Roumania, Rumania, Romania: cum a scris engleza numele României, an cu an

Care grafie, în care an#

Fiecare panglică de mai jos e o sursă. Albastrul e Roumania, galbenul e Rumania, roșul e Romania; grosimea unei culori într-un an e ponderea acelei grafii între cele trei. În cuvântul de sus, literele O și U sunt umplute ca o felie din panglică pentru anul ales. Litera O apare în Roumania și în Romania, deci poartă albastrul și roșul lor; litera U apare în Roumania și în Rumania, deci poartă albastrul și galbenul lor. Partea palidă a unei litere e ponderea grafiei care se scrie fără ea.

Anul se alege cu glisorul, în caseta pentru an sau apăsând pe o panglică. Romburile sunt hotărâri datate și deschid o scurtă explicație; barele de dedesubt arată ce grafie a folosit fiecare instituție.

Din aprilie 1954 până în primăvara lui 1965, România și-a scris numele cu î: Romînia. În Scînteia, ziarul Partidului Muncitoresc Român, numărul din 30 aprilie 1965 scrie încă „romîn”; cel din 3 mai scrie „român”[26]. În cei mai mulți dintre acești ani, Ministerul de Externe britanic (Foreign Office) scria Roumania; agențiile de presă americane adoptaseră Romania, iar cele mai multe cărți englezești scriau Rumania. Legația română de la Londra le folosise deja pe toate trei deodată: în 1940 era „Romanian” pe antetul scrisorilor, „Rumanian” pe placa de alamă de la intrare și „Roumanian” în cartea de telefon a orașului.[6]

Explicația obișnuită e scurtă: engleza a împrumutat Roumania din franceză, a trecut la Rumania, iar după al Doilea Război Mondial a lăsat-o să iasă din uz „în favoarea numelui folosit oficial”, Romania, cum spune articolul din Wikipedia despre numele țării[7]. Numărată an cu an, schimbarea are date mai precise și mai mulți actori. Comisia de nume de la Washington cerea Roumania cel târziu în 1905 și Rumania cel târziu în 1920. Bucureștiul le-a cerut propriilor legații să scrie Romania în 1932. Agențiile de presă americane au adoptat Romania în aprilie 1944, iar ziarele lor au schimbat grafia într-o săptămână. Foreign Office a scris Roumania până în 1963, a trecut apoi la Rumania, mai ales la cererea Bucureștiului, după cum relatează chiar comitetul britanic pentru nume geografice, și a acceptat Romania în 1970. The New York Times a tipărit Rumania în titlurile de știri până la 3 februarie 1990.

Aici cele trei grafii sunt numărate în cărțile scanate de Google, separat în cele britanice și în cele americane, pentru fiecare an din 1859 până în 2019; într-un eșantion de ziare americane din 1862 până în 1963; și în titlurile din The New York Times. Fiecare hotărâre datată a unui guvern, a unui comitet pentru nume geografice, a unei agenții de presă sau a unui ziar e așezată pe aceeași linie a anilor.

Toată diferența stă într-o vocală, iar aceeași alegere între o și u se regăsește în numele țării din celelalte limbi. Din cele 278 de limbi vii care au în Wikidata un nume pentru această țară, 131 îl spun cu o și 133 cu u.

Curba, pe scurt. Roumania, făcută după franțuzescul Roumanie, se impune în anii 1860 și are între 81% și 91% din cele trei grafii în anii 1880 și 1890, în cărțile britanice ca și în cele americane. Cărțile americane trec la Rumania în preajma Primului Război Mondial: grafia conduce din 1919. Cărțile britanice păstrează Roumania încă o generație; Rumania conduce acolo definitiv abia din 1949. Romania devine cea mai frecventă grafie în cărțile americane în 1971, iar în cele britanice în 1973.

Ziarele americane s-au mișcat mai devreme decât cărțile și mai puțin ordonat. În eșantionul citit aici, în care fiecare ziar contează o singură dată, Rumania depășește Roumania în 1915. În aprilie 1944, cele mai multe au trecut la Romania într-o singură săptămână. Spre sfârșitul anilor 1950, Rumania era din nou în față, iar ziarele singurului stat care poate fi urmărit mai departe, Georgia, rămân împărțite până în anii 1980.

