71 de proiecte · reguli, instituții și apărare
Securitate și geopolitică: când blochează un veto?
Schimbă voturile într-o simulare a Consiliului de Securitate, apoi urmărește cum funcționează veto-ul, tratatele și apărarea colectivă în momente documentate.
Toate proiectele ↓Consiliul de Securitate · Articolul 27
Când trece o decizie?
Schimbă votul fiecărui loc și vezi imediat rezultatul. Simularea începe cu toate locurile votând „da”.
Decizia ar fi adoptată.
15 voturi afirmative depășesc pragul de nouă și niciun membru permanent nu a votat împotrivă.
Da: 15 · Nu: 0 · Abțineri: 0
Pentru o decizie de fond sunt necesare cel puțin nouă voturi afirmative și niciun vot negativ din partea unui membru permanent. Abținerea unui membru permanent nu este veto.
Cele zece locuri alese au etichete generice; simularea nu reprezintă componența unui an sau un scrutin real. Articolul 27(3) mai cere, în anumite decizii din capitolul VI și din articolul 52 alineatul 3, ca partea la diferend să se abțină. Exercițiul nu decide dacă se aplică această excepție și nu califică o chestiune drept procedurală.
Citește Articolul 27 din Carta ONU ↗Cronologie documentată
1946—2004Schimbă momentul. Urmărește mecanismul.
Primul veto înregistrat
URSS a votat împotriva unui proiect de rezoluție despre Siria și Liban, la ședința S/PV.23 a Consiliului de Securitate.
Veto-ul privește un proiect de decizie al Consiliului. Lista ONU avertizează că multe înregistrări vizează paragrafe ori amendamente; procesul-verbal arată obiectul exact.
Registrul ONU și procesul-verbal S/PV.23 ↗Carta ONU · regula votului
Articolul 27 stabilește cum se votează.
Fiecare membru are un vot. Pentru o chestiune procedurală ajung nouă voturi afirmative; pentru o decizie de fond, Articolul 27(3) cere nouă și voturile concordante ale membrilor permanenți. Practica ONU tratează abținerea unui membru permanent ca lipsă a veto-ului. Articolul cere și abținerea unei părți la diferend în anumite decizii.
Citește articolul 27 din Carta ONU ↗Consiliul de Securitate
Veto-ul oprește un proiect de decizie.
Un vot negativ al unui membru permanent poate împiedica adoptarea unei chestiuni de fond. Registrul ONU amintește că multe înregistrări privesc paragrafe sau amendamente, nu un proiect în întregime; procesul-verbal arată obiectul votului.
Tratate și cooperare
Un tratat începe la o dată. Aplicarea cere instituții.
Tratatul de neproliferare și Convenția de la Budapesta au scopuri și mecanisme diferite. Datele nu înlocuiesc lectura obligațiilor. Proiectele de mai jos urmăresc alarme nucleare, planuri de apărare și cooperarea în fața atacurilor digitale.
Apărare colectivă
Invocarea unei clauze nu stabilește singură răspunsul.
Cronologia NATO pentru 2001 face diferența între anunțul inițial și confirmarea aplicării după examinarea probelor. Articolul lasă fiecărui aliat alegerea măsurilor pe care le consideră necesare.
Infrastructură digitală
Un atac traversează mai multe instituții și rețele.
Proiectele de mai jos documentează rute tehnice și responsabilități publice. Unele reconstruiesc un incident cunoscut; altele examinează regulile, contractele sau urmele pe care sistemele le păstrează. Deschide cronologia și sursele fiecăruia.
Documente și suveranitate
Unele dispute se citesc în arhivă.
Un tratat, o scrisoare de avertizare și o rețea construită sub presiune politică spun lucruri diferite despre putere. Un alt proiect compară voturile României cu ale Moscovei în Adunarea Generală; aceasta este altă instituție decât Consiliul de Securitate. Fiecare își păstrează sursele și perioada.
