Capitolul 6 · După RomaLecția 6.2TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău
Impactul marilor migrații. Europa Apuseană de la regatele germanice la Carol cel Mare
Doi regi jură în două limbi: formarea limbilor și a popoarelor europene
Cum au ieșit, din latina Romei și din graiurile migratorilor, limbile și popoarele Europei?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 6
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
În 842, doi nepoți ai lui Carol cel Mare, regii Ludovic și Carol, și-au jurat credință unul altuia la Strasbourg, fiecare cu armata lui de față. În ce limbă au jurat?
Vezi răspunsul
Fiecare a jurat în limba armatei celuilalt, ca oștenii fratelui să audă și să înțeleagă legământul. Ludovic a vorbit în „limba romană”, Carol în „limba teudiscă”. Cronicarul Nithard, vărul lor, a trecut jurămintele în cronica lui latinească în limbile în care au fost rostite. Rândurile în „limba romană” sunt cel mai vechi text păstrat într-o limbă romanică.
La 14 februarie 842, la Strasbourg, doi regi frați stau față în față, fiecare cu armata lui. Carol le vorbește oștenilor în „limba romană”, Ludovic în „limba teudiscă”. Apoi fiecare jură în limba celuilalt. Niciunul nu jură în latină, limba în care cronicarul Nithard povestește toată întâmplarea.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Latina vorbită se desparte în limbiCe s-a întâmplat
În provinciile Imperiului Roman, oamenii de rând vorbeau latina populară, deosebită de latina cărților: pentru „cal”, scriitorii spuneau equus, iar oamenii caballus. După 476, provinciile au ajuns în regate diferite, iar vorbirea fiecărui ținut s-a schimbat în felul ei. Din latina populară au ieșit limbile romanice: italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana, româna și altele. Din caballus vin cal în română, cavallo în italiană, cheval în franceză, caballo în spaniolă și cavalo în portugheză. Dedus de lingviști prin compararea limbilor romanice între ele și cu latina scrisă.
În 813, episcopii adunați la Tours au cerut ca predicile să fie tălmăcite (traduse) „în limba romană de rând sau în cea teudiscă, pentru ca toți să poată înțelege mai ușor cele spuse”. În Galia, latina Bisericii ajunsese, așadar, greu de înțeles pentru oamenii simpli. Hotărârea a 17-a a sinodului de la Tours, din 813: un act al episcopilor din regatul francilor, scris chiar atunci.
Limbile germanice și limbile slaveCe s-a întâmplat
La răsărit de Rin, în Scandinavia și în Britania cucerită de angli și de saxoni s-au vorbit mai departe graiuri germanice. Din ele vin limbile germanice: germana, engleza, neerlandeza și limbile nordice (daneza, suedeza, norvegiana, islandeza). În Galia, francii au trecut cu timpul la limba localnicilor și i-au lăsat cuvinte: franceza guerre, „război”, vine din cuvântul franc werra.
Primul text literar într-o limbă germanică este Biblia tradusă în gotă, în secolul al IV-lea, de episcopul Ulfila, pentru goții de la Dunăre; ca s-o scrie, Ulfila a alcătuit un alfabet gotic. Codex Argenteus, copie din secolul al VI-lea, scrisă cu cerneală de argint: 187 de foi din 336, la Biblioteca Universității din Uppsala.
Limbile slave s-au răspândit odată cu slavii, ajunși în secolul al VI-lea la Dunăre și în Balcani, iar spre apus până la Elba. Se împart în trei grupuri: de apus (polona, ceha, slovaca), de răsărit (rusa, ucraineana, belarusa) și de sud (bulgara, sârba, croata, slovena, macedoneana).
Pentru curioși
Codex Argenteus, „cartea de argint”, a fost scris probabil în Italia, la începutul secolului al VI-lea, pe pergament vopsit în purpuriu. A fost găsit în secolul al XVI-lea în mănăstirea Werden, din Germania, a ajuns la Praga, iar în 1648 a fost luat de suedezi ca pradă de război.