Poate o grafie să dateze un titlu?#

Fiindcă ziarul și-a schimbat grafia de două ori, la date care pot fi găsite, grafia dintr-un titlu îl datează cu aproximație. Titlurile de mai jos sunt reale, din The New York Times, citite din indexul ziarului[3]. Alege perioada în care a fost tipărit fiecare.

1. “RUMANIA WEIGHS HER MIGHT” The New York Times — din 1913 până la 3 februarie 1990. Rumania e grafia obișnuită a ziarului din 1913 și a titlurilor lui de știri până la 3 februarie 1990. Titlul acesta e din 7 ianuarie 1940.
2. “U.S. Paid Romania for Soviet Arms, Report Says” The New York Times — după 3 februarie 1990. Titlurile de știri ale ziarului au Romania din 4 februarie 1990. Titlul acesta e din 6 mai 1990.
3. “Romania Seeks to Reduce Abortions” The New York Times — după 3 februarie 1990. Titlurile de știri ale ziarului au Romania din 4 februarie 1990. Titlul acesta e din 17 ianuarie 1991.
4. “Rumania Needs Long Credits” The New York Times — din 1913 până la 3 februarie 1990. Rumania e grafia obișnuită a ziarului din 1913 și a titlurilor lui de știri până la 3 februarie 1990. Titlul acesta e din 4 ianuarie 1920.
5. “ROUMANIANS SPURN BRIBES” The New York Times — înainte de 1913. În zilele citite, Roumania e grafia obișnuită a ziarului până în 1911. Titlul acesta e din 26 iulie 1892.
6. “OPPOSITION GAINS IN ROMANIA VOTE” The New York Times — după 3 februarie 1990. Titlurile de știri ale ziarului au Romania din 4 februarie 1990. Titlul acesta e din 25 februarie 1992.
7. “RUMANIAN KING VERY ILL” The New York Times — din 1913 până la 3 februarie 1990. Rumania e grafia obișnuită a ziarului din 1913 și a titlurilor lui de știri până la 3 februarie 1990. Titlul acesta e din 10 ianuarie 1914.
8. “The Peace Conference--The Abdication of Prince Charles of Roumania Postponed” The New York Times — înainte de 1913. În zilele citite, Roumania e grafia obișnuită a ziarului până în 1911. Titlul acesta e din 4 aprilie 1871.
9. “RUMANIAN WOMEN SLOW” The New York Times — din 1913 până la 3 februarie 1990. Rumania e grafia obișnuită a ziarului din 1913 și a titlurilor lui de știri până la 3 februarie 1990. Titlul acesta e din 19 ianuarie 1930.
10. “ROUMANIA'S UNQUIET TIME” The New York Times — înainte de 1913. În zilele citite, Roumania e grafia obișnuită a ziarului până în 1911. Titlul acesta e din 27 aprilie 1888.

S-au certat și alte limbi pe aceeași vocală?#

Unele da, fiecare în deceniul ei. Aceeași numărătoare, făcută pe cărțile franceze, italiene și spaniole din corpusul Google[1], arată încă trei dispute despre prima silabă și una despre locul accentului. Germana lipsește fiindcă aproape n-a ezitat: Rumänien are peste nouă zecimi dintre formele germane numărate (Rumänien, Romänien, Rumanien) în fiecare deceniu, din anii 1860 încoace.

Cum se numește România în limbile lumii de azi?#

Wikidata, baza de date din spatele Wikipediei, are un nume pentru această țară la 321 de coduri de limbă[4]. Fără limbile construite, cele istorice și variantele regionale sau de scriere rămân 278 de limbi vii. În 131 dintre ele prima silabă are un o, ca în România. În 133 are sunetul u: 114 îl scriu cu litera u, iar 19 cu două litere, cum face franceza în Roumanie, neerlandeza în Roemenië și greaca în Ρουμανία. În 13 scrierea folosește aceeași literă pentru o și u, iar una, navajo, descrie țara în loc să-i împrumute numele.

