Capitolul 8 · Catedrale, regi și ciumăLecția 8.8FIL Numai pentru filologie · în plus față de profilul tău
Evoluții politice: centralizarea statală
Cum se naște un regat și cine îl poate opri pe rege: Magna Charta
Ce a făgăduit regele Angliei în 1215 și cui anume?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 8
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
Regele Ioan fără Țară a pus pecetea pe Magna Charta la 15 iunie 1215. Cât timp a fost ea în vigoare, în forma din 1215?
Vezi răspunsul
Vreo zece săptămâni. Regele i-a cerut papei Inocențiu al III-lea să-l dezlege de făgăduială, iar la 24–25 august 1215 papa a declarat carta nulă. În septembrie a început războiul dintre rege și baroni. Carta a fost dată din nou, schimbată, după moartea lui Ioan: în 1216, 1217 și 1225. Ce este și azi lege în Anglia vine din confirmarea din 1297: trei capitole.
Din Magna Charta, pe care regele Angliei a pecetluit-o în 1215, s-au păstrat patru exemplare: foi de pergament scrise în latină. O propoziție din ea, despre omul liber care nu poate fi închis fără judecată, este și azi lege în Anglia. În 1215, actul întreg a ținut vreo zece săptămâni.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Cum s-au format regateleCe s-a întâmplat
În 843, prin tratatul de la Verdun, nepoții lui Carol cel Mare și-au împărțit imperiul în trei. Din partea de apus a crescut regatul Franței, unde din 987 domnesc Capețienii. Din partea de răsărit a crescut regatul german, al cărui rege, Otto I, a fost încoronat împărat în 962. Anglia a devenit regatul normanzilor după cucerirea din 1066.
Mai la răsărit, Ștefan I a fost rege al Ungariei din anul 1000, cu coroană primită de la papă, iar Boleslav I a fost încoronat rege al Poloniei în 1025. În Peninsula Iberică, regatele creștine din nord au înaintat secole la rând spre sud, pe seama stăpânirilor musulmane: este Reconquista, încheiată la 2 ianuarie 1492, prin cucerirea Granadei. Un regat medieval se ținea prin oameni: nobilii îi jurau credință regelui, iar regele le întărea pământurile și drepturile.
Runnymede, 15 iunie 1215Ce s-a întâmplat
Regele Angliei Ioan fără Țară (1199–1216) pierduse Normandia în 1204, iar în 1214 aliații lui au fost învinși la Bouvines. Războaiele le plătise cu dări tot mai grele. În 1215, baronii s-au răsculat și l-au silit, la Runnymede, să pună pecetea pe un act cu 63 de clauze, datat 15 iunie: Magna Charta Libertatum (în Anglia de azi se scrie Magna Carta), adică Marea Cartă a Libertăților.
Carta începe cu libertatea Bisericii. Clauza 12 spune că regele nu va cere dări neobișnuite fără „sfatul obștesc al regatului”. Clauza 39 spune că niciun om liber nu va fi prins, închis sau lipsit de bunuri decât prin judecata legiuită a celor de o seamă cu el sau după legea țării, iar clauza 40 că regele nu va vinde și nu va refuza nimănui dreptatea. Prin clauza 61, douăzeci și cinci de baroni primeau dreptul să-l silească pe rege, cu armele, să-și țină cuvântul. Patru exemplare din 1215: două la British Library (Londra), unul al catedralei din Lincoln, unul la catedrala din Salisbury.
Pentru curioși
Exemplarul catedralei din Lincoln este arătat în castelul din Lincoln. Unul dintre cele două de la British Library a stat în Evul Mediu în arhiva catedralei din Canterbury și a fost stricat aproape cu totul de o încercare de restaurare din secolul al XIX-lea.
O pace care a ținut zece săptămâniCe s-a întâmplat
La 19 iunie 1215, baronii au făcut pace cu regele și i-au jurat din nou credință. Ioan nu avea de gând să se țină de cuvânt. La cererea lui, papa Inocențiu al III-lea a declarat carta nulă, prin scrisori din 24–25 august 1215. În septembrie a început războiul dintre rege și baroni. Scrisorile papei Inocențiu al III-lea din 24–25 august 1215 și ale regelui Ioan, din vara aceea; zilele, după Arhivele Naționale britanice.