Strasbourg, 842: un jurământ pus pe hârtieDe unde știm
Carol cel Mare stăpânise aproape tot Apusul. După moartea fiului său, Ludovic cel Pios, în 840, nepoții s-au luptat pentru moștenire. La 14 februarie 842, la Strasbourg, Ludovic Germanicul și Carol cel Pleșuv s-au legat prin jurământ împotriva fratelui lor mai mare, Lothar. Ludovic a jurat în „limba romană”, ca să-l înțeleagă oștenii lui Carol, iar Carol în „limba teudiscă”, pentru oștenii lui Ludovic. Cronicarul Nithard a trecut jurămintele în cronica lui, scrisă în latină, în limbile în care au fost rostite. Sunt Jurămintele de la Strasbourg: cel mai vechi text păstrat într-o limbă romanică și o mărturie timpurie a germanei vechi. Nithard, nepot al lui Carol cel Mare și văr al celor doi regi, scrie în 842–843, la cel mult doi ani după jurământ; a murit în 844.
Cronica lui Nithard se cunoaște dintr-o singură copie veche, făcută spre sfârșitul secolului al X-lea, la vreo 150 de ani după jurământ. Manuscrisul latin 9768 al Bibliotecii Naționale a Franței, la Paris.
Pentru curioși
Nithard numește orașul în două feluri: „Argentaria”, numele lui roman, și „Strazburg”, cum îi spunea poporul. După jurămintele regilor, el notează și jurământul fiecărei armate, rostit „în limba ei”: dacă regele își calcă legământul, oștenii nu-l vor mai ajuta împotriva fratelui său.
De ce s-au format popoare noiDe ce
Un popor se recunoaște după limbă, după ținutul în care trăiește, după credință și după amintirea unui trecut comun. Popoarele Europei s-au format în câteva secole, din localnicii provinciilor romane și din noii-veniți. Trei legături i-au apropiat. Întâi, traiul sub același rege: galo-romanii și francii au ajuns supușii aceluiași regat, căruia francii i-au dat numele. Apoi, credința: regele franc Clovis a trecut pe la 496 la creștinismul catolic al galo-romanilor, ceea ce a legat trainic cele două neamuri. La anglo-saxoni, creștinarea a început cu călugării trimiși de la Roma, în 596, de papa Grigore cel Mare și primiți de regele din Kent. În sfârșit, limba: de aceea episcopii de la Tours cereau, în 813, predici pe înțelesul tuturor. Explicație a istoricilor, din cronici, legi și din istoria limbilor; niciun izvor nu consemnează clipa în care se naște un popor.
Prin tratatul de la Verdun (843), cei trei frați și-au împărțit imperiul. Carol cel Pleșuv a luat ținuturile de la apus, din care s-a făcut Franța, iar Ludovic Germanicul cea mai mare parte a ținuturilor de limbă germană. Lothar a păstrat titlul de împărat, cu Italia și o fâșie de pământ între cei doi frați.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Istorii, cartea a III-a, capitolul 5 (Jurămintele de la Strasbourg)
În a șaisprezecea zi înainte de calendele lui martie [14 februarie], Ludovic și Carol s-au întâlnit în cetatea numită odinioară Argentaria, iar acum, de popor, Strazburg, și au rostit jurămintele scrise mai jos, Ludovic în limba romană, iar Carol în cea teudiscă. (…)
Ludovic a jurat cel dintâi: „Pro Deo amur et pro Christian poblo et nostro commun saluament (…) si saluarai eo cist meon fradre Karlo” [Pentru dragostea lui Dumnezeu și pentru mântuirea poporului creștin și a noastră, a amândurora (…), îl voi sprijini pe acest frate al meu, Carol]. (…) Carol a rostit aceleași cuvinte în limba teudiscă: „In Godes minna ind in thes Christanes folches ind unser bedhero gealtnissi (…) so haldih tesan minan bruodher”.
Ce poate dovedi Dovedește că, în 842, în regatul francilor se vorbeau două limbi deosebite de latină, una romanică și una germanică, și că un rege le folosea pe amândouă ca să fie înțeles. Dă și cuvintele, așa cum le-a notat un om din tabăra lui Carol.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură cum vorbeau oamenii de rând: este un jurământ de regi, cu vorbe alese, notat de un cărturar deprins cu latina și copiat din nou după 150 de ani. Nici cât de departe se întindea fiecare limbă nu spune.
Sursa B Hotărârile sinodului de la Tours, hotărârea a 17-a
Am socotit cu toții de cuviință ca fiecare episcop să aibă omilii [predici] cu îndemnurile de trebuință, prin care să fie învățați cei de sub ascultarea lui (…). Și fiecare să se străduiască să tălmăcească deslușit aceste omilii în limba romană de rând sau în cea teudiscă, pentru ca toți să poată înțelege mai ușor cele spuse.
