Codicele Voronețean: un naufragiu citit rând cu rând în româna secolului al XVI-lea

• nuta p. 82, r. 14a merge pe apă cu corabia; la versetele 42–43, a înotaAzi „a înota”, din latina populară *(in)notare. Sbiera: „a corăbia, a călători pe apă”.
• se p. 82, r. 14de cele mai multe ori „să”: „se nutămu” înseamnă să plutim; altminteri e pronumele „se”Forma veche a lui „să”.
• întru p. 82, r. 14înDin latinescul intro.
• pridădiră p. 83, r. 1a preda, a da în mâinile cuivaDin slavonul prědati.
• fugli p. 83, r. 2prizonierDin maghiarul fogoly. Dicționarul Academiei îl atestă întâi chiar în acest codice.
• sutașulu p. 83, r. 2căpetenie a unei sute de ostași: centurionDin „sută” + sufixul -aș.
• oarecarele p. 83, r. 2un oarecare, câțivaDin „oare” + „care”.
• cela p. 83, r. 3acela, aceia, aceluia, aceloraDin „acela”, fără a de la început.
• gloateei p. 83, r. 4ceată de ostași; în acest verset ține locul grecescului speira, cohortăDin slavonul glota, „mulțime”.
• sevastiiasca p. 83, r. 4împărătească: cohorta „augustă”După grecescul Sebastē, „augustă”, din textul Faptelor.
• corabie p. 83, r. 5corabie. La versetul 16, textele de la 1648 și 1688 au „luntrea” și „barca”Din slavonul korablĭ.
• văînslămu p. 83, r. 8a porni pe apă, a navigaAzi „a vâsli”, din „vâslă”, cuvânt slav. Sensul vechi „a se deplasa plutind pe apă” e înregistrat de Micul dicționar academic.
• Solunu p. 83, r. 9SalonicNumele slav al orașului.
• diîn p. 83, r. 9din, dintruFormă veche a lui „din”.
• omuiubire p. 83, r. 11omenie, bunăvoință față de oameniSbiera: „iubire de oameni”, în dreptul grecescului philanthrōpia.
• lu p. 83, r. 11lui: „lu Pavelu” înseamnă lui PavelForma veche a lui „lui” pus înaintea numelui.
• soții p. 83, r. 12tovarăși, prieteniDin latinescul socius, „tovarăș”.
• cătră p. 83, r. 12cătreFormă veche a lui „către”.
• dzise p. 83, r. 12zise, zi, zile; „dzisă’mi” înseamnă mi-a zisDz acolo unde azi se spune z: zice, zi.
• prilejire p. 83, r. 13îngrijire, purtare de grijăSbiera: „grijă, îngrijire”, în dreptul grecescului epimeleia. Dicționarele consultate nu îl au.
• dēci p. 83, r. 14apoi, atunci: leagă două fapte care vin unul după altulAzi „deci” arată o urmare logică; în codice doar duce povestirea mai departe.
• acolo p. 83, r. 14acolo; atunci; aceasta, aceștiaForme vechi sau ușor deosebite de cele de azi.
• într’alēnu p. 84, r. 2împotrivă, din față„Alean”, din maghiarul ellen, „contra”.
• derepce p. 84, r. 2fiindcă„Derept ce”, adică pentru că.
• văntulu p. 84, r. 2vântulAzi „vânt”; -ulu e articolul hotărât vechi.
• gerure p. 84, r. 3adâncul, largul măriiAzi „genune”, cu n trecut în r. Originea e disputată: unele dicționare o dau ca necunoscută, altele pornesc de la latinescul *gyronem.
• deștiînnsemu p. 84, r. 5am coborât„A deștinge”, din latinescul descendere.
• acie p. 84, r. 6acoloSensul reiese din context și din textele de la 1648 și 1688.
• aflară p. 84, r. 6a găsi: a aflat, au găsit, am găsitSensul vechi „a găsi” trăiește azi în „a afla”.
• căteliînru p. 84, r. 10încetAzi „cătinel”; după DEX, din latinescul *cautelinus, „cu băgare de seamă”.
• nă p. 84, r. 12neFormă veche a pronumelui „ne”.
• lăsa p. 84, r. 12a lăsa: au lăsat, lăsatAcelași verb ca azi.
• margire p. 85, r. 1țărmAzi „margine”, din latinescul margo, -inis. Sbiera: „margine, țărmure”.
• pristaniște p. 85, r. 2port, liman; „Bura-pristaniște” e Limanul BunDin slavonul pristanište.
• iuo p. 85, r. 3undeDupă Ciorănescu, din latinescul ubi; Micul dicționar academic îi dă originea ca necunoscută.
