea Plata crește; legile din 1349 și 1351 o opresc la cea din 1346 peste care vine cauză imediată Taxa pe cap de om din 1380 ceea ce a dus la faptul, iunie 1381 Răscoala lui Wat Tyler urmare apropiată Tyler este ucis urmare îndepărtată munca rămâne scumpă
Figura 2Citește lanțul de sus în jos, cu vorbele de legătură de pe săgeți: așa legi ciuma din 1348–1349 de răscoala din 1381.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Ordonanța lucrătorilor (Ordinance of Labourers)

Ce fel de sursă
text
Cine
Eduard al III-lea, regele Angliei, cu consiliul său
Când a fost făcută
18 iunie 1349, la Westminster
Despre ce moment vorbește
ciuma ajunsă în Anglia în 1348 și lipsa de lucrători care i-a urmat
Câți ani le despart
un an
Unde se află azi
Trecută în sulurile cancelariei regale din 1349 (Close Rolls); seria se păstrează la Arhivele Naționale ale Regatului Unit, la Kew (Londra)
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză din A. B. White și W. Notestein, Source Problems in English History, New York, 1915 (Internet Medieval Sourcebook, Universitatea Fordham)

Regele către șeriful din Kent, salutare. Fiindcă o mare parte din popor, și mai ales dintre lucrători și slujitori, a murit de curând de ciumă, mulți, văzând nevoia stăpânilor și marea lipsă de slujitori, nu vor să slujească decât dacă primesc plăți peste măsură (…).

[Am hotărât] ca orice bărbat și orice femeie din regatul nostru, al Angliei, (…) liber sau șerb, în putere și sub vârsta de șaizeci de ani, (…) dacă i se cere să slujească, (…) să fie dator să slujească celui care îl cere și să ia numai plata (…) obișnuită, în locul unde trebuie să slujească, în al douăzecilea an al domniei noastre în Anglia [1346] (…).

Ce poate dovedi Dovedește că, la un an după sosirea ciumei, regele Angliei și sfetnicii lui socoteau că lucrătorii sunt prea puțini și cer prea mult, și arată ce au hotărât: muncă silită pentru cei fără pământ și plata din 1346.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură cât au crescut plățile și nici dacă porunca a fost ascultată: o lege arată ce vrea cel care o dă. Se aude numai glasul stăpânilor; ce credeau lucrătorii nu spune.

Sursa B Cronica lui Henry Knighton

Ce fel de sursă
text
Cine
Henry Knighton, canonic la abația augustiniană din Leicester (Anglia)
Când a fost făcută
sfârșitul secolului al XIV-lea (cronica se oprește la anul 1395), deci la cel mult 46 de ani după fapte
Despre ce moment vorbește
toamna anului 1349, în Anglia
Unde se află azi
Două manuscrise din secolul al XV-lea, în colecția Cotton (Tiberius C VII și Claudius E III), la British Library, Londra
Traducere
traducere de lucru din latină, după ediția J. R. Lumby, Chronicon Henrici Knighton, vol. II, Londra, 1895, p. 62–64

În toamna următoare, nimeni nu putea tocmi un secerător cu mai puțin de 8 pence și mâncare, nici un cosaș cu mai puțin de 12 pence și mâncare. Din această pricină, multe holde au pierit pe câmp, fiindcă nu avea cine să le strângă (…).

Între timp, regele a trimis poruncă în fiecare comitat al regatului ca secerătorii și ceilalți lucrători să nu ia mai mult decât obișnuiau să ia (…). Lucrătorii însă, trufași și îndărătnici, nu țineau seama de porunca regelui; cine voia să-i aibă trebuia să le dea cât cereau: ori își pierdea roadele și holdele, ori împlinea voia trufașă și lacomă a lucrătorilor.

Ce poate dovedi Arată cum vedea un om al Bisericii, el însuși stăpân de pământ, urmările ciumei: plăți mari, holde nestrânse și o poruncă regală de care lucrătorii nu ascultau.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că 8 și 12 pence erau plata obișnuită în toată Anglia: sunt numerele unui singur cronicar, care scrie după zeci de ani și îi judecă aspru pe lucrători.

