Lumea în mișcare. Tranziția spre Modernitate
Capitolul 9
Corăbii și cărți – cum s-a lărgit lumea în o sută de ani
Cum s-a lărgit lumea în o sută de ani?
Fiecare lumină este un loc în care s-au tipărit cărți înainte de 1501. Pe la 1454, în Europa, tiparul cu litere mobile lucra într-un singur oraș, Mainz. În câte locuri se tipărea la sfârșitul anului 1500?
De la un oraș la 259 de locuri, în 46 de ani
Apasă „Pornește”. Anii trec de la 1454 la 1500, iar fiecare loc se aprinde în anul primei lui ediții din catalog. Al doilea loc, Strasbourg, apare abia în 1460; al treilea, Bamberg, în 1461.
Printre primele tipărituri de la Mainz sunt o gramatică latină, un calendar în germană și formulare de indulgență din 1454–1455. Potrivit învățăturii catolice, indulgența este iertarea pedepsei rămase pentru păcate deja mărturisite; formularul tipărit o adeverea celui care o primea.
Până la sfârșitul anului 1500, catalogul așază ediții în 259 de locuri din 18 țări de azi. Unele „locuri” sunt mănăstiri sau castele, iar Westminster și Londra sunt numărate separat. În 237 dintre ele s-a păstrat cel puțin o carte care își spune singură orașul și anul; pentru celelalte 22, locul sau data au fost stabilite de bibliografi.
Zece orașe au dat mai mult de jumătate din ediții
Zece orașe au dat 58,5% din ediții: Veneția (3.473), Paris (2.747), Roma (1.892), Köln (1.479), Lyon (1.357), Leipzig (1.330), Augsburg (1.203), Strasbourg (1.117), Milano (1.071) și Nürnberg (1.033). Atinge o lumină ca să afli numele locului, anul primei ediții și numărul lor.
Șapte ediții din zece sunt în latină: 19.947, adică 69,9%. Urmează germana (3.169), italiana (2.243) și franceza (1.582).
O ediție din patru a rămas într-un singur exemplar
Catalogul numără 28.532 de ediții tipărite până în 1500. Din 6.952 dintre ele, adică 24,4%, se mai știe azi de un singur exemplar; la 721, acel exemplar este doar un fragment.
Pentru 423 de ediții nu mai e localizat niciun exemplar: sunt cunoscute din cataloage și descrieri făcute mai târziu, cât exemplarul încă exista.
O ediție din care a pierit și ultimul exemplar, fără ca cineva să o fi descris, lipsește din orice numărătoare. Câte au fost astfel nu se poate afla: catalogul numără ce s-a păstrat sau e atestat.
Pe teritoriul de azi al României, tiparul vine după 1500
Catalogul nu are nicio ediție tipărită înainte de 1501 pe teritoriul de azi al României. Bibliotecile din România păstrează însă exemplare din 1.348 de ediții tipărite în alte părți.
Cele trei romburi sunt în afara catalogului, care se oprește la 1500. Liturghierul slavon tipărit de ieromonahul Macarie este din 1508 și nu își numește locul: istoricii îl așază la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște, unde stă rombul, sau la Mănăstirea Bistrița, în Oltenia. La Sibiu s-au păstrat trei tipărituri din 1525, găsite în 2007; lucrări mai vechi dădeau anii 1528–1530. La Brașov, Johannes Honterus a întemeiat o tipografie în 1539.
De unde știm
Numărătoarea vine din Incunabula Short Title Catalogue (ISTC), catalogul Bibliotecii Britanice pentru cărțile tipărite în Europa înainte de 1501, numite incunabule. Datele sunt în starea din ianuarie 2025. Fiecare rând este o ediție, cu bibliotecile în care se află azi exemplare.
Din cele 28.532 de ediții, 10.253 își spun singure și locul, și anul. La celelalte 18.279, locul sau anul au fost stabilite de bibliografi; edițiile datate între doi ani sunt împărțite aici egal pe acei ani.
Anul 1500 pare mai plin decât a fost: catalogul trece la el 1.829 de ediții, față de 1.125 în 1499, fiindcă tot acolo ajung cele datate „pe la 1500”.
Catalogul nu poate arăta câte exemplare s-au tras dintr-o ediție și nici edițiile pierdute fără urmă. 416 ediții n-au oraș, iar 85 n-au an.
Sub „scris” stau 423 de ediții din care nu se cunoaște azi niciun exemplar: sunt știute numai din cataloage și descrieri făcute mai târziu; la câți ani după, catalogul nu arată.
Clasele barei: „păstrat” – există și azi; „scris” – a scris cineva, iar textul spune dacă era din vremea aceea sau de mai târziu și la câți ani după; „dedus” – socotit sau estimat de cercetătorii de azi ori calculat aici; „nu se știe” – necunoscut sau disputat.
Atinge pe rând cele patru părți ale barei de sub hartă. Rămâne numai ce se sprijină pe acel fel de dovadă.
