Capitolul 9 · Corăbii și cărțiLecția 9.8SS Numai pentru științe sociale · în plus față de profilul tău
Omul – măsura tuturor lucrurilor. Umanismul și Renașterea
Prințul umaniștilor: Erasmus din Rotterdam
Cum poți critica o instituție fără s-o părăsești?
Mâine am testzece întrebări din capitolul 9
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
În același timp, în altă parte
Înainte să citești: tu ce crezi?
Erasmus a batjocorit în cărțile lui călugări, teologi și cardinali. Când Luther s-a despărțit de Roma, ce a făcut Erasmus?
Vezi răspunsul
A rămas catolic. Mulți îl socoteau omul din spatele Reformei: se spunea că „Erasmus a făcut oul, iar Luther l-a clocit”. În 1524 a scris însă împotriva lui Luther tratatul Despre liberul arbitru, iar în 1529, când orașul Basel a trecut la Reformă, s-a mutat în orașul catolic Freiburg. Voia o Biserică îndreptată prin învățătură, nu ruptă în două.
În 1529, orașul Basel a trecut de partea Reformei. Acolo trăia și își tipărea cărțile unul dintre cei mai citiți învățați ai Europei, Erasmus din Rotterdam, omul care râsese în scris de călugări și de teologi. Avea vreo 60 de ani. Și-a strâns cărțile și s-a mutat la Freiburg, oraș rămas catolic.
Semnul de la sfârșitul unui paragraf spune pe ce se sprijină: s-a păstrat un obiect, o clădire, un os, o inscripție sau un document care există și azi; a scris cineva atunci o spune cineva care a trăit atunci sau la cel mult o viață de om după; nota spune cine și când; a scris cineva mai târziu o spune un autor care a trăit la mai mult de o viață de om după fapt; nota spune la câți ani; dedus de istorici o deducție, o estimare, o explicație sau un calcul; nu se știe sigur necunoscut sau disputat între istorici.
Un învățat fără țarăCe s-a întâmplat
Erasmus s-a născut la Rotterdam, în Țările de Jos, în 1466 sau 1469. Orfan, a intrat de copil într-o mănăstire augustiniană și a fost hirotonit preot în 1492. De acolo a început o viață de călătorii: Paris, apoi Anglia, unde s-a împrietenit cu Thomas Morus, apoi Italia (1506–1509), unde a luat doctoratul în teologie la Torino și a lucrat la Veneția, în tiparnița lui Aldo Manuzio. Din 1514 a stat mai ales la Basel, lângă tipograful Johann Froben. A scris numai în latină, limba pe care o citeau învățații din toate țările, și a purtat scrisori cu învățați și cu oameni de stat din toată Europa. De aceea i s-a spus „prințul umaniștilor”. A murit la Basel, în 1536. Anul nașterii nu e sigur: Erasmus era copil nelegitim, iar enciclopediile scriu 1466 sau 1469.
Două cărți: una care râde, una care îndreaptăCe s-a întâmplat
Elogiul nebuniei, scris în 1509, la întoarcerea din Italia, și tipărit în 1511, este o cuvântare în care Nebunia se laudă singură și arată câți îi slujesc: teologi care despică firul în patru, călugări și preoți cu purtări rele, curtea papei. Cartea râde de oameni ai Bisericii și cere, prin râs, o credință mai simplă.
În 1516, Erasmus a tipărit la Basel Noul Testament în greacă, limba în care fusese scris, alături de o traducere latină nouă. A fost prima ediție grecească ajunsă la cititori. Până atunci, învățații Apusului foloseau vechea traducere latină, Vulgata. Metoda este cea a umaniștilor: întoarcerea la izvoare, la textul vechi, curățat de greșelile copiștilor. În prefață, Erasmus cere ca Scriptura să fie tradusă în toate limbile și citită de oricine. Erasmus însuși, în prefața ediției tipărite la Basel în 1516; începând cu 1519 a mai scos patru ediții îndreptate.
Pentru curioși
Pe urmele lui Lorenzo Valla, Erasmus a tipărit și scrierile Părinților Bisericii: Ieronim (1516–1520), Ciprian, Ilarie, Ambrozie, Augustin. A mai scris Adagiile (1500), o culegere de proverbe antice explicate, și Educația principelui creștin (tipărită în 1516), o carte de sfaturi pentru cei care domnesc.