Cerințe

  1. Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A se referă la secolul al XIV-lea.

  2. Numiți boala precizată în sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Boala precizată în sursa A este ciuma.

  3. Menționați, din sursa B, două informații referitoare la urmările ciumei asupra muncii câmpului. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: un secerător nu putea fi tocmit cu mai puțin de 8 pence și mâncare (un cosaș, cu mai puțin de 12 pence); multe holde au pierit pe câmp, fiindcă nu avea cine să le strângă; cine voia lucrători trebuia să le dea cât cereau. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care susține că porunca regelui nu a fost respectată. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: „Lucrătorii însă (…) nu țineau seama de porunca regelui”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între o informație selectată din sursa A și o informație selectată din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză (sursa A): „o mare parte din popor, și mai ales dintre lucrători și slujitori, a murit de curând de ciumă”. Efect (sursa B): „nimeni nu putea tocmi un secerător cu mai puțin de 8 pence și mâncare”. Deoarece ciuma a omorât mulți lucrători, cei rămași au putut cere o plată mai mare. Se punctează și orice altă relație cauză–efect corectă între o informație din sursa A și una din sursa B, de exemplu: cauză (sursa A), mulți „nu vor să slujească decât dacă primesc plăți peste măsură”; efect (sursa B), „regele a trimis poruncă în fiecare comitat” ca lucrătorii „să nu ia mai mult decât obișnuiau să ia”.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la reușita legii din 1349 și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: legea din 1349 nu și-a atins scopul în primii ani. Informație: sursa B arată că lucrătorii „nu țineau seama de porunca regelui”, iar cine voia să-i aibă „trebuia să le dea cât cereau”. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Lanț de cauze și urmări

Cum legi ciuma din 1348 de răscoala din 1381

  1. Evenimentul, cu dată

    Răscoala din Anglia, iunie 1381: răsculații conduși de Wat Tyler intră în Londra și îi cer regelui Richard al II-lea eliberarea din șerbie.

  2. O cauză de durată și una imediată

    Cauza de durată: ciuma din 1348–1349 a lăsat Anglia cu mult mai puțini lucrători, iar legile din 1349 și 1351 le-au interzis, timp de treizeci de ani, să ceară plata pe care o puteau obține. Cauza imediată: taxa pe cap de om din 1380, a treia în patru ani.

  3. Mecanismul

    Mai puțini lucrători la același pământ: stăpânii se întrec să-i tocmească, deci plata crește. Stăpânii răspund prin lege: plata din 1346 și închisoare pentru cine cere mai mult. Lucrătorii au aflat cât prețuiește munca lor, iar legea încearcă să le ia câștigul înapoi. Taxa din 1380 cade peste o nemulțumire veche.

  4. O urmare apropiată și una îndepărtată

    Urmarea apropiată: Tyler este ucis la 15 iunie 1381, iar scrisorile de eliberare date de rege sunt anulate. Urmarea îndepărtată: munca rămâne scumpă. În anii 1380, un muncitor agricol englez cumpăra cu plata lui aproape de două ori mai mult decât în anii 1340.

  5. Fraza de legătură

    Deoarece ciuma din 1348–1349 a omorât o mare parte dintre lucrători, cei rămași au cerut plăți mai mari, astfel încât regele și Parlamentul au dat legi care coborau plata la nivelul din 1346, ceea ce a dus, împreună cu taxa pe cap de om din 1380, la răscoala din 1381.

Oradea, 1349

Un strângător de dijme mort la Oradea

Cel mai vechi act din Regatul Ungariei care pomenește ciuma vine din Transilvania: în decembrie 1348, un om chemat la judecată spune că nu poate jura din pricina „molimei de față și a primejdiei de moarte”. La 26 iunie 1349, la Oradea (Várad), pe atunci în același regat, episcopul catolic Demetrius scrie că „o ciumă de nespus” a luat în acel an multe vieți, între ele pe a lui Ioan Bobos, strângătorul lui de dijme, mort cu o datorie de 40 de dinari.

