În august 1897, trei suedezi căzuți cu balonul mergeau pe gheața Arcticii, iar Belgica pleca spre Antarctica

22 iulie – 7 octombrie 1897

Cincizeci și două de zile

Pe 22 iulie 1897, la șapte seara, trei suedezi au pornit pe jos pe gheața Arcticii. Balonul lor, Örnen, coborâse pe gheață cu opt zile înainte, la 786 de kilometri de Pol. Trăgeau sănii grele spre uscat, iar gheața de sub ei îi purta în altă direcție decât cea în care mergeau.

Pe 16 august, la celălalt capăt al hărții, Belgica ieșea din Anvers spre Antarctica. Naturalistul ei, Emil Racoviță, avea să urce la bord abia la Punta Arenas, ultima escală.

De acolo, până pe 7 octombrie, ultima zi consemnată cu certitudine în jurnalele suedezilor, două grupuri de călători de pe acest site au fost pe drum în același timp: 52 de zile, cu date sigure la ambele capete. Nimeni nu știa unde sunt suedezii. Ultima veste de la ei venise cu un porumbel-poștă, pe 13 iulie. Avea să rămână ultima până în vara lui 1930.

Au plecat spre Polul Nord cu un balon, în 1897. Filmul lor a fost developat în 1930 · Un român, o corabie și prima iarnă din Antarctica: Racoviță și Belgica (1897–1899)

pe la 325 î.Hr.

Primul, singur

Să dăm calendarul înapoi, la primul călător de pe acest site. Pytheas pleacă din Massalia, Marsilia de azi, spre ocean, spre Britania și spre un loc pe care îl numește Thule. Cartea lui s-a pierdut; o știm din citatele celor care nu l-au crezut. „Niciun fragment nu dă totuși un an anume.”

De aceea punctul lui nu are pas: pagina poate reface doar ordinea locurilor, nu drumul dintre ele. Și după el, calendarul rămâne gol vreo șapte sute de ani. Asta nu înseamnă că n-a mai călătorit nimeni. Harta aceasta arată doar drumurile de pe acest site, nu pe ale lumii.

Pytheas: reconstruit din citatele celor care s-au îndoit de el

381–412

Doi pelerini, la cincisprezece ani distanță

Egeria, o femeie de la capătul apusean al Imperiului, ajunge la Ierusalim în 381 și le scrie prietenelor de acasă. Anii călătoriei ei se sprijină pe un calcul al lui Pierre Devos, pornind de la data Paștelui: pe vârful Sinaiului ar fi urcat, cel mai probabil, în decembrie 383, iar pe 22 aprilie 384 era la Harran.

Cincisprezece ani mai târziu, în 399, pleacă din China spre India un călugăr, Faxian. Se întoarce pe mare, prin Sri Lanka, pe la 412. Nu s-au întâlnit nici pe calendar. Până la primul drum care se suprapune cu altul vor mai trece aproape nouă sute de ani.

Egeria: pelerinajul unei femei la Ierusalim, Sinai și Edessa, 381–384 · Exploratori chinezi din Evul Mediu: șapte călătorii din China până în India, Bagdad, Paris și Africa (399–1433)

844–950

De la Sevilla la Sulina

În 844, o flotă scandinavă coboară pe lângă coasta Galiciei și Lisabona și urcă pe Guadalquivir până la Sevilla. Ibn Idhari socotește 42 de zile de la sosire până la plecare. Între 858 și 861 alți vikingi ocolesc Spania, iernează în Camargue și ajung până la Pisa.

Pe la mijlocul secolului următor, un împărat bizantin, Constantin, descrie convoiul rușilor care coboară Niprul spre Constantinopol: peste praguri, apoi de-a lungul coastei, pe la gurile Dunării, la Sulina, și probabil la Constanța. Pagina îi dă doar deceniul, nu anul, așa că poziția punctului de pe hartă e aleasă de noi.

Unde au ajuns vikingii? 120 de locuri dovedite în Europa, 793–1066

1030–1066

Un singur om pe calendar

Harald are cincisprezece ani când fuge rănit de la Stiklestad, în 1030. Trece prin Novgorod, coboară spre Constantinopol, luptă pentru Bizanț în Sicilia și evadează, probabil în aprilie 1042, peste lanțul care închidea portul. Ajunge acasă, se face rege al Norvegiei, iar în 1066 pleacă spre Anglia și moare la Stamford Bridge, pe 25 septembrie.