Autorul imaginii: Albrecht Dürer, CC0, sursa. Imagine decupată jos, micșorată.
De unde se știe ce gândea: scrisorileDe unde știm
Erasmus și-a tipărit singur scrisorile, în culegeri: făceau parte din opera lui, la fel ca tratatele. Cine primea un răspuns de la el era socotit primit între învățați. La 1 iulie 1530, un secretar al reginei Maria a Ungariei, Nicolaus Olahus, i-a scris din Augsburg fără să-l fi văzut vreodată. Răspunsul a venit de la Freiburg într-o săptămână. Olahus însuși, în scrisoarea din 1 iulie 1530, păstrată în culegerea lui de scrisori (nr. 2339 în ediția corespondenței lui Erasmus).
De ce nu l-a urmat pe LutherDe ce
Când Martin Luther a atacat vânzarea indulgențelor (potrivit învățăturii catolice, indulgența este iertarea pedepsei rămase pentru păcate deja mărturisite), mulți au văzut în el un urmaș al lui Erasmus, care criticase aceleași lucruri. La început, Erasmus i-a luat apărarea în fața papei Leon al X-lea. Catolicii i-au cerut apoi o dovadă că nu este de partea lui Luther.
Dovada a fost tratatul Despre liberul arbitru (1524). Luther susținea că voința omului nu poate nimic pentru mântuire și că omul este îndreptățit numai prin credință și numai prin har. Erasmus susținea că Scriptura are locuri și pentru, și împotrivă, și că în asemenea întrebări trebuie urmată înțelegerea de veacuri a Bisericii. Luther i-a răspuns în 1525 cu Despre voința roabă. Erasmus și Luther înșiși, în cele două tratate, tipărite în 1524 și în 1525.
Cei doi se despărțeau și prin fire. Erasmus voia îndreptarea Bisericii prin școală și prin cărți și se temea că ruptura va nimici buna înțelegere dintre creștini; de aceea a respins răzvrătirea. Nu l-a iertat nicio tabără. În 1531, facultatea de teologie de la Paris i-a condamnat numeroase pasaje, iar după Conciliul de la Trento cărțile lui au fost trecute în Indexul cărților oprite. Din 1987, programul de schimburi de studenți al Uniunii Europene îi poartă numele.
Exercițiu de tip test
Exercițiu făcut după modelul testelor, nu subiect oficial.
Sursa A Paraclesis („Îndemn”), prefață la Noul Testament grecesc și latin
Mă despart cu totul de cei care nu vor ca Scriptura lui Hristos să fie tradusă în toate limbile, ca s-o citească oamenii de rând (…). Aș dori ca toate femeile să citească Evanghelia și epistolele lui Pavel și, dă, Doamne, să fie traduse în limbile tuturor oamenilor, ca să fie citite și cunoscute nu numai de scoțieni și de irlandezi, ci și de turci și de sarazini. (…) Dă, Doamne, ca plugarul să cânte un verset din Scriptură la coarnele plugului, iar țesătorul, la războiul de țesut, să-și alunge cu el urâtul vremii. Aș vrea ca drumețul să-și ușureze cu asemenea povestiri oboseala drumului.
Ce poate dovedi Arată ce voia Erasmus în 1516, cu un an înaintea tezelor lui Luther: Biblia tradusă în limbile vorbite și citită de femei, plugari și țesători, nu numai de teologi.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi că Biblia era citită astfel: este o dorință („aș dori”, „dă, Doamne”). Nu arată nici ce credea Erasmus despre Luther, care încă nu se făcuse cunoscut.
Sursa B Scrisoare către Erasmus din Rotterdam
Trăim cu marea dorință de a te vedea aici. Este extrem de necesar să fii aici, mai ales într-o vreme ca asta, când s-au ivit neînțelegeri în chestiunile religioase, spre paguba multora (…).
[D]eși tu nu m-ai văzut niciodată la față, îmi ești atât de drag și atât de bine cunoscut din cărțile tale, pe care le țin ore întregi în mâinile mele, citind fără întrerupere (…). Te rog fierbinte să primești respectul meu și să binevoiești a mă înscrie printre prietenii tăi.
Ce poate dovedi Arată cât de mare era faima lui Erasmus în 1530: un înalt slujbaș de la curte îl roagă să vină la dietă, ca să-și spună părerea în disputa religioasă, și îi cere prietenia fără să-l fi întâlnit.