Pe hărți, fiecare punct e o limbă, așezată după coordonatele din Glottolog[5], un catalog al limbilor lumii, și colorată după această primă vocală. Culorile sunt cele de mai sus: roșu pentru o, galben pentru u, albastru pentru u scris cu două litere.

Împărțirea nu urmează familiile de limbi. Dintre limbile romanice, italiana și portugheza au o, franceza și spaniola au u. Aproape toate limbile slave au u, iar slovena (Romunija) și macedoneana (Романија) au o. Coreeana le are pe amândouă: 루마니아 (Rumania) în Sud și 로므니아 (Romŭnia) în Nord. Chineza scrie 罗马尼亚, Luómǎníyà, iar primele două caractere sunt cele cu care scrie Roma, 罗马.

Calea pe care a ajuns numele într-o limbă e arătată de dicționare doar pentru unele limbi. Dicționarul etimologic al limbii ruse al lui Vasmer derivă румын din românescul român[30]. Dicționarul Treccani dă pentru italiană atât romeno, cât și rumeno, „din românescul român sau rumân, care este latinescul Romanus”[31]. Pentru cele mai multe limbi, tabelul consemnează doar ce arată forma, adică prima vocală, fără nicio afirmație despre limba prin care a ajuns numele acolo.

Etichetele din Wikidata sunt scrise de voluntari. O etichetă poate rămâne în urma normei unei limbi, iar pentru limbile mici copiază adesea forma englezească. Spaniola apare aici cu Rumania; Academia Spaniolă acceptă atât Rumania, cât și Rumanía[32].

Numele mai vechi: Valahia, Moldova, Transilvania#

Înainte să existe un singur stat cu un singur nume, străinii aveau nume pentru ținuturile din care avea să fie alcătuit, iar unele dintre acele nume sunt încă în uz. Turca are Eflak pentru Țara Românească și Boğdan pentru Moldova; maghiara are Havasalföld, iar poloneza Wołoszczyzna, amândouă pentru Țara Românească; engleza a păstrat Wallachia, din cuvântul germanic pentru vorbitorul unei limbi romanice, același din care vine Wales. Fiecare are pagina lui, cu surse:

• Galezii sunt valahii BritanieiWallachia, Eflak, Havasalföld, Transalpina: un singur cuvânt germanic pentru vecinul de limbă romanică.
• De unde vine numele Moldova și de ce i se spunea Bogdan?Boğdan, Kara Boğdan, Bogdania: principatul numit după întemeietorul lui.
• De unde vin numele Ardeal, Erdély, Transilvania și Siebenbürgen?Patru nume pentru o provincie.
• Rumânul-robRumân și român: cum s-a despărțit în două numele poporului și ce a ajuns să însemne forma cu u.

Cât de repede schimbă engleza numele unei țări?#

Aceeași numărătoare, făcută pentru alte nume, arată ce înseamnă o schimbare rapidă. Ponderile sunt calculate în fiecare pereche, în toate cărțile în engleză din corpus[1].

Serbia depășește Servia în cărțile în engleză în 1915, al doilea an al Primului Război Mondial; comisia pentru nume geografice de la Washington făcuse aceeași schimbare în raportul din 1916, cel care cerea încă Roumania[10]. Guvernul britanic a adoptat Iran în loc de Persia în 1935 și Thailand în loc de Siam în 1939[21]; în cărți, Iran conduce din 1942, iar Thailand din 1950. Din 1981, Beijing e înaintea formei Peking.

În cărțile în engleză, Romania e înaintea grafiei Rumania din 1971: la 39 de ani după instrucțiunea Bucureștiului către legații, la 27 de ani după adoptarea ei de către agențiile americane și la un an după adoptarea ei de către Londra. În cea mai mare parte a acestui timp, comitetul britanic a recomandat Romania, Foreign Office a scris Roumania, iar cărțile americane au scris Rumania.

