Istorie IX

Capitolul 3 · Lumea greacăLecția 3.4TC Pentru toate profilurile · în plus față de profilul tău

Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta

Sparta: doi regi, cinci efori și puterea celor puțini

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
secolele VII–IV î.Hr. · Antichitate

Cum se conducea o cetate despre care au scris aproape numai străinii?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 3

În același timp, în altă parte
  • Mesopotamia. Regele asirian Assurbanipal (668–627 î.Hr.) a strâns la Ninive o bibliotecă de peste 24.000 de tăblițe cu scriere cuneiformă. sursa
  • India. Pe la 560 î.Hr., potrivit tradiției, s-a născut la Lumbini, în Nepalul de azi, Buddha, întemeietorul budismului. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Plutarh a scris cea mai cunoscută biografie a lui Licurg, omul despre care spartanii spuneau că le-a dat legile. Cum își începe cartea?

Vezi răspunsul

Plutarh începe așa: despre Licurg legiuitorul nu se poate spune, în general, nimic care să nu fie pus la îndoială, fiindcă se povestesc felurit nașterea, călătoriile, moartea și mai ales legile lui, iar asupra vremii în care a trăit istoricii se înțeleg cel mai puțin. Plutarh scria pe la 100 d.Hr., la multe sute de ani după vremea despre care vorbește.

Dacă Sparta ar rămâne pustie și din ea s-ar păstra numai templele și temeliile clădirilor, scria atenianul Tucidide pe la 400 î.Hr., urmașii n-ar crede cât de puternică a fost: orașul era o strângere de sate, fără clădiri mărețe. Sparta stăpânea atunci două cincimi din Peloponez. Despre rânduiala ei au scris aproape numai oameni din alte cetăți.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Spartani, perieci, hiloțiCe s-a întâmplat

Sparta, numită și Lacedemona, se afla în Laconia, în sudul Peloponezului, pe râul Eurotas. Între sfârșitul secolului al VIII-lea și secolul al VII-lea î.Hr. a cucerit ținutul vecin, Messenia. Locuitorii statului erau de trei feluri. Spartanii cu drepturi depline, numiți și „cei egali”, erau ostași. Periecii erau oameni liberi, fără drepturi politice: lucrau pământul, făceau negoț și luptau în oaste, în unități aparte. Hiloții erau oameni lipsiți de libertate, care aparțineau statului și lucrau pământul spartanilor; erau mult mai mulți decât aceștia. La Plateea, în 479 î.Hr., scrie Herodot, Sparta a trimis 5.000 de spartani, fiecare însoțit de șapte hiloți. Herodot IX, 10, scris pe la 430 î.Hr., la vreo 50 de ani după bătălie.

Singurul glas spartan din vremea cuceririi este al poetului Tirteu, din secolul al VII-lea î.Hr. El îi arată pe messenienii supuși „ca niște măgari istoviți de poveri grele”, siliți să ducă stăpânilor jumătate din tot ce rodește ogorul. Tirteu, poet spartan din secolul al VII-lea î.Hr., din vremea războaielor cu Messenia; îl citează Pausanias, după vreo 800 de ani.

Cine conduceaCe s-a întâmplat

Sparta avea doi regi în același timp, din două familii, Agiazii și Euripontizii. Regii comandau oastea și erau preoți. Cei cinci efori, aleși pe un an dintre toți spartanii, îi supravegheau pe regi și îi puteau judeca. În fiecare lună, regii jurau în fața lor că vor domni după legi. Xenofon, Constituția spartanilor 15 (sec. IV î.Hr.): atenian care a luptat alături de regele spartan Agesilau; descrie Sparta vremii lui.

Gerusia (Sfatul bătrânilor) avea, după Plutarh, 30 de membri: cei doi regi și 28 de spartani trecuți de 60 de ani, aleși pe viață; ea pregătea hotărârile și judeca. Apella, adunarea spartanilor trecuți de 30 de ani, hotăra pacea și războiul și îi alegea pe bătrâni, dar putea numai să primească ori să respingă ce i se propunea; hotăra prin strigăte, fără numărarea voturilor. Numărul și vârsta bătrânilor și alegerea lor prin strigăte le dă Plutarh, pe la 100 d.Hr., la aproape 500 de ani după Leuctra (371 î.Hr.).

