Istorie IX

Capitolul 9 · Corăbii și cărțiLecția 9.8SS Numai pentru științe sociale · în plus față de profilul tău

Omul – măsura tuturor lucrurilor. Umanismul și Renașterea

Prințul umaniștilor: Erasmus din Rotterdam

PreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.3500 î.Hr.1000 î.Hr.1 d.Hr.10001725// înainte de 3500 î.Hr., scara este comprimatăPreistorieAntichitateEvul MediuEpoca modernă10000 î.Hr.1000 î.Hr.10003500 î.Hr.1 d.Hr.1725// înainte de 3500 î.Hr.,scara este comprimată
pe la 1466–1536 · Epoca modernă

Cum poți critica o instituție fără s-o părăsești?

Mâine am testzece întrebări din capitolul 9

În același timp, în altă parte
  • Peru. Între 1493 și 1525, Huayna Cápac duce stăpânirea incașilor până în Ecuadorul de azi; după moartea lui, doi fii își dispută tronul. sursa
  • Iran. La începutul secolului al XVI-lea, șahul Ismail întemeiază dinastia Safavizilor, care reunește Persia și face din islamul șiit religia statului. sursa

Înainte să citești: tu ce crezi?

Erasmus a batjocorit în cărțile lui călugări, teologi și cardinali. Când Luther s-a despărțit de Roma, ce a făcut Erasmus?

Vezi răspunsul

A rămas catolic. Mulți îl socoteau omul din spatele Reformei: se spunea că „Erasmus a făcut oul, iar Luther l-a clocit”. În 1524 a scris însă împotriva lui Luther tratatul Despre liberul arbitru, iar în 1529, când orașul Basel a trecut la Reformă, s-a mutat în orașul catolic Freiburg. Voia o Biserică îndreptată prin învățătură, nu ruptă în două.

În 1529, orașul Basel a trecut de partea Reformei. Acolo trăia și își tipărea cărțile unul dintre cei mai citiți învățați ai Europei, Erasmus din Rotterdam, omul care râsese în scris de călugări și de teologi. Avea vreo 60 de ani. Și-a strâns cărțile și s-a mutat la Freiburg, oraș rămas catolic.

Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.

Un învățat fără țarăCe s-a întâmplat

Erasmus s-a născut la Rotterdam, în Țările de Jos, în 1466 sau 1469. Orfan, a intrat de copil într-o mănăstire augustiniană și a fost hirotonit preot în 1492. De acolo a început o viață de călătorii: Paris, apoi Anglia, unde s-a împrietenit cu Thomas Morus, apoi Italia (1506–1509), unde a luat doctoratul în teologie la Torino și a lucrat la Veneția, în tiparnița lui Aldo Manuzio. Din 1514 a stat mai ales la Basel, lângă tipograful Johann Froben. A scris numai în latină, limba pe care o citeau învățații din toate țările, și a purtat scrisori cu învățați și cu oameni de stat din toată Europa. De aceea i s-a spus „prințul umaniștilor”. A murit la Basel, în 1536. Anul nașterii nu e sigur: Erasmus era copil nelegitim, iar enciclopediile scriu 1466 sau 1469.

Hartă a Europei de Apus, cu coasta de azi. Locurile vieții lui Erasmus, numerotate în ordine: 1, Rotterdam, unde s-a născut; 2, Paris; 3, Anglia; 4, Torino; 5, Veneția; 6, Basel, din 1514; 7, Freiburg, din 1529. O săgeată de la Augsburg la Freiburg: scrisoarea lui Olahus, din 1 iulie 1530. Hartă a Europei de Apus, cu coasta de azi. Locurile vieții lui Erasmus, numerotate în ordine: 1, Rotterdam, unde s-a născut; 2, Paris; 3, Anglia; 4, Torino; 5, Veneția; 6, Basel, din 1514; 7, Freiburg, din 1529. O săgeată de la Augsburg la Freiburg: scrisoarea lui Olahus, din 1 iulie 1530. Drumurile lui Erasmus, 1466–1536 1 Rotterdam 2 Paris 3 Anglia 4 Torino 5 Veneția 6 Basel, din 1514 7 Freiburg, 1529 Augsburg scrisoarea lui Olahus, 1530 200 km
Figura 1Cifrele arată ordinea în care a trăit Erasmus în aceste locuri; Anglia este scrisă ca țară, fără un oraș anume. Săgeata este scrisoarea lui Olahus, trimisă din Augsburg la Freiburg. Coasta este cea de azi.

