Marius Comper · Cuvinte

De unde vin cuvintele.

Latină și slavă, greacă și persană, nume de râuri și vorbe de duh. Fiecare lucrare urmărește un cuvânt de la obârșie până în gura ta.

Dacă deschizi una singură.

Opt din cele mai lungi zece râuri ale României aveau numele scris înainte de anul 600, cu secole înainte ca vreun sat de azi să fie pomenit. O hartă din 18.214 așezări și 127 de râuri, pe care straturile de nume se depun pe rând.

Începe cu ce e mai frumos.

Șase lucrări alese pentru vizual, profunzime și finisaj: hărți, atlase și povești care arată tot ce poate pagina asta.

Șase rafturi de cuvinte.

Fiecare raft arată cele mai bune patru lucrări ale temei, alese de mână. Deschide un raft ca să vezi lista completă în bibliotecă.

Povestea cuvintelor

Etimologii cu pașaport de dicționar: de unde vin și cum s-au schimbat.

Vezi toate cele 62

Toate cele 101 lucrări, de la cea mai nouă.

Lista completă, în ordinea publicării. Se încarcă 25 odată.

  1. Cum a ajuns marea nordului să se cheme neagră?

    Turcescul kara înseamnă negru și, în sens arhaic, nord — iar Kara Deniz e un punct cardinal. Grecii au preschimbat Axeinos în Euxeinos. O călătorie a cuvintelor de la Histria (~630 î.Hr.) la țărmul românesc (1878).

  2. De unde vin numele Ardeal, Erdély, Transilvania și Siebenbürgen?

    De unde vin Ardeal, Erdély, Transilvania și Siebenbürgen? O cronologie documentată a numelor Transilvaniei, cu surse, ipoteze și limitele lor.

  3. De ce trăiești după calendarul unui dictator mort și al unui împărat mort?

    Iulie vine de la Iulius Caesar, august de la Augustus — un dictator și un împărat. Zeii, ritualul, numerele care mint și redenumirile eșuate din spatele celor 12 luni — cu mașina anului, de la Romulus până azi.

  4. De ce numeri latinește fără să știi?

    Scrie OCTO și primești OPT: unsprezece numerale moștenite din latină, șase legi ale sunetelor pe care le poți stinge și aprinde, un intrus și trei feluri de a scrie un număr, de la tăblițe cerate la ș cu virgulă.

  5. În ce limbă te rogi, când te rogi românește?

    O slujbă românească vorbește patru limbi deodată: latină, greacă sosită prin slavonă, slavă și ebraică sosită prin greacă și slavonă. Treisprezece cuvinte cu pașaport de dicționar, o slujbă de ascultat și un joc de dezlegat.

  6. Cum a ajuns o țară să poarte numele unui om? Moldova, Bogdan, Eflak

    Un râu cu nume nedeslușit, un întemeietor din secolul XIV și perechea otomană Eflak ve Bogdan: două glasuri ale aceluiași pământ, de la 1359 la 1859 — cu acte datate.

  7. De ce țăranul poartă numele țării: țara din terra, pământul din pavimentum

    Țara a crescut din țărână (lat. terra), iar pământul s-a scufundat dintr-o podea bătătorită (lat. pavimentum): două cuvinte încrucișate, trei date — 1521, 1848, 1926 — și Scara sensurilor.

  8. Câte imperii încap în piața unde îți faci cumpărăturile?

    De ce același loc e piață, târg, iarmaroc și bazar deodată: șapte cuvinte, patru imperii, trei date — cu dicționarele pe masă și un joc la sfârșit.

  9. De ce mărunțișul tău poartă numele unui guvernator croat?

    Dicționarul spune că originea banului e necunoscută. Monedele spun altceva: banovățul croat cu jder (~1260), banul lui Vlaicu (1365) și legea din 1867.

  10. De ce le spunem nemților „muți”?

    Slavii nu le înțelegeau limba vecinilor germanici, așa că le-au spus „muții”, iar româna a păstrat cuvântul până azi. Povestea lui němьcь, oglinda barbaros–walhaz și martorii, de la Iordanes la sașii Transilvaniei.

  11. De unde vine cuvântul „biserică”?

    Românescul „biserică” continuă latinescul basilica — dar istoria cuvântului și istoria clădirii nu merg în linie dreaptă. Cu vizualizarea Cuvântul/Clădirea, planuri care chiar se schimbă și un test.

  12. De ce te închini, în fiecare săptămână, la cinci zei morți?

    Luni vine de la Lună, marți de la Marte, miercuri de la Mercur, joi de la Jupiter, vineri de la Venus. De ce stau zeii amestecați, de ce sâmbăta păstrează Sabatul și cine a redenumit duminica.

  13. Sânzienele lui Ion: de ce zânele din iunie poartă numele Botezătorului

    De la SANCTUS DIES JOHANNIS, ziua Sfântului Ioan, la Sânziene: roata Sân- cu patru sfinți (Sânziene, Sânpetru, Sântilie, Sâmedru), cele trei sensuri vii — sărbătoare, floare, zâne — și noaptea de 23 iunie cu focuri, cununi pe ape și bâlciul Drăgăicii. Cu lanțul etimologic, roata-parcurs și citate din DEX, MDA2, Șăineanu și Scriban.