Hotărârile datate, în ordine#

Fiecare intrare e un document care poate fi deschis sau, acolo unde se spune, relatarea lui Paul Woodman despre documente care n-au fost văzute aici.

1. cel târziu la 29 noiembrie 1905

   Regula de la Washington: Roumania, „nu Romania și nici Rumania”

   United States Board on Geographic Names, comisia înființată în 1890 ca hărțile și documentele federale să aibă o singură grafie pentru fiecare loc, îi trimite președintelui al treilea raport la 29 noiembrie 1905. Raportul listează toate hotărârile din 1890 încoace, fără date, iar printre ele: „Roumania; country, S. Europe. (Not Romania nor Rumania.)”[9] Aceeași listă are „Bucharest; capital of Roumania” și „Servia”. În cărțile americane din 1905, Roumania are 78% din cele trei grafii.

2. 1911

   Encyclopaedia Britannica trece țara la Rumania

   Ediția a unsprezecea își începe articolul cu „RUMANIA, or Roumania [România], a kingdom of south-eastern Europe”[12]. În cărțile britanice din acel an, Rumania are 14% din cele trei grafii.

3. între 1916 și 1920

   Washingtonul se răzgândește: Rumania, „nu Romania și nici Roumania”

   Al patrulea raport al comisiei (1916) cere încă Roumania[10]. Al cincilea, care cuprinde hotărârile până în 1920, are „Rumania; Kingdom, southeastern Europe. (Not Romania nor Roumania.)”, cu asteriscul care marchează o hotărâre revizuită[11]. Cărțile americane se mișcau de un deceniu: Rumania depășește acolo Roumania în 1919.

4. 1923 și 1926

   Comitetul britanic pentru nume geografice recomandă Romania; Foreign Office păstrează Roumania

   Permanent Committee on Geographical Names, comitetul înființat în 1919 ca să sfătuiască guvernul britanic în privința numelor străine, a recomandat „România” în 1923 și „Romania”, fără circumflex, în 1926. Foreign Office nu l-a urmat: scrisorile primite de la legația țării de la Londra erau semnate de „Roumanian chargé d'affaires”. Ziarul The Times adoptase între timp Rumania. Relatarea îi aparține lui Paul Woodman, din partea comitetului, într-un articol din 2008[6].

5. 1932

   Bucureștiul le cere legațiilor să scrie Romania

   După Woodman, guvernul român le-a cerut legațiilor din Marea Britanie și din Statele Unite să urmeze recomandarea din 1926 a comitetului. Cea de la Washington s-a conformat. Cea de la Londra a cerut să păstreze Roumania, fiindcă aceea era grafia Foreign Office: se pare că fiecare parte credea că o urmează pe cealaltă[6]. În cărțile britanice din 1932, Romania are 3% din cele trei grafii.

6. 8 august 1940

   Guvernul român anunță grafia Romania

   Buletinul lui în limba engleză, Romanian Bulletin, citat de Woodman, scrie că, la recomandarea Academiei Regale Române și a Societății Regale Române de Geografie, „această nouă grafie a fost adoptată de Legațiile Regale Române de la Londra și Washington”[6]. Motivul invocat e hotărârea din 1926 a comitetului britanic. Roma nu e pomenită în pasajul citat.

7. 8 și 9 aprilie 1944

   Agențiile de presă americane adoptă Romania

   O telegramă din 8 aprilie anunță că Associated Press, United Press și International News Service au adoptat „în general” stilul National Geographic Society pentru numele străine, cu excepții proprii, „în vigoare de mâine”: „Romania în loc de Rumania, Yugoslavia în loc de Jugoslavia”[13]. Pampa News din Texas, ziarul în care a fost găsită telegrama, o tipărește în pagina 3; titlul care ocupă toată lățimea primei pagini din acea zi e „Reds 40 Miles Inside Rumania, Reach Czech Border” („Sovieticii, la 40 de mile în interiorul Rumaniei, ajung la granița cehă”).