Pentru Țara Românească și pentru ținuturile de la răsărit de Carpați nu se cunoaște aproape niciun izvor scris din acei ani. Tăcerea arată doar că lipsesc actele: boala a putut trece și pe acolo fără ca cineva să scrie.

Pe scurt

  1. Marea foamete din 1315–1317 a lovit nord-vestul Europei după trei ani de ploi și de recolte pierdute.
  2. Moartea Neagră (1347–1351) a fost o epidemie de ciumă, boală dată de bacteria Yersinia pestis și trecută la om de purici; a venit dinspre Asia, prin Caffa (Crimeea), și a ajuns la Messina în octombrie 1347.
  3. Istoricii estimează că a murit între 30% și 60% din populația Europei; un număr sigur nu există.
  4. Flagelanții se biciuiau în procesiuni, iar evreii au fost acuzați pe nedrept de otrăvirea fântânilor și masacrați în multe orașe, deși papa Clement al VI-lea declarase acuzația falsă în 1348.
  5. Lipsa brațelor de muncă a ridicat plățile; în Anglia, Ordonanța lucrătorilor (1349) și Statutul lucrătorilor (1351) au încercat să le coboare la nivelul dinaintea ciumei.
  6. Au urmat răscoale, Jacqueria în Franța (1358) și răscoala lui Wat Tyler în Anglia (1381), iar moartea a devenit temă a artei, în dansul macabru.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitDupă ciumă, toți cei rămași în viață au trăit mai rău.

    CorectCei care trăiau din munca brațelor au fost plătiți mai bine, fiindcă lucrătorii erau puțini. Au pierdut stăpânii de pământ, care plăteau mai mult pentru aceeași muncă; de aceea au cerut legile din 1349 și 1351.

  • GreșitMarea foamete și Moartea Neagră sunt aceeași nenorocire.

    CorectSunt două crize, la o generație una de alta: foametea din 1315–1317 a venit din ploi și recolte pierdute, ciuma din 1347–1351 dintr-o bacterie adusă pe corăbii.

  • GreșitStatutul lucrătorilor a mărit plățile după ciumă.

    CorectPlățile le-a mărit lipsa de lucrători. Ordonanța din 1349 și Statutul din 1351 au fost date ca să le coboare la nivelul din 1346.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. De ce a crescut plata lucrătorilor din Anglia după 1349?

    Răspuns

    b) Lucrătorii erau mult mai puțini, iar pământul de lucrat același. Ciuma a omorât o mare parte dintre lucrători, așa că cei rămași au putut cere mai mult. Ordonanța a fost dată tocmai ca să coboare plățile.

  2. Ce a pricinuit Moartea Neagră?

    Răspuns

    d) O bacterie, Yersinia pestis, trecută la om de purici. Ciuma este dată de bacteria Yersinia pestis; ADN-ul ei a fost găsit în dinții unor morți din 1348–1350. Otrăvirea fântânilor a fost o acuzație falsă, iar foametea se încheiase cu treizeci de ani înainte.

  3. Cât din populația Europei a murit în Moartea Neagră?

    Răspuns

    a) Între 30% și 60%, după estimări care diferă de la un istoric la altul. Morții nu au fost numărați; istoricii estimează din registre de taxe și de domenii și ajung la rezultate diferite. 10–15% este estimarea pentru Marea foamete.

  4. Celor care se îmbolnăveau, bărbați și femei, în număr de nesocotit, nu le rămânea alt ajutor decât mila prietenilor, iar aceștia au fost puțini, sau lăcomia slujitorilor, care slujeau atrași de simbrii mari și necuviincioase.

    Giovanni Boccaccio, Decameronul, introducerea la ziua întâi, scrisă între 1349 și 1351, despre Florența anului 1348; traducere de lucru după ediția A. F. Massera, Bari, 1927

    Ce spune fragmentul despre plata muncii în timpul ciumei?