Două cărți: una care râde, una care îndreaptăCe s-a întâmplat

Elogiul nebuniei, scris în 1509, la întoarcerea din Italia, și tipărit în 1511, este o cuvântare în care Nebunia se laudă singură și arată câți îi slujesc: teologi care despică firul în patru, călugări și preoți cu purtări rele, curtea papei. Cartea râde de oameni ai Bisericii și cere, prin râs, o credință mai simplă.

În 1516, Erasmus a tipărit la Basel Noul Testament în greacă, limba în care fusese scris, alături de o traducere latină nouă. A fost prima ediție grecească ajunsă la cititori. Până atunci, învățații Apusului foloseau vechea traducere latină, Vulgata. Metoda este cea a umaniștilor: întoarcerea la izvoare, la textul vechi, curățat de greșelile copiștilor. În prefață, Erasmus cere ca Scriptura să fie tradusă în toate limbile și citită de oricine. Erasmus însuși, în prefața ediției tipărite la Basel în 1516; începând cu 1519 a mai scos patru ediții îndreptate.

Pentru curioși

Pe urmele lui Lorenzo Valla, Erasmus a tipărit și scrierile Părinților Bisericii: Ieronim (1516–1520), Ciprian, Ilarie, Ambrozie, Augustin. A mai scris Adagiile (1500), o culegere de proverbe antice explicate, și Educația principelui creștin (tipărită în 1516), o carte de sfaturi pentru cei care domnesc.

Gravură: un bărbat cu bonetă și cu haine groase scrie la un pupitru; în fața lui sunt cărți, una deschisă, și o vază cu flori; în spate, o tăbliță cu o inscripție în latină și în greacă și cu anul MDXXVI.
Figura 2Erasmus la pupitru, între cărți: gravură de Albrecht Dürer din 1526, la The Metropolitan Museum of Art din New York.

Autorul imaginii: Albrecht Dürer, CC0, sursa. Imagine decupată jos, micșorată.

De unde se știe ce gândea: scrisorileDe unde știm

Erasmus și-a tipărit singur scrisorile, în culegeri: făceau parte din opera lui, la fel ca tratatele. Cine primea un răspuns de la el era socotit primit între învățați. La 1 iulie 1530, un secretar al reginei Maria a Ungariei, Nicolaus Olahus, i-a scris din Augsburg fără să-l fi văzut vreodată. Răspunsul a venit de la Freiburg într-o săptămână. Olahus însuși, în scrisoarea din 1 iulie 1530, păstrată în culegerea lui de scrisori (nr. 2339 în ediția corespondenței lui Erasmus).

De ce nu l-a urmat pe LutherDe ce

Când Martin Luther a atacat vânzarea indulgențelor (potrivit învățăturii catolice, indulgența este iertarea pedepsei rămase pentru păcate deja mărturisite), mulți au văzut în el un urmaș al lui Erasmus, care criticase aceleași lucruri. La început, Erasmus i-a luat apărarea în fața papei Leon al X-lea. Catolicii i-au cerut apoi o dovadă că nu este de partea lui Luther.

Dovada a fost tratatul Despre liberul arbitru (1524). Luther susținea că voința omului nu poate nimic pentru mântuire și că omul este îndreptățit numai prin credință și numai prin har. Erasmus susținea că Scriptura are locuri și pentru, și împotrivă, și că în asemenea întrebări trebuie urmată înțelegerea de veacuri a Bisericii. Luther i-a răspuns în 1525 cu Despre voința roabă. Erasmus și Luther înșiși, în cele două tratate, tipărite în 1524 și în 1525.