   În ziarele americane din colecție, Romania trece de la 1,6% din cele trei grafii, în cele nouăzeci de zile dinainte de 9 aprilie, la 73% în cele nouăzeci de zile de după.

8. 10 februarie 1947

   Tratatul de pace e un „Treaty of Peace with Roumania”

   Tratatul semnat la Paris între puterile aliate și România scrie Roumania în tot textul englez, în ediția britanică și în cea americană deopotrivă[14][15]. În cărțile britanice din 1947, Roumania e din nou cea mai frecventă dintre cele trei grafii, cu 50%.

9. 16 septembrie 1953

   Acasă, numele devine Romînia

   O hotărâre a Consiliului de Miniștri înlocuiește litera â cu î în toate cuvintele, de la 1 aprilie 1954: „romîn, Romînia”[16]. Prima vocală nu se schimbă și nimic nu se schimbă în engleză. Țara intră în Organizația Națiunilor Unite la 14 decembrie 1955 ca ROMANIA în textul englez și ROUMANIE în cel francez[17].

10. noiembrie și decembrie 1963

    Londra trece de la Roumania la Rumania, mai ales la cererea Bucureștiului

    În noiembrie, comitetul de nume renunță la Romania, pe care o recomandase din 1926, și recunoaște Rumania drept uz britanic. În decembrie, Foreign Office renunță la Roumania în favoarea grafiei Rumania, „mai ales în urma cererilor venite chiar de la guvernul român, care, poate surprinzător, prefera la acea vreme grafia «Rumania» pentru limba engleză”[6]. În cărțile britanice din 1963, cele trei grafii stau astfel: Roumania 32%, Rumania 60%, Romania 8%.

11. 1964–1965

    România revine, iar cu ea cererea pentru Romania

    Academia reintroduce litera â în cuvântul român și în familia lui[16]; Scînteia trece de la „romîn” la „român” între numărul din 30 aprilie și cel din 3 mai 1965[26]. Constituția din 21 august 1965 numește statul Republica Socialistă România[18]. Woodman notează că Bucureștiul a renunțat atunci la preferința pentru Rumania și și-a reluat campania dinainte de război pentru Romania, ridicând problema grafiei la semnarea acordurilor comerciale și a comunicatelor cu Marea Britanie[6].

12. ianuarie 1966 și ianuarie 1967

    Washingtonul preferă Romania

    În buletinul Departamentului de Stat, numele apare ca Rumania de 62 de ori în volumele din 1964 și 1965 și ca Romania de două ori; în volumul din ianuarie–iunie 1966 apare ca Romania de nouă ori și ca Rumania de două ori[19]. Manualul de stil al Imprimeriei guvernamentale din ianuarie 1967 tipărește încă Rumania în tabele, cu o notă de subsol: „Pentru aceste țări, Departamentul de Stat și comisia pentru nume geografice preferă Romania și Viet-Nam.”[20] În cărțile americane, Romania are 27% din cele trei grafii în 1967 și 48% în 1971.

13. iulie și septembrie 1970

    Londra adoptă Romania

    Comitetul britanic pentru nume geografice recomandă Romania în iulie, iar Foreign Office o adoptă în septembrie, la șapte ani după ce alesese Rumania[6][21]. Woodman dă un motiv, presiunea Bucureștiului, și un al doilea, posibil: dorința de a sprijini felul în care România se prezenta, ca țară latină aflată deoparte de blocul sovietic. Adaugă că atlasele britanice și comisia americană de nume schimbaseră deja grafia. În cărțile britanice, Romania are 31% din cele trei grafii în 1970 și conduce din 1973.

14. 1979 și 1985

    Urmează cataloagele

    Biblioteca Națională de Medicină a Statelor Unite clasează lucrările de cercetare la RUMANIA până în 1978 și la Romania din 1979[22]. Cel târziu în vara lui 1985, tabelul cu nume de țări al Bibliotecii Congresului, făcut pentru catalogatori, are rândul „Rumania see Romania” („Rumania: vezi Romania”)[23].

