Câmpulung, iunie 1521
Cea mai veche scrisoare în română începe și se termină în slavonă#
Neacșu din Câmpulung îi scrie judelui Brașovului, Hanăș Begner, că oastea sultanului urcă pe Dunăre. Este cel mai vechi text datat în limba română care s-a păstrat. E scris cu litere chirilice, iar formula de început e în slavonă, limba în care se scriau atunci actele domnești și slujba bisericii: «Mudromu i plemenitomu…», adică «înțeleptului și nobilului…». Fiecare veste începe cu «I pak», «și iarăși». Câmpulungul apare cu numele slavon, Dlugopole, «câmpul lung».
Din cele 245 de cuvinte ale scrisorii, 36 sunt în slavonă. Din cele 192 de cuvinte românești, șapte vin din slavă: corăbii (de trei ori), boiari, voia, păziți, slobozie. Aproape toate celelalte sunt moștenite din latină: dau știre, am auzit, împăratul, oamini, în sus. Româna de atunci avea deja partea ei slavă, iar scrisul ei era încă încadrat de slavonă.
мⷹдромⷹ и племенитомꙋ и чиститомꙋ и бгѡⷨ дарованномꙋ жꙋпаⷩ ханьⷲ беⷢнеⷬ ѿ брашоⷡ мноⷢ(о)зⷣравїь ѿ нѣⷦшꙋⷧ ѿ длъгополе ипаⷦ даꙋ щире доⷨнїе тале за лꙋкрꙋⷧ тꙋⷬчилоⷬ кꙋⷨ амьаꙋзиⷮ еꙋ къ ꙟпъратꙋⷧ аꙋ ешиⷮ деⷩ софїѧ ши аимиⷩтрѣ нꙋ е ши сѣꙋ дꙋⷭ ꙟ сꙋⷭпре дꙋнъре ипаⷦ съ щїи доⷨнїꙗ та къ аꙋ вениⷮ ꙋⷩ ѡⷨ де ла никопое де мїе мѣⷹспꙋⷭ къ аꙋ възꙋⷮ кꙋ ѡ̈кїи лои къ аꙋ трекꙋⷮ чѣле корабїи че щїи ши доⷨнїꙗ та предꙋнъре ꙟ сꙋⷭ ипаⷦ съ щїи къ багъ ден тоте ѡрашеле къте м҃ де ѡмиⷩ съ ?фїе ꙟн ажꙋтоⷬ ꙟ корабїи ипаⷦ съ щїи кꙋмꙋ сѣꙋ принсъ не ще меⷲщеⷬ деⷩ ц(а)риграⷣ кꙋⷨ ворь трѣче ачѣле корабїи ла локꙋⷧ чела (ст)римтꙋⷧ че щїи ши доⷨниꙗ таипаⷦ спꙋн доⷨнїе тале лꙋкрꙋⷧ лꙋ махамеⷮ беⷢ кꙋⷨ амь аꙋзиⷮ де боѧри че сънть меџїꙗⷲши де џенере мїꙋ негре кꙋмꙋ ѧꙋ даⷮ ꙟпъратꙋⷧ слобозїе лꙋ махамеⷮ беⷢ пре (иꙋ) иѡи вафи воѧ прен цѣра рꙋмънѣскъ ꙗръ ель съ трѣкъ ипаⷦ съ щїи доⷨнїꙗ та къ арефрикъ маре ши бъсърабь де ачеⷧ лотрꙋ де махамеⷮ беⷢ маꙵ въртоⷭ де доⷨнїеле воⷭтреипаⷦ спꙋн доⷨнїе тале ка маꙵ мареле мїꙋ де че амь ꙟцелеⷭ шї еꙋ еꙋ спꙋн доⷨнїе тале ѧръдоⷨнїꙗ та ещи ꙟцелепть ши ачѣсте кꙋвиⷩте съ цїи доⷨниа та ла тине съ нꙋ щїеꙋмиⷩ мулци ши доⷨнїеле ноⷭтре съ въ пъзици кꙋⷨ щици маꙵ бине и б(ог)ь те веⷭ(е)лиⷮ амїⷩъ
Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I B(o)gom darovannomu zupan Hanăș Begner ot Brașov mnog(o) zdravie ot Nécșul ot Dlugopole. I pak dau știre domnietale za lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au ieșit den Sofiia și aimintrea nu e. Și se-au dus în sus pre Dunăre. I pak să știi domniia-ta că au venit un om de la Nicopoe de mie mi-au spus că au văzut cu ochii lui că au trecut ceale corăbii ce știi și domniia-ta pre Dunăre în sus. I pak să știi că bagă den toate orașele câte de oamini să fie în ajutor în corăbii. I pak să știi cumu se-au prins nește meșteri den Țarigrad cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce știi și domniia ta. I pak spui domnietale de lucrul lu Mahamet-Beg, cum am auzit de boiari ce