INIMĂ · ANIMA · SUFLET

Ce caută un suflet în pieptul tău?

Inima e un suflet latin ajuns organ. DEX o dă din Lat. anima, fără trepte de sunet; DER spune că trecerea de la suflet la inimă apare numai în română. Verii romanici și-au păstrat sufletul — inima-organ nu apare la niciunul — iar dovada stă în atestări datate, de la înrima din Hurmuzaki până la tiparul lui Coresi.

Mergi pe țeavă

Lat. anima: atât dă DEX '09: sufletul, fără trepte
1560–61: Coresi tipărește inima la Brașov
numai în rom.: verdictul DER — cu glosa lui de la Toledo

Trei imagini, o bătaie:

Organul, vântul, tiparul: trei feluri de a privi un singur suflet ajuns inimă.Foto: Henry Vandyke Carter (domeniul public), Bartolomeo Crivellari (CC0), Coresi (domeniul public), Wikimedia Commons

Mașina paginii

Țeava, îmbinare cu îmbinare

Șapte îmbinări, două limbi, trei grade de strângere. Fiecare îmbinare arată limba pe etichetă, iar pecețile arată cât de strânsă e veriga: atestat, etimologie, ipoteză. Glosa de la Toledo stă cu semn de întrebare.

anima latina LA ETIMOLOGIE

Lewis & Short: „that which blows or breathes” — aer, suflare, apoi principiul vital, sufletul; uneori chiar sufletul rațional al omului. De aici pleacă țeava. (L&S, prin oglinda Alatius)

înrima Hurmuzaki, 1491–1516 RO ATESTAT

Ps 84:9: „pre cei ce-și întorcu înrima cătră-nsul” — după tabelul aliniat din Felea 2023. Datarea e a lui Mareș 2000, după filigrane venețiene. (Felea)

inima Coresi, 1560–61 RO ATESTAT

Mt 5:8: „ferice curaț cu inima că aceea Domnul ve-de-vor” — după transliterația din 1889 a tiparului brașovean. Colofonul: început în mai, sfârșit în ianuarie, văleatul 7069. (Coresi)

înrema Scheiana, 1573–78 RO ATESTAT

Ps 84:9: „și spre cei ce întorcu înrema sa cătră-nsu” — după același tabel Felea. Scheiana e mai nouă decât Coresi: datarea veche a lui Bianu a căzut. (Felea)

inemă Dosoftei, 1673 RO ATESTAT

Ps 38: „Inema mea este în mine hierbinte” — după volumul de aprecieri al ediției critice, prin Călinescu. Psaltirea în versuri, Uniev. (Dosoftei)

inimă româna de azi RO ETIMOLOGIE

DEX '09: „INIMĂ, inimi, s. f.” — „Lat. anima.” Atât: nicio treaptă de sunet, nicio formă de mijloc. O etimologie de dicționar, nu un lanț dovedit. (DEX)

animus „inimă” glosa de la Toledo? LA IPOTEZĂ DISPUTATĂ

DER își slăbește singur verdictul: „cf. totuși animus «inimă» într-o glosă de la Toledo (Castro 162)”. Glosa n-a fost văzută aici — stă ca trimitere, nu ca exponat. (DER)

Cum citești pecețile: atestat înseamnă găsit în text datat; etimologie, rută propusă de dicționar; ipoteză, verigă nerezolvată. Țeava e strânsă pe atestări și pe dicționar; cum s-a trecut de la suflet la inimă rămâne între Șăineanu și DER.

La noi acasă

De la Hurmuzaki la DEX: 1491–2009

Cinci sute de ani de inimă scrisă, în patru opriri. Fiecare citat vine cu hârtia lui: manuscrisul, tiparul, versul sau dicționarul.

Manuscrisele

Hurmuzaki scrie înrima între 1491 și 1516, după filigranele citite de Mareș; Voronețul îi ține hangul pe la 1551–1558; Scheiana — mult timp crezută cea mai veche — e de fapt din 1573–1578, după Coresi. Toate trei se văd în același tabel aliniat din Felea 2023, la Ps 84:9.

Tiparul

Coresi tipărește inima în Tetraevanghelul brașovean — patru versete din Matei stau arătate aici: „ferice curaț cu inima”, „comoara voastră … inima voastră”, „de la dulce inimă scoate dulceață”, „cu toată inima ta. și cu tot sufletul tăi”. Colofonul leagă totul: început la 3 mai, sfârșit la 30 ianuarie, văleatul 7069, adică 1560–1561 — după transliterația din 1889.

Versul

Dosoftei pune inema în vers la Uniev, în 1673 — după volumul ediției critice, prin Călinescu: „Inema mea este în mine hierbinte”. DEX o ține variantă: inemă.