Cei doi se despărțeau și prin fire. Erasmus voia îndreptarea Bisericii prin școală și prin cărți și se temea că ruptura va nimici buna înțelegere dintre creștini; de aceea a respins răzvrătirea. Nu l-a iertat nicio tabără. În 1531, facultatea de teologie de la Paris i-a condamnat numeroase pasaje, iar după Conciliul de la Trento cărțile lui au fost trecute în Indexul cărților oprite. Din 1987, programul de schimburi de studenți al Uniunii Europene îi poartă numele.

Schemă cu trei casete, una sub alta. Sus, Biserica Catolică: teologi, călugări, curtea papei. La mijloc, Erasmus, care critică și rămâne catolic. Jos, Luther: omul este îndreptățit numai prin credință. De la Erasmus spre Biserică: râde de ei, 1511. De la Biserică spre Erasmus: teologii de la Paris îi condamnă pasaje, 1531. De la Erasmus spre Luther: scrie împotriva lui, 1524. De la Luther spre Erasmus: îi răspunde, 1525. Schemă cu trei casete, una sub alta. Sus, Biserica Catolică: teologi, călugări, curtea papei. La mijloc, Erasmus, care critică și rămâne catolic. Jos, Luther: omul este îndreptățit numai prin credință. De la Erasmus spre Biserică: râde de ei, 1511. De la Biserică spre Erasmus: teologii de la Paris îi condamnă pasaje, 1531. De la Erasmus spre Luther: scrie împotriva lui, 1524. De la Luther spre Erasmus: îi răspunde, 1525. Biserica Catolică teologi, călugări, curtea papei Erasmus critică și rămâne catolic Luther numai prin credință râde de ei, 1511 Paris, 1531: îi condamnă pasaje scrie împotriva lui, 1524 îi răspunde, 1525
Figura 3Erasmus a fost atacat din amândouă părțile: de teologii catolici, pe care îi luase în râs, și de Luther, împotriva căruia a scris.

Exercițiu de tip test

Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.

Sursa A Paraclesis („Îndemn”), prefață la Noul Testament grecesc și latin

Ce fel de sursă
text
Cine
Erasmus din Rotterdam
Când a fost făcută
1516, la Basel, în fruntea ediției Noului Testament
Despre ce moment vorbește
cine ar trebui să citească Scriptura, în Europa de dinaintea Reformei
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Tipărită în ediția din 1516 a Noului Testament (Basel, Froben), din care se păstrează exemplare, și în multe ediții separate din secolul al XVI-lea
Traducere
traducere de lucru după traducerea engleză anonimă tipărită la Anvers în 1529 (An Exhortation to the Diligent Study of Scripture), ed. F. Luttmer, Hanover College

Mă despart cu totul de cei care nu vor ca Scriptura lui Hristos să fie tradusă în toate limbile, ca s-o citească oamenii de rând (…). Aș dori ca toate femeile să citească Evanghelia și epistolele lui Pavel și, dă, Doamne, să fie traduse în limbile tuturor oamenilor, ca să fie citite și cunoscute nu numai de scoțieni și de irlandezi, ci și de turci și de sarazini. (…) Dă, Doamne, ca plugarul să cânte un verset din Scriptură la coarnele plugului, iar țesătorul, la războiul de țesut, să-și alunge cu el urâtul vremii. Aș vrea ca drumețul să-și ușureze cu asemenea povestiri oboseala drumului.

Ce poate dovedi Arată ce voia Erasmus în 1516, cu un an înaintea tezelor lui Luther: Biblia tradusă în limbile vorbite și citită de femei, plugari și țesători, nu numai de teologi.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că Biblia era citită astfel: este o dorință („aș dori”, „dă, Doamne”). Nu arată nici ce credea Erasmus despre Luther, care încă nu se făcuse cunoscut.

