ȘURUB · ȘURUP · SCHRAUBE

De ce-i șurub în est și șurup în vest?

Un cuvânt german cu două uși — poate: la est ar intra prin polonă și ucraineană și-ar păstra b-ul, șurub; la vest intră prin maghiară — sróf, atestat 1559 — și trece în p, șurup, cu fonologie modernă. DEX zice împrumut direct; MDA2 listează trei drumuri. Iar prima atestare se dispută: Dosoftei (ed. 1683) sau un adaos marginal din ms. 45.

Strânge firul

c. 1680?: ms. 45 sau Dosoftei: dată disputată
2 uși?: estul cu b, vestul cu p — ipoteză
0×: filiera turcă, nesusținută de sursele verificate

Trei imagini, un șurub:

Vârful, teascul, Junimea: trei feluri de a vedea un singur șurub.Foto: Dario Crespi (CC BY-SA 4.0), Wein-Natur-Liebhaber (CC BY-SA 3.0), Junimea 1883 (domeniul public), Wikimedia Commons

Mașina paginii

Firul, tură cu tură

Șapte ture, șase limbi, patru grade de strângere. Apasă fiecare tură: eticheta arată limba, iar pecețile — cât de strânsă e veriga: atestat, etimologie, fonologic, ipoteză. Scroafa e pusă cu semn de întrebare.

șurub româna de azi RO ETIMOLOGIE

DEX '09: “– Din germ. dial. Schrube” — tijă filetată, cu varianta șurup. Fără intermediar precizat: o etimologie de dicționar, nu un lanț dovedit. (DEX)

Schraube germana DE ATESTAT

Pfeifer: “spätmhd. schrūbe (1361)”; Kluge: șvabul schrauf — cheia lui șraf. Atestată; ce e mai adânc — scroafa — e ipoteză. (Pfeifer, Kluge)

śruba polona, 1562 PL ATESTAT

WDLP: “ab 1562” la Rej — “szroba, szruba”. Etimon: “mhd. Schrûbe”. Atestată; UESz o dă drept corespondent al magh. sróf. (WDLP, UESz)

шруб ucraineana UK ETIMOLOGIE

MDA2 îl pune între etimoane: “ucr шруб”. Dicționarul ucrainean: neverificat; data: necunoscută. Stă ca etimologie de dicționar. (MDA2)

sróf maghiara, 1559 HU ATESTAT

UESz: atestat 1559 (“shcraufollja”), împrumut german, forme bavaro-austriece šråf, šraof; rom. șrof — tot din maghiară. Ușa vestică, cu acte. (UESz)

șurup vestul RO FONOLOGIC

Both 2016: magh. sróf /ʃro:f/ dă rom. șirof, șorof, șurup prin anaptixă; Scriban (1939): “șurúb (est) și șurúp (vest)”. Despărțitura, susținută fonologic. (Both, Scriban)

scrōfa scroafa? LA IPOTEZĂ DISPUTATĂ

Pfeifer: originea lui Schraube “nicht eindeutig gesichert”; lat. scrōfa, posibilă — cu punte semantică sexuală, nu coadă de purcea. Vasmer, în schimb: coada (“zakručena, kak svinoj xvost”). Două ipoteze, o scroafă. (Pfeifer, Vasmer)

Cum citești pecețile: atestat înseamnă găsit în text datat; etimologie, rută propusă de dicționar; fonologic, legătură susținută de analiza modernă; ipoteză, reconstrucție nerezolvată. Ușa de vest e strânsă (atestat plus fonologic); ușa de est e ipoteză — DEX propune chiar împrumut direct.

La noi acasă

De la ms. 45 la Damé: c. 1680?–1898

Trei secole de hârtie, cu o dispută la început: MDA2 îl dă pe Dosoftei, Arvinte 1991 scoate din ms. 45 un adaos marginal mai vechi — dar copia manuscrisului e datată tot pe la 1680. De la Cihac încolo, totul e scan și pagină.

Anii 1680: Dosoftei și ms. 45 — o dispută

MDA2: “At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 73v/21” — Viața sfinților (ed. Iași 1683, după Tiktin); pasajul: nevăzut. Arvinte 1991: în ms. 45, adaos marginal de aceeași mână — “Suruburile” (Ex. 25:31,34), “surub” (25:33) — “modifică data primei atestări din Tiktin²: în loc de 1683, Dosoftei, 1665—1680”. Dar copia lui Dumitru e datată c. 1683–1686 (Cândea) sau c. 1679 (Andriescu), iar adaosul e de aceeași mână: 1665 nu se ține. MDA2 (2010) tot pe Dosoftei îl dă. (MDA2, Arvinte, Munteanu)

1879: Cihac, pagina 397

Norul de înrudite — rusa, polona, ceha, maghiara — pus la “slavi”, dar derivat “du mhall. schrûbe”. DER îl citează “II, 394”: intrarea e la 397. Maghiara din nor (sróf) e azi atestată la 1559 (UESz). (Cihac)