Ce poate dovedi Arată că, în 813, episcopii socoteau că mulți credincioși nu mai pricep predica în latină și că trebuie vorbit în cele două limbi ale poporului.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că preoții au făcut așa: o hotărâre arată ce se cere. Nu spune nici cât de mult se depărtase vorbirea de latină.
Cerințe
Precizați secolul la care se referă sursa A. (2 puncte)
Numiți orașul precizat în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la limbile în care s-a jurat. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care susține că oamenii trebuie învățați în limba pe care o înțeleg. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la limbile vorbite în regatul francilor în secolul al IX-lea și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Comparație
Jurământul în „limba romană” și jurământul în „limba teudiscă”
Criteriile
Aleg trei criterii: cum se spune „popor”, cum se spune „frate” și ce limbă de azi continuă fiecare text.
Tabelul
Limba romană: poblo, fradre; o continuă franceza, cu peuple și frère. Limba teudiscă: folches, bruodher; o continuă germana, cu Volk și Bruder.
O asemănare
Atât jurământul în limba romană, cât și cel în limba teudiscă spun același lucru și sunt rostite în limbi vorbite, diferite de latina în care scrie Nithard.
O deosebire
În jurământul romanic, „popor” și „frate” se spun poblo și fradre, din latinescul populus și frater, în timp ce în jurământul teudisc se spun folches și bruodher, cuvinte germanice.
Concluzia
În 842, în regatul francilor se vorbeau două limbi din familii diferite: una romanică, ieșită din latina populară, și una germanică. Din prima a ieșit franceza, din a doua germana.
Româna, limbă romanică
Frate, popor, cal: cuvinte latine în româna de azi
Româna este una dintre limbile romanice. Lingviștii o așază, împreună cu dalmata, o limbă azi dispărută, în grupul balcano-romanic, cel mai de la răsărit dintre cele cinci grupuri ale familiei. Ca italiana, franceza sau spaniola, se trage din latina vorbită.
Dicționarul explicativ al limbii române dă pentru frate latinescul frater, pentru popor latinescul populus, pentru cal latinescul caballus. Din aceleași cuvinte vin, în franceză, frère, peuple și cheval, iar în italiană popolo și cavallo. Pune alături jurământul din 842 și româna de azi: poblo și popor, fradre și frate. Și Deo, din jurământ, se regăsește în română: Dumnezeu vine din latinescul domine deus, „doamne, zeule”.
Pe scurt
- Limbile romanice (italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana, româna) vin din latina populară, limba vorbită în provinciile Imperiului Roman.
- Limbile germanice (germana, engleza, neerlandeza, limbile nordice) vin din graiurile popoarelor germanice, iar limbile slave, împărțite în trei grupuri, s-au răspândit odată cu slavii, din secolul al VI-lea.
- Jurămintele de la Strasbourg (14 februarie 842), notate de cronicarul Nithard, sunt cel mai vechi text păstrat într-o limbă romanică și o mărturie timpurie a germanei vechi.
- În 813, sinodul de la Tours a cerut ca predicile să fie tălmăcite în „limba romană de rând” sau în cea „teudiscă”, pe înțelesul tuturor.
- Popoarele Europei s-au format în câteva secole, din localnicii provinciilor romane și din noii-veniți, legați prin traiul în același regat, prin credința creștină și prin limbă.
Greșeli frecvente
GreșitLimbile romanice vin din latina cărților, a lui Cicero.
CorectVin din latina populară, vorbită de oamenii de rând: „cal” vine din caballus, cuvântul vorbit, și nu din equus, cuvântul scriitorilor.
GreșitFrancezii vorbesc o limbă germanică, fiindcă numele lor vine de la franci.
CorectFrancii au dat numele regatului, dar au trecut la limba localnicilor. Franceza este limbă romanică și a păstrat de la franci cuvinte, ca guerre.
GreșitJurămintele de la Strasbourg sunt scrise în franceză și în germană.
CorectNithard le numește „limba romană” și „limba teudiscă”. Sunt graiurile din care au ieșit, în secolele următoare, franceza și germana.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Din ce limbă se trag limbile romanice?