Ioan a murit în octombrie 1216. Sfetnicii fiului său, Henric al III-lea, au dat carta din nou, cu schimbări, la 12 noiembrie 1216, ca să-i împace pe baroni; clauza 61 a fost scoasă. Au urmat reeditările din 1217 și 1225. În 1297, regele Eduard I a confirmat-o și a trecut-o între legile regatului. Trei capitole din textul de atunci sunt și azi lege în Anglia: 1 (libertatea Bisericii), 9 (libertățile Londrei și ale orașelor) și 29 (fostele clauze 39 și 40). Textul din 1297, cu capitolele 1, 9 și 29 în vigoare, este pe pagina oficială a legilor britanice, legislation.gov.uk.
Ce a fost în 1215 și ce a ajuns mai târziuDe ce
În 1215, Magna Charta a fost o pace între un rege și baronii lui. Cele mai multe clauze apără averile și moștenirile marilor nobili. „Omul liber” din clauza 39 era o parte a locuitorilor: mulți țărani erau șerbi, legați de un stăpân, și nu se numărau printre oamenii liberi în sensul actului.
A rămas totuși în picioare ideea ei: regele este și el sub lege și poate fi ținut de un act scris. De aceea, de-a lungul secolului al XIII-lea, baronii i-au silit pe regi, iar și iar, să întărească din nou carta. Pe măsură ce tot mai mulți locuitori ai Angliei au ajuns oameni liberi, clauza 39 a ajuns să-i apere pe tot mai mulți. Secolele următoare au făcut din ea un simbol al libertății, în Anglia și, mai târziu, în Statele Unite. Concluzie a istoricilor: Treccani o numește un act pentru baroni, devenit temelia libertăților engleze prin ce s-a clădit pe el.
Pentru curioși
Numele „Magna Charta” nu este din 1215: atunci i se spunea simplu „carta libertăților”. Forma „Magna Carta”, fără h, este cea folosită azi în Anglia; în școala românească s-a păstrat scrierea cu „Ch”.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Magna Charta Libertatum, clauzele 12, 39 și 40

[12] Nicio dare de scut și niciun ajutor nu vor fi puse în regatul nostru decât prin sfatul obștesc al regatului nostru, afară de răscumpărarea persoanei noastre, de ridicarea la rangul de cavaler a fiului nostru întâi născut și de măritarea fiicei noastre întâi născute (…).
[39] Niciun om liber nu va fi prins, sau închis, sau lipsit de bunurile lui, sau scos de sub ocrotirea legii, sau surghiunit, sau nimicit în vreun alt fel, și nici nu vom porni împotriva lui, nici nu vom trimite împotriva lui, decât prin judecata legiuită a celor de o seamă cu el sau după legea țării.
[40] Nu vom vinde, nu vom refuza și nu vom amâna nimănui dreptul sau dreptatea.
Ce poate dovedi Dovedește ce i-au smuls baronii regelui în iunie 1215: nicio dare neobișnuită fără sfatul regatului și nicio pedeapsă pentru un om liber fără judecată sau în afara legii.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că regele s-a ținut de cuvânt și nici că făgăduiala îi privea pe toți locuitorii: actul vorbește despre „omul liber”. O făgăduială scrisă arată ce s-a cerut, nu ce s-a făcut.
Sursa B Magna Charta în confirmarea din 1297, capitolul 29
Niciun om liber nu va fi prins sau închis, nici lipsit de stăpânirea lui liberă, de libertățile ori de obiceiurile lui libere, nici scos de sub ocrotirea legii, nici surghiunit, nici nimicit în vreun alt fel; și nu vom porni împotriva lui, nici nu îl vom osândi, decât prin judecata legiuită a celor de o seamă cu el sau după legea țării. Nu vom vinde nimănui, nu vom refuza și nu vom amâna nimănui nici dreptatea, nici dreptul.
Ce poate dovedi Arată că făgăduiala din 1215 a fost păstrată, aproape cu aceleași cuvinte, într-o lege din 1297 care nu a mai fost desființată.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi cum a fost aplicată legea de-a lungul secolelor și nici cine se număra, în fiecare epocă, printre „oamenii liberi”.