1881–1892: Creangă, mama și șuruburile

Serializarea în Convorbiri (1881–82), apoi cartea: p. 41 “să ne facă musai cite-un șurub, două prin cap”, p. 98 “s-o întoarcă la șurub”. Ambele pagini verificate în scan. (Creangă)

1895–1898: Damé, în două cărți

Damé: “ŞURUB… [Mold.] V. şurup” — pecetea moldovenească; plus “şurupul vioarei”. Tot Damé, în Terminologie, p. 113: prima șurubelniță — scan negăsit. (Damé, Dame)

Ce nu s-a găsit

Pontbriant 1862: fără scan. Lexiconul de la Buda: blocat pentru roboți, verificabil de om în câteva minute. Tiktin², tarifele, cataloagele: nimic — doar abrevierea “Dos. VS.”, cu datarea «Iași 1683» din lista de abrevieri, verificată în Tiktin I. Alecsandri și Caragiale: texte neidentificate. (goluri)

Prima pagină a manuscrisului Amintiri din copilărie — Prima pagină a manuscrisului Amintirilor: cartea cu șuruburile mamei. Foto: Ion Creangă, Wikimedia Commons, domeniul public

Creangă: Amintiri (Wikisource) →

Vecinii de trusă

Trusa: cine mai strânge pe lângă șurub

Patru vecini cu peceți din dicționar: latinul, slavul, fata casei și oaspeții de fier.

Cuiul, latinul din trusă

DEX: “– Lat. cuneus” — piesa cu vârf ascuțit care se bate. Cuiul e titularul; șurubul e veneticul care se răsucește. (DEX)

Pironul, slavul cel mare

DEX: “– Din sl. pironŭ” — “p. gener. cui mare”, cu prima vedere la Coresi, după MDA2. Lemnul construcțiilor, nu mecanica fină. (DEX)

Piulița, fata casei

DEX: “Piuă + suf. -uliță” — diminutivul piuăi, fără împrumut. Perechea șurubului e românească din tată-n fiu. (DEX)

Oaspeții de fier: nit, diblu, șaibă

Nit din germ. Niet (1875, după MDA); diblu din germ. Dübel; șaibă din germ. Scheibe; holțșurub direct din holzschraube — acesta din urmă e doar în dexonline, nu în DEX. Francezul vis nu apare ca rival în sursele lexicografice consultate. (DEX)

Replică a șurubului lui Arhimede — Șurubul lui Arhimede, replică: elicea e tot un șurub, la MDA2. Foto: Eunostos, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0

DWDS: Schraube (dicționar) →

Cine a văzut șurubul

Șase martori

Patru dicționare românești, unul maghiar și un studiu de fonologie: fiecare cu bucata lui de filet.

DEX '09: direct

“…[Var.: șurup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.”

Dicționarul explicativ, s.v. șurub

Fără intermediar precizat: germana dialectală, direct. Pecetea cea mai citată.

MDA2: trei drumuri

“[At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 73v/21 / E: ger dal Schrūbe, ucr шруб, mg sróf…]”

MDA2 (2010), s.v. șurub

Trei etimoane și zeci de variante — dar ms. 45 lipsește: prima atestare tot Dosoftei.

Scriban: estul și vestul

“șurúb (est) și șurúp (vest)… (rut. šruba, rus. ščurúp, pol. szrub…)”

Scriban (1939), s.v. șurub

Despărțitura -b/-p, cu lanțul slav în paranteză: descriere din 1939.

Cihac: norul din 1879

“Șurúb, șurúp, s., vis…; russ. šturupŭ…; pol. szrub…; magy. csavar, sróf…; du mhall. schrûbe…”

Cihac, t. II, p. 397 (scan)

Pus la “slavi”, derivat din germana medie: paradoxul de clasare.

UESz: sróf la 1559

“sróf, 1559 “shcraufollja”…; “Német jövevényszó”…; rom. șrof…”

UESz (dicționar etimologic maghiar)

Împrumut german atestat 1559; rom. șrof tot din maghiară.

Both 2016: anaptixa

“sróf /ʃro:f/… șirof, șorof, șurup…”

Both 2016 (studiu de fonologie)

Singura sursă care duce explicit sróf până la șurup.

DEX: șurub (dicționar) →

Unde am ajuns

Ce știm și ce reconstruim

Patru sertare pentru toată pagina: ce știm, ce reconstruim, de ce ține și ce rămâne deschis.

Ce știm

Casa germană a cuvântului; despărțitura est-vest a lui Scriban (1939); atestările datate: schrūbe 1361, sróf 1559, śruba 1562; ms. 45 și Dosoftei, amândoi pe la 1680.

Ce reconstruim

Ușa de est (polonă, ucraineană, română) e ipoteză: MDA2 listează etimoanele, DEX propune direct din germană. Scroafa (Pfeifer contra Vasmer) e tot ipoteză.