În total, cel puțin 16.000 de kilometri. Și pe tot acest răstimp, pe calendarul acesta nu mai e nimeni altcineva.

Harald Hardrada: de la Stiklestad la Kyiv, Constantinopol și Stamford Bridge, cu nouăsprezece zile înainte de Hastings

1245–1255

Aceeași tabără, la șapte ani distanță

Doi franciscani pleacă după invazia mongolă din 1241 spre curtea hanului. Carpini iese din Lyon pe 16 aprilie 1245 și e de față la proclamarea lui Güyük, pe 24 august 1246. Rubruck pleacă din Constantinopol pe 7 mai 1253 și intră în Karakorum de Florii, pe 5 aprilie 1254.

Amândoi trec prin tabăra lui Batu, pe Volga: Carpini în 1246 și la întoarcere, în 1247; Rubruck în 1253 și din nou în 1254. Același loc, alt deceniu. Rubruck își măsura zilele de mers în distanțe de acasă: aproape în fiecare zi, cam cât de la Paris la Orléans.

Carpini și Rubruck: doi călugări la curtea Marelui Han, după invazia mongolă din 1241 (1245–1255) · Exploratori chinezi din Evul Mediu: șapte călătorii din China până în India, Bagdad, Paris și Africa (399–1433)

1275–1288

Unul spre est, celălalt spre vest

Prima suprapunere adevărată. Marco Polo pleacă spre China la sfârșitul lui 1271 și ajunge la curtea lui Kublai pe la 1275. Cam atunci pleacă din Beijing spre Ierusalim, în sens invers, un călugăr creștin: Rabban Bar Sauma. Nu ajunge acolo, dar merge până în Europa, trimis de conducătorul mongol al Persiei.

„În 1287, când Bar Sauma ajungea la Roma, Marco Polo era în China, în slujba lui Kublai Han.” Pe hartă, punctul lui Polo stă pe loc: 17 ani în China. Cea mai mare parte dintr-o călătorie lungă nu e mers, e ședere. Bar Sauma a murit la Bagdad în ianuarie 1294 și nu și-a mai văzut orașul natal. Polo a ajuns acasă, la Veneția, în 1295.

Marco Polo n-a pomenit niciodată Marele Zid. A fost totuși în China? · Exploratori chinezi din Evul Mediu: șapte călătorii din China până în India, Bagdad, Paris și Africa (399–1433)

1325–1330

Cinci ani cu doi pe drum

Pe 14 iunie 1325, Ibn Battuta pleacă din Tanger spre Mecca. Are 21 de ani și va lipsi 24 de ani. În același an era pe drum de șapte ani franciscanul Odoric de Pordenone, plecat din Padova în aprilie 1318. Odoric se întoarce și își dictează relatarea la Padova în mai 1330.

Cinci ani, deci, cu doi călători pe drum deodată: a doua suprapunere din calendar. Nu s-au întâlnit, și nu știm unde era Odoric în fiecare an: pagina lui dă date doar pentru începutul și sfârșitul drumului. Ibn Battuta va strânge peste 108.000 de kilometri, după măsurătoarea de pe pagina lui: un drum de circa trei ori mai lung decât al lui Marco Polo, măsurat la fel. Pentru anii 1328–1332, pagina lui urmează cronologia lui Ross Dunn; după datele din carte, aceleași drumuri ar cădea cu doi ani mai târziu.

Ibn Battuta pe hartă, 1325–1354 · Șapte oameni care au desenat lumea · Exploratori medievali

c. 1419–1444 · 1261–1484

Drumul care trecea prin Moldova

Unele drumuri nu sunt ale unui om. Genovezii țin Caffa, pe coasta Crimeii, din 1275, iar de acolo spre Liov mărfurile urcă prin Cetatea Albă, Chilia și Suceava. Pe drumul acesta se întoarce acasă în 1427 bavarezul Johann Schiltberger, fugit din captivitate: prin Chilia, Cetatea Albă, Suceava și Liov.

