Originile civilizației europene: lumea greco-romană
Capitolul 4
Roma – cum ajunge un oraș să conducă o mare întreagă
Cum ajunge un oraș să conducă o mare întreagă?
Liniile sunt drumurile Imperiului Roman, adunate într-un atlas: 299.171 km. Din Roma se pleca pe jos, cu barca pe râuri sau cu corabia pe mare. Înainte să mergi mai departe: unde ajungeai mai repede din Roma, la Milano, mergând pe jos, sau la Alexandria, în Egipt?
La Alexandria se ajungea mai repede decât pe jos la Milano
Până la Milano (Mediolanum), pe jos, sunt 603 km de drum. Un om care face 30 km pe zi ajunge în 20 de zile. Până la Alexandria sunt 2.333 km, aproape toți pe mare: vara, o corabie cu pânze îi face, în medie, în 14 zile.
Drumul înapoi, de la Alexandria la Roma, iese mai lung: 23 de zile. Pe mare, timpul depinde de vânt.
Cartagina este la 4,3 zile cu corabia. Pe jos, ocolind marea pe uscat, ar fi 7.101 km: 237 de zile.
Cel mai îndepărtat loc din model era la 45 de zile de Roma
Modelul are 678 de locuri: orașe, porturi, răscruci. În 7 zile se ajungea din Roma în 82 dintre ele, în 14 zile în 285, în 30 de zile în 596. Cel mai departe este Nicopolis (Pontus), în Asia Mică.
Numai pe jos, în 30 de zile se ajunge în 119 dintre ele.
Atinge un oraș pe hartă sau alege unul de aici. Linia punctată leagă opririle celui mai rapid drum; pe mare, ea arată doar de unde până unde se merge.
Dacia era la o lună de Roma
Traian a cucerit Dacia în două războaie, în 101–102 și în 105–106. Provincia a ținut până când împăratul Aurelian a retras armata și administrația, între 271 și 275.
Până la Apulum (azi Alba Iulia), unde stătea legiunea a XIII-a Gemina, cel mai rapid drum din model ține 31 de zile: peste Marea Adriatică până la Salona, pe uscat până la Sirmium, cu barca pe Dunăre până la Dierna, apoi pe jos prin Tibiscum și Sarmizegetusa. Drobeta este la 25 de zile, Ulpia Traiana Sarmizegetusa la 28 de zile, Potaissa la 34 de zile, Porolissum, în nord, la 37 de zile.
Numai pe jos, până la Apulum ar fi 1.576 km: 53 de zile. La Tomis (azi Constanța) și la Histria se ajungea în 32 de zile și în 31 de zile, aproape numai pe mare.
Din cele 678 de locuri ale modelului, 13 sunt mai departe de Roma decât Porolissum.
Traseul exact se cunoaște pentru mai puțin de 3 % din drumuri
Atlasul spune, pentru fiecare bucată de drum, cât de bine i se cunoaște traseul. La „sigur”, linia desenată se abate cu cel mult 50 m la munte și 200 m la câmpie: 8.181 km, adică 2,73 % din total.
La „presupus”, 89,82 %, drumul este cunoscut din surse, iar linia lui este trasă aproximativ. La „ipotetic”, 7,45 %, intră drumuri al căror loc nu a fost găsit și drumuri doar bănuite.
Autorii atlasului scriu că drumurile din el au fost folosite în epoca romană; nesigur este locul exact pe unde treceau. În jurul Dunării de Jos și al Daciei, atlasul are 979 de bucăți de drum; la 50, traseul este sigur.
De unde știm
Drumurile vin din Itiner-e, un atlas publicat în 2025 de o echipă condusă de Pau de Soto, Adam Pažout și Tom Brughmans, cu cercetători de la Universitatea Autonomă din Barcelona și de la Universitatea din Aarhus. Echipa a adunat drumurile din rapoarte de săpături și de cercetări pe teren, din stâlpii miliari, pietrele puse din loc în loc de-a lungul drumului, și din itinerare antice precum Tabula Peutingeriana. Apoi le-a căutat locul pe hărți vechi, în fotografii aeriene și în imagini din satelit.
Zilele vin din ORBIS, un model făcut la Universitatea Stanford de Walter Scheidel și Elijah Meeks. Tabelul lui dă o durată pentru fiecare legătură dintre două locuri: pe drum, 30 km pe zi, cât un om pe jos sau un catâr cu povară; pe râuri, viteza unei bărci; pe mare, media unei corăbii cu pânze, după vânturile unei luni de vară. Zilele de pe hartă sunt suma acestor durate pe drumul cel mai rapid din Roma.
Un model dă o medie, socotită din viteze. Autorii lui scriu că multe călătorii adevărate au ținut mai mult, de pildă cu opriri în porturi.
Atlasul nu poate arăta când a fost făcut fiecare drum: pentru 14.292 din cele 14.769 de bucăți, nu dă niciun an. Stâlpii miliari nu au în tabel o rubrică a lor, așa că aici nu se pot despărți de rest.
Sub „scris” stau drumurile trecute în patru itinerare din vremea în care drumurile erau folosite: o inscripție din orașul Patara, din anul 46; Itinerarul lui Antoninus, o listă de drumuri alcătuită pe la anul 300; însemnările unui pelerin plecat din Bordeaux în 333; și Tabula Peutingeriana, o hartă antică târzie, din secolele IV–V. Harta se păstrează numai într-o copie de pe la 1200, făcută la vreo 800 de ani după original.
Clasele barei: „păstrat” – există și azi; „scris” – a scris cineva, iar textul spune dacă era din vremea aceea sau de mai târziu și la câți ani după; „dedus” – socotit sau estimat de cercetătorii de azi ori calculat aici; „nu se știe” – necunoscut sau disputat.
Atinge pe rând cele patru părți ale barei de sub hartă. Rămâne numai ce se sprijină pe acel fel de dovadă.