De ce ține

Ușa de vest: sróf atestat 1559 plus fonologie 2016. Despărțitura -b/-p se potrivește; șurubelnița e formație românească atestată la 1898, după MDA; holțșurub vine direct din holzschraube (dexonline).

Ce rămâne deschis

Pasajul lui Dosoftei — nevăzut. Data exactă a adaosului din ms. 45 — disputată. Lexiconul de la Buda — neverificat. Tiktin², tarifele, cataloagele — negăsite. Datarea lui шруб — necunoscută.

Patru opriri

Patru date

Tot drumul pe un singur filet: rădăcina, ușa de vest, vecinul, primul strat românesc.

Pfeifer
1361
“spätmhd. schrūbe (1361)” — datarea formei germane, după dicționar. Actul din spate: neverificat.
oprește-te la 1 din 4
UESz
1559
“shcraufollja” — magh. sróf, împrumut german. Ușa de vest capătă toc și balamale.
oprește-te la 2 din 4
Rej
1562
“ab 1562” — polona śruba la Rej, cu etimonul “mhd. Schrûbe”. Prima verigă datată a ușii estice.
oprește-te la 3 din 4
ms. 45
c. 1680?
“Suruburile”, adaos marginal la Exod 25. Arvinte 1991 zice 1665–1680; copia: c. 1679 (Andriescu) sau c. 1683–1686 (Cândea). Primul strat românesc — poate.
oprește-te la 4 din 4

Dosoftei, ed. 1683 · 1879 Cihac · 1881 Creangă · 1892 Creangă · 1895 Damé · 1898 Damé.

Două drumuri posibile

schrūbe, śruba, șurub
ușa de est: ipoteză
schrauff, sróf, șurup
ușa de vest: atestată 1559

Unde scârțâie filetul

Trei semne de întrebare, niciun verdict pripit

Ușile țin — una strâns, una ca ipoteză. Datarea se dispută. Verdictul paginii: DISPUTATĂ

Dosoftei sau ms. 45?

MDA2: Dosoftei, V. S. (ed. Iași 1683, după Tiktin) — pasajul nevăzut. Arvinte 1991: adaosul marginal din ms. 45 “modifică data primei atestări din Tiktin²: în loc de 1683, Dosoftei, 1665—1680”. Dar copia e c. 1679 (Andriescu) sau c. 1683–1686 (Cândea), iar adaosul e “de aceeași mână”: ms. 45 îl presează pe Dosoftei, nu-l detronează. MDA2 (2010) tot pe Dosoftei îl dă.

Direct sau prin slavi?

DEX '09: direct din germana dialectală, fără intermediar precizat. Scriban și Cihac: prin rutenă, rusă, polonă. MDA2: toate trei. Verdictul paginii: ușa de vest atestată, ușa de est ipoteză — aceeași casă germană.

Turca și Balcanii?

Turca: filiera e nesusținută de sursele verificate — vida e șurubul, şurup e siropul, prieten fals. Balcanii: sârbo-croatul šaraf e împrumut paralel din maghiară (UESz), nu donatorul; bulgara, în RBE, nici n-are cuvântul. Verdict: ocolitori din lipsă de dovezi.

Nicio filieră disputată nu primește pe pagina asta un adevăr fără citat: datările stau cu golurile alături, ușile cu gradele lor de strângere, iar filierele nesusținute cu mențiunea lipsei.

Ce NU e disputat: casa germană a cuvântului; despărțitura est-vest a lui Scriban; atestările datate 1361, 1559, 1562; mama lui Creangă — pe astea sursele consultate cad de acord.

WDLP: śruba (PDF) →

Verifică-te

Cine-i mai vechi?

Șase atestări din pagină, amestecate. Pune-le de la cea mai veche la cea mai nouă.

Mută fiecare carte pe poziția ei, de la 1 la 6. Tastele 1–6 mută cartea aleasă; cărțile se trag și cu degetul.

1879
Cihac: norul de la pagina 397
Poziția
1559
UESz: sróf “shcraufollja”
Poziția
1892
Creangă: șuruburile mamei
Poziția
1361
Pfeifer: schrūbe
Poziția
c. 1680?
ms. 45: “Suruburile”, adaos marginal
Poziția
1562
Rej: śruba
Poziția

Scor: 0 din 6

Ordinea bună, de la cel mai vechi:

1361 — Pfeifer: schrūbe
1559 — UESz: sróf “shcraufollja”
1562 — Rej: śruba
c. 1680? — ms. 45: “Suruburile”, adaos marginal
1879 — Cihac: norul de la pagina 397
1892 — Creangă: șuruburile mamei

Rândul așezat: 1361 schrūbe, 1559 sróf, 1562 śruba, c. 1680 ms. 45, 1879 Cihac, 1892 Creangă în carte. Ms. 45 e datat cu semn de întrebare: Arvinte 1991 zice 1665–1680; copia, c. 1679 (Andriescu) sau c. 1683–1686 (Cândea).

Surse

Mai întâi firul german, apoi anii românești și trusa; la urmă vecinii. Fiecare afirmație riscantă arată spre sursa ei.