Sursa B Scrisoare către Erasmus din Rotterdam

Ce fel de sursă
text
Cine
Nicolaus Olahus, secretar și consilier al reginei Maria a Ungariei
Când a fost făcută
1 iulie 1530, la Augsburg, în timpul dietei imperiale
Despre ce moment vorbește
faima lui Erasmus și neînțelegerile religioase din Imperiu, în vara anului 1530
Câți ani le despart
niciunul: este din același an
Unde se află azi
Păstrată în culegerea de scrisori alcătuită de Olahus; publicată în edițiile corespondenței lui Erasmus (scrisoarea 2339)
Traducere
Maria Capoianu, Nicolaus Olahus Europeanul, București, Fundația Culturală Libra, 2000, p. 136–137, citată de O. Țurcan (2017)

Trăim cu marea dorință de a te vedea aici. Este extrem de necesar să fii aici, mai ales într-o vreme ca asta, când s-au ivit neînțelegeri în chestiunile religioase, spre paguba multora (…).

[D]eși tu nu m-ai văzut niciodată la față, îmi ești atât de drag și atât de bine cunoscut din cărțile tale, pe care le țin ore întregi în mâinile mele, citind fără întrerupere (…). Te rog fierbinte să primești respectul meu și să binevoiești a mă înscrie printre prietenii tăi.

Ce poate dovedi Arată cât de mare era faima lui Erasmus în 1530: un înalt slujbaș de la curte îl roagă să vină la dietă, ca să-și spună părerea în disputa religioasă, și îi cere prietenia fără să-l fi întâlnit.

Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce a răspuns Erasmus și nici dacă a venit (nu a venit). Este o scrisoare de curtoazie: laudele sunt cele pe care le cerea obiceiul.

Cerințe

  1. Precizați secolul în care au fost scrise sursele A și B. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursele A și B au fost scrise în secolul al XVI-lea.

  2. Numiți două scrieri ale Bibliei precizate în sursa A. (2 puncte)

    Arată baremul

    Sursa A precizează Evanghelia și epistolele lui Pavel.

  3. Menționați, din sursa A, două informații referitoare la oamenii care ar trebui să citească Scriptura. (6 puncte)

    Arată baremul

    Oricare două: toate femeile; plugarul, la coarnele plugului; țesătorul, la războiul de țesut; drumețul; oameni din toate neamurile, de la scoțieni și irlandezi la turci și sarazini. Câte 3 puncte pentru fiecare informație.

  4. Scrieți litera sursei care pomenește neînțelegerile religioase ale vremii. (3 puncte)

    Arată baremul

    Litera B: „s-au ivit neînțelegeri în chestiunile religioase, spre paguba multora”.

  5. Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)

    Arată baremul

    Cauză: „s-au ivit neînțelegeri în chestiunile religioase, spre paguba multora”. Efect: „Este extrem de necesar să fii aici”. Deoarece dieta avea de dezbătut dispute religioase, Olahus socotea că prezența lui Erasmus este necesară. Se primește și altă relație corectă, de pildă: cauză – Olahus ține cărțile lui Erasmus „ore întregi” în mâini, „citind fără întrerupere”; efect – Erasmus îi este „atât de drag și atât de bine cunoscut”, deși nu l-a văzut niciodată.

  6. Formulați un punct de vedere referitor la faima lui Erasmus în Europa și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)

    Arată baremul

    Punct de vedere: în 1530, Erasmus era cunoscut și prețuit în toată Europa prin cărțile lui, chiar de oameni care nu-l întâlniseră. Informație: autorul sursei B îi scrie că, deși nu l-a văzut niciodată, îi este „atât de bine cunoscut” din cărțile pe care le ține „ore întregi” în mâini. 2 puncte pentru punctul de vedere, 3 pentru informația care îl susține.

Analiză de sursă, pas cu pas

Scrisoarea lui Olahus, citită ca sursă

  1. Ce fel de sursă este și de când?

    Este o sursă scrisă, o scrisoare în latină, din 1 iulie 1530, deci din secolul al XVI-lea. A fost scrisă chiar în zilele despre care vorbește.

  2. Cine vorbește și cui?

    Vorbește Nicolaus Olahus, secretar al reginei Maria a Ungariei, aflat la dieta de la Augsburg. Îi scrie lui Erasmus, pe care nu l-a întâlnit și care locuia atunci la Freiburg.

  3. Ce spune?

    Spune că „s-au ivit neînțelegeri în chestiunile religioase” și că Erasmus este „extrem de necesar” la dietă. Spune și că îi citește cărțile „ore întregi”.