  14. Mănânci latinește în fiecare zi

    Masa, pâinea, sarea, vinul, lingura: șase moșteniri latine pe masa românească, trei venetici și bonul roman din anul 301. Cu masa care se așază singură, lanțurile etimologice și tabelul pretențiilor.

  15. Rusalii: cum au ajuns trandafirii să numească Duhul Sfânt și zânele

    De la ROSALIA, sărbătoarea rozelor de pe mormintele romane, la Rusalii: drumul discutabil prin slavă, cele trei sensuri vii — sărbătoare, zână, gâză — și săptămâna dintre lumi, cu Sâmbăta morților, duminica cu frunze de nuc, călușarii vindecători (UNESCO 2008) și rusalcele din ape. Cu lanțul etimologic ROSALIA→RUSALII, săptămâna-parcurs și citate din DEX, DER, Șăineanu și Scriban.

  16. Moș Crăciun fără părinți: două cuvinte, zero origini sigure

    Nici moș, nici Crăciun nu au o origine cunoscută: DEX dă din umeri, iar dicționarul etimologic înșiră 18 suspecți și nu condamnă pe niciunul. Un dosar rece cu panoul interactiv al suspecților, filtre pe cuvânt, statut și familie de limbi, certificate de naștere ștampilate NECUNOSCUT și citate din DEX, DER și Scriban.

  17. Rumanul-rob: cum a ajuns numele românilor să însemne șerb — și înapoi

    Romanus ajunge rumân: nume etnic și, în Țara Românească, termen social pentru țăranul dependent. Etnonimul, statutul social și ortografia — trei istorii paralele, cu hrisovul din 1613, pragurile 1746/1749 și 1864. Cu Mașina Numelui pe trei șine, căutătorul de ani 100–1900 și testul «Rob sau roman?».

  18. Galezii sunt valahii Britaniei: un singur cuvânt i-a numit pe amândoi

    Un cuvânt reconstruit — *walhaz, „străinul, romanul” — a dat numele Țării Galilor, valonilor, vlahilor, olahilor, Eflakului și Valahiei: povestea numelui, cu primele mărturii bizantine, răscoala din 1185 și ultima vale numită Valahia. Cu atlasul mărturiilor care se aprinde pe măsură ce-l parcurgi, cele zece exonime pe hartă și cuvântul care se preschimbă între limbi.

  19. Un cuvânt a mers pe jos din Persia

    Cioban e persanul čupân, păzitorul turmelor, venit prin turcul çoban și rămas vorba de toate zilele, lângă păstorul din latină și regionalul păcurar; trei milenii de drum, de la Persia la stână, cu atestări și hartă vie. Cu drumul care se desenează singur, căutătorul de popasuri și un test.

  20. Spui noroc. Rostești o sentință slavă.

    Noroc e slavul narok, „ceea ce s-a rostit”, înmuiat în soartă bună și apoi în închinarea însăși; paharul ciocnit curge de la libațiile grecilor la Prost, Şerefe și cin cin. Cu un atlas al închinărilor lumii și un test.

  21. Bogdaproste sau bodaproste? Ce înseamnă și de unde vine

    Bogdaproste e formula de mulțumire rostită când primești de pomană, din bg. «bog da prosti», «Dumnezeu să ierte»; DOOM3 trece forma-titlu la bodaproste. Sens, normă, accent, atestare 1746, formula bulgară de azi și un motor de chitanțe cu două scene — Roma și pomana.

  22. Satul a fost cândva un șanț

    Cuvântul „sat” vine din latinescul fossatum, „șanț” — dar drumul spre „așezare” e reconstruit, nu act de naștere. Cu forma veche fsat, cetatea care a fost oraș, orașul din maghiară și geamănul francez fossé: o săpătură în trei cuvinte, cu actele la vedere.

  23. Farfuria ta a fost un împărat al Chinei

    Cum a ajuns un titlu imperial chinez pe masa ta: «Fiul Cerului» a devenit βaγpūr în sogdiană, faghfur în persană, fağfurî la otomani și farfurie în română. Cu harta celor două drumuri — al cuvântului și al vaselor —, darul lui Harun, tezaurul de la Topkapi, o ghicitoare și un test.

  24. De la χορός la horă: aproape trei milenii în jurul unui cerc

    Trei istorii care se întâlnesc în horă — cuvântul, cercul, simbolul — de la choros pe scutul lui Ahile prin Balcani, Hora Unirii și horah, până în 1989. Cu roata pe trei fire, șase capitole și un test.

  25. Rachiul tău e un cuvânt arab

    Rachiu vine din turcescul rakı — posibil prin sârbescul rakija —, din arabul ʿaraq — sudoare —: opt opriri documentate, de la Biblia din 1688 la arrack-ul din Batavia, o hartă zburătoare, un căutător de forme și un joc despre cuvinte și băuturi.