Răspuns
b) Din latina populară, vorbită în provincii. Limbile romanice continuă latina vorbită de oamenii de rând: de aceea „cal” vine din caballus, și nu din equus, cuvântul scriitorilor.
În ce limbă a jurat Ludovic Germanicul la Strasbourg?
Răspuns
c) În „limba romană”, ca să-l înțeleagă oștenii lui Carol. Fiecare rege a jurat în limba armatei celuilalt: Ludovic în limba romană, Carol în cea teudiscă.
Ce au cerut episcopii adunați la Tours, în 813?
Răspuns
d) Ca predicile să fie tălmăcite în limbile vorbite. Hotărârea a 17-a cere omilii tălmăcite în limba romană de rând sau în cea teudiscă. Jurămintele regilor sunt din 842, iar școlile fuseseră cerute de Carol cel Mare în 789.
In Godes minna ind in thes Christanes folches ind unser bedhero gealtnissi, fon thesemo dage frammordes (…) so haldih tesan minan bruodher.
Din ce familie de limbi face parte limba acestui jurământ?
Răspuns
c) Din familia limbilor germanice. Folches și bruodher sunt cuvintele din care vin, în germana de azi, Volk și Bruder. Jurământul romanic spune, în același loc, poblo și fradre.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Clovis trece la creștinismul catolic (496 d.Hr.)
- Sinodul de la Tours cere predici în limbile vorbite (813 d.Hr.)
- Moare Ludovic cel Pios (840 d.Hr.)
- Jurămintele de la Strasbourg (842 d.Hr.)
- Tratatul de la Verdun (843 d.Hr.)
Clovis (pe la 496) ține de vremea regatelor germanice. Sinodul de la Tours (813) este din ultimul an întreg de domnie al lui Carol cel Mare; fiul său moare în 840, nepoții jură la Strasbourg în 842 și împart imperiul în 843.
Așază fiecare limbă în familia ei.
Răspuns
Limbi romanice: franceza; româna; portugheza.
Limbi germanice: engleza; suedeza; germana.
Limbi slave: polona; bulgara; ucraineana.
Franceza, româna și portugheza vin din latina populară. Engleza, suedeza și germana vin din graiuri germanice. Polona este slavă de apus, bulgara slavă de sud, ucraineana slavă de răsărit.
Explică, în trei-patru propoziții, de ce cei doi regi nu au jurat în latină, deși cronica lui Nithard este scrisă în latină.
Un răspuns bun
Jurământul trebuia înțeles de oșteni, care erau martorii lui. Oștenii lui Carol vorbeau „limba romană”, ieșită din latina populară, iar cei ai lui Ludovic „limba teudiscă”, o limbă germanică; latina cărților le era străină. De aceea fiecare rege a jurat în limba armatei celuilalt. Latina rămăsese limba scrisului, a legilor și a Bisericii, așa că Nithard a povestit totul în latină și a lăsat numai jurămintele în limbile vorbite.
Limba în care se scrie și limba în care se vorbește pot fi diferite: sursa arată amândouă.
Termeni
- latina populară
- Latina vorbită de oamenii de rând în Imperiul Roman, deosebită de latina cărților. Din ea au ieșit limbile romanice.
- limbi romanice
- Limbile care se trag din latina populară: italiana, franceza, spaniola, portugheza, catalana, româna și altele. Se mai numesc neolatine.
- limbi germanice
- Limbile care se trag din graiurile popoarelor germanice: germana, engleza, neerlandeza, daneza, suedeza, norvegiana, islandeza.
- limbi slave
- Limbile slavilor, în trei grupuri: de apus (polona, ceha, slovaca), de răsărit (rusa, ucraineana, belarusa) și de sud (bulgara, sârba, croata, slovena, macedoneana).
- popor
- Comunitate de oameni legați prin limbă, ținut, credință și amintirea unui trecut comun.
- Jurămintele de la Strasbourg
- Legământul din 14 februarie 842 dintre Ludovic Germanicul și Carol cel Pleșuv, rostit în „limba romană” și în „limba teudiscă” și notat de Nithard.
- limba teudiscă
- Numele dat de Nithard și de episcopii de la Tours graiului germanic vorbit de francii de la răsărit; din el a ieșit germana.