  4. Ce vrea să obțină?

    Vrea două lucruri: să-l aducă pe Erasmus la Augsburg, de partea curții, și să intre în rândul prietenilor lui, ceea ce însemna cinste între învățați.

  5. Ce nu poate dovedi singură?

    Nu poate dovedi singură ce gândea Erasmus despre dietă sau despre Olahus. Pentru asta trebuie citit răspunsul lui, sosit într-o săptămână, și celelalte vreo 40 de scrisori dintre cei doi.

Sibiu, 1493

Nicolaus Olahus, prietenul prin scrisori

Nicolaus Olahus s-a născut la Sibiu, în Transilvania, pe atunci în Regatul Ungariei, în 1493. Preot din 1516, a fost din 1526 secretarul regelui Ludovic al II-lea, iar după moartea acestuia în bătălia de la Mohács a rămas consilierul reginei văduve, Maria de Habsburg, pe care a urmat-o în Țările de Jos.

De acolo a purtat cu Erasmus vreo 40 de scrisori, din 1530 până la moartea acestuia, în 1536. Cei doi nu s-au întâlnit niciodată. Olahus l-a îndemnat în mai multe rânduri să se întoarcă în Țările de Jos; Erasmus a amânat mereu. Mai târziu, Olahus a ajuns episcop de Zagreb și cancelar al regatului (1543), apoi arhiepiscop de Esztergom, cea mai înaltă treaptă a Bisericii Catolice din Ungaria (1553). A scris Hungaria, o descriere și o istorie a regatului, și a murit în 1568.

Pe scurt

  1. Erasmus din Rotterdam (pe la 1466–1536), preot și învățat din Țările de Jos, a scris numai în latină și a trăit în multe țări; a fost numit „prințul umaniștilor”.
  2. Elogiul nebuniei (tipărit în 1511) râde de teologi, de călugări și de curtea papei.
  3. În 1516, Erasmus a tipărit la Basel Noul Testament în greacă, cu o traducere latină nouă: este metoda umanistă a întoarcerii la izvoare.
  4. Erasmus a criticat Biserica și a rămas catolic: în 1524 a scris împotriva lui Luther tratatul Despre liberul arbitru, iar Luther i-a răspuns în 1525.
  5. Voia îndreptarea Bisericii prin învățătură și a respins ruptura; a fost atacat de ambele tabere, iar cărțile lui au ajuns în Indexul cărților oprite.
  6. Nicolaus Olahus, umanist născut la Sibiu în 1493 și ajuns arhiepiscop de Esztergom, a purtat scrisori cu Erasmus între 1530 și 1536.
Fișă de lucruCaietul meu

Greșeli frecvente

  • GreșitErasmus a fost protestant, ca Luther.

    CorectErasmus a criticat abuzurile din Biserică, dar a rămas catolic. A scris împotriva lui Luther în 1524 și a plecat din Basel în 1529, când orașul a trecut la Reformă.

  • GreșitErasmus a tradus Biblia în limba poporului.

    CorectErasmus a tipărit în 1516 Noul Testament în greacă, limba originalului, cu o traducere în latină. A cerut ca Scriptura să fie tradusă în limbile vorbite, dar traducerile le-au făcut alții; el a scris numai în latină.

  • GreșitElogiul nebuniei este o carte împotriva credinței.

    CorectEste o satiră scrisă de un preot: râde de teologii încrezuți și de clericii cu purtări rele, în numele unei credințe mai simple.

Verifică-te

Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.

  1. Ce a tipărit Erasmus la Basel, în 1516?

    Răspuns

    b) Noul Testament în greacă, cu o traducere latină nouă. Ediția din 1516 dă textul grecesc al Noului Testament și o traducere latină nouă. Tezele sunt ale lui Luther, iar insula ideală este Utopia lui Morus.

  2. Ce poziție a avut Erasmus în disputa dintre Luther și Roma?

    Răspuns

    c) A rămas catolic, dar a continuat să ceară îndreptarea Bisericii. Erasmus a scris împotriva lui Luther în 1524, dar criticase și el abuzurile din Biserică. De aceea a fost atacat din ambele părți.