• e p. 85, r. 3la început de propoziție, „iar”: textul de la 1648 are „iară” în cele mai multe dintre aceste locuri; altminteri e verbul „este”Sensul reiese din textele paralele.
• săblaznă p. 85, r. 5primejdie, piedicăSbiera: „pericul, primejdie, sminteală”.
• amu p. 85, r. 7acum; adesea doar leagă povestireaDupă Micul dicționar academic, din „acum”; DEX îl trimite la latinescul ad modo. Dicționarul Academiei îl atestă întâi în acest codice.
• ruga p. 85, r. 8a ruga: ne rugam, rugațiAcelași verb ca azi.
• grăi p. 85, r. 8a vorbi, a spune: vorbea, spunândAzi „a grăi”, cuvânt de înțeles popular.
• cumu p. 85, r. 9cum; „cumu se” înseamnă ca săSensul reiese din context.
• deșerție p. 85, r. 10pagubăDin „deșert” + sufixul -ie.
• tarului p. 85, r. 11povară, încărcătură„Tar”, din maghiarul tár.
• crămacii p. 85, r. 14cârmaciDin bulgărescul kărmač.
• nafticii p. 86, r. 1corăbier„Naftic”, din grecescul nautikos. Dicționarul limbii române citează chiar acest verset.
• mai vrătosu p. 86, r. 1„mai vrătosu” înseamnă mai mult, mai degrabăAzi „vârtos”, din latinescul *virtuosus.
• asculta p. 86, r. 1a asculta; ascultați = ascultați-măAcelași verb ca azi.
• buînră p. 86, r. 3bunăDin latinescul bonus, cu n trecut în r.
• corabnicii p. 86, r. 4corăbieriDin „corabie” + sufixul -nic.
• ernare p. 86, r. 4iernare; a ierna, a petrece iarnaDin latinescul hibernare.
• svētulu p. 86, r. 4sfat, plan; a se sfătuiDin slavonul sŭvětŭ.
• Liva p. 86, r. 9numele unui vânt: în textul grecesc al Faptelor e lips, vântul de sud-vestDicționarul Academiei are „livă” ca vânt dinspre miazănoapte, din slavonă.
• spre p. 86, r. 9pe, peste: „spre focu” înseamnă pe foc; uneori și „către”Din latinescul super. Sensul vechi „pe” e consemnat în dicționare.
• Horu p. 86, r. 10vântul de nord-vestDin grecescul chōros.
• Austrulu p. 86, r. 10vântul de miazăziDin latinescul auster.
• vētrila p. 86, r. 12pânza corabiei„Vetrilă”, din slavonul větrilo.
• luo p. 86, r. 12a lua: luat, am luat, au luatAcelași verb ca azi.
• Vrocnidonu p. 87, r. 2numele vântului de furtunăÎn textul grecesc, Euroklydōn sau Eurakylōn.
• ostrovu p. 87, r. 6insulăDin slavonul ostrovŭ.
• Sirtu p. 87, r. 11Sirta, apele cu bancuri de nisip dinspre LibiaNume grecesc păstrat în traducere.
• cădemu p. 87, r. 11a cădea: cade, am căzut, să cadăAzi „a cădea”; dz stă pentru z.
• spăndzurară p. 87, r. 12a lăsa în jos, a atârnaDin latinescul *expendiolare.
• vihoriți p. 87, r. 14bătuți de viforDin „vihor”, vifor, cuvânt slavon.
• demăînrēța p. 87, r. 14dimineața„Dimineață”, cu n trecut în r.
• măînru p. 88, r. 2mâini; „măînra” e mânaDin latinescul manus, cu n trecut în r.
• nece p. 88, r. 4niciFormă veche a lui „nici”.
• măntui p. 88, r. 8a scăpa cu viață dintr-o primejdieDin maghiarul menteni. Azi cuvântul are mai ales sens bisericesc.
• dosădirē p. 89, r. 2necaz, vătămareDin familia lui „dosadă”, cuvânt slav. Sbiera: „dosadă, înjurie”.
• acmu p. 89, r. 3acumFormă veche a lui „acum”.
• se sufletați p. 89, r. 4„biînre se sufletați”: prindeți inimăVerb făcut din „suflet”; sensul reiese din context.
• urulu p. 89, r. 5unul, unuia, uniiDin latinescul unus, cu n trecut în r.
• înrainte p. 89, r. 8înainteDin latinescul *in ab ante.
• noapte p. 89, r. 8noapte; „miadză” = miezul nopții„Miadză” e miazănoapte, adică miezul nopții.