O asemenea rânduială, în care hotărăsc puțini, se numește oligarhie, „puterea celor puțini”. Cele patru cuvinte grecești se deosebesc după cine are puterea: în aristocrație, familiile nobile; în oligarhie, un grup restrâns; în tiranie, un singur om care a luat-o în afara legii; în democrație, toți cetățenii. Sparta, scrie Tucidide, nu a avut tirani. Aristotel notează că unii vedeau în ea un amestec: regii țin de monarhie, bătrânii de oligarhie, iar eforii, aleși din popor, de democrație. Aristotel, Politica II, 1265b, secolul al IV-lea î.Hr.; părerea este a altora, iar el o cântărește.

Pentru curioși

Plutarh povestește cum erau aleși bătrânii: candidații treceau pe rând, în tăcere, prin fața adunării, iar câțiva oameni închiși într-o încăpere de alături, de unde nu vedeau nimic, notau pe tăblițe cât de tare strigase mulțimea pentru fiecare. Câștiga cel cu strigătele cele mai puternice.

Tot Plutarh, citându-l pe Aristotel, scrie că eforii, îndată ce își luau slujba în primire, declarau război hiloților, ca uciderea lor să nu fie o nelegiuire. El numește cripteia obiceiul prin care dregătorii trimiteau tineri spartani, numai cu pumnale și cu ceva hrană, să stea ascunși ziua și să-i ucidă noaptea pe hiloții prinși pe drumuri.

Schema conducerii Spartei. Sus, doi regi, care comandă oastea, și cinci efori, aleși pe un an; eforii îi supraveghează pe regi. La mijloc, Gerusia, cu 30 de membri: cei doi regi, care fac parte din ea, și 28 de bătrâni, aleși pe viață. Jos, Apella, adunarea spartanilor trecuți de 30 de ani: ea îi alege pe bătrâni, prin strigăte, iar Gerusia îi propune hotărârile. Dedesubt: periecii și hiloții nu au drepturi politice. Schema conducerii Spartei. Sus, doi regi, care comandă oastea, și cinci efori, aleși pe un an; eforii îi supraveghează pe regi. La mijloc, Gerusia, cu 30 de membri: cei doi regi, care fac parte din ea, și 28 de bătrâni, aleși pe viață. Jos, Apella, adunarea spartanilor trecuți de 30 de ani: ea îi alege pe bătrâni, prin strigăte, iar Gerusia îi propune hotărârile. Dedesubt: periecii și hiloții nu au drepturi politice. 2 regi comandă oastea 5 efori aleși pe un an supraveghează Gerusia: 30 2 regi și 28 de bătrâni, pe viață fac parte Apella spartanii trecuți de 30 de ani alege bătrânii propune Fără drepturi politice: perieci, hiloți
Figura 1Hotărau puțini: doi regi, 28 de bătrâni și cinci efori. Apella putea doar să primească ori să respingă ce i se propunea. Schema urmează ce au scris Xenofon, Aristotel și Plutarh, niciunul spartan.

Cum erau crescuți spartaniiCe s-a întâmplat

Băieții spartani erau crescuți împreună, în cete, sub ochii unui dregător care îi putea pedepsi; umblau desculți, ca să li se întărească picioarele. Această creștere în grija cetății se numește agogé. În celelalte cetăți grecești, scrie Xenofon, părinții își dădeau fiii la dascăli, ca să învețe literele, muzica și luptele. Bărbații spartani mâncau împreună, la mese comune, numite sisitii. Fetele făceau și ele exerciții și se întreceau la alergare și la probe de putere. Xenofon, Constituția spartanilor 1, 2 și 5, din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.; descrie Sparta din vremea lui.

Vârsta la care băieții erau luați de acasă, șapte ani, o dă Plutarh. Spartanii puneau toate aceste legi pe seama lui Licurg. Plutarh, Viața lui Licurg 16, pe la 100 d.Hr., la aproape 500 de ani după înfrângerea Spartei la Leuctra (371 î.Hr.).

Pentru curioși

Plutarh scrie că nou-născuții erau duși în fața bătrânilor tribului, care hotărau dacă pruncul este destul de zdravăn ca să fie crescut. Povestea apare la el, la multe sute de ani după vremea descrisă; din Sparta însăși nu s-a păstrat nicio scriere despre acest obicei.

