Carota de sub orașul tău
Când a erupt ultimul vulcan din România, oamenii ajunseseră deja pe aceste locuri
Alege-ți orașul și coboară sub el prin timp, strat cu strat: pietrele căzute din cer, gheața din Apuseni, ursul de peșteră, vulcanul, omul de la Oase, lacul cât o mare, insula dinozaurilor. Până acolo unde pământul de sub tine stătea cu sute de kilometri mai la sud.
Coloana din stânga e carota: un cilindru ca acela scos prin foraj, doar că e făcut din timp. Derulează în jos; cu cât cobori, cu atât un centimetru din ea cuprinde mai mult timp.
acum 144 de ani
Pietre pe zăpadă
Primul strat e subțire. Pe 3 februarie 1882, o vineri, la 15:45, un bolid a trecut peste Cluj și s-a spart deasupra satelor de lângă Mociu, la 309 km de București. Pietrele au căzut pe zăpadă.
Un profesor le-a cântărit la scurt timp după cădere. Pagina despre ploaia de pietre arată și cum o lucrare americană din 1961 a redat greșit greutatea celei mai mari pietre.
Ploaia de pietre de la Mociu, 3 februarie 1882: harta, pietrele, muzeele
acum vreo 810 ani
Cel mai bătrân stejar datat
Coborâm prin câteva secole. Stejarul din Cajvana, la 364 km de București, ar fi răsărit în jurul anului 1200. Datarea cu radiocarbon, plus o estimare a lemnului dispărut din mijlocul trunchiului, îi dă aproximativ 810 ani.
„Bătrânul Carpaților” de la Mercheașa are 900 de ani în ziare și vreo 560 după radiocarbon. Vârstele din ziare nu țin întotdeauna în laborator.
acum 9.300 de ani
Marea care era lac
Acum 9.300 de ani, Marea Neagră, care azi atinge Constanța, la 203 km de București, era un lac cu apă dulce, rupt de ocean. O echipă a calculat că, după ruperea pragului, totul s-a petrecut în cel mult 40 de ani. E verdictul unei echipe, nu sfârșitul discuției: alte echipe interpretează altfel aceleași sedimente de pe fundul mării, iar pagina despre România acum 20.000 de ani plasează intrarea apei sărate acum vreo 8.400 de ani.
Azi marea are două etaje. Sub 100–150 de metri apa nu mai are deloc oxigen și păstrează lemnul corăbiilor mii de ani: cea mai veche epavă intactă cunoscută are cel puțin 2.400 de ani.
Marea Neagră are două etaje. La cel de jos nimic nu respiră oxigen
acum cel puțin 10.500 de ani
Gheața care ține minte iernile
În Peștera Scărișoara, la 344 km de București, stă un bloc de gheață de circa 100.000 de metri cubi. În 2003, o carotă de 22,53 de metri a străpuns-o până la rocă. Baza ei are, după estimări, cel puțin 10.500 de ani; un ghid din 1980 spunea 3.500.
Cei 10.500 de ani sunt vârsta bazei estimată printr-un model, nu un strat anual datat exact. Gheața a păstrat arhiva iernilor: cele mai blânde au fost acum circa 7.000–5.000 de ani. Între mai și iulie 2019 s-au topit din ea circa 1.050 de metri cubi.
Ghețarul de la Scărișoara: gheață de cel puțin 10.500 de ani
acum 20.000 de ani
Stepa rece
Acum 20.000 de ani, câmpiile erau stepă rece, cu elemente de tundră, bătută de vânt și acoperită cu praful care a devenit loessul Bărăganului și al Dobrogei. În Retezat, ghețarii ajunseseră la întinderea maximă acum aproximativ 21.000 de ani.
Marea Neagră era un lac cu nivelul la vreo 105 metri sub cel de azi. Lângă Piatra Neamț, la Poiana Cireșului, vânătorii lăsau în tabăra lor un fluier din os.
acum 26.100–24.300 de ani
Uriașul care mânca plante
În toată Europa, ursul de peșteră dispare acum 26.100–24.300 de ani, după peste 200 de datări. Masculii aveau 400–500 de kilograme. Oasele a șase urși din Carpați, vechi de 28.000–48.000 de ani, spun că mâncau plante; nu spun care.
La Chișcău, la 365 km de București, ghizii povestesc despre urși prinși în peșteră acum 15.000 de ani. Săpăturile îi fac pe urșii de acolo cu peste 10.000 de ani mai vechi decât povestea.
Ursul din peșteră: uriașul de jumătate de tonă care mânca numai plante
acum 27.000–32.000 de ani
Ultima erupție
În carotă, aici vine stratul de cenușă. Ciomadul, ultimul vulcan care a erupt pe teritoriul României, la 189 km de București, a erupt ultima dată acum 27.000–32.000 de ani. „30.000” e o rotunjire a unui interval.