15. 4 februarie 1990

    The New York Times își schimbă titlurile

    Ziarul relatează căderea lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989, sub genericul „Upheaval in the East: Rumania”. Ultimul titlu de știre cu această grafie apare la 3 februarie 1990; la 4 februarie titlul e „Romania Council Out; Multiparty Unit Is In”[3]. Între 17 decembrie 1989 și 3 februarie 1990, ziarul a tipărit 111 titluri cu Rumania sau Rumanian. Un titlu de opinie din 5 februarie are încă Rumania.

Metodă, limite și surse#

Cărțile. Numărătorile vin din exporturile Google Books Ngram, versiunea 20200217 (fișierele de cuvinte izolate), pentru corpusurile în engleză, engleză britanică și engleză americană[1]. O grafie e numărată în formele Roumania și ROUMANIA (la fel pentru celelalte două); formele cu literă mică și cuvintele citite greșit de mașină, de felul „Roumnnia”, au fost lăsate deoparte. O pondere e o grafie împărțită la suma celor trei, într-o fereastră de cinci ani centrată pe anul respectiv; aparițiile se adună înainte de împărțire. Datele sunt publicate sub licența Creative Commons Attribution 3.0. Corpusul e mulțimea cărților pe care bibliotecile le aveau și pe care Google le-a scanat: amestecul de edituri și de subiecte se schimbă de la un deceniu la altul, textul e citit de mașină, o carte contează de atâtea ori de câte ori conține cuvântul, iar „britanic” și „american” descriu locul publicării. Dacă se numără cărțile care conțin o grafie cel puțin o dată, în locul aparițiilor, anii se mută puțin: Rumania conduce în cărțile britanice din 1937 (1949 după apariții), iar în cele americane din 1924 (1919); Romania conduce din 1974, respectiv din 1972. Pentru franceză, italiană, spaniolă și germană, același set de date a fost citit prin vizualizatorul Google, care dă aceleași valori ca fișierele exportate, până la a șaptea zecimală, pentru fiecare cuvânt englezesc verificat.

Înainte de 1859. În cărțile englezești tipărite înaintea unirii celor două principate, „Romania” e alt cuvânt: ținuturile Imperiului Roman de Răsărit sau imperiul latin întemeiat la Constantinopol în 1204. Are aproximativ 0,40 apariții la un milion de cuvinte între 1800 și 1855, iar grafia Romania are 0,16 apariții la un milion între 1870 și 1900. Roșul din secolul al XIX-lea nu depășește ce poate explica acel cuvânt mai vechi, iar panglicile încep în 1859.

Ziarele. American Stories[2] e o transcriere a paginilor de ziar scanate de Biblioteca Congresului, publicată cu un fișier pentru fiecare an și cu paginile în ordine amestecată. Pentru fiecare an din 1862 până în 1963 au fost citiți primii 200 de megabyți ai fișierului (400 din 1924, când fișierele sunt mai mici), adică un eșantion aleatoriu al paginilor din acel an: 1.876.630 de pagini și 57.842.210 articole în total. Un articol contează o dată pentru fiecare grafie pe care o conține. Pentru ponderile anuale, fiecare ziar contează o singură dată: ponderile lui dintr-o fereastră de cinci ani, mediate cu ale celorlalte, pentru fiecare ziar cu cel puțin trei articole relevante. Lucrul contează după 1923, când colecția cuprinde mai puține ziare, iar unul dintre ele, Evening Star din Washington, dă cele mai multe articole relevante. Evening Star a tipărit Romania după 1944; adunate articol cu articol, Romania ar avea 70% din cele trei grafii în 1958, iar ziar cu ziar are 33%. Numărătoarea descrie ziarele din colecție. Anii 1943–1945 au fost citiți în întregime, 225.024 de pagini, ca schimbarea din aprilie 1944 să poată fi urmărită săptămână cu săptămână.

Alte arhive. Pentru ziarele din Georgia[24], ziarele din Țara Galilor[28] și London Gazette[25], numărul e cel de pagini, articole sau anunțuri pe care căutarea fiecărei arhive le întoarce pentru o grafie într-un an.