Dicționarele

Șăineanu 1929 dă înemă din ANIMA și mută trecerea în latina bisericească; DER o ține numai a noastră; DEX '09 închide șirul cu două cuvinte: Lat. anima. MDA2 adaugă prima lui atestare — PSALT. 5/30 — și o sută două sensuri.

Gravură anatomică din 1686 cu șase desene ale inimii — Inima ca organ, într-o gravură din 1686 — contemporană cu versul lui Dosoftei. Foto: Wellcome Collection, Wikimedia Commons, CC BY 4.0

Felea 2023: psaltirile aliniate (PDF) →

Vecinii romanici

Verii care și-au păstrat sufletul

Patru veri mari, aceeași moștenire, alt drum: fiecare și-a păstrat sufletul, niciunul n-a făcut din el organ. Dovada stă în dicționarele lor, nu în spusa noastră.

Italianul

Treccani dă anima drept „il principio vitale dell'uomo” — principiul vital, partea imaterială, sediul gândului și al simțirii. Din lat. anĭma: sufletul, nu organul. (Treccani)

Francezul

Âme e „principe de la vie” și „partie immatérielle de l'homme” — suflet, nu organ. Dicționarul-cetate CNRTL nu s-a lăsat citit de mașini, așa că stă Wiktionary, cu rezerva spusă. (Wiktionary)

Spaniolul și portughezul

RAE dă alma din lat. anĭma — principiul vieții; ánima e tot suflet, uneori cel din purgatoriu. Priberam dă alma drept „parte imortal do ser humano”. Inima-organ nu apare la niciunul. (RAE, Priberam)

Ce-a pățit cor

Din cor n-a rămas nicio inimă moștenită în dicționarele consultate: cord e termen de anatomie — „(Anat.) Inimă. Din lat. cor, -dis”. Iar curaj vine din franceză, după DEX; legătura mai departe cu cor o face NODEX, nu DEX. (DEX, NODEX)

Al treilea suflu

Povestea celorlalte două suflări — sufletul latin și duhul slav — stă în piesa-pereche, cu foalele ei: aici intră doar ca vecin, nu ca reluare. (sufletul-și-duhul)

Miniatură medievală: un îndrăgostit îngenuncheat își oferă inima unei doamne — Îndrăgostitul își dăruiește inima: miniatură medievală — inima ca sediu al simțirii. Foto: Atelier du Maître de Bari, Wikimedia Commons, domeniul public

Treccani: anima (dicționar) →

Cu gura lor

Șase martori

Dicționarele spun singure povestea — fiecare cu citatul, cu sursa și cu măsura lui.

DEX '09

“INIMĂ, inimi, s. f. … [Pl. și: (înv.) inime. – Var.: inemă s. f.] – Lat. anima.”

DEX '09 (2009), prin dexonline

Două cuvinte închid țeava: sufletul e tatăl, fără trepte de sunet arătate.

DER

“Lat. anima … Trecerea de la „suflet” la „inimă” apare numai în rom., cf. totuși animus „inimă” într-o glosă de la Toledo (Castro 162).”

DER (Ciorănescu), prin dexonline

Verdictul tare și cuiul lui: unicitatea, cu glosa nevăzută alături.

MDA2

“inimă sf [At: PSALT. 5/30 / V: (înv) inemă, înemă … / E: ml anima]”

MDA2, prin dexonline

Prima atestare e din psaltire; prescurtarea ml rămâne nedesfăcută.

Șăineanu 1929

“[Vechiu-rom. înemă = lat. ANIMA, suflet (în latinitatea ecleziastică: inimă)]”

Șăineanu, ed. a VI-a (1929), prin dexonline

Singurul care mută trecerea în latina bisericească — rivalul verdictului DER.

Lewis & Short

“ănĭma, ae, f. … that which blows or breathes … The vital principle, the breath of life … As the seat of feeling.”

L&S, prin oglinda Alatius

De la suflare la suflet: toată scara latină într-o singură intrare.

RAE

“alma. Del lat. anĭma. 1. f. Principio que da forma y organiza el dinamismo … de la vida.”

RAE, Diccionario de la lengua española

Vărul spaniol: același tată latin, sufletul păstrat.

DEX: inimă (dicționar) →

Socoteala

Ce știm și ce nu știm

Patru cărți pe masă: două țin, una se ceartă, una lipsește.

Știm

Tatăl e anima: DEX, DER, MDA2 și Șăineanu îl dau singur; Scriban îi pune alături și pe animus. Iar cuvântul se scrie din secolul al XVI-lea: înrima, inima, înrema, inemă — toate în texte datate.

Trecerea

DER o spune răspicat: de la suflet la inimă s-a trecut numai la noi. Scara DEX — organ, sediu al simțirii, fire, mijloc — arată unde a ajuns sensul, nu cum a trecut.