Surse și legătura cu programa
- Nithardi Historiarum libri IIII, ed. E. Müller, Monumenta Germaniae Historica, Scriptores rerum Germanicarum 44, Hanovra și Leipzig, 1907, p. 35–36 (III, 5) – archive.org – sursa A: data (XVI Kal. Marcii), Argentaria/Strazburg, cine în ce limbă a jurat, textul jurămintelor; prefața: un singur manuscris, Paris, lat. 9768, de la sfârșitul secolului al X-lea
- Concilia aevi Karolini, I/1, ed. A. Werminghoff, Monumenta Germaniae Historica, Concilia II/1, 1906, p. 288: Concilium Turonense a. 813, c. XVII – archive.org – sursa B: omiliile tălmăcite „in rusticam Romanam linguam aut Thiotiscam”
- Nithardus, Historiae, liber III – The Latin Library (text de control) – textul capitolului III, 5, pentru confruntarea cu ediția scanată; jurământul armatelor
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul Romanske sprog – limbile romanice, ieșite din latina vorbită; Jurămintele de la Strasbourg, cel mai vechi text romanic păstrat
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Lingue romanze – cele cinci grupuri; româna și dalmata în grupul balcano-romanic
- Trésor de la langue française informatisé (CNRTL), etimologia cuvântului cheval – caballus, cuvânt popular, a luat locul clasicului equus
- dexonline, definiții și etimologie pentru cal – cal < lat. caballus
- Treccani, Vocabolario on line, cavallo – cavallo < lat. caballus
- Diccionari català-valencià-balear (Institut d’Estudis Catalans), cavall – spaniolă caballo; din latinescul caballus
- Dicionário Priberam da Língua Portuguesa, cavalo – cavalo < lat. caballus
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Ulfila – Ulfila, episcop al goților; alfabetul gotic; traducerea Bibliei, primul text literar într-o limbă germanică
- Project Wulfila (Universitatea din Anvers), The Gothic manuscripts – Codex Argenteus: Uppsala, 187 de foi din 336, Italia, începutul secolului al VI-lea; Werden, Praga, 1648
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul Germanske sprog – lista limbilor germanice; germana veche atestată din secolul al VIII-lea
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul Slaviske sprog – cele trei grupuri de limbi slave
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Slavi – slavii la Dunăre și în Balcani în secolul al VI-lea; spre apus până la Elba
- Trésor de la langue française informatisé (CNRTL), etimologia cuvântului guerre – originea cuvântului francez „guerre”: forma reconstituită „werra”, din limba francilor
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Nitardo – Nithard, fiul unei fiice a lui Carol cel Mare, de partea lui Carol cel Pleșuv; istoria lui merge până în 843; mort în 844
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Verdun – moartea lui Ludovic cel Pios (840); tratatul din 10 august 843 și împărțirea
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Clodoveo I – convertirea din 496 și legătura trainică dintre franci și galo-romani
- Trésor de la langue française informatisé (CNRTL), etimologia cuvântului frère – frère: prima atestare, fradre, 842, Jurămintele de la Strasbourg
- Trésor de la langue française informatisé (CNRTL), etimologia cuvântului peuple – peuple: prima atestare, poblo, 842
- dexonline, definiții și etimologie pentru frate – frate < lat. frater
- dexonline, definiții și etimologie pentru popor – popor < lat. populus
- Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache (DWDS), Bruder – Bruder, în germana veche bruoder
- Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache (DWDS), Volk – Volk, în germana veche folc
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Tang – dinastia Tang, 618–907, întinderea imperiului
- dexonline, definiții și etimologie pentru dumnezeu – Dumnezeu < lat. dom(i)ne deus
- Treccani, Vocabolario on line, popolo – popolo < lat. populus
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Baghdad – întemeierea din 762, de către califul al-Mansur; numele oficial Madinat as-Salam
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Agostino di Canterbury, santo – misiunea trimisă de papa Grigore cel Mare la anglo-saxoni în 596; primirea de către regele din Kent
Din programă: TC 4.1 „Impactul marilor migrații. Europa Apuseană de la regatele germanice la Carol cel Mare”; SS 4.1 „Impactul marilor migrații. Europa Apuseană de la regatele germanice la Carol cel Mare”; FIL 4.1 „Impactul marilor migrații. Europa Apuseană de la regatele germanice la Carol cel Mare”. Competențe specifice urmărite: 3.2.