Ce nu poate dovedi Nu poate dovedi ce a răspuns Erasmus și nici dacă a venit (nu a venit). Este o scrisoare de curtoazie: laudele sunt cele pe care le cerea obiceiul.
Cerințe
Precizați secolul în care au fost scrise sursele A și B. (2 puncte)
Numiți două scrieri ale Bibliei precizate în sursa A. (2 puncte)
Menționați, din sursa A, două informații referitoare la oamenii care ar trebui să citească Scriptura. (6 puncte)
Scrieți litera sursei care pomenește neînțelegerile religioase ale vremii. (3 puncte)
Scrieți o relație cauză–efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia (cauză, respectiv efect). (7 puncte)
Formulați un punct de vedere referitor la faima lui Erasmus în Europa și susțineți-l cu o informație din sursa B. (5 puncte)
Analiză de sursă, pas cu pas
Scrisoarea lui Olahus, citită ca sursă
Ce fel de sursă este și de când?
Este o sursă scrisă, o scrisoare în latină, din 1 iulie 1530, deci din secolul al XVI-lea. A fost scrisă chiar în zilele despre care vorbește.
Cine vorbește și cui?
Vorbește Nicolaus Olahus, secretar al reginei Maria a Ungariei, aflat la dieta de la Augsburg. Îi scrie lui Erasmus, pe care nu l-a întâlnit și care locuia atunci la Freiburg.
Ce spune?
Spune că „s-au ivit neînțelegeri în chestiunile religioase” și că Erasmus este „extrem de necesar” la dietă. Spune și că îi citește cărțile „ore întregi”.
Ce vrea să obțină?
Vrea două lucruri: să-l aducă pe Erasmus la Augsburg, de partea curții, și să intre în rândul prietenilor lui, ceea ce însemna cinste între învățați.
Ce nu poate dovedi singură?
Nu poate dovedi singură ce gândea Erasmus despre dietă sau despre Olahus. Pentru asta trebuie citit răspunsul lui, sosit într-o săptămână, și celelalte vreo 40 de scrisori dintre cei doi.
Sibiu, 1493
Nicolaus Olahus, prietenul prin scrisori
Nicolaus Olahus s-a născut la Sibiu, în Transilvania, pe atunci în Regatul Ungariei, în 1493. Preot din 1516, a fost din 1526 secretarul regelui Ludovic al II-lea, iar după moartea acestuia în bătălia de la Mohács a rămas consilierul reginei văduve, Maria de Habsburg, pe care a urmat-o în Țările de Jos.
De acolo a purtat cu Erasmus vreo 40 de scrisori, din 1530 până la moartea acestuia, în 1536. Cei doi nu s-au întâlnit niciodată. Olahus l-a îndemnat în mai multe rânduri să se întoarcă în Țările de Jos; Erasmus a amânat mereu. Mai târziu, Olahus a ajuns episcop de Zagreb și cancelar al regatului (1543), apoi arhiepiscop de Esztergom, cea mai înaltă treaptă a Bisericii Catolice din Ungaria (1553). A scris Hungaria, o descriere și o istorie a regatului, și a murit în 1568.
Pe scurt
- Erasmus din Rotterdam (pe la 1466–1536), preot și învățat din Țările de Jos, a scris numai în latină și a trăit în multe țări; a fost numit „prințul umaniștilor”.
- Elogiul nebuniei (tipărit în 1511) râde de teologi, de călugări și de curtea papei.
- În 1516, Erasmus a tipărit la Basel Noul Testament în greacă, cu o traducere latină nouă: este metoda umanistă a întoarcerii la izvoare.
- Erasmus a criticat Biserica și a rămas catolic: în 1524 a scris împotriva lui Luther tratatul Despre liberul arbitru, iar Luther i-a răspuns în 1525.
- Voia îndreptarea Bisericii prin învățătură și a respins ruptura; a fost atacat de ambele tabere, iar cărțile lui au ajuns în Indexul cărților oprite.
- Nicolaus Olahus, umanist născut la Sibiu în 1493 și ajuns arhiepiscop de Esztergom, a purtat scrisori cu Erasmus între 1530 și 1536.
Greșeli frecvente
GreșitErasmus a fost protestant, ca Luther.
CorectErasmus a criticat abuzurile din Biserică, dar a rămas catolic. A scris împotriva lui Luther în 1524 și a plecat din Basel în 1529, când orașul a trecut la Reformă.