The New York Times. Indexul public al ziarului dă titlurile fiecărei zile din 1851 încoace[3]. Au fost citite toate zilele de la 17 decembrie 1989 până la 10 martie 1990, fiecare a patra zi de atunci până la mijlocul lui 1993, iar pentru alți 78 de ani (fiecare an din 1866 până în 1886 și din 1900 până în 1930, fiecare al doilea an din 1888 până în 1898, fiecare al treilea din 1931 până în 1988) fiecare a treia zi începând cu 1 ianuarie, până la găsirea a opt titluri cu una dintre grafii sau până la șaptezeci de zile citite; din iulie 1911 până în iulie 1912, fiecare a doua zi: 4.614 zile și 579 de titluri în total. Au fost citite doar titlurile.

Lumea. Etichetele sunt cele ale elementului Wikidata pentru România (Q218) din 4 octombrie 2026[4]; coordonatele vin din Glottolog[5]. Prima vocală a fost citită din fiecare formă printr-o regulă pentru alfabetele latin, chirilic și grecesc și stabilită manual pentru celelalte scrieri, cu transliterarea arătată în tabel. Un articol, un prefix sau un cuvânt pentru „țară” pus înaintea numelui e lăsat deoparte (irlandezul an Rómáin, zulu IRomaniya, bascul Errumania, thailandezul Prathet Romania), iar caracterele chinezești sunt citite așa cum le citește fiecare limbă. Limbile construite, limbile istorice și variantele regionale sau de scriere sunt listate, dar nu intră în numărătoare.

Ce nu se știe. Data la care comisia de nume de la Washington a hotărât Roumania nu apare în raportul ei, care listează toate hotărârile din 1890 până în 1905. Nici trecerea ei de la Rumania la Romania n-a fost găsită; un manual al Imprimeriei guvernamentale arată că preferința exista în ianuarie 1967, iar Woodman datează adoptarea în 1969. Instrucțiunea din 1932 și buletinul românesc din 1940 sunt cunoscute aici prin articolul lui Woodman, la fel ca motivele Foreign Office din 1963 și din 1970; el nu dă trimiteri de arhivă. Lista de nume de țări a guvernului britanic spune că uzul lui a fost „în principal Romania” din 1926 până în 1963[21], ceea ce e recomandarea comitetului; tratatul din 1947 și London Gazette arată Roumania în tipăriturile oficiale din acei ani. Niciun document văzut nu dă Roma drept motiv al vreunei cereri și n-a fost văzut niciun document al ziarului The New York Times despre schimbarea din 1990: ghidul Bibliotecii Publice din New York pentru arhiva secției externe a ziarului are, la Romania, trimiterea „see: Style, 1990–”[29].

Ponderile, an cu an

Ponderea fiecărei grafii între cele trei, fereastră de cinci ani. Liniuță: prea puține apariții sau an din afara sursei.

Datele

• Cărți: numărul anual de apariții ale celor trei grafii, 1800–2019, trei corpusuri (CSV)
• Ziare americane: eșantionul pe ani, 1862–1963 (CSV)
• Numele țării în toate limbile din Wikidata, cu prima vocală (CSV)