În anul acela era pe drum, departe, încă cineva: venețianul Niccolò de’ Conti, plecat spre Răsărit nu se știe exact când și întors la Veneția în 1444, după 25 de ani. E a treia suprapunere din calendar, numărată la an, nu la zi. Pe la 1437, când Conti încă nu se întorsese, castilianul Pero Tafur stătea în piața de sclavi din Kaffa.

Ibn Battuta trecuse Marea Neagră de la Sinop în Crimeea pe la 1330–1332. Pe 4 noiembrie, Nikitin ajungea tot acolo, la capătul însemnărilor lui; anul 1472 e reconstituit. Trei ani mai târziu, în 1475, Caffa cădea la otomani, iar Chilia și Cetatea Albă aveau să cadă în vara lui 1484.

Cine a plătit Moldova medievală? Drumul genovez (1261–1484) · Șapte oameni care au desenat lumea · Exploratori medievali · Ibn Battuta pe hartă, 1325–1354 · Nikitin în India, 1466–1472: negustorul din Tver dincolo de trei mări

1466–1472

Un negustor fără ani

Afanasie Nikitin pleacă din Tver în primăvara lui 1466, e jefuit la gurile Volgăi și ajunge până la urmă în India, la Bidar. Nu scrie niciun an; își numără Paștile. Toți anii de pe pagina lui sunt o reconstituire.

La Hormuz trece pe unde trecuse Polo cu vreo două sute de ani înainte, iar la Chaul debarcă în 1469, cu 29 de ani înaintea lui da Gama. Zheng He, amiralul chinez care condusese șapte expediții pe ocean între 1405 și 1433, nu mai era pe mare de peste trei decenii. Punctul lui de pe hartă n-are pas: pagina nu datează fiecare expediție în parte, așa că nu-l putem pune pe drum în același an cu altcineva.

Nikitin în India, 1466–1472: negustorul din Tver dincolo de trei mări

1519–1522

Singurul care se întoarce din partea cealaltă

Pe 10 august 1519, flota lui Magellan pleacă din Sevilla. Antonio Pigafetta scrie tot drumul: strâmtoarea, foamea din Pacific, moartea lui Magellan la Mactan pe 27 aprilie 1521. Pe 9 iulie 1522, la Capul Verde, supraviețuitorii află că le lipsește o zi.

Pe 8 septembrie 1522 sunt înapoi la Sevilla. Pe harta aceasta, punctul lui e singurul care iese pe marginea din stânga și intră pe cea din dreapta.

În jurul lumii cu Pigafetta: jurnalul primei circumnavigații, 1519–1522

1533 · 1697–1698

Aceleași orașe, la 160 de ani distanță

Din 1533, cu o comisie de la Henric al VIII-lea, John Leland străbate Anglia și Țara Galilor și își notează distanțele exact, milă cu milă. Ordinea în care a mers n-o mai poate reface nimeni, așa că punctul lui nu se mișcă: stă peste orașele pe care le-a descris.

Peste un secol și jumătate, în 1697 și 1698, Celia Fiennes trece prin multe dintre ele: Canterbury, Dover, Sandwich, York. Face 184 de mile în cinci zile prin Kent, iar în 1698 mai bine de 1.551 de mile, „many of them Long miles”, cum scrie ea. Leland găsește la Winchelsea un oraș prăbușit „din cauza vechilor furii ale mării”; ea găsește la Sandwich un oraș care se prăbușește.

John Leland: comisia neterminată a lui Henric VIII · Celia Fiennes: 1.551 de mile prin Anglia, 1698

1659–1678

Unul venea în Moldova, celălalt plecase din ea

În decembrie 1659, Evliya Çelebi ajunge la Iași; scrisoarea care îl aduce aici poartă data de 4 decembrie. Stă patruzeci de zile, trece prin Țara Românească și Transilvania, e la asediul Oradei în vara lui 1660 și notează numere despre care spune uneori chiar el că le are din auzite.