GreșitErasmus a tradus Biblia în limba poporului.
CorectErasmus a tipărit în 1516 Noul Testament în greacă, limba originalului, cu o traducere în latină. A cerut ca Scriptura să fie tradusă în limbile vorbite, dar traducerile le-au făcut alții; el a scris numai în latină.
GreșitElogiul nebuniei este o carte împotriva credinței.
CorectEste o satiră scrisă de un preot: râde de teologii încrezuți și de clericii cu purtări rele, în numele unei credințe mai simple.
Verifică-te
Șapte întrebări. La cele șase care se verifică singure vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cea cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
Ce a tipărit Erasmus la Basel, în 1516?
Răspuns
b) Noul Testament în greacă, cu o traducere latină nouă. Ediția din 1516 dă textul grecesc al Noului Testament și o traducere latină nouă. Tezele sunt ale lui Luther, iar insula ideală este Utopia lui Morus.
Ce poziție a avut Erasmus în disputa dintre Luther și Roma?
Răspuns
c) A rămas catolic, dar a continuat să ceară îndreptarea Bisericii. Erasmus a scris împotriva lui Luther în 1524, dar criticase și el abuzurile din Biserică. De aceea a fost atacat din ambele părți.
De ce a scris Erasmus numai în latină?
Răspuns
a) Latina era limba pe care o citeau învățații din toate țările. Un olandez care scria în latină era citit la Paris, la Londra, la Veneția și la Sibiu. Tiparul și latina i-au dat un public în toată Europa.
Poate că sfaturile regilor e mai bine să fie ținute în taină, dar Hristos a vrut ca sfaturile și tainele lui să fie răspândite cât se poate de mult.
Ce susține Erasmus în acest fragment?
Răspuns
c) Că învățătura creștină trebuie făcută cunoscută tuturor. Erasmus pune față în față taina sfaturilor regești și învățătura lui Hristos, care trebuie „răspândită cât se poate de mult”. De aici cererea ca Scriptura să fie tradusă.
Așază evenimentele în ordinea în care s-au petrecut.
Răspuns
Ordinea în timp:
- Erasmus este hirotonit preot (1492)
- Este tipărit Elogiul nebuniei (1511)
- Apare Noul Testament în greacă (1516)
- Erasmus scrie Despre liberul arbitru (1524)
- Erasmus se mută de la Basel la Freiburg (1529)
- Olahus îi scrie prima scrisoare, din Augsburg (1530)
Întâi vin cărțile care l-au făcut cunoscut (1511, 1516), apoi disputa cu Luther (1524), mutarea din orașul trecut la Reformă (1529) și scrisoarea lui Olahus (1530).
Așază fiecare afirmație la omul căruia i se potrivește.
Răspuns
Erasmus: A rămas în Biserica Catolică; A scris Despre liberul arbitru (1524); A tipărit Noul Testament în greacă (1516).
Luther: A scris Despre voința roabă (1525); Susținea că omul este îndreptățit numai prin credință; A atacat vânzarea indulgențelor.
Amândoi au criticat abuzurile, dar Erasmus a rămas catolic și a apărat voința liberă, pe când Luther a susținut îndreptățirea numai prin credință și s-a despărțit de Roma.
Explică, în trei-patru propoziții, de ce a fost Erasmus atacat și de catolici, și de protestanți.
Un răspuns bun
Erasmus criticase în Elogiul nebuniei călugării, teologii și curtea papei și ceruse ca Scriptura să fie citită de toți, așa că mulți catolici îl socoteau vinovat de apariția lui Luther. Pe de altă parte, a rămas catolic și a scris în 1524 împotriva lui Luther, așa că protestanții îl socoteau un om fără curaj. El voia îndreptarea Bisericii prin învățătură, fără ruptură. Într-o vreme în care fiecare trebuia să aleagă o tabără, calea de mijloc nu mulțumea pe nimeni.
Răspunsul bun arată ambele reproșuri și le leagă de ce a scris și a făcut Erasmus.
Termeni
- umanist
- Învățat al Renașterii care studiază limbile și textele Antichității și crede că omul se îndreaptă prin învățătură.
- satiră
- Scriere care arată greșelile oamenilor făcându-le de râs. Elogiul nebuniei este o satiră.
- liber arbitru
- Puterea omului de a alege singur între bine și rău. Erasmus o apăra; Luther susținea că, pentru mântuire, voința omului nu poate nimic fără harul lui Dumnezeu.