Cerințe
Precizați secolul în care a fost scrisă sursa A. (2 puncte)
Numiți categoria de oameni apărată de clauza 39, precizată în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la limitarea puterii regelui. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care vorbește despre dările cerute de rege. (3 puncte)
Menționați o asemănare între sursa A și sursa B. (5 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la cei cărora le folosea Magna Charta în 1215 și susțineți-l cu o informație din sursa A. (5 puncte)
Analiză de sursă, pas cu pas
Clauza 39, citită pas cu pas
Ce fel de sursă este și de când?
Este un act oficial al regelui, o cartă: un text scris, cu pecete, din 15 iunie 1215, adică din secolul al XIII-lea. A fost scris chiar atunci, în latină.
Cine vorbește și cui?
Vorbește regele Ioan fără Țară, la persoana întâi plural, cum făceau regii în actele lor. Se adresează oamenilor liberi ai regatului, dar cei care i-au cerut actul sunt baronii răsculați.
Ce spune?
Spune că niciun om liber nu va fi „prins, sau închis, sau lipsit de bunurile lui” și că regele nu va porni împotriva lui „decât prin judecata legiuită a celor de o seamă cu el sau după legea țării”.
Ce vrea să obțină?
Baronii vor ca regele să nu-i mai poată lovi după bunul lui plac. Regele vrea să oprească răscoala: făgăduiește ca să câștige timp.
Ce nu poate dovedi singură?
Nu poate dovedi că făgăduiala a fost ținută: după zece săptămâni, papa a declarat carta nulă. Nu poate dovedi nici că toți locuitorii erau apărați: șerbii nu erau „oameni liberi”.
Bula de Aur, 1222
Șapte ani mai târziu, în Regatul Ungariei
În 1222, regele Ungariei Andrei al II-lea a fost silit de nobilii lui să dea Bula de Aur. Transilvania făcea pe atunci parte din Regatul Ungariei, așa că actul privea și nobilii de acolo. Articolul al doilea seamănă cu clauza 39: regele făgăduiește că niciun nobil nu va fi prins sau nimicit de dragul vreunui om puternic, dacă nu a fost mai întâi chemat la judecată și judecat după rânduială.
Ultimul articol le dă episcopilor și nobililor dreptul „să se împotrivească și să vorbească împotriva” regelui care ar călca actul, fără să fie socotiți necredincioși. Istoricii au căutat o legătură cu Magna Charta, dar nu au găsit în Bula de Aur fraze luate din ea. Cele două acte seamănă fiindcă răspund aceleiași situații: nobili care se apără de un rege strâmtorat de bani.
Pe scurt
- Regatele medievale s-au format treptat: tratatul de la Verdun (843) a împărțit imperiul lui Carol cel Mare; au urmat Imperiul lui Otto I (962), Franța Capețienilor (987), Ungaria (1000), Polonia (1025) și Anglia normandă (1066); în Spania, Reconquista s-a încheiat în 1492.
- Magna Charta Libertatum a fost pecetluită de regele Ioan fără Țară la Runnymede, cu data de 15 iunie 1215, sub apăsarea baronilor răsculați.
- Clauza 12 oprea dările neobișnuite fără sfatul regatului, clauza 39 spunea că niciun om liber nu poate fi închis fără judecată legiuită, iar clauza 40 că dreptatea nu se vinde.
- Papa Inocențiu al III-lea a declarat carta nulă în august 1215; a fost dată din nou în 1216, 1217 și 1225 și confirmată în 1297.
- În 1215, Magna Charta a fost o pace între rege și baroni și îi apăra pe oamenii liberi; mai târziu a devenit simbolul ideii că și regele este sub lege.
- Trei capitole din confirmarea din 1297 (1, 9 și 29) sunt și azi lege în Anglia.
Greșeli frecvente
GreșitMagna Charta a adus democrația în Anglia.
CorectA fost o înțelegere între rege și baroni, care îi apăra pe „oamenii liberi”. Nimeni nu vota, iar țăranii șerbi rămâneau pe dinafară. A îngrădit puterea regelui; democrația a venit după multe secole.
GreșitMagna Charta din 1215 a rămas în vigoare fără întrerupere până azi.