Cine a scris despre SpartaDe unde știm

Aproape tot ce se povestește despre Sparta a fost scris de oameni din alte cetăți. Herodot, Tucidide și Xenofon scriau în secolele V–IV î.Hr., când rânduiala era veche de multe generații. Plutarh, autorul Vieții lui Licurg, scria pe la 100 d.Hr.: la aproape 500 de ani după ce Sparta își pierduse puterea și la peste 800 de ani după vremea în care ar fi trăit Licurg. Anticii îl așezau pe Licurg fie în secolul al XII-lea î.Hr., fie în secolele X–IX, fie pe la 776 î.Hr. Nu se știe dacă Licurg a trăit. Rânduiala Spartei a fost pusă statornic pe seama lui abia din a doua jumătate a secolului al V-lea î.Hr.

Axă a timpului de la 800 î.Hr. la 200 d.Hr.: cine a scris despre Sparta și când. În stânga: Licurg, așezat de antici pe la 776 î.Hr. sau mai devreme, în secolele X–IX ori în secolul al XII-lea, nu se știe sigur; Leuctra, 371 î.Hr., înfrângerea Spartei. În dreapta, autorii: Tirteu, spartan, în secolul al VII-lea î.Hr.; Herodot, pe la 430; Tucidide, pe la 400; Xenofon și Aristotel, în secolul al IV-lea î.Hr.; Plutarh, pe la 100 d.Hr., la aproape 500 de ani după Leuctra; Pausanias, în secolul al II-lea d.Hr. Axă a timpului de la 800 î.Hr. la 200 d.Hr.: cine a scris despre Sparta și când. În stânga: Licurg, așezat de antici pe la 776 î.Hr. sau mai devreme, în secolele X–IX ori în secolul al XII-lea, nu se știe sigur; Leuctra, 371 î.Hr., înfrângerea Spartei. În dreapta, autorii: Tirteu, spartan, în secolul al VII-lea î.Hr.; Herodot, pe la 430; Tucidide, pe la 400; Xenofon și Aristotel, în secolul al IV-lea î.Hr.; Plutarh, pe la 100 d.Hr., la aproape 500 de ani după Leuctra; Pausanias, în secolul al II-lea d.Hr. 800 î.Hr. 200 d.Hr. 776? Licurg sau sec. X–IX, sau sec. XII 371 Leuctra aproape 500 de ani aici începe 1 d.Hr. sec. VII Tirteu, spartan c. 430 Herodot c. 400 Tucidide sec. IV Xenofon, Aristotel c. 100 d.Hr. Plutarh sec. II Pausanias a scris cineva atunci nu se știe sigur
Figura 2Singurul glas spartan este al lui Tirteu. Ceilalți autori sunt din alte cetăți, iar Plutarh scrie la aproape 500 de ani după Leuctra. Pentru Licurg, anticii dădeau trei date; două dintre ele sunt mai vechi decât începutul axei.

De ce atâta disciplină și de ce a slăbit SpartaDe ce

Spartanii erau puțini și stăpâneau peste mulți oameni supuși; messenienii s-au răsculat la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr. De aceea, viața spartanilor era rânduită pentru război: hiloții lucrau pământul, iar stăpânii lor se pregăteau de luptă și îi țineau sub pază. Explicație a istoricilor, din Tirteu, Herodot și Aristotel; niciun spartan nu a lăsat scris de ce erau crescuți astfel.

Numărul spartanilor a scăzut însă mereu: de la vreo 8.000, în 480 î.Hr., la mai puțin de 1.000 în vremea lui Aristotel, care dă vina pe legile despre moștenire, fiindcă strânseseră pământul în mâinile câtorva. În 371 î.Hr., la Leuctra, Sparta a fost învinsă de Teba și a pierdut apoi Messenia. Cetatea, scrie Aristotel, a căzut după o singură înfrângere, din lipsă de oameni. Herodot VII, 234: 8.000, pentru 480 î.Hr.; Aristotel, Politica II, 1270a: sub 1.000, pe la 330 î.Hr. Numere la 150 de ani unul de altul.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Constituția spartanilor, capitolul 15, 6–7

