ȘURUB · ȘURUP · SCHRAUBE

De ce-i șurub la Iași și șurup în Ardeal?

Un cuvânt german cu două uși: la est intră prin polonă și ucraineană și păstrează b-ul — șurub; la vest intră prin maghiară și trece în p — șurup. DEX zice împrumut direct din germana dialectală; MDA2 listează toate trei drumurile și datează prima vedere la Dosoftei, în anii 1680. Iar mama lui Creangă face șuruburi prin cap de copii.

Strânge firul

anii 1680?: prima vedere, după MDA: Dosoftei
2 uși: estul cu b, vestul cu p
0×: filiera turcă: infirmată

Trei imagini, un șurub:

Vârful, teascul, Junimea: trei feluri de a vedea un singur șurub.Foto: Dario Crespi (CC BY-SA 4.0), Wein-Natur-Liebhaber (CC BY-SA 3.0), Junimea 1883 (domeniul public), Wikimedia Commons

Mașina paginii

Firul, tură cu tură

Șapte ture, șase limbi. Apasă fiecare tură: vezi din ce limbă vine forma și ce dicționar o ține. Etichetele arată limba; scroafa e pusă cu semn de întrebare.

șurub româna de azi RO

DEX '09: “– Din germ. dial. Schrube” — tijă filetată, cu varianta șurup. Fără mijlocitor. (DEX)

Schraube germana DE

Pfeifer: “spätmhd. schrūbe (1361)”; Kluge: șvabul schrauf — cheia lui șraf. Originea: “obscure”. (Pfeifer, Kluge)

śruba polona, 1562 PL

WDLP: “ab 1562” la Rej — “szroba, szruba”. Etimon: “mhd. Schrûbe”. (WDLP)

шруб ucraineana UK

MDA2 îl pune între etimoane: “ucr шруб”. Dicționarul ucrainean: neverificat — stă ca citat din MDA. (MDA2)

sróf maghiara HU

MDA2: “mg sróf (dial. soróf stróf)”. TESz: neverificat. Ușa vestică. (MDA2)

șurup vestul RO

Scriban: “șurúb (est) și șurúp (vest)”; Șăineanu și Damé pecetluiesc estul: “șurub n. Mold.”, “[Mold.]”. Despărțitura. (Scriban)

scrōfa scroafa? LA DISPUTATĂ

Pfeifer și Vasmer derivă din latinescul scrōfa, scroafa — filetul răsucit ca o coadă de purcea. Kluge: “Origin obscure”. Se arată, nu se urmează. (Pfeifer)

O precizare: DEX '09 zice împrumut direct, fără mijlocitor — lanțul polon-ucrainean e al lui Scriban, Cihac și MDA2. Mașina arată ambele uși și nu alege între ele.

La noi acasă

De la Dosoftei la Damé: anii 1680?–1898

Trei secole de hârtie, cu o gaură la început: datarea lui Dosoftei vine dintr-o singură voce, MDA2. De la Cihac încolo, totul e scan și pagină.

Anii 1680: Dosoftei, o singură voce

MDA2: “At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 73v/21” — Viața sfinților, Iași, 1682–1686. Textul pasajului: nevăzut; Dacoromanica: neatinsă. Dacă-i adevărat, cuvântul e din secolul al XVII-lea. (MDA2)

1879: Cihac, pagina 397

Norul de înrudite — rusa, polona, ceha, maghiara — pus la “slavi”, dar derivat “du mhall. schrûbe”. DER îl citează “II, 394”: intrarea e la 397. (Cihac)

1881–1892: Creangă, mama și șuruburile

Serializarea în Convorbiri (1881–82), apoi cartea: p. 41 “să ne facă musai cite-un șurub, două prin cap”, p. 98 “s-o întoarcă la șurub”. Ambele pagini verificate în scan. (Creangă)