CorectCarta din 1215 a fost declarată nulă de papă după vreo zece săptămâni. Ce este azi lege în Anglia sunt trei capitole din confirmarea din 1297.
GreșitRegele Ioan a dat carta de bunăvoie, ca un dar pentru supuși.
CorectA dat-o silit de baronii răsculați, după înfrângerea de la Bouvines (1214), și a cerut papei să o anuleze de îndată ce a putut.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Cine l-a silit pe Ioan fără Țară să dea Magna Charta?
Răspuns
c) Baronii răsculați. Carta a fost smulsă regelui de baronii răsculați. Papa a fost de partea regelui și a declarat-o nulă; Parlamentul cu orășeni apare abia în 1265.
Ce spune clauza 39 din Magna Charta?
Răspuns
b) Niciun om liber nu poate fi prins sau închis decât prin judecată legiuită sau după legea țării. Clauza 39 îl apără pe „omul liber” de pedeapsa fără judecată. Nu vorbește nici de vot, nici de șerbi, iar regele Angliei moștenea tronul.
Ce s-a întâmplat cu Magna Charta în august 1215?
Răspuns
a) A fost declarată nulă de papa Inocențiu al III-lea. La cererea regelui Ioan, papa a declarat carta nulă prin scrisori din 24–25 august 1215, la vreo zece săptămâni după Runnymede.
Nu vom vinde, nu vom refuza și nu vom amâna nimănui dreptul sau dreptatea.
Ce obicei al regelui vor baronii să oprească prin această clauză?
Răspuns
d) Dreptatea făcută pe bani sau ținută pe loc după bunul plac al regelui. Dacă regele făgăduiește că nu va „vinde” și nu va „amâna” dreptatea, înseamnă că până atunci judecata regelui se putea cumpăra sau întârzia.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Tratatul de la Verdun (843 d.Hr.)
- Otto I este încoronat împărat (962 d.Hr.)
- Bătălia de la Bouvines (1214 d.Hr.)
- Ioan fără Țară pecetluiește Magna Charta (1215 d.Hr.)
- Andrei al II-lea dă Bula de Aur a Ungariei (1222 d.Hr.)
- Eduard I confirmă carta și o trece între legile regatului (1297 d.Hr.)
Verdun (843) și încoronarea lui Otto I (962) țin de formarea regatelor. Bouvines (1214) vine cu un an înaintea cartei (1215), Bula de Aur a Ungariei cu șapte ani după ea (1222), iar confirmarea lui Eduard I în 1297.
Ține de anul 1215 sau de ce au făcut secolele următoare din Magna Charta?
Răspuns
Ce a fost în 1215: O pace între rege și baronii răsculați; Un act declarat nul de papă după zece săptămâni; Douăzeci și cinci de baroni care îl pot sili pe rege cu armele.
Ce a ajuns mai târziu: Un simbol al libertății, în Anglia și în Statele Unite; Trei capitole aflate și azi în vigoare; O lege care apără tot mai mulți oameni liberi.
În 1215 carta a fost o pace scurtă, cu o clauză de silire a regelui, scoasă în 1216. Simbolul, legea încă în vigoare și lărgirea cercului celor apărați sunt ale secolelor următoare.
Explică, în trei-patru propoziții, de ce este greșit să spui că Magna Charta a adus democrația, dar este corect să spui că a limitat puterea regelui.
Un răspuns bun
Magna Charta a fost o înțelegere din 1215 între regele Ioan fără Țară și baronii răsculați. Ea nu dă nimănui dreptul de a vota și îi apără numai pe „oamenii liberi”, nu și pe țăranii șerbi, deci nu este un act democratic. A limitat însă puterea regelui: el nu mai putea pune dări neobișnuite fără sfatul regatului și nu mai putea închide un om liber fără judecată legiuită. Ideea că regele este sub lege a rămas și a fost reluată în confirmările de mai târziu, până în 1297.
Răspunsul desparte ce a fost actul în 1215 de ceea ce a însemnat mai târziu.
Termeni
- Magna Charta Libertatum
- „Marea Cartă a Libertăților”: actul din 15 iunie 1215 prin care regele Ioan fără Țară le-a făgăduit baronilor răsculați că va respecta drepturile oamenilor liberi și ale Bisericii.