Ce fel de sursă
text
Cine
Xenofon, scriitor și ostaș atenian
Când a fost făcută
prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr. (Xenofon a trăit între circa 430 și circa 354 î.Hr.)
Despre ce moment vorbește
legăturile dintre regii și eforii Spartei, în vremea autorului
Unde se află azi
Text păstrat în manuscrise medievale; ediția folosită: E. C. Marchant, Loeb Classical Library, 1925
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui E. C. Marchant (Loeb Classical Library, 1925), text din Perseus Digital Library

Toți se ridică de pe scaune când se arată regele; numai eforii nu se ridică de pe scaunele lor de dregători. Și în fiecare lună își jură unii altora: eforii în numele cetății, regele în numele lui. Jurământul regelui este acesta: «Voi domni după legile statornicite ale cetății.» Iar al cetății: «Cât timp îți vei ține jurământul, vom păstra domnia ta neclintită.»

Ce poate dovedi Arată, de la un om care a trăit printre spartani, că regele Spartei era legat prin jurământ de legi și că eforii stăteau în fața lui ca reprezentanți ai cetății.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură cum se purtau în fapt regii și eforii și nici de când ținea obiceiul: Xenofon îi admira pe spartani și descrie rânduiala ca pe o pildă.

Sursa B Viața lui Licurg, capitolul 26

Ce fel de sursă
text
Cine
Plutarh din Cheroneea, scriitor grec din Imperiul Roman
Când a fost făcută
pe la 100 d.Hr.
Despre ce moment vorbește
alegerea membrilor Gerusiei, în Sparta de dinainte de 371 î.Hr.
Unde se află azi
Text păstrat în manuscrise medievale; ediția folosită: B. Perrin, Loeb Classical Library, vol. I, 1914
Traducere
traducere de lucru după versiunea engleză a lui B. Perrin (Loeb Classical Library, 1914), publicată pe LacusCurtius, Universitatea din Chicago

[Licurg] a rânduit ca locul rămas gol prin moartea unui bătrân să fie luat de cel ales ca cel mai vrednic dintre bărbații trecuți de șaizeci de ani. (…)

Alegerea se făcea astfel. Poporul era strâns în adunare, iar câțiva oameni aleși erau închiși într-o încăpere de alături, de unde nu puteau nici să vadă, nici să fie văzuți, ci doar să audă strigătele adunării. (…) Cel întâmpinat cu strigătele cele mai multe și mai puternice era declarat ales.

Ce poate dovedi Arată ce se povestea în vremea Imperiului Roman despre alegerea bătrânilor: vârsta de 60 de ani, funcția pe viață, hotărârea prin strigăte.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi singură că așa se alegea în secolul al VI-lea sau al V-lea î.Hr.: Plutarh scrie la aproape 500 de ani după ce Sparta își pierduse puterea și se sprijină pe cărți mai vechi, azi pierdute în cea mai mare parte.

Cerințe

  1. Numiți dregătorii care nu se ridică în fața regelui, precizați în sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Dregătorii care nu se ridică în fața regelui sunt eforii.

  2. Precizați, pe baza sursei B, vârsta pe care trebuia să o aibă un spartan pentru a fi ales între bătrâni. (2 puncte)

    Arată baremul

    Un spartan trebuia să fie trecut de șaizeci de ani.

  3. Menționați, din sursa B, două informații referitoare la felul în care erau aleși bătrânii. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: era ales cel socotit cel mai vrednic dintre bărbații trecuți de șaizeci de ani; alegerea se făcea în adunarea poporului; câțiva oameni închiși într-o încăpere de alături ascultau strigătele; era declarat ales cel întâmpinat cu strigătele cele mai multe și mai puternice. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care arată că puterea regelui era îngrădită de legi. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera A: regele jură că va domni „după legile statornicite ale cetății”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: regele jură că va domni „după legile statornicite ale cetății” și își ține jurământul. Efect: cetatea îi păstrează domnia „neclintită”. Deoarece regele respectă legile, cetatea, prin efori, îl lasă să domnească mai departe. Se primește orice altă relație corectă între două informații din sursă.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la forma de guvernare a Spartei și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: Sparta era o oligarhie, fiindcă puterea stătea la un grup restrâns. Informație: sursa B arată că în Sfatul bătrânilor intrau numai bărbați „trecuți de șaizeci de ani”, aleși până la moarte. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Comparație

Atena și Sparta, pe patru criterii

  1. Criteriile

    Patru criterii, aceleași pentru amândouă cetățile: cine conduce, cine sunt cetățenii, cum sunt crescuți copiii, cine muncește.