1895–1898: Damé, în două cărți

Damé: “ŞURUB… [Mold.] V. şurup” — pecetea moldovenească; plus “şurupul vioarei”. Tot Damé, în Terminologie, p. 113: prima șurubelniță — scan negăsit. (Damé, Dame)

Ce nu s-a găsit

Pontbriant 1862: fără scan. Lexiconul de la Buda: blocat pentru roboți, verificabil de om în câteva minute. Tiktin, tarifele, cataloagele: nimic. Alecsandri și Caragiale: texte neidentificate. (goluri)

Prima pagină a manuscrisului Amintiri din copilărie — Prima pagină a manuscrisului Amintirilor: cartea cu șuruburile mamei. Foto: Ion Creangă, Wikimedia Commons, domeniul public

Creangă: Amintiri (Wikisource) →

Vecinii de trusă

Trusa: cine mai strânge pe lângă șurub

Patru vecini cu peceți din dicționar: latinul, slavul, fata casei și oaspeții de fier.

Cuiul, latinul din trusă

DEX: “– Lat. cuneus” — piesa cu vârf ascuțit care se bate. Cuiul e titularul; șurubul e veneticul care se răsucește. (DEX)

Pironul, slavul cel mare

DEX: “– Din sl. pironŭ” — “p. gener. cui mare”, cu prima vedere la Coresi, după MDA2. Lemnul construcțiilor, nu mecanica fină. (DEX)

Piulița, fata casei

DEX: “Piuă + suf. -uliță” — diminutivul piuăi, fără împrumut. Perechea șurubului e românească din tată-n fiu. (DEX)

Oaspeții de fier: nit, diblu, șaibă

Nit din germ. Niet (1875, după MDA); diblu din germ. Dübel; șaibă din germ. Scheibe; holțșurub direct din holzschraube — acesta din urmă e doar în dexonline, nu în DEX. Francezul vis n-a concurat niciodată, după dicționare. (DEX)

Replică a șurubului lui Arhimede — Șurubul lui Arhimede, replică: elicea e tot un șurub, la MDA2. Foto: Eunostos, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0

DWDS: Schraube (dicționar) →

Cine a văzut șurubul

Patru martori

De la DEX la MDA2 și Cihac: patru dicționare, fiecare cu bucata lui de filet.

DEX '09: direct

“…[Var.: șurup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.”

Dicționarul explicativ, s.v. șurub

Fără mijlocitor: germana dialectală, direct. Pecetea cea mai citată.

MDA2: trei drumuri

“[At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 73v/21 / E: ger dal Schrūbe, ucr шруб, mg sróf…]”

MDA2 (2010), s.v. șurub

Trei etimoane și zeci de variante: toate ușile, odată.

Scriban: estul și vestul

“șurúb (est) și șurúp (vest)… (rut. šruba, rus. ščurúp, pol. szrub…)”

Scriban (1939), s.v. șurub

Despărțitura -b/-p, cu lanțul slav în paranteză.

Cihac: norul din 1879

“Șurúb, șurúp, s., vis…; russ. šturupŭ…; pol. szrub…; magy. csavar, sróf…; du mhall. schrûbe…”

Cihac, t. II, p. 397 (scan)

Pus la “slavi”, derivat din germana medie: paradoxul de clasare.

DEX: șurub (dicționar) →

Unde am ajuns

Ce știm și ce reconstruim

Patru sertare pentru toată pagina: ușile, stelele, de ce ține și ce rămâne deschis.

Ce știm

Filiera germană, cu două uși: estul șurub prin polonă și ucraineană, vestul șurup prin maghiară. DEX zice direct, MDA2 listează trei drumuri. Turca: infirmată; Balcanii: ocolitori.

Ce reconstruim

Nimic cu stea: *skrofa e citat din Brückner, scroafa e citatul lui Pfeifer și Vasmer. Formele se arată, nu se afirmă.

De ce ține

Despărțitura -b/-p se potrivește cu cele două uși; șurubelnița e formație românească atestată la 1898, după MDA; holțșurub vine direct din holzschraube (dexonline).