• chiesariu p. 89, r. 11cezarul, împăratul Romei„Chesar”, din slavonul kesarĭ.
• adecă p. 89, r. 12iatăAzi „adică”; sensul vechi „iată” e consemnat în dicționarul Academiei.
• cutedzați p. 89, r. 14a îndrăzni, a prinde curajDin latina populară cottizare.
• vriu p. 90, r. 10vreun, vreoFormă veche a lui „vreun”.
• stăînjeni p. 90, r. 12stânjeni: veche măsură de lungimeDupă DEX, din bulgărescul stă(n)žen; Micul dicționar academic dă originea ca nesigură.
• rutesu p. 90, r. 14iarăși, a doua oară„Rutes”, cuvânt vechi cu origine necunoscută.
• nasulu p. 91, r. 3partea din față a corabiei„Nas”, din latinescul nasus.
• cătuși p. 91, r. 4ancore„Cătușă” a însemnat întâi pisică, din latinescul catta, apoi ancoră și fiare de legat mâinile. Noul Testament de la 1648 spune tot așa: „mățe”.
• ceindu p. 91, r. 6căutând„A cere”, din latinescul quaerere, însemna întâi „a căuta”.
• luînntriea p. 91, r. 8barca corabieiDin latinescul lunter.
• voinicii p. 91, r. 12ostașiDin slavonul vojnikŭ, „războinic”. Sbiera: „ostaș, oștean”.
• lăcuire p. 91, r. 12a rămâne, a staAzi „a locui”, din maghiarul lakni.
• fuînrē p. 92, r. 1funiiDin latinescul funis, cu n trecut în r.
• păînră p. 92, r. 3până„Până”, cu n trecut în r.
• preemi p. 92, r. 5a lua, a primiAzi „a primi”, cuvânt slav.
• aștepta p. 92, r. 8a aștepta, așteptândAcelași verb ca azi.
• prebăndi p. 92, r. 9a rămâne undeva o vremeDin slavonul prěbyti.
• nemică p. 92, r. 9nimicAzi „nimic”; forma veche vine din „ne-” + „mică”.
• iaste p. 92, r. 11esteFormă veche a lui „este”.
• păinre p. 93, r. 1pâineDin latinescul panis, cu n trecut în nr.
• blagodari p. 93, r. 1a mulțumiDin slavonul blagodariti.
• măîngăiară-se p. 93, r. 3au prins curaj„A se mângâia” însemna și „a-și face curaj”; Dicționarul limbii române dă sensul cu acest verset. Din latinescul *manganeare.
• piște p. 93, r. 5hranăDin slavonul pišta. Sbiera l-a citit „pesce”, adică pește; dicționarul Academiei îl trece, cu acest loc din codice, la „pișta”, hrană.
• iușirară p. 93, r. 7au ușuratDin „ușor”.
• deca p. 93, r. 9când, după ceForma veche a lui „dacă”.
• săînru p. 93, r. 10golf, intrând al măriiAzi „sân”, din latinescul sinus; sensul vechi de „golf” e consemnat în dicționarul Academiei.
• ariră p. 93, r. 12nisip, țărm de nisip„Arină”, din latinescul arena, cu n trecut în r.
• anchira p. 93, r. 14ancora„Anchiră”, împrumut vechi din slavonă (anŭkira, din grecescul ankyra); „ancoră”, cuvântul de azi, a fost luat mai târziu din latină și italiană.
• adurară p. 93, r. 14au adunat, au strâns„A aduna”, din latinescul adunare, cu n trecut în r.
• depreură p. 94, r. 1totodată, împreunăDe + pre + ună, cu n trecut în r.
• cărma p. 94, r. 2cârma; la versetul 41, partea din spate a corabieiDin slavonul krŭma. Sensul de „pupă” e consemnat în dicționarul Academiei.
• năsipu p. 94, r. 6nisipDin bulgărescul nasip.
• nelegăînrată p. 94, r. 8neclintită, care nu se mai leagănăDin „a legăna”, cu n trecut în r.
• flăngē-se p. 94, r. 9se frângea„A frânge”, din latinescul frangere.
• grēța p. 94, r. 10greutatea„Greață” însemna întâi greutate; din „greu”.
• neștiînre p. 94, r. 12cineva, vreunul„Neștine”, din latinescul nescio qui, cu n trecut în r.
• petrēcă p. 94, r. 14să-l treacă cu bine, să-l scape„A petrece”, din latinescul *pertraicere, „a face să treacă”.
• apără p. 95, r. 1a oprit„A apăra” însemna și „a opri”; din latinescul apparare.