sânt megiiaș(i) și de genere-miu Negre, cumu i-au dat împăratul slobozie lui Mahamet-Beg, pre io-i va fi voia pren Țeara Rumânească, iară el să treacă. I pak să știi domniia ta că are frică mare și Băsărab de acel lotru de Mahamet-Beg, mai vârtos de domniele voastre. I pak spui domnietale ca mai-marele miu de ce am înțeles și eu. Eu spui domnietale, iară domniia ta ești înțelept și aceaste cuvinte să ții domniiata la tine, să nu știe oamini mulți și domniele vostre să vă păziți cum știți mai bine. I B(og)i te ves(e)lit, Aminu.
- slavonă (alt limbaj, nu română)
- cuvânt românesc de origine slavă
- moștenit din latină
- din maghiară, turcă, greacă
- nume
Textul în chirilica de atunci, după transcrierea de pe Wikisource; dedesubt, citirea cu litere de azi. Atinge un cuvânt colorat ca să afli de unde vine.
Trei măsurători
Cât din limba română este slavă?#
Răspunsul depinde de ce se numără, și diferențele sunt mari. Cele trei măsurători de mai jos sunt făcute pe surse deschise, cu aceeași regulă pentru toate limbile donatoare.
12,2%
din sensurile de bază
Din cele 1.454 de sensuri ale listei WOLD (pământ, foc, a iubi, ciocan, prieten), cam unul din opt se spune cu un cuvânt luat de la slavi, când fiecare sens contează o dată și cuvintele lui își împart punctul. 19,3% dintre sensuri au cel puțin un cuvânt slav.
2.503
cuvinte luate direct, în DEX '98
7,5% din cuvintele împrumutate ale dicționarului. Franceza a dat de aproape opt ori mai multe (19.735), aproape toate cuvinte de carte.
3,5–4,6%
din cuvintele rostite
Cam un cuvânt din 20–30, numărat în 332 de milioane de cuvinte din subtitrări. Printre cele mai dese: a trebui, nevoie, prea, prieten, grijă, a iubi, drum, a primi, tocmai, treabă, ciudat, a opri, a plăti, a omorî.
Cuvintele cele mai folosite (a fi, a avea, eu, tu, și, nu, ce, care) sunt latine, așa că în vorbire partea slavă scade. Între lucrurile de bază pe care le numim, însă, unul din opt are nume slav. Iar în dicționar franceza le întrece pe toate, prin miile de termeni de școală, știință și administrație.
Un cuvânt nu poate fi clasat prin numărătoare: «da». Ca răspuns afirmativ e slav, ca formă a verbului «a da» e latin, și numărătoarea pe forme nu le poate despărți. Singur, «da» face 0,6% din tot ce se spune. Fără el și fără cuvintele la care DEX '98 doar compară cu slava, partea slavă e 3,5%; cu ele și cu formele pe care dicționarul nu le poate despărți, 4,6%. În amândouă intră și cuvintele făcute în română cu un sufix slav, ca fetiță.
Ce au numit cuvintele slave
A iubi e slav. Fratele și sora sunt latini.#
Fiecare punct al broderiei de mai jos e un sens de bază din lista WOLD, iar fiecare chenar e un domeniu. Punctele roșii sunt sensurile spuse mai ales cu cuvinte slave, cele negre cu un cuvânt moștenit din latină, cele albastre cu un împrumut din altă limbă, cele deschise cu un cuvânt făcut în română.