„Stins” e doar o etichetă de convenție pentru un vulcan care nu a mai erupt de peste 10.000 de ani. Sub crater, instrumentele indică rocă parțial topită, cu cel puțin 5–15 la sută topitură. Studiile nu indică o erupție iminentă și niciunul nu poate prezice una.
acum 40.440 de ani
Oamenii erau deja aici
Coborâm încă zece mii de ani și dăm peste un om. Oase 1, un bărbat ale cărui rămășițe au fost găsite lângă Anina, la 343 km de București, datează de acum 40.440 ± 1.030 de ani. Purta 6–9% ADN Neanderthal, de la un strămoș care trăise cu 4–6 generații înaintea lui.
Deci carota e în ordinea asta: întâi oamenii, apoi vulcanul. Cum scrie pagina despre Ciomad: „Când a erupt Ciomadul, oamenii moderni ajunseseră deja în România.” Mandibula de la Oase e cu mai multe mii de ani mai veche decât ultima erupție.
acum 2.500.000 de ani
Peștera sigilată
Acum sărim peste un gol mare. Lângă Mangalia, la 209 km de București, argilele și loessul au acoperit acum 2,5 milioane de ani calcarele în care se află Peștera Movile, iar peștera a rămas fără intrare naturală.
În ea trăiesc 52 de specii de nevertebrate, dintre care 37 sunt endemice, hrănite de microbi care scot energie din sulf și metan. Specia noastră are vreo 300.000 de ani: sigiliul e de peste 8 ori mai vechi decât noi.
acum circa 3,2 milioane de ani
Trompele de lângă tine
Cele mai vechi rămășițe de mamut din Europa cu datare sigură vin de la Tulucești (Galați) și Cernătești (Dolj): circa 3,2 milioane de ani. Studiul de bază n-a putut fi consultat, iar pentru niciun mamut din România nu s-a găsit o datare cu radiocarbon.
Pe harta paginii despre elefanți, cea mai apropiată descoperire de București e Colentina (azi cartier din București), la 5 km: „Elephas antiquus”, varianta ausonius (determinare din 1924). În spate e o lucrare sau o bază de date. Descoperirea poate fi mult mai tânără decât stratul acesta: descoperirile de pe hartă merg de la Miocen până în epoca de gheață.
Elefanți, mamuți și dinoterii din România: ce s-a găsit în județul tău
acum 11,6 milioane de ani
Cel mai mare lac
Acum circa 11,6 milioane de ani, ultimele strâmtori s-au închis și Paratethys a rămas un lac de 2,8 milioane de kilometri pătrați, ceva mai mare decât Mediterana de azi. Pe harta publicată a nivelului maxim, pusă peste cea de azi, lacul acoperă aproximativ 81,5% din România.
Tot din Miocen, din straturi vechi de milioane de ani, vine noroiul de la Berca, la 110 km de București. Îl împinge în sus metanul, de la circa 3.000 de metri adâncime. Arată ca și cum ar fierbe, dar e rece.
acum 70 de milioane de ani
Insula dinozaurilor pitici
La Sânpetru, pe valea Sibișelului, la 280 km de București, din malurile văii ies oase. Acum 70 de milioane de ani, locul era pe o insulă, la 27–28° latitudine nordică, cam la latitudinea Insulelor Canare de azi.
Un dinozaur adult cu gât lung cântărea acolo mai puțin de o tonă. Deasupra dinozaurilor zbura o reptilă cu aripi estimate la 10–12 metri de la un vârf la celălalt. Pentru unii dintre ei, cercetătorii nu se înțeleg: poate strămoșii lor erau deja mici, iar insula doar i-a păstrat așa.
acum 100 de milioane de ani
Orașul tău nu era aici
Aici carota se rupe de hartă. Pământul de sub București, azi la 44,4° N, se afla acum 100 de milioane de ani între 29,6° și 37,6° N: cu 760–1.650 km mai la sud. Cam la latitudinea de azi a orașelor Cairo și Atena.
Toate numerele vin din trei modele publicate, iar fiecare pune România în alt loc. Zecimalele nu arată cât de bine știm poziția din trecut. Dar toate trei te duc spre sud.
acum 200 de milioane de ani
Urmele de la Anina
Aproape de capăt. Într-o carieră de la Colonia Cehă, lângă Anina, s-au găsit, potrivit unui studiu din 2009, urme de pași de sauropod din Hettangian, la începutul Jurasicului.
Mai jos, modelele se despart și mai mult: la 200 de milioane de ani, București e la 20,9° N după Müller și la 41,9° N după Merdith. Carota se oprește aici.