  3. De ce a scris Erasmus numai în latină?

    Răspuns

    a) Latina era limba pe care o citeau învățații din toate țările. Un olandez care scria în latină era citit la Paris, la Londra, la Veneția și la Sibiu. Tiparul și latina i-au dat un public în toată Europa.

  4. Poate că sfaturile regilor e mai bine să fie ținute în taină, dar Hristos a vrut ca sfaturile și tainele lui să fie răspândite cât se poate de mult.

    Erasmus, Paraclesis, 1516; traducere de lucru după traducerea engleză tipărită la Anvers în 1529

    Ce susține Erasmus în acest fragment?

    Răspuns

    c) Că învățătura creștină trebuie făcută cunoscută tuturor. Erasmus pune față în față taina sfaturilor regești și învățătura lui Hristos, care trebuie „răspândită cât se poate de mult”. De aici cererea ca Scriptura să fie tradusă.

  5. Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.

    Răspuns

    Ordinea în timp:

    1. Erasmus este hirotonit preot (1492)
    2. Este tipărit Elogiul nebuniei (1511)
    3. Apare Noul Testament în greacă (1516)
    4. Erasmus scrie Despre liberul arbitru (1524)
    5. Erasmus se mută de la Basel la Freiburg (1529)
    6. Olahus îi scrie prima scrisoare, din Augsburg (1530)

    Întâi vin cărțile care l-au făcut cunoscut (1511, 1516), apoi disputa cu Luther (1524), mutarea din orașul trecut la Reformă (1529) și scrisoarea lui Olahus (1530).

  6. Așază fiecare afirmație la omul căruia i se potrivește.

    Răspuns

    Erasmus: A rămas în Biserica Catolică; A scris Despre liberul arbitru (1524); A tipărit Noul Testament în greacă (1516).

    Luther: A scris Despre voința roabă (1525); Susținea că omul este îndreptățit numai prin credință; A atacat vânzarea indulgențelor.

    Amândoi au criticat abuzurile, dar Erasmus a rămas catolic și a apărat voința liberă, pe când Luther a susținut îndreptățirea numai prin credință și s-a despărțit de Roma.

  7. Explică, în trei-patru propoziții, de ce a fost Erasmus atacat și de catolici, și de protestanți.

    Un răspuns bun

    Erasmus criticase în Elogiul nebuniei călugării, teologii și curtea papei și ceruse ca Scriptura să fie citită de toți, așa că mulți catolici îl socoteau vinovat de apariția lui Luther. Pe de altă parte, a rămas catolic și a scris în 1524 împotriva lui Luther, așa că protestanții îl socoteau un om fără curaj. El voia îndreptarea Bisericii prin învățătură, fără ruptură. Într-o vreme în care fiecare trebuia să aleagă o tabără, calea de mijloc nu mulțumea pe nimeni.

    Răspunsul bun arată ambele reproșuri și le leagă de ce a scris și a făcut Erasmus.

Termeni

umanist
Învățat al Renașterii care studiază limbile și textele Antichității și crede că omul se îndreaptă prin învățătură.
satiră
Scriere care arată greșelile oamenilor făcându-le de râs. Elogiul nebuniei este o satiră.
liber arbitru
Puterea omului de a alege singur între bine și rău. Erasmus o apăra; Luther susținea că, pentru mântuire, voința omului nu poate nimic fără harul lui Dumnezeu.
Indexul cărților oprite
Lista cărților pe care Biserica Catolică le interzicea credincioșilor, alcătuită din secolul al XVI-lea.
dietă
Adunarea principilor și a orașelor din Sfântul Imperiu Roman, chemată de împărat; cea din 1530 s-a ținut la Augsburg.
Paraclesis
„Îndemn”, în greacă: prefața lui Erasmus la Noul Testament din 1516, în care cere ca Scriptura să fie tradusă și citită de toți.
Surse și legătura cu programa

Din programă: SS 6.2 „Omul – măsura tuturor lucrurilor. Umanismul și Renașterea”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.