  2. Tabelul

    Conducere. Atena: Ecclesia, Bulé, Heliaia, zece strategi; cele mai multe funcții, la sorți. Sparta: doi regi, Gerusia, Apella, cinci efori. Cetățeni. Atena: bărbații născuți din părinți atenieni. Sparta: spartanii „egali”. Educație. Atena: în grija familiei, la dascăli. Sparta: în grija statului, de la șapte ani. Muncă. Atena: cetățeni, meteci și sclavi. Sparta: hiloții pe ogoare, periecii în negoț.

  3. O asemănare

    Asemănare: atât la Atena, cât și la Sparta, aveau drepturi politice numai cetățenii, iar femeile și oamenii neliberi erau lăsați pe dinafară.

  4. O deosebire

    Deosebire: la Atena hotăra Adunarea tuturor cetățenilor, în care oricine putea vorbi, în timp ce la Sparta Apella putea doar să primească ori să respingă ce propuneau regii și bătrânii.

  5. Concluzia

    Atena secolului al V-lea î.Hr. era o democrație, iar Sparta, o oligarhie: în prima, puterea era a tuturor cetățenilor, în a doua, a unui grup restrâns de bătrâni și de efori.

Pe scurt

  1. Sparta, în Laconia, a cucerit Messenia între sfârșitul secolului al VIII-lea și secolul al VII-lea î.Hr.; locuitorii statului erau spartanii („cei egali”), periecii (liberi, fără drepturi politice) și hiloții (lipsiți de libertate, lucrau pământul).
  2. Sparta era o oligarhie, „puterea celor puțini”: doi regi, Gerusia (cei doi regi și 28 de bătrâni trecuți de 60 de ani), Apella (adunarea spartanilor) și cinci efori, aleși pe un an.
  3. Aristocrația este puterea familiilor nobile, oligarhia a unui grup restrâns, tirania a unui singur om care a luat-o în afara legii, iar democrația a tuturor cetățenilor.
  4. Băieții spartani erau crescuți de stat de la șapte ani, pentru oaste; legile erau puse pe seama lui Licurg, despre care nu se știe dacă a trăit.
  5. Aproape tot ce se povestește despre Sparta a fost scris de oameni din alte cetăți: Herodot, Tucidide, Xenofon și, pe la 100 d.Hr., Plutarh.
  6. Numărul spartanilor a scăzut de la vreo 8.000 (480 î.Hr.) la mai puțin de 1.000; în 371 î.Hr., la Leuctra, Sparta a fost învinsă de Teba.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitSparta era o monarhie, fiindcă avea regi.

    CorectSparta avea doi regi deodată, iar puterea lor era îngrădită de Gerusia și de cei cinci efori. Era o oligarhie: hotărau puțini.

  • GreșitHiloții și periecii erau același lucru.

    CorectPeriecii erau oameni liberi, fără drepturi politice. Hiloții erau lipsiți de libertate, aparțineau statului și lucrau pământul spartanilor.

  • GreșitLegile lui Licurg sunt cunoscute din scrierile spartanilor.

    CorectDespre ele au scris oameni din alte cetăți, mulți la sute de ani distanță. Plutarh însuși spune că despre Licurg totul este pus la îndoială.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Din cine era alcătuită Gerusia?

    Răspuns

    c) Din cei doi regi și 28 de spartani trecuți de 60 de ani. Gerusia avea 30 de membri: regii și 28 de bătrâni aleși pe viață. Adunarea celor trecuți de 30 de ani este Apella, iar Sfatul celor 500 este la Atena.

  2. Cine erau periecii?

    Răspuns

    a) Oameni liberi, fără drepturi politice, care făceau negoț și luptau în oaste. Periecii erau liberi, dar nu luau parte la conducere. Cei lipsiți de libertate erau hiloții, iar străinii așezați la Atena se numeau meteci.

  3. Ce este o oligarhie?

    Răspuns

    d) Puterea unui grup restrâns de oameni. Cuvântul înseamnă „puterea celor puțini”. Puterea unui singur om luată în afara legii este tirania, iar a tuturor cetățenilor, democrația.