- Indexul cărților oprite
- Lista cărților pe care Biserica Catolică le interzicea credincioșilor, alcătuită din secolul al XVI-lea.
- dietă
- Adunarea principilor și a orașelor din Sfântul Imperiu Roman, chemată de împărat; cea din 1530 s-a ținut la Augsburg.
- Paraclesis
- „Îndemn”, în greacă: prefața lui Erasmus la Noul Testament din 1516, în care cere ca Scriptura să fie tradusă și citită de toți.
Surse și legătura cu programa
- Desiderius Erasmus, An Exhortation to the Diligent Study of Scripture (Paraclesis), Anvers, 1529, ed. F. Luttmer, Hanover College – sursa A și fragmentul din întrebări; Paraclesis ca prefață a ediției din 1516
- O. Țurcan (Panciuc), The Modern Valences of the Paradigm of Friendship between Nicolaus Olahus and Desiderius Erasmus, Journal of Romanian Literary Studies 10 (2017), p. 456–464 – sursa B, în traducerea Mariei Capoianu (2000, p. 136–137); răspunsul în șapte zile; vreo 40 de scrisori; cei doi nu s-au văzut niciodată; îndemnurile de a se întoarce în Țările de Jos; „prințul umaniștilor”
- De correspondentie van Desiderius Erasmus, deel 16, Rotterdam, 2018: brief 2339, Van Nicolaus Olahus, Augsburg, 1 juli 1530 (DBNL) – numărul scrisorii, data și locul; „nu mă cunoști la față”; Olahus la Augsburg cu regina Maria
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Erasmo da Rotterdam – 1466 sau 1469–1536; mănăstirea, preoția din 1492; călătoriile; Torino și Aldo Manuzio; Basel din 1514; Elogiul nebuniei, 1509; Noul Testament, 1516; edițiile Părinților; apărarea lui Luther în fața lui Leon al X-lea; De libero arbitrio, 1524; Freiburg, 1529
- Stanford Encyclopedia of Philosophy, articolul Desiderius Erasmus – Elogiul nebuniei, 1511; prima ediție grecească a Noului Testament ajunsă pe piață; edițiile revăzute; „Erasmus a făcut oul”; disputa despre liberul arbitru și răspunsul lui Luther din 1525; Freiburg; condamnarea de la Paris, 1531; Indexul; scrisorile ca parte a operei
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Oláh, Miklós – născut la Sibiu în 1493, mort în 1568; preot din 1516; secretar al lui Ludovic al II-lea din 1526; consilier al reginei Maria; episcop de Zagreb și cancelar, 1543; arhiepiscop de Esztergom, 1553; Hungaria
- C. Manea-Grgin, Humanist i zagrebački biskup Nicolaus Olahus (1543–1548) i njegova korespondencija sa Stjepanom Brodarićem, Radovi – Zavod za hrvatsku povijest 42 (2010) – originea română a familiei, cu rezerva că originea și viața lui „nu sunt încă pe deplin lămurite”; activitatea tatălui la Orăștie
- E. R. Szilágyi, Editorial Procedures and Types of Censorship. The Correspondence of Nicolaus Olahus (Viena, 2019), depozitul Academiei Ungare de Științe – culegerea de scrisori alcătuită de Olahus pentru anii 1527–1539 și locul scrisorilor către Erasmus în ea
- Comisia Europeană, Erasmus+: History, funding and future – programul „Erasmus”, înființat de Uniunea Europeană în 1987
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Manuzio, Aldo, il Vecchio – tiparnița lui Aldo Manuzio de la Veneția
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Valla, Lorenzo – Lorenzo Valla, modelul de critică a textelor urmat de Erasmus
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Inca – Huayna Cápac (1493–1525), cucerirea Ecuadorului; lupta pentru tron dintre Huáscar și Atahualpa
- Treccani, Enciclopedia on line, articolul Safavidi – Ismail (1483–1524), întemeietorul dinastiei; reunirea Persiei; șiismul, religie oficială
- Erasmus, Institutio principis christiani, Basel, 1516, exemplarul Universității Complutense din Madrid (Patrimonio Digital UCM) – Educația principelui creștin, tipărită la Basel în 1516
Din programă: SS 6.2 „Omul – măsura tuturor lucrurilor. Umanismul și Renașterea”. Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2.