• ainte p. 95, r. 3înainte, cei dintâiSbiera: „înainte”.
• scăînndurēle p. 95, r. 4scândurileDin latinescul scandula.
• Melentie p. 95, r. 10numele ostrovului: Melita, de obicei identificată cu MaltaBălgradul scrie „Milit”, Bucureștiul „Meleti”.
• varvarii p. 95, r. 11localnicii, oameni care nu vorbeau greceșteDin slavonul varŭvarŭ, din greacă.
• milostenie p. 95, r. 12milă, omenieDin slavonul milostinja.
• făgăduiră p. 95, r. 14au primit, au găzduitDin maghiarul fogadni. „A primi în casă” e sensul vechi, ardelenesc; azi cuvântul înseamnă „a promite”.
• a vie p. 96, r. 2a trăiDin latinescul vivere.
• năpărcă p. 96, r. 4viperăDicționarele trimit la albanezul nepërkë.
• mucică p. 96, r. 5a mușcatFormă veche a lui „a mușca”, verb cu origine necunoscută.
• alaltu p. 96, r. 8celălalt, ceilalțiDin latinescul ille alter.
• omulu p. 96, r. 10omul-ulu e articolul hotărât vechi.
• osănda p. 96, r. 11judecata, pedeapsaDin „a osândi”, verb slavon.
• chinui p. 96, r. 14a pătimi, a suferiDin „chin”, cuvânt de origine maghiară.
• apriînnde p. 97, r. 1se va aprinde: se va inflamaDin latinescul apprehendere.
• de năprasnă p. 97, r. 2„de năprasnă”: dintr-odatăDin slavonul naprasĭno.
• prăvindu p. 97, r. 4privind„A privi”; după dicționarul Academiei, din slavonul praviti.
• sate p. 97, r. 9așezări, pământuriDupă dicționarul Academiei, din latinescul fossatum.
• măînndrie p. 97, r. 13„cu măînndrie”: cu înțelepciune, cu omenie„Mândrie” însemna întâi înțelepciune; din „mândru”, cuvânt slavon.
• uspătă p. 97, r. 13a ospătatDin latinescul hospitare.
• miață p. 98, r. 1friguri, febrăDicționarul limbii române citează chiar acest verset. Origine necunoscută; Ciorănescu propune un latinesc *ignitia, de la ignis, „foc”.
• apa trăndului p. 98, r. 1„apa trăndului”: dizenterie sau hidropizie. Micul dicționar academic o dă, la „apă”, ca dizenterie, iar la „trând”, cu acest loc ca primă atestare, ca hidropizie; textele de la 1648 și 1688 spun „vintre”„Trând”, din slavonul trǫdŭ.
• lăînngedu p. 98, r. 2bolnav„Lânged”, din latinescul languidus.
• vendecă p. 98, r. 5a vindecatDin latinescul vindicare.
• ciînre p. 98, r. 6cine„Cine”, cu n trecut în r.
• urdira p. 98, r. 8veneau întruna„A urdina”, a merge des undeva; din latinescul ordinare, cu n trecut în r.
• ciînsti p. 98, r. 9daruri, cinstire; a cinstiDin slavonul čĭstĭ.
• spre opu p. 98, r. 11„spre opu”: de trebuințăLatinescul opus, ca în „opus est”, e nevoie.
• luînri p. 98, r. 12luniDin latinescul luna, cu n trecut în r.
• parasima p. 99, r. 1semnul, emblema corabieiCuvânt grecesc păstrat în traducere (parasēmon).
• Dioscoru p. 99, r. 2Dioscurii, Castor și PoluxSbiera: „fiii lui Joe, Castor și Polux”.
• frați p. 99, r. 9frați, frațiiAcelași cuvânt ca azi.
• Rimu p. 99, r. 12RomaDin slavonul Rimŭ.
• tăînpirulu p. 99, r. 14întâmpinareDin familia lui „a întâmpina”; Biblia de la 1688 spune „întimpinarea”.
• trăgulu p. 100, r. 1târgulDin slavonul trŭgŭ.
• Cărmari p. 100, r. 2cârciumi: „Trei Cărmari” e locul numit pe latinește Tres TabernaeSbiera: „cîrșmă; taberna”.
• voivodu p. 100, r. 6comandantul oștiiDin slavonul vojevoda.
• de siînre p. 100, r. 8„de siînre”: de sine; textele de la 1648 și 1688 spun „de osebi”, adică aparte„Sine”, cu n trecut în r.
• ferindu p. 100, r. 8păzind„A feri”, verb cu origine necunoscută.

Fiecare adresă a fost deschisă pe 4 octombrie 2026.