  4. Despre Licurg legiuitorul nu se poate spune, în general, nimic care să nu fie pus la îndoială, de vreme ce se povestesc felurit nașterea, călătoriile, moartea și mai ales fapta lui de legiuitor; iar asupra vremii în care a trăit istoricii se înțeleg cel mai puțin.

    Plutarh, Viața lui Licurg 1, pe la 100 d.Hr.; traducere de lucru după versiunea engleză a lui B. Perrin (Loeb, 1914)

    Ce arată fragmentul despre felul în care sunt cunoscute legile Spartei?

    Răspuns

    b) Că încă din Antichitate istoricii nu se înțelegeau asupra lui Licurg. Plutarh spune că nașterea, moartea, legile și vremea lui Licurg se povestesc în multe feluri: izvoarele pe care le avea se contraziceau.

  5. Așază în ordine evenimentele și autorii.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Tirteu își scrie versurile despre messenienii supuși (650 î.Hr.)
    2. Bătălia de la Plateea, la care spartanii vin însoțiți de hiloți (479 î.Hr.)
    3. Herodot își scrie Istoriile (430 î.Hr.)
    4. Sparta este învinsă de Teba la Leuctra (371 î.Hr.)
    5. Plutarh scrie Viața lui Licurg (100 d.Hr.)

    Tirteu (secolul al VII-lea î.Hr.) este singurul dintre ei care a trăit în vremea cuceririi Messeniei. Plateea (479), Herodot (pe la 430) și Leuctra (371) sunt înainte de Hristos; Plutarh scrie pe la 100 d.Hr., la aproape 500 de ani după Leuctra.

  6. Atena sau Sparta? Pune fiecare instituție la cetatea ei.

    Răspuns

    Atena: Ecclesia; Bulé (Sfatul celor 500); Heliaia; Strategii.

    Sparta: Gerusia; Apella; Eforii; Doi regi.

    Ecclesia, Bulé, Heliaia și strategii sunt instituțiile democrației ateniene. Regii, Gerusia, Apella și eforii sunt ale Spartei.

  7. Menționează o asemănare și o deosebire între felul în care se conduceau Atena și Sparta. Scrie două-trei propoziții și folosește „în timp ce”.

    Un răspuns bun

    Asemănare: atât Atena, cât și Sparta aveau o adunare a cetățenilor (Ecclesia, respectiv Apella) și un sfat care pregătea hotărârile (Bulé, respectiv Gerusia). Deosebire: la Atena, cele mai multe funcții se trăgeau la sorți pe un an și orice cetățean putea vorbi în Adunare, în timp ce la Sparta bătrânii erau aleși pe viață, iar Apella putea doar să primească ori să respingă ce i se propunea. De aceea Atena este numită democrație, iar Sparta, oligarhie.

    O comparație bună folosește același criteriu pentru amândouă cetățile și leagă deosebirea prin „în timp ce”.

Termeni

oligarhie
„Puterea celor puțini”: conducerea cetății de către un grup restrâns. Sparta, cu Gerusia și eforii ei, este exemplul de școală.
Gerusia
Sfatul bătrânilor din Sparta: cei doi regi și 28 de spartani trecuți de 60 de ani, aleși pe viață.
Apella
Adunarea spartanilor trecuți de 30 de ani; primea ori respingea, prin strigăte, ce i se propunea.
efori
Cei cinci dregători ai Spartei aleși pe un an; îi supravegheau pe regi și viața cetății.
perieci
Locuitori liberi ai statului spartan, fără drepturi politice; lucrau pământul, făceau negoț și luptau în oaste.
hiloți
Oameni lipsiți de libertate, care aparțineau statului spartan și lucrau pământul spartanilor, cărora le dădeau o parte din recoltă.
tiranie
Puterea unui singur om care a luat-o în afara legii. Sparta, scrie Tucidide, nu a avut tirani; Atena, da (Pisistrate).
Licurg
Legiuitorul pe seama căruia spartanii își puneau legile. Nu se știe dacă a trăit; anticii îl așezau între secolele XII și VIII î.Hr.
Surse și legătura cu programa

Din programă: TC 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”; SS 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”; FIL 3.1 „Colonizarea greacă. Polisul și formele de guvernare – Atena și Sparta”. Competențe specifice urmărite: 3.1.