Disputa

Șăineanu mută trecerea în latina bisericească; DER o ține numai românească; glosa de la Toledo ar da dreptate lui Șăineanu, dar n-a văzut-o nimeni aici. Raportăm cearta, n-o tranșăm.

Gaura

Niciunul dintre dicționarele consultate nu dă treptele de sunet de la anima la inimă — niciun i protetic, nicio vocală numită. Și niciun text datat nu arată clipa trecerii. Asta lipsește de pe masă.

Datele care țin

Patru date

Patru opriri țin toată țeava: două manuscrise, un tipar și un vers — fiecare cu hârtia lui.

Hurmuzaki: înrima
1491–1516
Ps 84:9, „pre cei ce-și întorcu înrima cătră-nsul” — după Felea 2023. Datarea e a lui Mareș, după filigrane venețiene.
Martorul 1 din patru
Coresi: inima
1560–61
Mt 5:8, „ferice curaț cu inima” — după transliterația din 1889. Tipar brașovean, colofon cu zile și văleat.
Martorul 2 din patru
Scheiana: înrema
1573–78
Ps 84:9, „și spre cei ce întorcu înrema sa cătră-nsu” — după Felea 2023. Mai nouă decât tiparul lui Coresi.
Martorul 3 din patru
Dosoftei: inemă
1673
Ps 38, „Inema mea este în mine hierbinte” — după volumul ediției critice, prin Călinescu. Uniev, Psaltirea în versuri.
Martorul 4 din patru

Patru date, patru hârtii: Felea 2023 pentru manuscrise, transliterația din 1889 pentru Coresi, ediția critică pentru Dosoftei.

Scara formelor

anima
latina: suflare, suflet, viață
înrima
Hurmuzaki, Ps 84:9
inima
Coresi, Mt 5:8
înrema
Scheiana, Ps 84:9
inemă
Dosoftei, Ps 38
inimă
DEX '09: Lat. anima

Cearta

Unde s-a trecut: la noi sau la biserică?

Două dicționare mari spun lucruri care nu încap împreună. Le punem față în față, cu martorul lipsă între ele. DISPUTATĂ

Șăineanu 1929: trecerea e veche

Înemă vine din ANIMA, suflet — iar între paranteze stă bomba: în latinitatea ecleziastică, anima era deja inimă. Dacă are dreptate, trecerea s-a făcut înainte de română. Un singur martor, nicio dovadă arătată.

DER: trecerea e numai a noastră

„Trecerea de la suflet la inimă apare numai în rom.” Răspicat și fără martor pereche: catalana, occitana, sarda și celelalte n-au fost verificate aici. Verdictul stă ca vorba DER, nu ca fapt al paginii.

Glosa de la Toledo: cuiul

„Animus «inimă» într-o glosă de la Toledo (Castro 162)” — DER își pune singur cuiul în verdict. Glosa n-a fost văzută în pagina asta: stă ca trimitere, iar până se arată, unicitatea are o crăpătură.

Pagina nu tranșează: Șăineanu fără dovadă arătată, DER fără verificare dincolo de cei patru veri mari, Toledo fără hârtie. Ce rămâne în picioare: tatăl anima, atestările datate și patru veri care și-au păstrat sufletul.

Ce NU e disputat: tatăl latin anima; atestările datate 1491–1516, 1560–61, 1573–78, 1673; cei patru veri cu sufletul păstrat. Astea nu sunt disputate.

DER: inimă (dicționar) →

Verifică-te

Cine-i mai vechi?

Șase popasuri din pagină, de la manuscris la dicționar. Pune-le de la cel mai vechi la cel mai nou.

Apasă pe fiecare carte numărul locului ei în șir, apoi verifică ordinea.

1673
Dosoftei: inemă (Ps 38)
Locul
1491–1516
Hurmuzaki: înrima (Ps 84:9)
Locul
2009
DEX '09: Lat. anima
Locul
c. 1573–78
Scheiana: înrema (Ps 84:9)
Locul
c. 1551–58
Voroneț: înrima (Ps 84:9)
Locul
1560–61
Coresi: inima (Mt 5:8)
Locul

Scor: 0 din 6

Ordinea bună, de la cel mai vechi

1491–1516 — Hurmuzaki: înrima (Ps 84:9)
c. 1551–58 — Voroneț: înrima (Ps 84:9)
1560–61 — Coresi: inima (Mt 5:8)
c. 1573–78 — Scheiana: înrema (Ps 84:9)
1673 — Dosoftei: inemă (Ps 38)
2009 — DEX '09: Lat. anima

Popasurile stau în ordinea anilor lor de început.

Surse

Fiecare citat din pagină trimite la una dintre adresele de mai jos: dicționarele prin dexonline, textele prin scanuri și ediții.