Surse

1. [1] Google Books Ngram Viewer, exporturile versiunii 20200217, corpusurile în engleză, engleză britanică, engleză americană, franceză, germană, italiană și spaniolă (Creative Commons Attribution 3.0)
2. [2] Melissa Dell și colab., American Stories: A Large-Scale Structured Text Dataset of Historical U.S. Newspapers (2023), din colecția Chronicling America a Bibliotecii Congresului (CC BY 4.0)
3. [3] The New York Times, indexul titlurilor pe zile (nytimes.com/sitemap), citit la 4 octombrie 2026
4. [4] Wikidata, elementul Q218 (România): etichetele în toate limbile, citite la 4 octombrie 2026 (CC0)
5. [5] Glottolog 5, coordonatele limbilor (Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționistă, CC BY 4.0)
6. [6] Paul Woodman, „The spelling of the country name «Romania» in British official usage: from uncertainty to standardization”, Review of Historical Geography and Toponomastics, III, 5–6 (2008)
7. [7] Wikipedia în engleză, „Name of Romania”, citit la 4 octombrie 2026
8. [8] Vasile Arvinte, „Numele poporului, al limbii și al țării locuite de români în limba franceză”, Anuarul de lingvistică și istorie literară (Iași), 1977–1978
9. [9] United States Board on Geographic Names, Third Report, 1890–1906 (Washington, 1906)
10. [10] United States Geographic Board, Fourth Report, 1890 to 1916 (Washington, 1916)
11. [11] United States Geographic Board, Fifth Report, 1890 to 1920 (Washington, 1921)
12. [12] Encyclopaedia Britannica, ediția a unsprezecea (1911), vol. 23, „Rumania” (transcriere pe Wikisource)
13. [13] „News Services Adopt Uniform Spellings on Foreign Names”, Associated Press, în The Pampa News (Pampa, Texas), 9 aprilie 1944, p. 3 (Texas Tech University, Southwest Collection)
14. [14] Treaty of Peace with Roumania, Paris, 10 februarie 1947, United Kingdom Treaty Series nr. 55 (1948), Cmd. 7486
15. [15] Treaty of peace with Roumania, 10 februarie 1947, United States Statutes at Large, vol. 61, p. 1757
16. [16] Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 3135 din 16 septembrie 1953 și hotărârile Academiei din 1964–1965, reproduse în Reforme ortografice (Biblioteca Județeană Iași)
17. [17] United Nations Treaty Series, vol. 223, nr. 3052: România, declarația de acceptare a obligațiilor din Cartă, 14 decembrie 1955
18. [18] Constituția Republicii Socialiste România, 21 august 1965 (Portal legislativ)
19. [19] Department of State Bulletin, vol. 50–54 (1964 – iunie 1966), text pe Internet Archive; „the Governments and peoples of Romania and Poland”, 10 ianuarie 1966, p. 61
20. [20] United States Government Printing Office, Style Manual (ediția prescurtată), revizuită în ianuarie 1967
21. [21] Guvernul Regatului Unit, Timeline of country name changes in HMG use, 1919 to present
22. [22] US National Library of Medicine, Medical Subject Headings, descriptorul Romania (D012383): nota istorică „was RUMANIA 1963–78”
23. [23] Library of Congress, Cataloging Service Bulletin nr. 29, vara 1985
24. [24] Digital Library of Georgia, Georgia Historic Newspapers: numărul de pagini pe an care conțin fiecare grafie, 1866–1995, căutare din 4 octombrie 2026
25. [25] The London Gazette: numărul de anunțuri pe an care conțin fiecare grafie, 1915–1980, căutare din 4 octombrie 2026
26. [26] Scînteia, nr. 6605 (30 aprilie 1965) și nr. 6607 (3 mai 1965), scanate de Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva; numărul 6606 lipsește din colecție
27. [27] Jean-Alexandre Vaillant, Grammaire roumâne à l'usage des Français (București, 1840), exemplarul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj
28. [28] Biblioteca Națională a Țării Galilor, Welsh Newspapers Online: numărul de articole pe an care conțin fiecare grafie, căutare din 4 octombrie 2026
29. [29] The New York Public Library, Manuscripts and Archives Division, New York Times Company Records: Foreign Desk Records, 1948–1993 (ghid de arhivă)
30. [30] Max Vasmer, Этимологический словарь русского языка, articolul „румын”
31. [31] Vocabolario Treccani, articolul „romeno”
32. [32] Real Academia Española, Diccionario panhispánico de dudas, articolul „Rumanía”

Pagini înrudite#

• România în ziarul ChineiȚara numărată în alt ziar: 80 de ani din cotidianul Partidului Comunist Chinez.
• Cine spune la fel ca tine? Un cuvânt în 107 limbiO hartă a cuvintelor din Europa și Asia, cu testul care desparte asemănările întâmplătoare.
• Marea Britanie și România: aproape 2.000 de ani de legăturiCele două țări, din Dacia romană până azi.