Credință, putere și cunoaștere în lumea medievală
Capitolul 7
Evul Mediu de zi cu zi – cine muncește, cine luptă, cine se roagă
Cine muncește, cine luptă și cine se roagă?
În 1086, la 20 de ani după cucerirea Angliei, regele Wilhelm Cuceritorul a pus să fie trecut într-un registru fiecare sat: capii de familie, plugurile, morile, cât valora pământul și al cui era. Fiecare figură este un cap de familie din satul Coventry. Înainte să mergi mai departe: într-un sat englez din 1086, din zece capi de familie, câți erau sclavi?
La Coventry, șapte din 69 erau sclavi
Registrul împarte capii de familie după starea lor. La Coventry scrie 50 de țărani dependenți (villani), 12 țărani cu puțin pământ (bordarii) și șapte sclavi (servi). În alte sate apar și oameni liberi (liberi homines, sochemanni).
În latina registrului, servus înseamnă sclav. Din același cuvânt latin vine, în română, „șerb”, care în Evul Mediu numea țăranul dependent de stăpân.
Aici sunt 12 sate mari, din 12 comitate, descrise complet în registru. În ele, 99 din 642 de capi de familie sunt sclavi. Treci de la un sat la altul.
23 de pluguri și o moară
După oameni, registrul numără plugurile. La Coventry sunt 23: trei ale stăpânului și 20 ale țăranilor.
Urmează morile. În toată Anglia, registrul numără 6.165 de mori, câte una la 45 de capi de familie scriși. În tot comitatul Cornwall sunt scrise doar șase.
Douăsprezece sate, doisprezece stăpâni noi
Pentru fiecare loc, registrul spune al cui era în 1066, înainte de cucerire, și al cui este în 1086. La Coventry, stăpână fusese contesa Godiva; în 1086, satul îl ține Nicholas arcașul, pentru rege. Satul valora 12 lire în 1066 și 11 lire în 1086.
În toate cele 12 sate de aici, numele stăpânului s-a schimbat. La scara Angliei, 12.783 de însemnări dau ambele nume; în 11.197 dintre ele, adică 87,6 %, numele din 1086 diferă de cel din 1066.
Registrul dă numele oamenilor, fără locul din care veneau.
Unul din zece în toată Anglia, mai mult de unul din patru în Gloucestershire
Adunate, însemnările dau 278.786 de capi de familie. Dintre ei, 28.214 sunt sclavi: 10,1 %, adică unul din zece.
Sclavii sunt mult mai mulți în vest. În Gloucestershire, registrul scrie 2.296 de sclavi la 8.363 de capi de familie: 27,5 %. În Cornwall sunt 21,6 %, în Devon 19,6 %. În est, în Norfolk, 3,3 %.
În șase comitate din nord, registrul scrie 40 de sclavi la peste 44.000 de capi de familie. Oamenii regelui trimiși acolo aproape că nu i-au notat, așa că numărul lor rămâne necunoscut. Pe hartă, aceste comitate apar ca linii.
Fiecare semn este un loc cu însemnare proprie în registru: 8.339 în total.
Cei 278.786 înseamnă peste un milion de oameni
Registrul trece numai capul fiecărei familii. Ceilalți din casă, femei, copii și bătrâni, lipsesc. Istoricii au discutat dacă sclavii au fost scriși fiecare în parte; cercetările mai noi îi socotesc trecuți ca ceilalți, câte unul de casă.
Cu patru sau cinci oameni într-o casă, cei 278.786 de capi de familie înseamnă între 1,1 și 1,4 milioane de oameni.
Londra și Winchester lipsesc din registru, la fel Northumberland și Durham. Orășenii apar inegal: 9.412 sunt scriși, iar multe orașe au numai case și taxe.
De unde știm
Registrul se numește Domesday Book și există și azi: două volume păstrate la Arhivele Naționale din Kew, lângă Londra, cu cotele E 31/2 (Great Domesday) și E 31/1 (Little Domesday, cu Essex, Norfolk și Suffolk).
Numerele vin din baza de date Hull Domesday, în care J.J.N. Palmer, George Slater și echipa lor de la Universitatea din Hull au trecut fiecare însemnare într-un tabel. Numerele de aici pot diferi puțin de cele publicate de ei: ponderea sclavilor are o marjă de aproximativ o jumătate de punct procentual.
Tabelul nu poate arăta femeile, copiii, cei mai mulți orășeni și sclavii din nord. Cei 278.786 sunt capi de familie scriși în carte; câți oameni trăiau în Anglia rămâne o estimare.
Clasele barei: „păstrat” – există și azi; „scris” – a scris cineva, iar textul spune dacă era din vremea aceea sau de mai târziu și la câți ani după; „dedus” – socotit sau estimat de cercetătorii de azi ori calculat aici; „nu se știe” – necunoscut sau disputat.
Atinge pe rând cele patru părți ale barei de sub figuri. Rămâne numai ce se sprijină pe acel fel de dovadă.