    Răspuns

    c) Slujitorii rămași cereau și primeau simbrii mari. Boccaccio scrie că slujitorii veneau „atrași de simbrii mari”: și la Florența, ca în Anglia, lipsa de oameni a scumpit munca. Mila este a prietenilor, „puțini”.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Începe Marea foamete (1315)
    2. Douăsprezece galere genoveze intră în portul Messina (1347)
    3. Eduard al III-lea dă Ordonanța lucrătorilor (1349)
    4. Parlamentul Angliei dă Statutul lucrătorilor (1351)
    5. Jacqueria, în Franța (1358)
    6. Răscoala lui Wat Tyler, în Anglia (1381)

    Foametea (1315) vine cu o generație înaintea ciumei (Messina, 1347). Legile despre plată urmează ciumei (1349, 1351), iar răscoalele vin după ele (1358, 1381).

  6. Pune în ordine verigile care leagă ciuma de răscoala din Anglia.

    Răspuns

    Ordinea corectă:

    1. Ciuma omoară o mare parte dintre lucrători
    2. Stăpânii nu mai găsesc destui oameni pentru ogoare
    3. Lucrătorii rămași cer și primesc plăți mai mari
    4. Regele și Parlamentul coboară plata prin lege
    5. O taxă nouă, pe cap de om, se adaugă nemulțumirii
    6. Răsculații intră în Londra

    Fiecare verigă o pricinuiește pe următoarea: moartea lucrătorilor aduce lipsa de brațe, lipsa aduce plăți mari, plățile mari aduc legea, iar legea și taxa aduc răscoala.

  7. Pentru Țara Românească nu se cunoaște aproape niciun izvor scris despre ciuma din 1348–1349. Explică, în trei-patru propoziții, de ce asta nu dovedește că boala a ocolit-o.

    Un răspuns bun

    Ciuma din 1348–1349 este cunoscută din cronici și din acte: unde nu a scris nimeni sau unde hârtiile s-au pierdut, boala nu a lăsat urme scrise. Pentru Țara Românească a acelor ani, izvoarele scrise lipsesc aproape cu totul. La Oradea, ciuma este cunoscută numai fiindcă un episcop a pomenit-o într-un act despre o datorie. Lipsa izvoarelor arată ce nu se poate afla, nu ce nu s-a întâmplat.

    Un izvor care lipsește nu este o dovadă: se poate spune doar „nu se știe”.

Termeni

Marea foamete
Criza de hrană din 1315–1317, din nord-vestul Europei, venită după trei ani de ploi și de recolte pierdute.
Moartea Neagră
Epidemia de ciumă care a străbătut Europa între 1347 și 1351. În actele vremii i se spune „pestilență” sau „mortalitate”.
ciumă
Boală dată de bacteria Yersinia pestis, purtată de rozătoare și trecută la om de purici. Forma cu ganglioni umflați (buboane) se numește ciumă bubonică.
flagelanți
Oameni care mergeau în procesiune din oraș în oraș și se biciuiau în public, ca ispășire. Papa le-a interzis procesiunile în 1349.
Ordonanța lucrătorilor
Porunca regelui Eduard al III-lea din 18 iunie 1349: cei fără pământ și fără meșteșug sunt datori să muncească pentru plata din 1346.
Statutul lucrătorilor
Legea dată de Parlamentul Angliei în 1351, care întărește Ordonanța și scrie plata îngăduită pentru fiecare muncă.
Jacqueria
Răscoala țăranilor din nordul Franței, din 1358. Numele vine de la „Jacques Bonhomme”, porecla dată de nobili țăranului.
dans macabru
Pictură sau gravură în care morții iau la dans oameni de toate rangurile, de la papă la țăran. Cel din Paris datează din 1424.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 5.5 „Declinul Evului Mediu: războaie, foamete, epidemii”; SS 5.6 „Declinul Evului Mediu: războaie, foamete, epidemii”; FIL 5.6 „Declinul Evului Mediu: războaie, foamete, epidemii”. Competențe specifice urmărite: 1.1, 1.2, 2.2.