Roșul se adună la unelte și meșteșuguri (a lovi, a clădi, ciocan, topor, nicovală), la câmp (grădină, gard, lopată, coasă, a cosi), la oameni și putere (prieten, stăpân, slugă, rob, graniță, obicei) și la sentimente (a iubi, noroc, milă, jale, grijă, vină). Lipsește aproape cu totul din rudenia apropiată (frate, soră, fiu, unchi sunt latine), din cuvintele de legătură și din felul în care spunem unde e ceva.
- luat de la slavi
- moștenit din latină
- luat din altă limbă
- făcut în română
Un punct e roșu când cuvintele slave dau cel puțin jumătate din felul în care se spune sensul. Așa sunt 15,0% din puncte, mai mult decât cei 12,2% de mai sus, unde fiecare sens își împarte punctul între cuvintele lui. Procentul din colțul fiecărui chenar e partea de puncte roșii.
Când și de la cine
Întâi slavii de demult, apoi vecinii#
Primele cuvinte au intrat între secolele VI și XII, de la slavii care s-au așezat printre strămoșii românilor și care, cu timpul, au ajuns să vorbească româna. Al. Rosetti arată că aceste cuvinte vechi au trăsăturile bulgarei de nord-est. Din cele 309 intrări slave din lista WOLD, 179 sunt datate în secolele VI–XIII, și la niciuna Kim Schulte nu numește o limbă slavă anume: a iubi, prieten, nevastă, noroc, a citi, glas, dar și sfânt, iad, duh, a blagoslovi, a posti.
Apoi slavona a fost, până în secolul al XVII-lea, limba scrisă a bisericii și a domniei. Scrisoarea lui Neacșu arată cum era încadrat de ea scrisul în română.
După secolul al XIII-lea, cuvintele vin de la vecini anume (Rosetti, p. 283). Din cele 115 intrări slave pe care WOLD le datează în secolele XI–XVIII, 81 au un donator numit: 60 bulgara (grijă, obicei, graniță, sărac, școală, da), 10 ucraineana (ciubotă, lan, buhai), 9 sârba (zgomot, pernă, haine). Din rusă, DEX '98 dă 353 de cuvinte. La încă 191 de cuvinte de tipul «activ» sau «escadron» pune rusa lângă franceză; acestea sunt numărate aici separat, fiindcă au venit în primul rând din franceză.
Ar fi de așteptat ca fiecare vecin să-și fi lăsat cuvintele lângă granița lui. Harta satelor de mai jos pune asta la încercare.
Ce nu se vede
Rădăcini latine, bucăți de cuvânt slave#
Slava a lăsat și bucăți de cuvânt, pe care româna le-a lipit apoi de orice rădăcină. Prefixul ne- face necunoscut și nesătul, -iță face fetiță și ploiță, -nic face puternic și dornic, răs- face a răsufla, -eală face fierbințeală, -ean face sătean. Rosetti și volumele Academiei despre formarea cuvintelor le dau ca slave; pentru -eală Rosetti pune o condiție, iar pentru răs- Diez și Meyer-Lübke au propus latinescul re-.
În DEX '98 sunt 1.949 de cuvinte făcute în română cu un asemenea prefix sau sufix, 568 dintre ele doar cu -eală. Cel puțin 407 stau pe o rădăcină moștenită din latină (341 fără cele cu -eală), cum sunt ne + cunoscut, fet + iță sau putere + nic. Alte 437 au și rădăcina slavă.
Și în gramatică
unsprezece
Numărătoarea de la 11 la 19, «unu spre zece», copiază tiparul slav «jedinŭ na desęte», după Rosetti. Gr. Brâncuș a propus în schimb substratul, cu paralela albaneză.
Mărioaro!
Vocativul în -o al numelor feminine (soro, Ileano) reproduce vocativul slav (glavo, ženo), după Rosetti.
el = «iel»
Pronunțarea cu i a lui e de la început de cuvânt (el, este, eu) e pusă de Rosetti pe seama influenței slave.
lume
Latinescul lumen, «lumină», a ajuns să însemne «lume» după modelul slavului svĕtŭ, care înseamnă amândouă (Rosetti; Schulte, în WOLD).