- cartă
- Act scris și pecetluit prin care un rege sau un senior recunoaște drepturi (libertăți) unor oameni, unui oraș sau unei biserici.
- om liber
- În Anglia anului 1215, cel care nu era șerb, adică nu era legat de moșia unui stăpân. Numai oamenii liberi erau apărați de clauza 39.
- baron
- Mare nobil care își ținea pământurile de-a dreptul de la rege și îi datora oaste și sfat.
- Reconquista
- Înaintarea regatelor creștine din nordul Peninsulei Iberice spre sud, pe seama stăpânirilor musulmane, încheiată în 1492 prin cucerirea Granadei.
- tratatul de la Verdun
- Înțelegerea din 843 prin care nepoții lui Carol cel Mare și-au împărțit imperiul în trei.
- limitarea puterii regale
- Îngrădirea regelui prin reguli scrise pe care este ținut să le respecte: nu poate pune dări și nu poate pedepsi după bunul plac.
Surse și legătura cu programa
- The Magna Carta Project (University of East Anglia): Magna Carta 1215, clauza 39, text latin și traducere – sursa A: clauza 39; clauzele 12 și 40 sunt pe paginile vecine (Clause_12, Clause_40)
- Magna Carta (1297), 25 Edw 1 cc 1 9 29 – legislation.gov.uk (The National Archives) – sursa B: capitolul 29; capitolele 1, 9 și 29 în vigoare; celelalte, abrogate
- The National Archives (Regatul Unit), Magna Carta 1214–1225: documente și cronologie – 15 iunie și 19 iunie 1215; scrisorile papei din 24–25 august; războiul din septembrie; moartea lui Ioan în octombrie 1216; reeditarea din 12 noiembrie 1216; libertatea Bisericii în prima clauză
- Store norske leksikon, articolul Magna Carta – 63 de clauze; clauza 61 și cei 25 de baroni; reeditările din 1216, 1217, 1225 și 1297; patru exemplare păstrate; Cotton MS Augustus II 106
- Salisbury Cathedral, Magna Carta – patru exemplare din 1215: Salisbury, British Library și Lincoln
- Lincoln Cathedral, Magna Carta – exemplarul catedralei din Lincoln, arătat în castelul din Lincoln; influența asupra Statelor Unite
- The Magna Carta Project, The Copies at Lincoln and Salisbury of the 1215 Magna Carta – cele patru originale; exemplarul de la British Library venit din arhiva catedralei din Canterbury și stricat în secolul al XIX-lea
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Magna Charta – Runnymede, 15 iunie 1215; numele de la început, Charta libertatum; un act pentru baroni, devenit temelia libertăților engleze
- Store norske leksikon, articolul Johan uten land – 1199–1216; Bouvines, 1214, și răscoala baronilor
- Lex – Danmarks Nationalleksikon, articolul István 1. den Hellige – Ștefan I, rege al Ungariei din anul 1000, încoronat cu încuviințarea papei Silvestru al II-lea
- Store norske leksikon, articolul Bolesław 1. Chrobry – încoronat rege al Poloniei în 1025
- Store norske leksikon, articolul Ferdinand 5. «den katolske» – cucerirea Granadei, 2 ianuarie 1492, sfârșitul Reconquistei
- Store norske leksikon, articolul Djengis khan – căderea orașului care este azi Beijing, 1215
- Store norske leksikon, articolul Khubilai khan – Marco Polo în slujba lui Kubilai, în anii 1270
- Institutul de Istorie al Centrului de Cercetări Umaniste (Budapesta), The Golden Bull of 1222: introducere la ediția critică, 2022 – clauza de împotrivire („to resist and speak against”); nicio asemănare de text dovedită cu Magna Charta
- Ezer év törvényei (Wolters Kluwer, Budapesta): legea din 1222, articolul II, în traducerea maghiară din Corpus Juris Hungarici – articolul II: niciun nobil prins sau nimicit fără chemare la judecată; articolul XXXI (docid=22200031.TV): cele șapte exemplare și clauza de împotrivire
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Verdun – tratatul din 843
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Capetingi – Capețienii, din 987
Din programă: FIL 5.5 „Evoluții politice: centralizarea statală”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2, 3.2, 4.2.