Ce rămâne deschis

Textul lui Dosoftei — nevăzut. Lexiconul de la Buda — neverificat. Tiktin, tarifele, cataloagele — negăsite. Datarea lui шруб — necunoscută.

Trei opriri

Trei date

Tot drumul pe un singur filet: forma, vecinul, mama.

Pfeifer
1361
“spätmhd. schrūbe (1361)” — datarea formei germane, după dicționar. Actul din spate: neverificat.
oprește-te la 1 din 3
Rej
1562
“ab 1562” — polona śruba la Rej, cu etimonul “mhd. Schrûbe”. Prima verigă datată a ușii estice.
oprește-te la 2 din 3
Creangă
1892
“cite-un șurub, două prin cap” — p. 41 din prima ediție. Cuvântul, în mâna mamei.
oprește-te la 3 din 3

Anii 1680 Dosoftei? · 1771 Reșița · 1879 Cihac · 1881 Creangă · 1895 Damé · 1898 Damé.

Drumul șurubului

schrūbe
forma, în germana medie
śruba
vecinul, în polonă
șurub
strânsura, la noi

Unde scârțâie filetul

Trei semne de întrebare, două verdicte

Ușile țin — datarea, nu. Verdictul paginii: DISPUTATĂ

Dosoftei, anii 1680? — o singură voce

Doar MDA2 datează; pasajul: nevăzut; Dacoromanica: neatinsă. Dacă-i adevărat, cuvântul e din secolul al XVII-lea, nu de împrumut recent. Pagina citează datarea; pasajul rămâne negăsit.

Direct sau prin slavi?

DEX '09: direct din germana dialectală. Scriban și Cihac: prin rutenă, rusă, polonă. MDA2: toate trei. Verdictul paginii: două uși, aceeași casă germană.

Turca și Balcanii?

Turca: vida e șurubul, şurup e siropul — prieten fals, filiera moartă. Balcanii: sârbo-croatul šaraf pare un împrumut paralel din maghiară (sursă terțiară), nu donatorul; bulgara, în RBE, nici n-are cuvântul. Verdict: ocolitori.

Nicio filieră disputată nu primește pe pagina asta un adevăr fără citat: datările stau cu golurile alături, ușile cu martori, iar filierele moarte cu actele lor.

Ce NU e disputat: casa germană a cuvântului; despărțitura est-vest; mama lui Creangă — pe astea cad toate sursele de acord.

WDLP: śruba (PDF) →

Verifică-te

Cine-i mai vechi?

Șase repere din pagină, amestecate. Pune-le de la cel mai vechi la cel mai nou.

Mută fiecare carte pe poziția ei, de la 1 la 6. Tastele 1–6 mută cartea aleasă; cărțile se trag și cu degetul.

1879
Cihac: norul de la pagina 397
Poziția
1361
Pfeifer: schrūbe
Poziția
1892
Creangă: șuruburile mamei
Poziția
1562
Rej: śruba
Poziția
1881
Creangă: Amintirile în revistă
Poziția
1771
Wikipedia: furnalele de la Reșița
Poziția

Scor: 0 din 6

Ordinea bună, de la cel mai vechi:

1361 — Pfeifer: schrūbe
1562 — Rej: śruba
1771 — Wikipedia: furnalele de la Reșița
1879 — Cihac: norul de la pagina 397
1881 — Creangă: Amintirile în revistă
1892 — Creangă: șuruburile mamei

Rândul așezat: 1361 schrūbe, 1562 śruba, 1771 Reșița, 1879 Cihac, 1881 Creangă în revistă, 1892 Creangă în carte. 1771 vine dintr-o sursă terțiară; Dosoftei lipsește — o singură voce.

Surse

Mai întâi firul german, apoi anii românești și trusa; la urmă vecinii. Fiecare afirmație riscantă arată spre sursa ei.