Șaisprezece ani mai târziu, un moldovean născut pe la 1636 lângă Vaslui, Nicolae Milescu, pleacă din Moscova spre China, pe 4 martie 1675. Traversează Siberia și intră în Beijing pe 15 mai 1676. Datele lui sunt din documente rusești, pe calendarul iulian, cu zece zile în urma celui folosit în Europa catolică.

Evliya Çelebi în Moldova, Țara Românească și Transilvania (1659–1661): ce-a numărat și unde-a exagerat · Nicolae Milescu (Spătarul) în China: solia rusă la împăratul Kangxi, 1675–1678

1792–1826

Doi pe același meridian, doi care priveau spre apus

În 1792, doi astronomi pleacă să măsoare meridianul dintre Dunkerque și Barcelona, din turn în turn, ca să nască metrul: Delambre din nord, Méchain din sud. Méchain găsește un număr care nu se potrivește și îl ascunde. Moare pe drum, la Castellón, pe 20 septembrie 1804.

Apoi vin doi oaspeți din est. Mirza Abul Hassan Khan, ambasadorul Persiei, debarcă la Plymouth la sfârșitul lui noiembrie 1809 și stă la Londra până în vara lui 1810. Între 1824 și 1826, boierul Dinicu Golescu vede felinare aprinse toată noaptea la Viena și țărani care citesc ziare în Elveția. Niciunul nu se suprapune cu altul pe calendar.

A ascuns un număr care nu se potrivea · Un persan la Londra, 1809–10 — jurnalul lui Mirza Abul Hassan Khan · Călătoriile europene ale lui Dinicu Golescu, 1824–1826: ce-a văzut un boier muntean și ce-a scris despre acasă

1897–1899, apoi 1930

Iarna de la celălalt capăt

Suedezii mor pe insula Kvitøya, cel mai probabil în octombrie 1897; nu se cunoaște ziua morții niciunuia. Belgica merge mai departe. În martie 1898 e prinsă în banchiza Mării Bellingshausen: treisprezece luni în derivă, o noapte polară și prima iernare din regiunea antarctică.

Pe 5 noiembrie 1899, Belgica intră în portul Anvers, cu 1.200 de mostre zoologice și 400 de mostre botanice. Vânători de foci norvegieni aveau să le găsească tabăra, jurnalele și filmul abia în vara lui 1930.

Un român, o corabie și prima iarnă din Antarctica: Racoviță și Belgica (1897–1899) · Au plecat spre Polul Nord cu un balon, în 1897. Filmul lor a fost developat în 1930

1965 · 1977

Ziua de la care calendarul nu mai e gol

În toamna lui 1965, bricul Mircea e remorcat din Constanța spre Hamburg și trece prin furtuna din Golful Biscaya, între 25 și 28 noiembrie. E un drum cu date zi de zi, dar singur pe calendar.

Pe 5 septembrie 1977 pleacă Voyager 1. Nu mai e pe hartă: e departe, în afara ei. Dar de atunci încoace, calendarul nostru n-a mai avut nicio zi fără cineva pe drum. Pe sondă zboară și un salut în română, pe discul de aur.

Cum a supraviețuit bricul Mircea furtunii din Biscaya? · Cel mai îndepărtat lucru făcut de oameni duce cu el un salut în română

august 2013 – iunie 2014

Anul în care drumurile se înghesuie

În august 2013, trei berze cu emițător pleacă spre Africa: una din Rusia, una din Polonia și una din Germania. Barza din Polonia trece peste noi zi de zi: pe 24 august deasupra Mureșului, pe 25 lângă Brașov, pe 26 lângă Oltenița. Pe 28 trece Bosforul. Cea din Rusia trece prin Dobrogea, la sud de Tulcea, pe 31 august, și ajunge până lângă Johannesburg.

În aceeași toamnă, fluturi de scaieți trec Atlanticul: cel puțin 4.200 de kilometri în cinci până la opt zile. Trei au fost prinși vii în Guyana Franceză pe 28 octombrie 2013. Nicio barză dintr-un cuib românesc n-a purtat încă un emițător, așa că drumul exact al berzelor noastre rămâne de măsurat.

Berzele care pleacă: pe unde ajung berzele din România până în Africa · Un fluture de 5 centimetri. O migrație de până la 15.000 km. Nicio generație nu vede drumul întreg.